Ce e un om , ori un an ,sau un mileniu?
Toate trecătoare luate implacabil de valul timpului
și cu valul laolată se vor risipi
înghțite câte unul în câte unul în uitarea neagră a orizontului din zare care va fi în briză mării fără tine .
D.Sin.
Poreclă Sile this Millennium Pseudonime sile_this_millennium
Traficul
rutier va fi restrictionat, duminica, pana la ora 18:00, in Piata
Victoriei, unde va avea loc un miting de protest al Sindicatului
Cadrelor Militare Disponibilizate, care a anuntat ca la...
Vad
o mare iritare in anumite zone nu numai politice, cat jurnalistice si
ale Facebook pentru faptul ca moldovenii au iesit masiv in strada
impotriva guvernului Filip, trecand peste bariere...
"Aferim!"
este un lungmetraj de epocă amuzant şi brutal şi reprezintă o viziune
neînfricată asupra trecutului, se arată într-un articol al The New York
Times, care laudă prestaţia actorului Teodor Corban şi menţionează că
filmul merita să fie inclus între nominalizaţii laOscarul pentru film
străin. Jurnaliştii americani mai notează că nu este prima dată când
România, "o ţară mică din marginea Europei", este "călcată în picioare,
tratată fără respect şi ignorată de marile puteri ale lumii". "Şi
atunci, de ce ar fi Hollywoodul o excepţie?, potrivit RFI. "Mai
aveţi nevoie de un motiv pentru a fi supăraţi din cauza nominalizărilor
la Oscar? Iată unul - «Aferim!», de Radu Jude. Este un lungmetraj de
epocă amuzant şi brutal, cu o doză de contemporan. Propus oficial să
reprezinte România la categoria cel mai bun film într-o limbă străină,
nu a fost inclus în lista celor cinci nominalizaţi", îşi încep criticii
de la The New York Times cronica. Cronica publicată în The New
York Times elogiază imaginea în alb-negru a filmului "Aferim!", descris
ca un "exerciţiu elegant", potenţat de o interpretare teatrală. "Filmul
este o viziune neînfricată asupra trecutului, care scoate la iveală
cruzimea şi prejudecăţile ascunse sub aparenţe", se afirmă în acelaşi
articol. Despre prestaţia actorului Teodor Corban, interpretul
rolului principal, jurnaliştii americani spun că a fost una "din suflet
şi exuberantă". "Are ceva din carisma dură a lui Anthony Quinn şi puţin
din excentricitatea, libertatea de interpretare şi umorul pe care John
Wayne le-a adus în ultimele westernuri ale sale", mai scriu criticii
americani. "Aferim!", unul dintre cele mai de amploare proiecte
cinematografice româneşti din ultimii ani, a fost distins, între altele,
cu trofeul oraşului Lisabona şi premiul pentru distribuţie la
IndieLisboa, cu Le Bayard d'Or pentru cea mai bună imagine la Namur, cu
premiul publicului la Let's CEE Viena şi a primit distincţia FIPRESCI la
Miskolc, Ungaria. "Aferim!" este un un film istoric a cărui
acţiune are loc în Ţara Românească a începutului de secol XIX. Un
zapciu, interpretat de actorul Teodor Corban, însoţit de fiul său (Mihai
Comănoiu) caută un rob fugar (Cuzin Toma).
Oana Stancu și Antena 3 au pierdut un proces răsunător.
Judecatorii de la Tribunalul Bucuresti au publicat dupa un an motivarea
sentintei pronuntate in ianuarie 2015, prin care realizatoarea emisiunii
Exces de putere, Oana Stancu (Zamfir), a fost condamnata sa plateasca
daune in valoare de 10.000 de lei lui Marian Georgescu, tatal fostului
sef ANI, Horia Georgescu. Judecatorii arata in motivare ca "jurnalistul
avea obligatia sa verifice informatiile din mai multe surse, ceea ce
presupune ca acesta sa se intemeieze pe o baza factuala suficient de
precisa si fiabila, care sa poata fi considerata proportionala cu natura
si forta afirmatiei". Altfel spus, nu poti formula certitudini pe baza
unor simple afirmatii facute de terti pe care nu le verifici. Motivarea
este importanta avand un vedere un mod raspandit de a face
"investigatii", prin prezentarea unor acuzatii din surse necredibile
care nu sunt deloc verificate dar reprezinta ulterior acoperirea
jurnalistica in formularea unor opinii prezentate opiniei publice drept
adevaruri absolute. "In cadrul emisiunii "Exces de Putere" din
data de 17.11.2012 au fost dezbatute aspecte ce il vizeaza pe intimatul
Marian Georgescu, respectiv faptul ca, in calitate de comandant al
Penitenciarului Codlea, acesta a obtinut arhiva cu colaboratori ai
Securitatii si ca detine aceasta arhiva acasa, de care se foloseste
pentru santajarea si amenintarea unor persoane care detin functii
publice pentru obtinerea unor beneficii ilicite; faptul ca exista
presiuni si influente asupra persoanelor din cadrul sistemului de stat,
asupra procurorilor din cadrul DNA, precum si asupra instantelor de
judecata in vederea obtinerii unor condamnari potrivit propriilor
interese. Recurentele au sustinut ca afirmatiile acuzatoare la adresa
intimatului au apartinut insa unor terte persoane, cum ar fi fratele si
fiul reclamantului, fosti parteneri de afaceri ai intimatului, etc, si
ca jurnalistul nu a facut altceva decat sa le aduca la cunostinta
publicului prin intermediul emisiunii, sa le comenteze si sa le supuna
invitatiilor din emisiuni. Desi
este adevarat ca aceste ipoteze au fost sustinute de terte persoane si
ca nu au fost create de jurnalist, Tribunalul apreciaza ca sub acest
aspect prezinta relevanta modalitatea de realizare a emisiunii din data
de 17.11.2012, prin prezentarea unui material inregistrat anterior, in
care sunt relatate aceleasi acuzatii expuse de persoane prezente in
platou, intervievate de reporterul Antena 3. (...) Se constata astfel ca
nu este vorba de o simpla redare a afirmatiilor facute de terte
persoane, avand in vedere continutul grav al celor relatate de reporter:
<>, care vin in completarea afirmatiilor facute de intervievati.
Cum materialul a fost difuzat in emisiunea pe care recuerenta o
realizeaza, nu se poate sustine ca aceasta nu si-a insusit acuzatiile
mai sus mentionate si ca doar le-ar fi adus la cunostinta publicului, de
vreme ce se presupune ca aceasta cunostea continutul inregistrarii.
(...) In aceasta situatie, jurnalistul avea obligatia de a verifica
informatiile din mai multe surse, ceea ce presupune ca acesta sa se
intemeieze pe o baza factuala suficient de precisa si fiabila, care sa
poate fi considerata ca proportionala cu natura si forta afirmatiei,
apoi sa fie utilizate surse credibile in functie de subiectul abordat.
In acest sens, in mod corect a apreciat judecatorul fondului faptul ca
informatiile pe care persoana fizica le-a prezentat pe postul de
televiziune ulterior discutiei cu fiul intimatului, trebuiau verificate
de aceasta ca sursa si ca veridicitate. În
cauza, in demersul sau jurnalistic recurenta nu a facut propriile
verificari inainte de a prezenta inregistrarea cu declaratiile membrilor
familiei reclamantului, care, dat fiind contextul in care s-au facut
aceste declaratii si fiind evidenta relatia conflictuala dintre membrii
familiei Georgescu, nu pare sa constituie sursa credibila, independenta
care sa asigure anchetei jurnalistice doza de neutralitate de care are
nevoie. Adevarat ca ipoteza conform careia jurnalismul de investigatie
nu poate fi realizat decat pe baza de inscrisuri este absurda, conform
argumentelor din cererea de recurs, insa in cauza se constata ca parata
Oana Stancu s-a intemeiat in demersul sau jurnalistic pe o baza factuala
insuficienta, avand in vedere sursa invocata. De altfel, asa cum
sustine inimatul - reclamant, o mare parte a afirmatiilor transmise de
parate puteau fi dovedite prin alte mijloace de proba, de exemplu faptul
ca reclamantul a fost ofiter de securitate, in conditiile in care toate
dosarele au fost desecretizate, astfel incat scoaterea la lumina a
faptelor invocate sa se inscrie in limitele libertatii de exprimare,
ceea ce in speta nu s-a dovedit de catre recurenta - parata. Aceste
afirmatii legate de implicarea reclamantului in anumite activitati de
natura infractionala reprezinta declaratii factuale, ceea ce presupune
ca paratei ii revenea obligatia de a furniza o baza suficienta factuala a
respectivelor afirmatii. Asadar, parata avea obligatia de a verifica
declaratiile factuale, in mod evident calomniose pentru reclamant,
redarea lor trebuind sa aiba un temei suficient de precis, or, in cauza,
nu s-a probat ca aceasta au o baza factuala sau ca s-ar fi intreprins
verificari rezonabile cu privire la veridicitatea lor". Argumente
similare au fost retinute si de Judecatoria Sectorului 1, prima instanta
care condamnat-o in aprilie 2014 la plata a 20.000 de euro. Ziarista
Oana Stancu si Antena 3 nu au indeplinit cerintele meseriei de jurnalist
- obligatia de informare corecta a opiniei publice, care presupune
"minime diligente pentru aflarea adevarului", se arata in motivarea
sentintei primei instante. In recurs, valoarea daunelor morale stabilite
de Tribunalul Bucuresti pentru prejudicii de imagine aduse lui Marian
Georgescu a scazut de la 20.000 de euro la 10.000 de lei. Nu este primul
proces pe care jurnalisti de la Antena 3 il pierd si sunt condamnati la
plata unor daune morale. Antena 3 a pierdut definitiv un proces cu
fostul sef al Consiliului Suprem al Magistraturii Oana Schmidt Haineala.
Curtea de Apel Bucuresti a decis ca Antena 3 trebuie sa-i plateasca
Oanei Schmidt Haineala daune morale de 10.000 de euro. In octombrie
2015, Antena 3 a mai pierdut un proces cu sefa DNA, Laura Codruta
Kovesi, insa decizia nu este definitiva. Tribunal Bucureşti ii obliga pe
reprezentatii postului de televiziune să plătească şi daune morale de
250.000 de lei. În iunie 2014, șefa DNA a dat în judecată Antena 3 şi pe
jurnaliştii Mihai Gâdea, Mugur Ciuvică, Bianca Nae, Radu Tudor şi
Răzvan Savaliuc, reclamând faptul că în talk-show-ul din data de 19
iunie a fost acuzată că a muşamalizat ancheta în dosarul în care se
efectuau cercetări faţă de Sandu Anghel, zis Bercea Mondial, şi Mircea
Băsescu, spun cei de la hotnews care citează Pagina de Media și Digi 24.
Ion Cristoiu face dezvăluiri şi pune un pariu uluitor. În colimatorul jurnalistului a intrat Elena Udrea. Cristoiu scrie un editorial incendiar pe propriulblog
în care adresează mai multe întrebări esenţiale. "Nu știu dacă Elena
Udrea va rămîne în Istorie ca om politic. Eu cred că da. După trecerea
unui anume timp, în care prezentul împovărător îi va face pe români să
se întoarcă la trecut cu nostalgie, dacă va supraviețui Binomului
SRI-DNA, Elena Udrea are șanse să revină în prim planul politicii. Pînă
atunci, pînă cînd Elena Udrea va reveni în prim planul politicii și,
prin asta, va beneficia și de reevaluarea activității sale de demnitar
în Guvernul Emil Boc, Elena Udrea rămîne in Istorie ca întruchipînd
Femeia care admiră în chip devastator un Bărbat. Felul în care Elena Udrea spunea despreTraian Băsescu
Domnul președinte! nu poate fi spus decît de o femeie despre un bărbat.
Un bărbat despre un alt bărbat ar fi sunat a oportunism. Un bărbat
despre o femei ar fi sunat a propunere rușinoasă, iar o femeie despre o
altă femeie ar fi sunat a răutate. S-a zis la vremea respectivă că Elena
Udrea e o premieră în Istoria postdecembristă. Nimic mai fals. Elena
Udrea a avut o înaintașă într-ale admirației feminine publice față de un
Bărbat. E vorba de Rodica Becleanu față deIon Iliescu.
În numărul din 6 decembrie 1994 al Evenimentului zilei, comentînd
decizia aiuritoare a lui Ion Iliescu de a o numi de Rodica Becleanu la
Departamentul de analiză politică a Președinției, scriam următoarele
despre activitatea Rodicăi Becleanu ca reporter al TVR acreditat la
Cotroceni:„De Ziua Naţională a României, Ion Iliescu a făcut un anunţ
care a lăsat pe toată lumea cu gura căscată: Rodica Becleanu a fost
numită la Departamentul de analiză politică al Preşedinţiei. Persoana
n-are nevoie de nici o prezentare. (… ) Relatările sale despre viaţa şi
activitatea lui Ion Iliescu erau leoarcă de o iubire suspinîndă. Cînd
venea vorba de preşedinte, vocea Rodicăi Becleanu se încălzea de o
intensă vibraţie sexuală. Cînd venea vorba, în schimb, de adversarii lui
Ion Iliescu, Rodica Berecleanu era de o răutate revoltătoare, acea
răutate veninoasă de care sînt în stare femeile, cînd li se dă porecla
de muieri. Din această epocă tulbure a tranziţiei româneşti ne vom
aminti cu groază, peste vremuri, alături de chipul copiilor handicapaţi,
de vocea Rodicăi Becleanu invocîndu-l pe Ion Iliescu.”, spune Cristoiu.
Jurnalistul
nu se opreşte aici. Vorbeşte şi despre liderul PNL, Alina Gorghiu. "S-a
spus despre Elena Udrea că n-are urmașă. Nimic mai neadevărat. Lipsită
de talentul de om politic al Elenei Udrea, Alina Gorghiu se zbate s-o
imite pe fosta șefă a PMP în admirația publică față deKlaus Iohannis.
Și ea caută să pună în formula Domnul președinte! tot ce are mai scump o
femeie. Alina Gorghiu s-a dus la Iași în așteptarea Idolului de la
Cotroceni, care trebuie să vină și el. Aici Alina Gorghiu s-a referit
într-o conferință de presă la persoana aleasă de ea (Zoe Trahanache, ce
mai încolo și încoace!) să candideze la Primăria Iașului din partea PNL,
un anume Marius Bodea, șef al Aeroportului de provincie Iași. De
precizat că la fel ca și Cristian Bușoi, Marius Bodea a beneficiat de
sprijinul Binomului SRI- DNA pentru a i se face culoar la localele din
acest an. Fostul primar, cu mari șanse de a cîștiga din primul tur, a
fost înhățat de DNA. S-a întîmplat așa și cu Sorin Oprescu, și cu Marian
Vanghelie și, în general, cu toți primarii PSD-iști care ședeau în
calea micilor și marilor Bușoi din PNL.
Cînd
vrei să convingi opinia publică de personalitatea unui necunoscut, îl
compari cu personaje cunoscute din Istoria țării sau a lumii. Despre
Marius Bodea, Alina Gorghiu nu spune că e un Alexandru Ioan Cuza care se
ocupă de mersul avioanelor sau un Napoleon care are în servietă
mandatul de primar al Iașiului. Despre Marius Bodea Alina Gorghiu spune
că e un mic Iohannis: „Atunci ieșenii au ales un anumit profil de
candidat, profil pe care Marius (Bodea-nr.) îl are. Nu degeaba i-am spus
la ultima vizită în Iași “micul Iohannis”, pentru că eu chiar cred că
este cel mai potrivit să candideze la Primăria Iașiului, (… ).” Biata
salcie Gorghiu! N-a îndrăznit să spună că Marius Bodea e un Iohannis!
Mintea ei turmentată de admirație nu poate concepe că pe lumea asta
poate fi cineva un Iohannis! Mic Iohannis sau pe un sfert sau cel mult
pe jumătate Iohannis, da, dar Cît Iohannis, nu", a încheiat Ion
Cristoiu.
Potrivit declarației de interese depuse pe site-ul
Administrației Prezidențiale, consilierul prezidenţial Dan Mihalache
primea 2.700 de lei pe lună de la Academia de Ştiinţe ale Securităţii
Naţionale(ASSN). Declaraţia a fost depusă la 7 decembrie 2015. În declaraţiile de
interese anterioare nu figura faptul că Mihalache ar fi fost membru al
Academiei de Ştiinţe ale Securităţii Naţionale (ASSN) sau că ar primi
suma de 2.700 de lei pe lună, deci se poate deduce că el a primit
această poziţie în cursul anului 2015. Presa a relatat, recent, că şi ministrul Adrian Curaj, precum şi
vicepremierul Vasile Dâncu fac parte din această structură, înfiinţată
printr-o lege iniţiată de Gabriel Oprea şi finanţată de la bugetul de
stat. Membrii ASSN sunt îndreptăţiţi la o indemnizaţie egală cu un
salariu mediu pe economie, potrivit evz.ro.
http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
Digi 24 prezintă cazul unui inginer originar din
zona Moldovei, care a ajuns în Norvegia la 30 de ani, după ce lucrase la
mai multe firme din străinătate, căruia i-a fost luat băiețelul de
Barnevernet, oficiul pentru Protecția Copilului din Regatul Fiordurilor.
De data aceasta, nu a fost vorba nici de acuzații de îndoctrinare
religioasă, nici de suspiciuni că părinții ar fi exercitat acte de
violență asupra copilului. A fost vorba despre o acuzație la fel de
gravă, dar mult mai vagă, extrem de subiectivă și imposibil de probat,
formulată de cadrele didactice împotriva mamei. Tatăl, a acceptat, sub protecția anonimatului, să prezinte povestea
sa echipei Digi 24. De aceea, vom folosi, în cele ce urmează, un nume
fictiv: Claudiu. „Mama este o piedică în calea dezvoltării copilului și a integrării lui în societatea norvegiană” Problemele au început pentru familia de români la sfârșitul anului 2012, când băiețelul avea 5 ani. „După
un an de grădiniță (am dat copilul la gradiniță la 3 ani, timp în care
mama a urmat cursuri intensive de limbă norvegiană la universitate, nu
cele organizate pentru refugiați), am observat că vocabularul copilului
era destul de sărac. Mama a început, din ce în ce mai insistent, să
întrebe ce anume face grădinița în privința limbii. Ni s-a răspuns că
limba se învață prin joacă. Neprimind niciun program al grădiniței, așa
cum se obișnuiește în Norvegia, și auzind copilul plângându-se că nu are
cu cine se juca, ba chiar că este bătut de către ceilalți copii, am
revenit la grădiniță cu aceleași întrebări. În plus, am arătat că, în
condițiile date, limba rămâne o mare problemă și am solicitat ajutor
specializat pe parte de limbă. Ni s-a refuzat politicos cererea,
insistându-se pe învățarea limbii prin joacă. Cât despre partea
violenței dintre copii, cu impactul negativ pe care-l are asupra
copilului nostru, ni s-a răspuns că sunt copii și că nu îi pot forța,
dar că se înțeleg ei până la urmă”, povestește tatăl cum au început
problemele pentru familia sa.În paralel, grădinița a demarat o serie de
ședințe cu părinții, la una din ele participând și un psiholog, care a
încercat să-i convingă pe mamă și tată că metodele folosite de
instituție sunt valide. Totodată, li s-a cerut părinților să aducă
băiatul mai devreme la grădiniță (la 7.30 în loc de 9.00), pe motiv că
va putea învăța mai bine limba norvegiană. „Până la ora 9.00, erau
aceiași cinci-șase copii, niciunul nativ norvegian. În plus, ora 9.00
era mai convenabilă pentru noi, dat fiind programul nostru de lucru și
activitățile din familie. Totuși, am convenit să aducem copilul la
7.30”, își continuă Claudiu relatarea. „În ianuarie, la nicio lună după ultima ședință, s-au dat
testele de limbă obligatorii și ni s-a comunicat verbal că testul a
ieșit OK, cu mici probleme pe ici, pe colo, nimic grav. Imediat după
test a fost un incident neplăcut în grădiniță, un caz de meningită
bacteriană. Dincolo de faptul că autoritățile au tratat problema atât de
discret, încât nici părinților nu le-au fost date detalii despre
amploarea și gravitatea problemei, copilul nostru s-a simțit rău după
vaccin aproape o săptămână, fiind la un pas de a fi spitalizat. În acest
timp, firește că a lipsit de la grădiniță, motivul fiind adus la
cunoștință grădiniței”, povestește părintele. Acesta subliniază și faptul că medicul de familie le recomandase să
nu scoată copilul din casă la temperaturi foarte scăzute, or în acele
zile se înregistraseră și minime de -15 grade Celsius. Scrisoare către Barnevernet după cinci zile de absență de la grădiniță Totuși, considerând îndelungată o absență de cinci zile a copilului,
grădinița a redactat o scrisoare către Barnevernet. Pentru a le fi
prezentat documentul, părinții au fost convocați la o nouă ședință,
catalogată de grădiniță ca fiind una „obișnuită”. Tatăl
le-a adus la cunoștință reprezentanților instituției de învățământ că
nu poate participa la întrevedere, din cauza unor obligații de serviciu,
dar mama a fost prezentă. „Știam că au obligația să ne anunțe
data, locul, participanții și scopul, lucru care acum nu s-a întâmplat,
pentru prima dată în mai bine de 10 ședințe. La sedință au participat
managerul grădiniței, adjunctul și, în premieră, un translator român.
Oameni pe care soția nu-i văzuse niciodată (doar pe adjunct îl văzuse o
dată în 18 luni)”, precizează Claudiu. Cu prilejul întâlnirii,
mamei i-a fost comunicat că, pe lângă problemele de limbă, băiatul ar
avea și probleme de socializare. Mai mult de atât, mama a fost acuzată
că „nu are aptitudini sau voința de a lăsa copilul să se dezvolte”, grija ei față de băiat „sufocându-l”. „Asta în condițiile în care copilul nostru stătea în grădiniță 8-9 ore pe zi, ocazional 5-6 ore. A căzut cerul pe soția mea!”, își amintește Claudiu. „Fă ca ei, zi ca ei și treaba o să fie bună” „Am sunat la Ambasadă, zilele următoare, și am aflat că
singurul ajutor pe care ni-l pot da e doar un sfat, și ăla prost: "Fă ca
ei, zi ca ei și treaba o să fie bună". Am realizat că sunt al nimănui”, arată părintele român. La două săptămâni de la trimiterea sesizării către Protecția
Copilului, reprezentanții grădiniței au mai avut o întâlnire cu
părinții. „Am înțeles clar, în urma ședinței, că scrisoarea
către Barnevernet a fost trimisă de reprezentanții grădiniței pentru a
ne arăta că trebuie să facem cum spun ei. Un mic șantaj cu legea-n mână,
ca să spun așa”, continuă tatăl. După acest moment,
reprezentanții grădiniței au jucat cartea liniștirii părinților,
spunându-le că acum este totul în regulă, că băiatul socializează și
face progrese în învățarea limbii norvegiene și că ei vor transmite
toate aceste concluzii mai departe Protecției Copilului. În intervalul care a precedat prima întâlnire cu reprezentanții
Barnevernet, familia a încercat să afle cât mai multe informații despre
Protecția Copilului și a vorbit cu oameni care se intersectaseră cu
Serviciul. „Am realizat că suntem într-un mare pericol. Verbal,
grădinița ne liniștea. Numai că internetul și oamenii pățiți spuneau
altceva, așa că am păstrat o doză mare de neîncredere”, precizează Claudiu. Anchetă la medic și Fisc Prima întrevedere cu reprezentanții Barnevernet a fost programată în
ajunul Paștelui catolic. Adică, într-o zi în care grădinița era închisă,
fapt perceput de mamă și tată drept o nouă șicană. „Cum trebuia
să fim amândoi părinții la ședință, am lăsat copilul la niște amici,
imigranți și ei, care au o fetiță. Prima întrebare a reprezentanților
Serviciului a fost "unde este copilul?" și au fost tare dezamăgiți să
afle că băiatul se joacă cu copilul altor imigranți. Ne-au spus că își
cer scuze pentru neplăcerile create, că nu și-au dat seama că suntem
imigranți și s-ar putea să nu avem cu cine lăsa copilul”, povestește părintele. Cât despre întrevedere, din partea Protecției Sociale au participat
două doamne psiholog, care au explicat mamei și tatălui, formal și
intimidant, că trebuie să păstreze confidențialitate maximă asupra
întregii situații, în caz contrar riscând urmărirea penală. Le-au mai
cerut să semneze o hârtie cum că sunt de acord ca Serviciul să culeagă
informații despre caz din mai multe surse, inclusiv medicul de familie
și Fisc, fără a le fi oferite explicații. „Am întrebat care e
relevanța acestor informații pentru caz și, după răspunsul dat, mi-am
dat seama că nu-i mai întrebase nimeni așa ceva. Mi-au răspuns în loc de
relevanță, de unde iau informațiile și atât. Am depășit momentul
stânjenitor repede, dar hârtia nu am semnat-o. Înainte de a pleca, am
întrebat dacă grădinița a trimis vreun update și răspunsul a fost, sec,
nu”, povestește tatăl. Cu alte cuvinte, reprezentanții
grădiniței mințiseră când au zis părinților că vor transmite Barnevernet
informații pozitive despre evoluția copilului. „Au plecat ca niște hoți” La o săptămână de la întâlnire, grădinița a mai testat o dată copilul
în ceea ce privește cunoștințele de limbă norvegiană, fără ca părinții
să fie informați (au aflat de noua evaluare doar pentru că mama a venit
mai devreme la grădiniță, exact când unul din educatori testa copilul). „Am
cerut o copie și, comparând testele, am observat că ies mai prost,
arată o involuție. În același timp, verbal eram asigurați că totul este
ok. Punând cap la cap cele scrise cu cele zise, reieșea clar că
diferența dintre scris și vorbit e uriașă și că intențiile lor
(grădiniță și Barnevernet) nu sunt tocmai ortodoxe, moment în care am
decis plecarea din Norvegia”, povestește tatăl. Pe la mijlocul lunii aprilie 2013, mama și băiatul au plecat, dar
doar după ce familia și-a luat o serie de măsuri de precauție, începând
cu aceea că nu a cumpărat bilete directe spre România, ci cu mai multe
opriri, ca să pară că este vorba de o simplă excursie în străinătate. „Au plecat ca niște hoți, cu frica să nu vină autoritățile după ei”, precizează Claudiu. În căutarea răspunsurilor și a dreptății Tatăl a rămas singur în Norvegia, pentru a obține răspunsurile mult
căutate și pentru a încerca să demaște atitudinea răuvoitoare a
autorităților. A început prin a anunța grădinița că băiatul nu mai merge
la ei, după care a cerut Barnevernet o întâlnire „în trei” (tată,
Protecția Copilului, grădiniță). „Barnevernet mi-a comunicat că,
între timp, au încercat să vorbească cu noi la telefon să ne comunice
că au închis cazul, evident după ce grădinița i-a anunțat că nu mai
aducem copilul la ei. Cât timp copilul a venit la grădiniță n-au
făcut-o, deși trecuse aproape o lună de la ultima ședință cu ei”, declară tatăl. „La ședința în trei, cel mai bun răspuns pentru afirmațiile
scrise ale grădiniței a fost: "Așa am simțit noi". Nimeni nu a fost în
stare să-mi ofere ceva măsurabil, care să justifice afirmațiile grave pe
care le-au făcut la adresa soției mele. Singurul lucru în privința asta
era faptul că, la plecare, copilul sărea în brațele mamei de cum o
vedea. Am avut o conversație spumoasă pe alocuri prin absurdul
argumentelor, la sfârșitul căreia toată lumea se declara mulțumită că
și-a făcut datoria și se scuza de eventualele greșeli, ignorând faptul
că familia mea a trecut printr-o anchetă în care anchetatorii nu au fost
în stare să-mi explice de ce mă anchetează mai exact, ce anume caută,
ce și unde am greșit noi ca părinți”, relatează Claudiu. Întrebări similare celor ridicate în acea ședință a pus tatăl,
ulterior, și municipalității, Prefecturii și Poliției. Raportul
Barnevernet pe caz i-a fost transmis după șase luni, timp în care tatăl a
insistat săptămânal. „Toți mi-au răspuns că Barnevernet și-a
făcut treaba conform legii, însă nimeni nu a căutat să vadă motivele. Ba
din contră, mi s-a spus în față (niciodată în scris când le-am cerut
asta) că sunt ocupați cu alte treburi mai importante. Nici avocații n-au
fost de vreun ajutor. Singurul care a fost mai receptiv la problema mea
cu autoritățile a fost un judecător, care mi-a explicat cum stau
treburile în Norvegia și ce opțiuni am în cazul în care vreau să ajung
cu ei în tribunal. Dar, pentru așa ceva, îți trebuie cel puțin câteva
sute de mii de coroane”, își încheie tatăl povestea. Concluzia tristă a acestuia? „Copiii în Norvegia îți pot fi
luați și dacă ai grijă de ei, atâta timp cât intersectezi cumva
interesele mărunte ale cuiva care cunoaște sistemul. Asta e impresia
lăsată mie, n-am avut curajul sau nebunia să și probez asta, iar sfatul
meu pentru cei care au probleme cu Barnevernet este să părăsească
Norvegia dacă țin la ei mai mult decât la orice.” SURSA. Digi 24
Actualitate
