http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
” Nu
am dorit de altfel sã ridic la un nivel sexual relația noastrã dar dacã
totuși, aceasta s-a întîmplat, a fost și fiindcã Cioran cãzuse de la
început pradã unei asemenea obsesii încît eu am crezut cã trebuie sã-i
vin în întîmpinare. Dar în scrisorile mele l-am lãsat sã înțeleagã fãrã
echivoc cã nu-l mai prețuiam din aceastã pricinã; dimpotrivã eram chiar
furioasã cã m-a pus în situația de a converti erotismul în sexualitate,
ceea ce nu dorisem sã se întîmple…Așa încît a fost minunat cã am putut-o
cunoaște pe Simone și cã fãrã a-l jigni pe Cioran, puteam avea și un
motiv de a nu mai continua…” Cea care se confesează intr-un
interviu, este ultima iubită a filosofului, Friedgard Thoma. Cei doi
s-au întilnit prin intermediul scrisorilor. Ea i-a scris în
ianuarie 1981 la Paris. El i-a răspuns, spre mirarea ei. Ea locuia la
Koln și pregătea o teză în filosofie. Avea 35 de ani, un copil de zece
ani și cum spune într-u interviu in 2001, (România literară nr 49,
Rodica Binder) chiar ea avea experiențele ei de
viață. E
și o femeie frumoasă. Între cei doi are loc un schimb de scrisori și
relația ” se incinge „. E o ” îndrăgosteală din vorbe”, cum se zicea o
dată. Azi se intîmplă, dar pe internet.
Friedgard Thoma cunoștea opera lui Cioran din 1979 și o admira. A
vrut să cunoască și omul din
spatele aforismelor și textelor insolente. E bine să eviți
asemenea experiențe, persoana fizică este totdeauna sub
autor. Citește-l, dar admiră-l de departe, e mai prudent. Vine la
Paris și il cunoaște. Se lasă prinsă de acest personaj, amuzant, erudit,
paradoxal. Începe să observe și diferențele dintre
imaginea pe care
și-o 
cultiva și
realitate. Cioran de fapt nu era însinguratul absolut, (cum ar fi fost,
devreme ce trăia în mijlocul Parisului !? ) așa cum părea din
cărți. Era sociabil, îi plăcea viața, chiar dacă se plîngea de ea
tot timpul. Nu o disprețuia, cum dădea impresia. L-am cunoscut la
Paris imediat după decembrie 89, deci zece ani mai tîrziu de întilnirea
lor. Mi-a făcut impresia unui bătrîn ticăit și țăcănit, cu
stereotipurile lui, (avea 80 de ani deja), puțin cabotin, jucînd un
rol pe care și-l scrisese singur. Voia să epateze, să nu treci
indiferent pe lingă el, deși pretindea contrariul. Rîdea mult, spunea și
asculta anecdote, bîrfe, zvonuri. Era curios, chiar indiscret,
interesat de aspectele cele mai concrete al vieții cotidiene, de la
prețuri, la salarii, apariții editoriale, tiraje, culise, viață
bucureșteană, premii, biografii etc.
La
aniversarea zilei ei de naștere – la cafeneau Procope (ce mai veche din
Paris) din Saint Germaine des Pres, aproape de locuința lui Cioran din
rue Odeon, la 19 iunie 1981 – Cioran – ca un adolescent ispitit de
Diavol – ii scrie bilețele pe șervetel. Postura ridicolă, indrăzneață,
dar a funcționat. Relația se încinge. Trecuseră doar 6 luni de la primul
schimb de epistole. Plimbări prin Jardins Luxembourg, cărți
împărtașite, monoloagele și exasperarile lui, etc. Nu lipsește nimic din
decorul și ingredientele unei veritabile povești de amor. Condiția
lor însă ii contrazice. Cioran esra de decenii semi/îinsurat cu Simone
Boue, cum chair el spune, și avea dublul vîrstei ei, 70 de ani, n. 1911.
Părea trecătorilor bunicul ei Cioran nu observa
ridicolul situației. Probabil se imagina tinăr, nu se uita prea des
în oglindă, nici in cartea de identitate. Femeia care îl insoțea,
tinără, frumoasă, citită, era firește flatată
de celebritatea insotitorului ei, care, în plus, îi declara și că o
iubește și e de de neinlocuit în viața lui. Cioran, dacă ar fi fost mai
realist, mai prudent, ar fi rămas la spirit, ca
mentor, tutore, îndrumatorul ei în meandrele filosofiei. Dar el a vrut
să ajunga în pat cu ea, indiferent de rezultat. Ceea ca s-a și
întimplat, cum s-a confesat chiar Friedgard Thoma.
Știm
această poveste înduioșătoare despre un batirn indragostiti de o femeii
tinara, dintr-o carte publicată de ea după moartea lui Cioran și a
partenerei lui, Simone Boue. Gestul e cam indiscret și are
ceva îndoielnic. Cred, că așa cum a fostflatată de plimbările prin
Paris cu Cioran. A vrut să își facă cunoscută acesata idilă
neobișnuită cu un scriitor celebru, Far s avra a data o alta iamgiend
ecfit ar fi vrut să lase Cioran insusi despre el, apare cam ridicol,
etc. Publicarea sscrisorilor corespunde curiozitătii publicului,
plăcerii lui de scotoci in biografiile contemparanilor lor. Pentru
editori e o afacere, pentru autori la fel, plus notorietatea… Cioran nu
apare prea bine, iese cam sifonat, ca un bătrîn ridicol, prins de
mrejele unei iubiri venită prea tirziu. La o virsta cind altii se
gîndesc la locul de veci. Un episod straniu il descrie pe Cioran într-o
plimbare prin cimitirul Montparnasse să îi arate propriul mormînt deja
pregătit de devotata Simone Boue. Dar, distrat cum era, nu îl găseste.
Ce experiență !
Cum
era de așteptat Friedegard Thoma se întoarce la viața reală, iese din
balonul de sticlă, din aerul artificial al acestei idile fără viitor
pentru a-și întîlni iubitul adevărat, la Koln, cel cu care
împarte într-adevăr viața. Cioran știe chiar de la ea și e resemnat,
nici nu are încotro. Scrisorile lor se răresc, fără a înceta cu totul.
Ne părea a mai avea să-și spună mare lucru sau să îi mai unească
ceva. Și devotata Simone Boue știe despre legătura lor, și ea acceptase
situația.
Cioran imbătrînește, efectele sunt din ce în ce mai vizibile. Se
stinge în iunie 1995 la 84 de ani și este înmormîntat în cimitriul
Montparnasse, în mormîntul știut – de data asta găsit. Îl va însoți și
Simone Boue, cîțiva ani mai tîrziu, dispărută tragic, înecată în
Atlantic, la puțin timp după ce a terminat de transcris în
întregime „Caietele lui Cioran”. Friedgard Thoma a găsit că e
nimerit să publice scrisorile și să le comenteze intr-o carte, scoțînd
astfel la lumină povestea ei cu Cioran. (ediția românească, Friedgard
Thoma, ” Pentru nimic in lume”, 2005 ed.EST) (fisa de
roman-Partida de vinatoare )
STELIAN TANASE
FOTO www.andredoicescu.blogspot.com
