Ce e un om , ori un an ,sau un mileniu?
Toate trecătoare luate implacabil de valul timpului
și cu valul laolată se vor risipi
înghțite câte unul în câte unul în uitarea neagră a orizontului din zare care va fi în briză mării fără tine .
D.Sin.
Poreclă Sile this Millennium Pseudonime sile_this_millennium
Transgaz,
compania naţională de transport al gazelor naturale, a primit o
finanţare semnificativă de 179 mil. euro de la UE pentru un proiect prin
care se va putea exporta gazul din Marea Neagră până în Austria. Deşi
pentru Transgaz conducta va genera venituri suplimentare, în absenţa
oricărui plan de utilizare a noilor resurse pe plan intern Marea Neagră
riscă să
- stire actualizata la ora 23:00, 21 ianuarie 2016
Interviu cu George Soros: Uniunea Europeană este pe marginea prăpastiei (II)
Cunoscutul om
de afaceri american George Soros afirmă în partea a doua a interviului
acordat lui Gregor Peter Schmitz că premierul ungar Victor Orban atacă
valorile Uniunii Europene din interior, în vreme ce Putin le atacă din
exterior. Mai mult, afirmă că marii lideri ai Europei au fost gestionat
greșit cazul Grecia încă de la început și avertizează că UE fără Regatul
Unit ar duce la o uniune și mai slăbită. La precizarea că viziunea
asupra viitorului este sumbră, miliardarul răspunde prin faptul că “este
mult mai bine să privim realitatea dură drept în față decât să ne
prefacem că nu o vedem”. Doar așa pot fi rezolvate problemele grave cu
care se confruntă UE, crede George Soros. Acest
interviu acordat de George Soros lui Gregor Peter Schmitz a fost
publicat inițial în New York Review of Books. România liberă are drept
exclusiv de publicare în limba română. Prima parte a fost publicată în
ediția noastră din 21 ianuarie 2016.
Gregor Peter Schmitz: De ce planul dumneavoastră ar împiedica refugiații să inunde Europa? George Soros:
Noi susținem o politică europeană comună în domeniul azilului, care ar
reafirma controlul asupra granițelor europene, mai degrabă decât asupra
celor naționale, și le-ar permite solicitanților de azil să ajungă în
Europa într-un mod sigur și ordonat și într-un ritm care să reflecte
capacitatea UE de a-i primi. Orbán susține utilizarea granițelor
naționale pentru a împiedica intrarea migranților. G.P.S.: Și cine iese câștigător din acest conflict? G.S.:
În Ungaria, Orbán a avut câștig total. Ceea ce este mai preocupant este
că începe să câștige și în Europa. Se va lupta cu Merkel pentru
conducerea Europei. Și-a lansat campania la conferința din septembrie
2015 a partidului Uniunea Creștin-Socială din Bavaria (partidul-soră al
Uniunii Creștin-Democrate a lui Merkel) și a făcut acest lucru mână în
mână cu Horst Seehofer, președintele german al partidului. Iar această
luptă este una reală. Sunt atacate valorile și principiile pe care a
fost fondată Uniunea Europeană. Orbán le atacă din interior, Putin din
exterior. Amândoi încearcă să determine renunțarea la subordonarea
suveranității naționale în fața unei ordini supranaționale, europene. Putin
merge chiar mai departe: el vrea înlocuirea statului de drept cu statul
de forță. Amândoi vor întoarcerea la o epocă demult apusă. Din
fericire, Merkel a luat această provocare în serios. Ripostează, iar eu o
sprijin nu doar prin vorbe, ci și prin fapte. Fundațiile mele nu se
implică doar în activități de susținere a unor cauze, ci încearcă să
aibă o contribuție pozitivă concretă. În 2013 am înființat o fundație în
Grecia, Solidarity Now. Am văzut clar că Grecia, în situația sa de
sărăcire, urma să aibă dificultăți în îngrijirea numărului mare de
refugiați blocați acolo. G.P.S.: De unde vin banii pentru planul dumneavoastră? G.S.: Ar
fi imposibil pentru UE să finanțeze aceste cheltuieli din bugetul
actual. Ar putea, însă, să strângă aceste fonduri prin emiterea de
obligațiuni pe termen lung, făcând uz de ratingul său de împrumutare
AAA, în cea mai mare parte nevalorificat. Sarcina rambursării ar putea
fi distribuită în mod echitabil între statele membre care acceptă
refugiați și cele care refuză să facă acest lucru sau care impun
restricții speciale. Nu mai trebuie să menționez că aici eu și doamna
cancelar Merkel ne situăm pe poziții diferite. G.P.S.:
V-ați retras de la conducerea fondului dumneavoastră de hedging și vă
dedicați în prezent în totalitate fundației. Care sunt principalele
dumneavoastră proiecte? G.S.: Sunt prea
multe ca să le pot enumera. Se pare că suntem implicați în majoritatea
chestiunilor politice și sociale arzătoare din întreaga lume. Însă aș
dori să menționez în mod special Institutul pentru o Nouă Gândire
Economică (INET) și Universitatea Central Europeană (CEU), deoarece s-a
declanșat o revoluție a științelor sociale, iar eu sunt profund implicat
atât personal, cât și prin intermediul fundațiilor mele. Cu ajutorul
științelor naturii, omenirea a preluat controlul asupra forțelor
naturii, însă capacitatea noastră de autoguvernare nu a menținut ritmul
realizărilor din domeniul științelor naturii. Avem capacitatea de a ne
distruge propria civilizație și suntem chiar pe cale să facem acest
lucru. G.P.S.: Imaginea dumneavoastră despre viitorul nostru este sumbră. G.S.:
Dar este o opinie părtinitoare și este așa în mod deliberat.
Recunoașterea unei probleme este o invitație la a face ceva pentru a o
rezolva. Aceasta este principala lecție pe care am învățat-o în perioada
de formare a vieții mele, în 1944, când naziștii au ocupat Ungaria.
Probabil nu aș fi supraviețuit dacă tatăl meu nu ar fi făcut rost de
acte de identitate false pentru familia lui (și pentru mulți alții). El
m-a învățat că este mult mai bine să privim realitatea dură drept în
față decât să ne prefacem că nu o vedem. Odată ce suntem conștienți de
pericole, șansele de supraviețuire sunt mult mai mari dacă ne asumăm
anumite riscuri decât dacă ne amestecăm cu teamă în mulțime. De aceea,
eu m-am educat în așa fel încât să mă uit întotdeauna la partea
întunecată. Acest lucru mi-a fost de folos pe piețele financiare și mă
ghidează și acum în acțiunile mele de filantropie politică. Atât timp
cât pot găsi o strategie câștigătoare, indiferent cât este de greu, nu
mă dau bătut. Pericolul dă naștere oportunităților. Întotdeauna cel mai
adânc întuneric este înainte de zorii zilei. G.P.S.: Care este strategia dumneavoastră câștigătoare pentru Grecia? G.S.: Ei
bine, nu am una. Cazul Greciei a fost gestionat greșit încă de la
început. Atunci când criza din Grecia s-a manifestat pentru prima dată,
către sfârșitul anului 2009, UE, condusă de Germania, a sărit în ajutor,
însă a perceput dobânzi punitive pentru împrumuturile oferite. Din
acest motiv datoria națională a Greciei a devenit nesustenabilă. Și
aceeași greșeală a fost repetată în cursul negocierilor recente. UE a
vrut să-l pedepsească pe prim-ministrul grec Alexis Tsipras și în
special pe fostul lui ministru al finanțelor, Yanis Varoufakis, neavând
totodată altă opțiune decât să evite intrarea în incapacitate a Greciei.
În consecință, UE a impus condiții care vor împinge Grecia către o și
mai mare depresiune. G.P.S.: Este Grecia o țară interesantă pentru investitorii privați? G.S.:
Nu atât timp cât face parte din zona euro. Cu euro ca monedă, este
puțin probabil ca această țară să prospere, deoarece rata de schimb este
mult prea ridicată pentru a fi competitivă. G.P.S.: Cât
de mult vă îngrijorează faptul că în mijlocul tuturor acestor crize, un
stat membru important, cum este Regatul Unit, ia în considerare ieșirea
din Uniunea Europeană? G.S.: Foarte
îngrijorat. Sunt ferm de părere că Regatul Unit ar trebui să rămână în
Europa nu doar din motive economice, ci mai întâi din motive politice.
UE fără Regatul Unit ar fi o uniune mult slăbită. G.P.S.: Sondajele arată totuși că majoritatea britanicilor sunt în favoarea unui Brexit, adică în favoarea ieșirii din UE. G.S.: Campania
pentru Brexit a indus cu bună știință publicul în eroare. În prezent,
Regatul Unit se bucură de cea mai favorabilă înțelegere cu Europa. Are
acces la o piață comună spre care se îndreaptă aproape jumătate din
exporturile țării, fără să se confrunte în același timp cu povara
aderării la zona euro. G.P.S.: De ce nu este comunitatea britanică de afaceri mai vocală în privința dezavantajelor Brexitului? G.S.:
Conducerile corporațiilor multinaționale care și-au consolidat
capacitățile de producție în Regatul Unit ca o platformă de lansare
către piața comună sunt reticente să afirme public că se opun
Brexitului, deoarece nu vor să se amestece într-o dezbatere politică în
care clienții lor au puncte de vedere diferite. Dar dacă le adresați
această întrebare în privat, așa cum am făcut eu, veți vedea că vor
confirma această opoziție. Campania pro Brexit a încercat să
convingă publicul britanic că este mai ușor ca țara să stea în afara
pieței comune decât să facă parte din ea. Campania s-a putut desfășura
în voie deoarece guvernul a dorit să lase impresia că așteaptă un moment
mai bun. G.P.S.: Mult timp, Europa – și lumea în general – au putut conta pe China ca un motor de creștere și de creditare. G.S.: Istoric vorbind, China este încă cea mai importantă țară. Încă are acumulate rezerve foarte mari de valută. G.P.S.: Și aceste rezerve vor ține țara la adăpost? G.S.: China
își epuizează foarte rapid rezervele. De asemenea, se bucură și de un
imens depozit de încredere din partea populației chineze: mulți poate nu
înțeleg cum funcționează cu adevărat regimul chinez, dar cred că un
regim care a reușit să depășească atâtea probleme știe ce face. Totuși,
acest depozit de încredere se epuizează și el într-un ritm deosebit de
rapid, deoarece conducerea a făcut numeroase greșeli. Președintele Xi
Jinping poate continua politicile actuale aproximativ încă trei ani, dar
în acest timp China va exercita o influență negativă asupra restului
lumii prin consolidarea tendințelor deflaționiste care sunt deja
predominante. China este responsabilă pentru o mai mare parte din
economia mondială decât oricând în trecut, iar problemele cu care se
confruntă nu au fost niciodată mai dificil de controlat. G.P.S.: Poate președintele Xi să se ridice la înălțimea așteptărilor? G.S.: Abordarea
lui Xi are un viciu fundamental. El a preluat controlul direct al
economiei și al securității. Dacă ar reuși să implementeze o soluție
orientată către piață ar fi mult mai bine pentru lumea întreagă și
pentru China. Dar o soluție de piață nu este posibilă în absența unor
modificări politice. Corupția nu poate fi combătută fără o presă
independentă. Și tocmai o presă independentă Xi nu este dispus să
permită. În această privință, el se apropie de Rusia lui Putin mai mult
decât de idealul nostru de societate deschisă. G.P.S.: Cum evaluați dumneavoastră situația din Ucraina? G.S.:
Ucraina a realizat un lucru aproape incredibil supraviețuind doi ani în
fața atât de multor dușmani. Însă are nevoie de mult mai mult sprijin
din afară, deoarece și-a epuizat forțele. Ținând Ucraina din scurt din
punct de vedere financiar, Europa repetă greșeala pe care a făcut-o în
Grecia. Vechea Ucraină avea multe în comun cu vechea Grecie – era
dominată de oligarhi și serviciul public era exploatat de persoane care
își foloseau funcțiile pentru propriul profit, în loc să stea în slujba
cetățeanului. Dar acum există o nouă Ucraină care dorește să fie opusul
celei vechi. Rada a adoptat recent un buget pentru 2016 care
îndeplinește condițiile impuse de FMI. Acum este momentul să fie oferită
perspectiva asistenței financiare suplimentare de care noua Ucraină are
nevoie pentru a realiza reforme radicale. Astfel, țării i s-ar permite
nu doar să supraviețuiască, ci și să prospere și să devină o destinație
atractivă pentru investiții. Reîntoarcerea noii Ucraine la vechea
Ucraină ar fi o greșeală fatală deoarece noua Ucraină este unul dintre
cele mai valoroase active ale Europei atât în vederea rezistenței în
fața agresiunii ruse, cât și pentru restabilirea spiritului de
solidaritate care a caracterizat Uniunea Europeană la începuturile sale. G.P.S.: Mulți îl critică pe Președintele SUA, Barack Obama, pe motiv că ar fi prea slab în legătură cu Rusia. G.S.: Și
au dreptate. Putin este tacticianul suprem care a intrat în conflictul
din Siria deoarece a sesizat o oportunitate de a îmbunătăți imaginea
Rusiei în fața lumii. Era gata să insiste până în momentul în care
întâlnea o rezistență serioasă. Președintele Obama ar fi trebuit să-l
contracareze mai devreme. Dacă Obama ar fi declarat închis spațiul
aerian al Siriei atunci când Rusia a început să furnizeze echipamente
militare la scară largă, Rusia ar fi fost obligată să respecte această
măsură. Tot ce a dorit Obama însă a fost să evite orice posibilitate de
confruntare militară directă cu Rusia. Prin urmare, Rusia a instalat
rachete antiaeriene, iar Statele Unite au fost nevoite să împartă
controlul spațiului aerian de deasupra Siriei cu Rusia. Aproape că am
putea spune că prin doborârea avionului rusesc de luptă, președintele
turc Recep Tayyip Erdoğan i-a făcut o favoare lui Obama. Putin a fost
nevoit să admită că aventura lui militară s-a lovit de o opoziție
puternică, iar acum pare gata să accepte o soluție politică. Acesta este
un lucru promițător Mai există și ISIS, și atacurile teroriste
care amenință să compromită valorile și principiile civilizației
noastre. Teroriștii vor să-i convingă pe tinerii musulmani că nu există
nicio alternativă la terorism și că dacă vor asculta de cei precum
Donald Trump, vor reuși. G.P.S.: Nu pot să nu să întreb. Îl cunoașteți pe Trump? G.S.: Acum
mulți ani, Donald Trump a vrut la un moment dat ca eu să fiu
principalul locatar al uneia dintre primele lui clădiri. Mi-a zis:
„Vreau să vii în această clădire. Prețul poți să-l stabilești tu”.
Răspunsul meu a fost „Mă tem că nu-mi pot permite”. Și l-am refuzat.
Germania, care credea că poate miza pe refugiaţi pentru salvarea
propriei economii, pare să fi greşit grav în privinţa acestora.
Realitatea devine astfel extrem de dificilă pentru cea mai mare economie
din Uniunea Europeană. „80% dintre refugiaţi nu au niciun fel de
calificare. O parte tot mai mare dintre ei sunt analfabeţi”, spune
vicecancelarul german Sigmar Gabriel.
http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
Încetinirea ritmului de dezvoltare a Chinei
îngrijorează în cel mai înalt grad, foarte mulţi analişti considerând
instabilitatea celei de a doua economii a lumii drept un factor
declanşator pentru o criză globală de durată.
