Ion
Cristoiu este un fel de moaşte ale presei româneşti. A devenit celebru în anii
90, când a introdus în peisajul media românesc tabloidul. Ulterior, a schimbat
brandurile şi genurile de media, ca şi opiniile şi convingerile, mai ceva decât au schimbat traseiştii din Parlament partidele.
http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
Călin Nicolescu
Cine mai poate da doi bani pe ce spune Cristoiu?
7 ianuarie 2016, 14:47
Citesc mai târziu
download pdf
print article
Articol
Comentarii 51
citeste totul despre:
cristoiu iohannis teoria conspiratiei colectiv ion cristoiu
+16 (32 voturi)
46
share
0
inShare
64
Live
Aboneaza-te la newsletter
Abonare
Ion Cristoiu este un fel de moaşte ale presei româneşti. A devenit
celebru în anii 90, când a introdus în peisajul media românesc
tabloidul. Ulterior, a schimbat brandurile şi genurile de media, ca şi
opiniile şi convingerile, mai ceva decât au schimbat traseiştii din
Parlament partidele.
A înjurat şi criticat, după care a adulat şi apoi iar a desfiinţat orice
personaj care evolua pe scena interesului public. Fără vreo jenă etică,
în numele intereselor de moment ale celor care-l plătesc. Un crochiu
fidel al tipologiei de persoană de succes din societatea românească –
Amoralii. Că a fost Iliescu sau Băsescu, Voiculescu sau Udrea, Năstase
sau Boc, maestrul de la Găgeşti n-a avut greţuri la conştiinţă. Un
discipol străveziu al mistificărilor mascate în spatele unor jumătăţi de
adevăr şi pseudoargumente.
Mărturisesc că, în anii 90, îl citeam aproape zilnic, „admirând”,
alături de alţi colegi din presă, tehnica editorialelor lui Cristoiu.
Enunţurile false din introducere, pe care le desfiinţa apoi în text.
Erau vremuri bune, când presa era profitabilă. Uşor-uşor, banii s-au
împuţinat şi cota maestrului a scăzut, ceea ce l-a obligat să treacă la
texte sofiste, închinate intereselor vremelnicilor săi angajatori. La
vedere, sau mascaţi.
Deunăzi, veşnic Noul Cristoiu, revenit acum la prima dragoste
(Evenimentul Zilei), a găsit prilejul să împuşte doi iepuri dintr-un foc
cu un editorial în care-l desfiinţa pe un fost jurnalist la EVZ (Ionel
Stoica, pe care am ajuns să-l cunosc întâmplător întrucât a ajuns la
Adevărul, unde suntem colegi), care a avut îndrăzneala să-l contrazică
în perioada când lucrau în aceeaşi redacţie.
Părintele găinii care face pui vii a clocit o explicaţie savantă
potrivit căreia teoria conspiraţiei puse la cale de Klaus Iohannis ca
să-l dea jos pe Ponta, prin incendierea Clubului Colectiv, este
adevărată, însă detaliile oferite de articolul semnat de Ionel Stoica
sunt menite să abată atenţia de la adevăratele dovezi. Scenariul, atât
al teoriei conspiraţiei în sine, cât şi al diabolicului plan al cărei
unealtă a fost Ionel Stoica, este atât de alambicat încât mi se pare
inutil să-l reproduc.
Ceea ce nu pot să pricep, sincer, este cum mai poate cineva să ia în
serios un text scris de Ion Cristoiu. Un gen de om care, ca şi toţi
milionarii penali nevinovaţi din puşcării, nu şi-a recunoscut greşeala
nici când justiţia l-a condamnat pentru calomnie în procesele pe care i
le-au intentat scriitoarea Gabriela Adameşteanu sau jurnalistul BBC
Christian Mititelu. Ca să nu mai vorbim de toate poziţiile
contradictorii, dar principiale nevoie mare, pe care le-a susţinut de-a
lungul vremii.
Un cameleon ridicol.
Citeste mai mult:
adev.ro/o0l57f
Actualitate
