Incredibilă sfidare a României de către şeful spionilor
Ion Spânuhttp://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
Ce e un om , ori un an ,sau un mileniu? Toate trecătoare luate implacabil de valul timpului și cu valul laolată se vor risipi înghțite câte unul în câte unul în uitarea neagră a orizontului din zare care va fi în briză mării fără tine . D.Sin.
marți, 12 ianuarie 2016
Viața tumultuoasă a unui agent secret al Coroanei Britanice, poet și dramaturg, în același timp - Autor: Carmen Anghel | marţi, 12 ianuarie 2016 |
http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
Viata unui scriitor cu viata dubla povestita in romanul "Moartea la Deptford"
Cultură
Viața tumultuoasă a unui agent secret al Coroanei Britanice, poet și dramaturg, în același timp
Autor:
| marţi, 12 ianuarie 2016 |
Viata unui scriitor cu viata dubla povestita in romanul "Moartea la Deptford"
Romanul „Moartea la Deptford”, o poveste despre viaţa
tumultuoasă a poetului şi dramaturgului elisabetan Christopher Marlowe, o
bijuterie literară semnată de Anthony Burgess, faimosul autor al
„Portocalei mecanice”, va fi lansat joi, 14 ianuarie, ora 19.00 la
Librăria Humanitas de la Cişmigiu.
Scris de Anthony Burgess în ultimul său an de viaţă, 1993, romanul „Moartea la Deptford” este un pandant la „Ochii doamnei mele” (dedicat Marelui Will şi publicat de Humanitas Fiction în martie 2015) şi reconstituie, pe fundalul Angliei elisabetane, viaţa tumultuoasă a lui Christopher Marlowe, dramaturg, poet şi traducător adulat de Shakespeare şi de mulţi dintre contemporanii săi, dar şi agent secret al Coroanei.
Provenit din modesta familie a unui ciubotar din Canterbury, Kit Marlin (Christopher Marlowe) ajunge student bursier la Cambridge, este recrutat ca agent secret al Coroanei şi duce o existentă dublă, pendulând între lumea teatrului și a poeziei și nenumăratele misiuni primejdioase pe care se vede silit să le îndeplinească. Devenit membru al faimoasei Şcoli a Nopţii, prezidate de Sir Walter Raleigh (în realitate un grup de rafinaţi intelectuali care încearcă să armonizeze dogma religioasă cu descoperirile ştiintei), suspectat de ateism şi homosexualitate, de practici oculte şi satanism şi, în ultimă instantă, de trădare, Kit se trezeşte prins în menghina forțelor politice antagoniste ale epocii elisabetane, sfârşind în împrejurări dubioase.
În egală măsură roman istoric şi palpitant thriller în tradiţia romanului de spionaj, acest veritabil testament literar al lui Burgess readuce la viaţă figura uimitoare, marcată de un nonconformism exarcebat, a lui Christopher Marlowe, şi argumentează convingător de ce Shakespeare l-a eclipsat în timp, fără a-l depăşi însă niciodată.
Personalitatea complexă a scriitorului britanic Anthony Burgess (25 februarie 1917-22 noiembrie 1993) continuă să incite şi să deconcerteze. Romancier, dramaturg, eseist, compozitor, libretist, traducător şi critic, viaţa şi arta sa ţin amândouă de paradox. Cea mai cunoscută carte a sa, Portocala mecanică (“A Clockwork Orange”, 1962, 2012; Humanitas Fiction, 2014) a devenit o carte-cult, despre violenţa dusă la paroxism, consecinţele reprimării tuturor instinctelor agresive şi anularea posibilităţii de a alege. Pe lângă cele peste 30 de romane, Burgess a scris scenarii de film, studii critice, biografii, simfonii şi un libret de operă. La evenimentul de joi, vor vorbi despre carte George Volceanov, traducătorul romanului, şi criticii literari Bedros Horasangian şi Cosmin Ciotloş. Actorul István Téglás va citi câteva fragmente. Gazda întâlnirii este Denisa Comănescu, director general Humanitas Fiction.
Tag-uri:
Anthony Burgess, Marelui Will, Humanitas Fiction, Christopher Marlowe, Kit Marlin, Sir Walter, Clockwork Orange, George Volceanov, Bedros Horasangian, Cosmin Ciotlo, Actorul Istv, Denisa Comănescu
Scris de Anthony Burgess în ultimul său an de viaţă, 1993, romanul „Moartea la Deptford” este un pandant la „Ochii doamnei mele” (dedicat Marelui Will şi publicat de Humanitas Fiction în martie 2015) şi reconstituie, pe fundalul Angliei elisabetane, viaţa tumultuoasă a lui Christopher Marlowe, dramaturg, poet şi traducător adulat de Shakespeare şi de mulţi dintre contemporanii săi, dar şi agent secret al Coroanei.
Provenit din modesta familie a unui ciubotar din Canterbury, Kit Marlin (Christopher Marlowe) ajunge student bursier la Cambridge, este recrutat ca agent secret al Coroanei şi duce o existentă dublă, pendulând între lumea teatrului și a poeziei și nenumăratele misiuni primejdioase pe care se vede silit să le îndeplinească. Devenit membru al faimoasei Şcoli a Nopţii, prezidate de Sir Walter Raleigh (în realitate un grup de rafinaţi intelectuali care încearcă să armonizeze dogma religioasă cu descoperirile ştiintei), suspectat de ateism şi homosexualitate, de practici oculte şi satanism şi, în ultimă instantă, de trădare, Kit se trezeşte prins în menghina forțelor politice antagoniste ale epocii elisabetane, sfârşind în împrejurări dubioase.
În egală măsură roman istoric şi palpitant thriller în tradiţia romanului de spionaj, acest veritabil testament literar al lui Burgess readuce la viaţă figura uimitoare, marcată de un nonconformism exarcebat, a lui Christopher Marlowe, şi argumentează convingător de ce Shakespeare l-a eclipsat în timp, fără a-l depăşi însă niciodată.
Personalitatea complexă a scriitorului britanic Anthony Burgess (25 februarie 1917-22 noiembrie 1993) continuă să incite şi să deconcerteze. Romancier, dramaturg, eseist, compozitor, libretist, traducător şi critic, viaţa şi arta sa ţin amândouă de paradox. Cea mai cunoscută carte a sa, Portocala mecanică (“A Clockwork Orange”, 1962, 2012; Humanitas Fiction, 2014) a devenit o carte-cult, despre violenţa dusă la paroxism, consecinţele reprimării tuturor instinctelor agresive şi anularea posibilităţii de a alege. Pe lângă cele peste 30 de romane, Burgess a scris scenarii de film, studii critice, biografii, simfonii şi un libret de operă. La evenimentul de joi, vor vorbi despre carte George Volceanov, traducătorul romanului, şi criticii literari Bedros Horasangian şi Cosmin Ciotloş. Actorul István Téglás va citi câteva fragmente. Gazda întâlnirii este Denisa Comănescu, director general Humanitas Fiction.
Fragment din roman:
„Trebuie să-ţi închipui şi ai să-ţi închipui (bunule sau răule cititor, dar mai contează diferenţa?) că-mi închipui un noian de întâmplări pe care n-am avut cum să le văd cu ochii sau care să fie treaba mea. Ceea ce-şi închipuie omul adesea (deseori, dacă-ţi sună mai bine aşa) ţine de chiar substanţa văzului său. Un filozof vorbea despre mâţa care miaună să i se dea drumul afară şi apoi miaună să fie lăsată înăuntru. Între timp, mai există, oare? Cu toţii avem tendinţa solipsistă, care este un simulacru al capacităţii Atotputernicului de-a susţine lumea, de-a considera că există doar lucrurile pe care le cuprindem cu ochii, iar dacă îndepărtăm ochii sau îi lăsăm să fie îndepărtaţi, există doar o dezintegrare totală, dacă nu cumva una vremelnică. Totuşi, omul poate presupune, pe bună dreptate, că şi pe durata absenţei sale, pisica se află pe deplin, în chip material, pe lumea asta, până la ultimul fir de mustaţă. Aşa să fie şi cu pisica mea sau cu Kit al meu. Trebuie să-mi închipui că ceea ce-mi închipui despre faptele lui din afara câmpului meu vizual este aidoma unei verigi ferme din lanţul existenţei sale, care scapă vederii mele, pe care n-o pot pipăi, dar, în mod necesar, există”.Tag-uri:
Anthony Burgess, Marelui Will, Humanitas Fiction, Christopher Marlowe, Kit Marlin, Sir Walter, Clockwork Orange, George Volceanov, Bedros Horasangian, Cosmin Ciotlo, Actorul Istv, Denisa Comănescu
Noul șef al CSM a adus în atenție povestea gropii de la Berevoiești, unde s-au aruncat documente ale Securității - Autor: Simona Ionescu | marţi, 12 ianuarie 2016 |
http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
Petre Mihai Băcanu a găsit în gropa de la Berevoiești chiar și documente ale Securității care îl vizau FOTO: NICUȘOR STAN
EVZ Special
Noul șef al CSM a adus în atenție povestea gropii de la Berevoiești, unde s-au aruncat documente ale Securității
Autor:
| marţi, 12 ianuarie 2016 |
Petre Mihai Băcanu a găsit în gropa de la Berevoiești chiar și documente ale Securității care îl vizau FOTO: NICUȘOR STANJudecătorul Mircea Aron, președintele CSM, spune că hârtiile dezgropate acum 25 de ani ar trebui desecretizate
Numirea fostului procuror
militar Mircea Aron în fruntea CSM a adus în atenția publică un subiect
care a făcut mare vâlvă în anul 1991: documentele Securității aruncate
și arse într-o groapă din comuna Berevoiești.
A fost o adevărată bombă de presă,
deoarece descoperirea au făcut-o niște ziariști de la România liberă,
iar Petre Mihai Băcanu, directorul de atunci al publicației, a decis ca,
împreună cu o echipă de reporteri, să plece la locul unde se
îngropaseră secretele instituției de temut a lui Ceaușescu și să scoată
la lumină hârtiile ce nu arseseră în totalitate. Ziariștilor de la
cotidianul România liberă li s-au adăugat câțiva de la Tineretul liber,
un ziar dispărut astăzi, dar a cărui redacție era vecină cu cea a lui
P.M.Băcanu.
Lucram atunci la Tineretul liber,
reporter în secția de Investigații-Reporteri speciali, condusă de
Gavrilă Inoan și Sorin Ovidiu Bălan. Știam de ceva timp că în zona
comunei Berevoiești (aproape de Câmpulung Muscel), foști securiști
îngropaseră documente. Băcanu și România liberă publicau deja niște
articole trăsnet. Când s-a dat alarma că se pleacă spre Berevoiești, la
groapă, din echipa noastră au plecat Sorin Ovidiu Bălan și alți doi
colegi reporteri. Când s-au întors de acolo, informațiile au fost
explozive. Le veți regăsi și în relatările din cuprinsul acestui
material.
După multe luni de inves tigații, de analizare a documentelor pe care
jur naliștii le publicau, după un noian de declarații și ex plicații ale
autorităților statului ni s-a conturat ima ginea a ceea ce a fost
„Groapa Securității”. „Cazul Berevoiești” a fost una din marile
diversiuni de după revolta populară din ,89 și preluarea puterii de
către grupul condus de Ion Iliescu. Cu toții am înțeles că s-a creat un
scenariu cu o groapă plină cu dosare ale Securității, ce trebuiau arse,
ca să se acrediteze ideea că acolo au dispărut și cele „delicate” și
care fuseseră „puse la păstrare” de oamenii noii Puteri. Îmi amintesc că
se vehicula o cifră de peste 100.000 de dosare și documente dispărute
din fosta arhivă a Securității.
Acțiunea ziariștilor din primăvara lui 1991 a băgat în priză SRI,
Armata, Procuratura Militară, Parlamentul. Jurnaliștii au fost și ei
chemați la procuratură. După ce s-au terminat investigațiile Comisiei de
anchetă, unele dintre dosarele recuperate din groapa de la Berevoiești
au fost ridicate de Ministerul Apărării Naționale, care le-a depozitat
la Pitești. Multe altele au ajuns în mâinile unor foști securiști sau
ale unor persoane cu funcții publice. O parte, procurate de ziariști fie
de la țăranii din zona gropii, fie scoase din pământul de la
Berevoiești, au rămas în redacții și au fost publicate de ziarele
vremii.
Toți cei implicați în ”Cazul
Berevoiești” au fost anchetați de către procurorul militar Mircea Aron,
pentru încălcarea art. 242 CP, „sustragerea sau distrugerea de
înscrisuri“, și de art.252 CP, „neglijență în păstrarea secretului de
stat“. La finalul anchetei, magistratul a hotărât că nu este cazul
începerii urmăririi penale față de niciunul dintre ofițerii și
subofițerii SRI care s-au ocupat de transportul documentelor Securității
către un loc unde trebuiau distruse, dar care, s-a spus, au fost
furate, în niște saci cu hârtii, de câțiva țigani. Comisia parlamentară
nu a fost de acord cu această decizie a Procuraturii Militare. În
schimb, ofițerii au fost sancționați cu demiterea din SRI. Cel mai
important personaj al cazului Berevoiești a fost adjunctul lui
Măgureanu, generalul Mihai Stan. S-a declarat că acesta aprobase
folosirea camionului la transportul hârtiilor și că Virgil Măgureanu,
șeful SRI, nu a fost informat despre această afacere până când scandalul
n-a izbucnit în presă. Dosarul „Cazului Berevoiești” zace, probabil, în
arhiva Camerei Deputaților, fiindcă, cu ani în urmă, Parchetul General a
comunicat că nu este în custodia sa.
Debut cu scandal la șefi a CSM. Mircea Aron: „Unii au avut de profi tat de pe urma Dosarului Berevoiești!”
Judecătorul Mircea Aron, ales
președintele CSM pentru ultimul an al Consiliului în componența actuală,
a fost acuzat de membrii Asociației 21 Decembrie 1989 pentru soluția
dispusă în Dosarul Berevoiești. Noul președinte al CSM a precizat pentru
Evenimentul zilei: „Am făcut anchetă în Dosarul Berevoiești, am dat o
soluție de scoatere de sub urmărire penală sau de neîncepere a urmăririi
penale, nu mai îmi amintesc exact, fiindcă au trecut douăzeci de ani de
atunci. Dar soluția a fost motivată temeinic, pe textele de lege care
erau atunci în vigoare. (...) Nu îmi amintesc exact cum am motivat
pentru că a fost o situație extrem de complicată. Unii au avut de
profitat de pe urma Dosarului Berevoiești și care au ajuns și
politicieni. Spun că ar fi avut de profitat pentru că actele acelea
reconstituite după cele arse nu au fost date publicității niciodată. Era
și Vadim Tudor numit prin acele documente și acesta este doar un
exemplu.(...) Știu că am audiat foarte mulți oameni. Pe atunci era șef
la SRI Virgil Măgureanu, el a sesizat chestiunea asta în contextul acela
tulbure. Nu știu cât de bună credință ori rea credință a avut Măgureanu
când a făcut-o. (...). Eu am primit dosarul de la șeful meu Dan Ioan,
care era șeful SPM. Îmi amintesc vag, dar știu că actele nu le-am
ridicat eu, alți colegi de-ai mei au mers la groapă. Mergeți la arhive
și aflați totul. Iar documentele acelea reconstituite din groapa de la
Berevoiești ar trebui desecretizate și publicate”, ne-a declarat
președintele CSM supărat pentru „mizeria” care i se aruncă în cap.
(Violeta Fotache)
Mărturia lui Cristian Botez, pe blogul său, despre săpăturile de la Berevoiești
Abia dacă aveam o lună de zile ca
ziarist la România liberă. Pe 17 mai 1991, Tudor Artenie mă caută și mă
întreabă dacă a doua zi pot să plec într-o deplasare. „Desigur!”. Pe 18
mai, la ora opt dimineața, din fața Casei Scânteii, împreună cu alți
8-10 colegi de la ziar, in frunte cu directorul RL și gazetarul de
excepție, Petre Mihai Băcanu, plecam cu un microbuz spre comuna
Berevoiești, județul Argeș.
Povestea documentelor
Povestea avea să înceapă, însă, cu
aproape un an în urmă. În iunie 1990, locotenent-colonelul SRI Nicolae
Bordeianu primește ordin să distrugă 82 de saci plini cu documente
ultrasecrete, în special dosare informative.
Ulterior avea să se afle că multe dintre
aceste documente proveneau din zona artă, cultură învățământ, din care
aveau să provină o mare parte din conducătorii României postdecembriste.
Procedura era ca tot materialul să fie
trimis la Fabrica de Hârtie Scăeni, județul Prahova, unde tonele de
hârtii urmau să fie tocate și reciclate. Misiunea avea să fie compromisă
în scurt timp de însuși Bordeianu.
Însoțit de câteva cadre SRI, ofițerul
s-a deplasat inițial spre Fabrica din Scăeni, dar pentru că se făcuse
târziu a hotărât să amâne manevra pentru a doua zi, deturnând camionul
cu exploziva încărcătură spre casa unei rude de-a sale, din Berevoiești.
Aici, s-a pus, laolaltă cu subordonații săi, pe ospătat și băutură.
Între timp, niște țigani care treceau la
ora aceea pe uliță și-au făcut de lucru cu marfa din camionul parcat la
poartă. Țiganii au dat prelata la o parte și au furat patru saci cu
documente fără să-i fi văzut careva.
A doua zi, Bordeianu și ai lui, odihniți
și nebănuind nimic în legătură cu sacii din camion, au pornit-o, din
nou, spre Scăeni. Aici, surpriză. La recepția mărfii, la cântar,
reprezentantul fabricii de hârtie constată că față de ce era înscris în
documentele de transport și ordinul de distrugere lipseau vreo sută de
kilograme de documente. Transportul a fost refuzat.
Bordeianu intră în panică și ia decizia
să distrugă pe cont propriu documentele. Se întoarce la ruda lui, Ion
Scarlat, și îi cere să-l ajute. Tentativa de ardere într-un cuptor de
pâine eșuează. Atunci, cunoscând împrejurimile, conduce camionul pe
malul pârâului Râușor, într-o văioagă parțial împădurită.
Își pune oamenii la săpat, îndeasă sacii
acolo apoi încearcă să le dea foc. Neavând răbdare, mascheză totul cu
un strat superficial de pământ, astfel ca totul să ardă mocnit și
părăsește zona. Ceva mai târziu, un cioban însoțit de un copil observă
fumul. Cei doi răscolesc și dau de hărtii.
Ceva mai târziu lt.col Bordeianu aduce
cu camionul de la Mina Câmpulung turbă, cu care acoperă groapa cu
documente. Misunea este bifată ca îndeplinită. Și, pentru un timp, se
așterne linștea.
În toamnă, însă, un învățător din
Berevoiești intră în posesia unor documente sustrase din camionul SRI,
în „seara ospățului”. Învățătorul îl sună pe Petre Mihai Băcanu,
directorul ziarului “România liberă” și îi comunică descoperirea.
Cu camionul la „groapa” SRI
Petre Mihai Băcanu avea să scrie, la un moment dat, în „România liberă”, rememorând evenimentele acelor zile:
„În 18 mai 1991 am întreprins primele
săpături. În stratul de steril adus de Bordeianu de la Mina Câmpulung
(zece basculante) am săpat o zi la un fel de puț, dând la câțiva metri
de primul «filon» al «zăcământului» Securității. Surpriză: am găsit
alături de documente de dinainte de 1989 și altele din 1990, de la PNL
și PNȚ-CD. Certificau participarea noilor sereiști la mineriadă și
urmărirea demonstranților din Piața Universității. Un document datat 18
mai 1990 dezvăluia urmărirea din oră în oră a «obiectivelor». Am dat de
plicuri cu sigla SRI, de alte note informative privind «activitățile»
din Piața Universității, interceptări telefonice (Andrei Pleșu, Mircea
Dinescu, Doina Cornea, Dan Deșliu, Ștefan Augustin Doinaș). Stenograma
convorbirilor telefonice ale obiectivului «Tulceanu» – Andrei Pleșu – cu
pictorul Sorin Dumitrescu s-a păstrat aproape intactă”.
Procurorul militar Mircea Levanovici (în
prezent, pensionat), un “om de casă” al Securității, este desemnat să
se ocupe de caz. Pe 20 mai își face apariția la locul săpăturilor.
Criminaliștii de la Poliția Argeș, care îl însoțesc, fac fotografii, iar
Levanovici întocmește un Proces-verbal de constatare.
O comisie fără putere
După câteva luni, în Parlament, a fost
înființată Comisia de Anchetă Berevoiești. În raportul final, finalizat
la 16 octombrie 1992, scrie, printre altele: „Niciunul din cadrele
Securității, implicate direct sau indirect în cazul Berevoiești, nu a
mărturisit adevărul”.
Precum și: “Cazul Berevoiești a fost un
moment din multele acțiuni de destabilizare și diversiune ale perioadei
de după Revoluție”.
Imagine de arhivă. Ziariștii caută în groapa cu documente ale Securității
Fotografia, în care apare și reporterul
Cristian Botez, în fundal, cel în bustul gol, aplecat deasupra
fragmentelor de documente ale Securității, a fost făcută de
fotoreporterul Nicușor Stan, pe atunci, la Sportul. Lângă Botez, în
stânga sa, poate fi văzut Pascal Ilie Virgil, ziarist și fotograf de
calibru, acum regizor de film.
FOTO: În centru, fără bluză, Cristian Botez, de la România Liberă
Fotoreporterul Nicușor Stan, amintiri de la „Groapa Securității”
Am străbătut un drum prost, plin de
hârtoape și pe alocuri inundat și, după ce ne-am împotmolit de câteva
ori am ajuns la locul cu pricina. Cu Petre Mihai Băcanu pe post de
salahorșef ne-am pus pe săpat. Am muncit așa o grămadă de timp și, când
eram gata să ne pierdem orice speranță și să renunțăm au început să
apară hârtiile: dosare, note, rapoarte, file disparate, registre și tot
ceea ce mai poate conține o arhivă complexă aruncată în mare grabă.
Unele documente, mai ales dintre cele aflate la suprafață, arseseră,
dosarele mai groase erau înnegrite de la flăcări doar pe la muchii și
colțuri, conținutul fiind neatins. Cea mai mare surpriză a fost când
Băcanu, după ce a săpat din greu, a dat peste fluturașii-manifest făcuți
de grupul său, acțiune pentru care fuseseseră toți arestați. Spre
seară, ne-am trezit cu un grup de militari înarmați, conduși de un civil
despre care aveam să aflăm că era procuror, care ne-au înconjurat
amenințător. Când să fim înconjurați de militari, de teamă, neam urcat
claie peste grămadă într-un Aro, fiecare cu ce documente a apucat să ia
și am plecat urgent, mai ales că exista riscul să ni se confiște filmele
pe care le făcusem. După o porțiune de drum, când ne-am simțit în
siguranță, o parte dintre ziariști am coborât în comuna Berevoiești.
Acolo, sătenii ne-au povestit ce au văzut, cum a fost incendiat ceva ce
n-au putut identifica, pentru că locul distrugerii documentelor era bine
păzit. Ce a urmat, știe toată lumea.
FOTO: Nicușor Stan, la acea vreme fotoreporter la săptămânalul „Strada”
Tag-uri:
Efectele cazului Bodnariu: fierbe Scandinavia! Teoria conspirației sau despre încercarea suedezilor de a supune poporul norvegian! | EVZ EXCLUSIV - Autor: Florin Saiu | marţi, 12 ianuarie 2016
http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
Pentru turiștii care nu provin din nordul
Europei, mesajele statuilor care împodobesc parcurile din Oslo sunt mai
mult decât bizare: bărbați care se consolează reciproc, ținându-se în
brațe, copii încălecați unul în capul celuilalt, femei aplecate una asupra...
autoritățile
norvegiene mai stau șapte jucători privați, care dețin acțiuni
consistente la această societate. Ziarele au mai consemnat câte ceva,
dar nimic amănunțit. Dintre acești șapte actori, unul - o celebră
familie suedeză, Wallenberg pe numele ei - învârte roata. De remarcat că
Jacop Wallenberg, reprezentant de vază al familiei suedeze, este și
membru în Comitetul Executiv al grupului Bilderberg, celebru în toată
lumea pentru influența și potența financiară. Este, pe scurt, o
organizație a unora dintre cei mai puternici oameni de pe mapamond”.
C. K. se oprește pentru câteva clipe, apoi reia: „Ar fi de reținut și motto-ul acestei familii bogate - Wallenberg - Esse non videri! - adică, ceva de genul Să fii, dar nu la vedere! Sau, prin extensie, Să conduci, dar din umbră! O mână de intelectuali norvegieni cred că asta și fac suedezii: conduc fără să iasă în față. Am să explic”.
C.K. își trage sufletul: „Of, Doamne! Lesbianismul atât de prezent în rândul femeilor norvegiene, care preferă aventuri de o noapte, coroborat cu bărbații lor din ce în ce mai efeminați, a condus la una din cele mai mari rate ale divorțului din Europa, dar și la sinucideri, la comportamente deviante. Toate acestea se re-flectă în statisticile pesimiste, care prevăd că, în 2050, Norvegia va fi o țară alcătuită, în proporție de 90%, din homosexuali. Familiile compuse din astfel de oameni nu vor putea reprezenta niciodată baza unei societăți. Vor fi obediente sistemului care le-a permis, chipurile, să se exprime liber. Și, astfel, cu celula de bază a societății distrusă, cu capul de familie inexistent, e firesc că acest grup uman va fi mai ușor de manipulat și de condus”.
Schema conspirației
O elită, dirijată de o familie suedeză putred de bogată, controlează Barnevernet (Serviciul Social de Protecție a Copilului din Norvegia)
Această elită dispune distrugerea ideii de familie prin promovarea agresivă a homosexualismului și a hedonismului, dar și prin separarea copiilor de părinți
Odată celula de bază a societății distrusă, grupul uman în sine rămâne la cheremul acestei elite, care-l manipulează după bunul plac
Impunerea, cu ajutorul statului norvegian, unor taxe uriașe cetățenilor dezbinați, duce la îmbogățirea elitei și la subordonarea populației autohtone
De remarcat că familiile mixte (vezi cazul Bodnariu) au picat la mijloc în acest război scandinav cu mize uriașe
Tag-uri:
Actualitate
Efectele cazului Bodnariu: fierbe Scandinavia! Teoria conspirației sau despre încercarea suedezilor de a supune poporul norvegian! | EVZ EXCLUSIV
Autor:
| marţi, 12 ianuarie 2016
Pentru turiștii care nu provin din nordul
Europei, mesajele statuilor care împodobesc parcurile din Oslo sunt mai
mult decât bizare: bărbați care se consolează reciproc, ținându-se în
brațe, copii încălecați unul în capul celuilalt, femei aplecate una asupra...
Într-un cerc al intelectualilor din Oslo se vorbește despre un
scenariu uluitor. O parte a norvegienilor crede că Barnevernet
(Serviciul Social de Protecție a Copilului) ar fi unealta prin care
Suedia ar încerca să controleze societatea din „Țara Fiordurilor”.
Familia Bodnariu, la fel ca multe alte familii, ar fi picat la mijloc
într-un război cu mize uriașe
Evenimentul Zilei a publicat, ieri, mărturiile unei tinere sociolog din România, C.K., stabilită de trei ani la Oslo și căsătorită cu un norvegian. Femeia, pentru că - da - este o olteancă ambițioasă care visează (sau cel puțin visa) să-și întemeieze o familie armonioasă în Scandinavia, ne-a dezvăluit aspecte cutremurătoare din viața de zi cu zi a norvegienilor. Ne-a povestit despre rasism, naționalism, hedonism, homosexualism, despre copii răpiți de lângă părinți...
Astăzi, însă, vom scrie despre o idee năucitoare prin forța și importanța ei. Sociolog de profesie, C.K. studiază, în special, efectele acțiunilor Barnevernet asupra societății în mijlocul căreia a ales să trăiască. Concluziile acestor documentări s-au intersectat, în ultima perioadă, cu o adevărată teorie a conspirației, dezvoltată de un cerc de intelectuali norvegieni din Oslo cu care C.K. a intrat în contact. Dar să vedem mai bine despre ce este vorba.
Evenimentul Zilei a publicat, ieri, mărturiile unei tinere sociolog din România, C.K., stabilită de trei ani la Oslo și căsătorită cu un norvegian. Femeia, pentru că - da - este o olteancă ambițioasă care visează (sau cel puțin visa) să-și întemeieze o familie armonioasă în Scandinavia, ne-a dezvăluit aspecte cutremurătoare din viața de zi cu zi a norvegienilor. Ne-a povestit despre rasism, naționalism, hedonism, homosexualism, despre copii răpiți de lângă părinți...
Astăzi, însă, vom scrie despre o idee năucitoare prin forța și importanța ei. Sociolog de profesie, C.K. studiază, în special, efectele acțiunilor Barnevernet asupra societății în mijlocul căreia a ales să trăiască. Concluziile acestor documentări s-au intersectat, în ultima perioadă, cu o adevărată teorie a conspirației, dezvoltată de un cerc de intelectuali norvegieni din Oslo cu care C.K. a intrat în contact. Dar să vedem mai bine despre ce este vorba.
Barnevernet - o structură condusă de stat și de șapte jucători privați!
Povestește C.K., sub protecția anonimatului: „Poate nu se știu aceste lucruri, dar Barnevernet, acest serviciu care a băgat spaima atât în norvegieni, cât și în străinii stabiliți aici, este controlat într-un procent limitat de stat. Alături deautoritățile
norvegiene mai stau șapte jucători privați, care dețin acțiuni
consistente la această societate. Ziarele au mai consemnat câte ceva,
dar nimic amănunțit. Dintre acești șapte actori, unul - o celebră
familie suedeză, Wallenberg pe numele ei - învârte roata. De remarcat că
Jacop Wallenberg, reprezentant de vază al familiei suedeze, este și
membru în Comitetul Executiv al grupului Bilderberg, celebru în toată
lumea pentru influența și potența financiară. Este, pe scurt, o
organizație a unora dintre cei mai puternici oameni de pe mapamond”.C. K. se oprește pentru câteva clipe, apoi reia: „Ar fi de reținut și motto-ul acestei familii bogate - Wallenberg - Esse non videri! - adică, ceva de genul Să fii, dar nu la vedere! Sau, prin extensie, Să conduci, dar din umbră! O mână de intelectuali norvegieni cred că asta și fac suedezii: conduc fără să iasă în față. Am să explic”.
Distrugerea familiei - celula de bază a societății
„Deținând controlul asupra Barnevernet, elita aceasta profitoare - din care, cu siguranță, fac parte și câțiva norvegieni - s-au apucat de treabă. Urmăresc atomizarea familiilor tradiționale, practic desființarea acestora, pentru că o societatea poate fi mai ușor controlată atunci când n-are un fundament. Cum au ales să distrugă familiile? Prin promovarea agresivă a homosexualismului, a pedofiliei, a hedonismului - nenorociri atât de specifice, din păcate, societății norvegiene. Prin Barnevernet, au instaurat un regim de teroare psihologică, de teamă fizică, de neîncredere. Unii sunt recompensați cu sume colosale, pentru că primesc copii din alte culturi în familia lor - sunt aproape scutiți de muncă, fapt care nu e neapărat un lucru bun - , iar alții sunt hărțuiți și amenințați că-și vor pierde odraslele pentru motive aiuritoare. Copilașii sunt învățați încă de la grădiniță să se revolte împotriva părinților, să-i pârască, să-i desconsidere. Intenția de suprimare a ideii de familie este evidentă. Apoi, prin promovarea hedonismului, a individualismului, s-a ajuns ca mare parte a bărbaților norvegieni să devină extrem de efeminați. Femeile norvegiene, în schimb, sunt masculinizate. În acest fel, bărbații normali au ajuns să-și caută femei din Asia sau tipuri mai empatice, cu care se căsătoresc. S-au născut astfel familiile mixte, care sunt prigonite, pentru că reprezintă, de fapt, normalitatea”.C.K. își trage sufletul: „Of, Doamne! Lesbianismul atât de prezent în rândul femeilor norvegiene, care preferă aventuri de o noapte, coroborat cu bărbații lor din ce în ce mai efeminați, a condus la una din cele mai mari rate ale divorțului din Europa, dar și la sinucideri, la comportamente deviante. Toate acestea se re-flectă în statisticile pesimiste, care prevăd că, în 2050, Norvegia va fi o țară alcătuită, în proporție de 90%, din homosexuali. Familiile compuse din astfel de oameni nu vor putea reprezenta niciodată baza unei societăți. Vor fi obediente sistemului care le-a permis, chipurile, să se exprime liber. Și, astfel, cu celula de bază a societății distrusă, cu capul de familie inexistent, e firesc că acest grup uman va fi mai ușor de manipulat și de condus”.
Marea păcăleală: sunt conduși de alții pe banii lor!
„Ceea ce este și mai revoltător abia urmează: această elită restrânsă, care ar fi controlată, de fapt, de Suedia, beneficiază de controlul asupra societății norvegiene, implicit de munca membrilor acesteia. Oamenii plătesc taxe uriașe către stat, inclusiv către Barnevernet. Sunt amăgiți că ei au grijă de viitorul copiilor norvegieni. Praf în ochi! Mare parte din bani intră în buzunarele acestei elite, iar viitorul nației lor este în ceață. Mai precis, la discreția altora. Deși pare o adevărată teorie a conspirației, ar trebui să privim puțin în urmă, la istoria Scandinaviei. Nu este un secret faptul că Norvegia a fost, în cea mai mare parte a existenței ei ca formațiune statală, la discreția Suediei sau a Danemarcei. Considerați un fel de iobagi, norvegienii au format, aproape tot timpul, un popor ușor de condus”.Românii au picat la mijloc
„Este trist faptul că familiile mixte - așa cum e și cazul familiei Bodnariu - au picat la mijloc în tot acest război: controlul societății norvegiene și, extins, al celei scandinave - pentru că mă îndoiesc că acest fenomen va viza doar Norvegia. Am uitat un amănunt, picant, de felul lui. Bugetul Barnevernet a ajuns să atingă, în 2014, conform datelor publicate de ziarele din Oslo, în jur de 550 de milioane de euro! Bine, suma e în coroane - se păstrează apa rențele. Se impune, însă, o întrebare: cine contribuie la acest fond și cine beneficiază, de fapt, de el? Răspunsul nu poate fi decât unul: norvegienii dau banii, iar acea elită controlată de suedezi, profită”. NOTĂ: Textul de mai sus ar trebui citit și înțeles ca o teorie a conspirației, și nu ca un adevăr absolutUn nou caz sfâșietor zguduie Norvegia
C.K., tânăra română stabilită la Oslo, ne-a dezvăluit culisele unui caz dramatic consumat în urmă cu două zile în Norvegia: „Ultima acțiune în care a fost implicat și serviciul Barnevernet a revoltat toată țara. Ce s-a întâmplat? Un cuplu de norvegieni a rămas fără copilașul de câteva luni. Când au venit să-l ia, copilul era îmbrăcat subțire, iar tatăl, disperat când și-a văzut copilașul scos afară, în frig, așa sumar îmbrăcat, a alergat după acei oameni și a aruncat o hăinuță pe bebeluș, pentru a nu îngheța de frig. Cineva a filmat scena, a urcat-o pe internet, iar în doar două zile a strâns 200.000 de vizualizări. Din păcate, acel videoclip nu mai poate fi găsit, a fost șters”.Curs despre sinuciderile copiilor sub 7 ani
Paranoia generată de acțunile Barnevernet se pare că a atins cote greu de imaginat în Norvegia. Potrivit sociologului C.K., la Universitatea din Oslo se predă, mai nou, un curs cu o temă morbidă: Sinuciderile copiilor sub 7 ani. „Au fost cazuri când asemenea copii au recurs la gesturi extreme. Este vorba despre acei micuți dați spre adopție familiilor-surogat. Probabil n-au reușit să se adapteze la noul climat și au clacat. Prin acest curs, norvegienii vor, probabil, să înțeleagă mai bine fenomenul, pentru a-l putea stopa”.Schema conspirației
O elită, dirijată de o familie suedeză putred de bogată, controlează Barnevernet (Serviciul Social de Protecție a Copilului din Norvegia)
Această elită dispune distrugerea ideii de familie prin promovarea agresivă a homosexualismului și a hedonismului, dar și prin separarea copiilor de părinți
Odată celula de bază a societății distrusă, grupul uman în sine rămâne la cheremul acestei elite, care-l manipulează după bunul plac
Impunerea, cu ajutorul statului norvegian, unor taxe uriașe cetățenilor dezbinați, duce la îmbogățirea elitei și la subordonarea populației autohtone
De remarcat că familiile mixte (vezi cazul Bodnariu) au picat la mijloc în acest război scandinav cu mize uriașe
Tag-uri:
ANALIZĂ 2008 vs. 2015 Similarităţi între situaţia economică de dinaintea izbucnirii crizei din 2008 şi cea de acum
Economie
http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
ANALIZĂ 2008 vs. 2015 Similarităţi între situaţia economică de dinaintea izbucnirii crizei din 2008 şi cea de acum
http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.htmlDezmembrarea Federaţiei Ruse: avantaje şi dezavantaje
Dezmembrarea Federaţiei Ruse: avantaje şi dezavantaje
Dezintegrarea Federaţiei Ruse nu va duce la
haos. Dimpotrivă, potenţialul economic al noilor state va asigura populaţiei
din majoritatea noilor state o viaţă decentă, iar capacitatea elitelor regionale
de a institui un control va asigura ordinea, se arată într-o analiză a
portalului ucrainean Businessviews.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
