Ce e un om , ori un an ,sau un mileniu?
Toate trecătoare luate implacabil de valul timpului
și cu valul laolată se vor risipi
înghțite câte unul în câte unul în uitarea neagră a orizontului din zare care va fi în briză mării fără tine .
D.Sin.
Poreclă Sile this Millennium Pseudonime sile_this_millennium
Ca semnal, Legea privind darea în plată are meritul de a
dezmetici un sistem bancar care a suferit, şi el, de năravul
indiferenţei faţă de realitatea economică şi socială a ţării. Cu puţin timp înainte de vacanţa de iarnă, parlamentul a deschis un front de luptă împotriva băncilor prin aprobarea Legii privind darea în plată,
care promite românilor care au credite ipotecare să lase casa şi să
stingă orice datorie faţă de bancă. Băncile, care vor trebui să aplice
legea, reproşează politicienilor că scopul acestei legi, considerate
populiste, este mai degrabă rezolvarea problemelor speculatorilor
care au cumpărat scări de bloc şi le-au închiriat, a şmecherilor care
au construit blocuri sub regie proprie, ca persoană fizică, sau a
latifundiarilor care au achiziţionat terenuri în scop speculativ şi
acum nu le mai pot vinde. Aceste argumente se bizuie pe realitatea că legea nu propune limite
de aplicare, aşa cum stau lucrurile în Spania, unde, într-adevăr, au
fost protejate exclusiv persoanele cu probleme sociale, nu şi
bogătaşii. Dacă lucrurile stau aşa, este bizar să asistăm la împachetarea unei
legi în faldurile populismului, dar adevăraţii beneficari să fie tot
băieţii cu bani mulţi. Probabil că legea ar trebui retransmisă în
parlament pentru a i se trasa limite ale bunului simţ social, adică
să-l protejeze pe românul obişnuit, care şi-a permis o locuinţă de
până la 150.000 de euro, nu una de 300.00 de euro. Această ajustare are
logică economică, deoarece efectele aplicării unei legi menite să
uşureze povara speculatorilor imobiliari şi, în general, a oricărei
afaceri cu terenuri şi locuinţe sunt nefaste pentru economie. Ar fi cazul să ne reamintim că prin 2008, în vremurile elanului
imobiliar, o firmă care construia un cartier de vile sau un bloc plătea
pentru fiecare tranzacţie 16% impozit pe profit şi TVA 19%. În acelaşi
timp, pentru un proiect similar, aşa-numitul dezvoltator persoană
fizică plătea doar 2,5% impozit pe venit. Efectul acestei
reglementări, niciodată controlate riguros de Fisc, a dus la o
explozie a construirii de cartiere de vile şi de blocuri în regia unei
„persoane fizice“. Ei, acum, aceste persoane fizice, care n-au apucat
să vândă cartierul, că a dat criza peste ei, stau şi aşteaptă „darea în plată“. Cazul lor n-are nimic de-a face cu românul obişnuit, care şi-a
cumpărat o locuinţă supraevaluată, pe care criza a devalorizat-o
brutal. În acest caz, băncile au responsabilităţi deoarece ele au impus un
evaluator al proprietăţii şi au acceptat valoarea stabilită de acesta
ca fiind una de piaţă, care putea fi creditată. Băncile nu s-au implicat
câtuşi de puţin în reglarea pieţei imobiliare, nu le păsa. Încă din 2007 am tras semnale de alarmă şi am avertizat că nu există
un preţ de piaţă al proprietăţilor imobiliare şi situaţia este riscantă
pentru economie. Asta, deoarece preţul de strigare, afişat pe
site-urile companiilor care intermediau vânzarea apartamentelor,
imobilelor sau terenurilor, era considerat preţ de piaţă. În piaţa
imobiliară, platforma pe care se întâlneşte cererea cu oferta, unde se
stabileşte preţul de piaţă este biroul notarial. Nimeni nu a impus
notarilor să anunţe, riguros, lunar, preţurile la care se intermediau
apartamentele. În Franţa, această transparenţă este obligatorie. Asociaţia Franceză a Notarilor Publici
publică regulat aceste informaţii, aşa încât se poate estima o medie
pe fiecare arondisment al Parisului, în fiecare localitate a ţării.
Suma pe care doreşte o persoană să o obţină de la cumpărător pentru o
locuinţă nu este preţul de piaţă al acesteia, să ne înţelegem. Dar
nimănui nu-i păsa şi nu-i pasă nici astăzi de aceste detalii de
organizare, transparentizare şi reglementare a pieţei imobiliare. Acum, legea care propune abandonarea casei în braţele lacome ale
băncilor va afecta pentru ani buni nu doar sistemul bancar, ci şi
bunăstarea noastră. Va bloca accesul unor generaţii la cumpărarea unor
locuinţe. Bancherii spun că, de aici înainte, orice client care va
cere bani pentru cumpărarea unei case va trebui să pună pe masă
jumătate din valoarea locuinţei. Nu va fi uşor. Această lege poate pune
sub semnul întrebării programul Prima casă, deoarece statul ar putea fi şi el păgubit din cauza noilor reglementări. Desigur, băncile au practicat dobânzi uriaşe atunci când dădeau
credite în valută, comparativ cu alte state europene. Dar să nu uităm că
economia noastră avea o notă de rating slab, care-i avertiza pe
investitori asupra riscului de neplată, eram deci o economie riscantă.
Noi toţi trebuie să înţelegem că, atunci când suntem prost guvernaţi,
nu avem credibilitate, orice împrumut este scump, deoarece cei care se
încumetă să te finanţeze penalizează riscul. Ţara însăşi se împrumuta
în epocă la dobânzi mari. Dacă ştergem cu lejeritate şi de-a valma
datoriile tuturor victimelor unei crize, indiferent de poziţia
financiară, şi aruncăm povara exclusiv pe umerii finanţatorilor, noi,
ca ţară, confirmăm de fapt bănuiala că suntem neserioşi, că nu avem chef
să dăm banii înapoi. Aşa se vor vedea lucrurile de la Frankfurt sau de
la Bruxelles, acolo unde se va analiza chestiunea. Nimeni nu are nimic
împotriva măsurilor menite să uşureze viaţa oamenilor care au
într-adevăr probleme. Totodată, nimeni, în economia de piaţă, nu
salvează afacerile speculatorilor pe seama prăbuşirii unor entităţi
financiare. Pentru că, probabil, vor fi bănci care vor da faliment.
Acum, ne putem întreba dacă sistemul bancar românesc va rezista în
cazul unor falimente în lanţ. Ne mai putem întreba şi la ce dobânzi se
vor acorda creditele în viitor. O lege cu parfum populist, dar cu
efecte favorabile speculatorilor este absurdă. Ca semnal, totuşi,
legea are meritul de a dezmetici un sistem bancar care a suferit, şi
el, de năravul indiferenţei faţă de realitatea economică şi socială a
ţării.
- stire actualizata la ora 09:22, 18 decembrie 2015
Christine Lagarde
O instanţă din
Franţa a decis iniţierea unui proces împotriva directorului FMI,
Christine Lagarde, informează Reuters, citată de Mediafax. Procesul
trebuie să clarifice situația unor plăţi ilegale în valoare de 400 de
milioane de euro făcute de Lagarde către omul de afaceri francez Bernard
Tapie. Evenimentul s-ar fi produs acum aproape 20 de ani, când Christine Lagarde era ministru al Economiei în administraţia preşedintelui Nicolas Sarkozy. Procesul Lagarde va fi judecat de Curtea de Justiţie a Republicii Franţa, a transmis procurorul general francez. "Doamna
Lagarde va reitera că a acţionat în interesul statului francez, prin
respectarea în totalitate a legii", a transmis, în replică, biroul
directorului Fondului Monetar Internaţional. Decizia de joi este
surprinzătoare, dat fiind că procurorii recomandaseră în septembrie
încetarea anchetei care o viza pe Christine Lagarde. Fostul
ministru al Economiei este cercetată pentru neglijenţă în serviciu,
reproşându-i-se că nu s-a opus unei decizii de arbitraj şi nu a formulat
recurs contra sentinţei din iulie 2008 care îl favoriza pe Bernard
Tapie. Dosarul se referă la o sentinţă de arbitraj prin care Bernard
Tapie a primit 403 milioane de euro, dintre care 45 de milioane ca
prejudiciu moral, pentru încheierea unui litigiu cu Banca Crédit
Lyonnais privind vânzarea Adidas în 1994.
- stire actualizata la ora 10:14, 18 decembrie 2015
Călin Popescu Tăriceanu
Lansat pe
piaţă ca un concurent al PNL, partidul lui Tăriceanu pare să fure din
electoratul PSD. Liderii social-democraţi îl consideră prea apropiat de
Victor Ponta şi iau în calcul debarcarea sa din fruntea Senatului. În
schimb, relaţia PSD cu UNPR pare să funcţioneze mult mai bine. Guvernul
Victor Ponta a rezistat la putere, până recent, fiind sprijinit de o
coaliţie PSD-UNPR-ALDE. După demisia lui Victor Ponta, cele trei partide
au rămas, teoretic, aliate în Parlament, dar interesele lor s-au
dovedit divergente. PSD şi UNPR nu vor să meargă împotriva valului
popular şi au votat Guvernul Cioloş şi bugetul pe 2016, în timp ce ALDE a
votat împotrivă în ambele cazuri. În ultimele
zile, tensiunile dintre PSD şi ALDE au escaladat. Preşedintele PSD,
Liviu Dragnea, a declarat, ieri, întrebat despre disputa avută miercuri
în Parlament cu liderul ALDE Călin Popescu Tăriceanu, că formaţiunea
acestuia a avut recent poziţii diferite de cele ale PSD, astfel încât
este posibil ca alianţa „în fapt să nu mai existe”. „Era o
funcţionare, colaborare parlamentară care funcţiona, dar în mai multe
rânduri cei de la ALDE nu au mai votat cum am votat noi şi UNPR. S-ar putea ca în fapt să nu mai existe (alianţa - n.r.)”, a spus Dragnea. Tot
ieri a ieşit la rampă şi președintele Camerei Deputaților, Valeriu
Zgonea, care a comentat că, de dragul de a face breaking news, unii
politicieni “se complac în situaţia de a-şi acuza proprii colegi”. „Nu
te poţi ridica de la tribuna Parlamentului şi să-i acuzi pe colegii tăi,
neştiind nici măcar regulamentul pe care îl ai şi acuzând că nu ai fost
tu în sală”, a comentat Valeriu Zgonea. Miercuri, în timpul
votului pe bugetul pentru anul 2016, Călin Popescu Tăriceanu, șeful
Senatului şi copreşedinte al ALDE, a vrut să aibă o intervenție în
plenul reunit al Parlamentului, însă Valeriu Zgonea i-a transmis lui
Tăriceanu că dezbaterile pe buget au avut loc cu o zi înainte.
De ce sunt îngrijoraţi social-democraţii
După
vot, Tăriceanu a criticat bugetul, pe care l-a calificat drept “o
mâncare cu carne şi cu varză de Bruxelles”, precizând că legea condamnă
la stagnare economică. În replică, preşedintele PSD Liviu Dragnea a
declarat că este profund dezamăgit de faptul că parlamentarii ALDE au
votat împotriva măririi pensiilor cu 5% și a precizat că nu înțelege ce
înseamnă „buget varză cu carne”. Cum
se explică toată această escaladare a declaraţiilor? Liviu Dragnea nu a
fost niciodată apropiat de Călin Popescu Tăriceanu, opunându-se
instalării acestuia în fruntea Senatului, produsă în 2014, la dorinţa
expresă a lui Victor Ponta. Acum, însă au apărut elemente suplimentare. Potrivit
unor surse din PSD, sondajele interne ale partidului arată că ALDE
atrage votanţi din zona PSD. Or, partidul a fost lansat pe piaţă, cu
sprijinul PSD, tocmai pentru a atrage alegători PNL, în numele
continuării USL. Mai mult, în Parlament au apărut zvonuri despre un plan
care ar viza lansarea unei alianţe social-liberale între adepţii lui
Ponta din PSD şi ALDE. Dacă se va ajunge aici, PSD ia în calcul
schimbarea lui Călin Popescu Tăriceanu din fruntea Senatului la
începutul sesiunii viitoare, au precizat sursele citate.
Întâlnire Dîncu-UNPR
Dacă
PSD şi ALDE par să aibă drumuri separate, nu acelaşi lucru se poate
spune despre Liviu Dragnea şi Gabriel Oprea. Cele două partide ar putea
să continue colaborarea, deşi o decizie în acest sens nu a fost luată.
Negocierile pe această temă ar fi fost purtate de vicepremierul Vasile
Dîncu, care s-a întâlnit zilele trecute cu parlamentarii UNPR. Potrivit
informaţiilor neoficiale, discuţiile ar fi vizat depunerea de liste
comune la viitoare alegeri şi chiar formarea unui guvern PSD-UNPR după
viitoarele alegeri, dacă alianţa formată din cele două partide le va
câştiga. Liderul PSD, Liviu Dragnea, a recunoscut existenţa
întâlnirii, dar a susţinut că nu s-ar fi discutat despre alegerile
viitoare sau despre viitorul guvern. El a explicat că discuţiile au
avut loc pentru că parlamentarii UNPR l-au invitat pe vicepremier, iar
“orice membru al Cabinetului care este invitat la grupurile parlamentare
este prezent”. De remarcat , însă, că liderul PSD nu a spus care a
fost subiectul discuţiei. El a adăugat că, în mod sigur,
social-democraţii vor analiza în structurile partidului, la începutul
anului viitor, posibilele variante de alianţe politice pe care PSD le
poate încheia.
- stire actualizata la ora 23:02, 17 decembrie 2015
Putin prezintă „lista neagră“ (deschisă) a inamicilor săi
Preşedintele
rus, Vladimir Putin, a ţinut ieri conferinţa sa de presă anuală în faţa a
peste 1.400 de ziarişti ruşi şi străini, în cadrul căreia a abordat
probleme de politică internă şi externă. La
Centrul pentru comerţ internaţional, timp de peste trei ore, Vladimir
Putin a susţinut cea de a 11-a sa conferinţă anuală de presă, transmisă
în direct de numeroase canale tv ruse şi tradusă în limbile franceză,
germană şi engleză. Liderul
rus a răspuns la numeroasele întrebări ale ziariştilor ruşi şi cei
reprezentând media mondială şi a abordat multiple subiecte, de la rolul
Rusiei în războiul din Siria la situaţia din Ucraina, trecând prin
starea economiei şi libertăţile din ţara sa. Referindu-se
la Siria şi Statul Islamic, preşedintele rus a afirmat că loviturile
aviaţiei ruse care au loc de câteva luni în Siria susţin ofensiva
armatei guvernamentale siriene, dar şi opoziţia care combate organizaţia
teroristă SI. Şi a precizat că loviturile vor continua atâta vreme cât
armata siriană continuă lupta contra rebelilor şi a asigurat susţinerea
rusă la proiectul american pentru o rezoluţie în Consiliul de Securitate
al ONU care vizează creşterea sancţiunilor contra grupului jihadist şi
tăierea fluxurilor sale de venituri. Putin a ţinut să sublinieze
că niciodată Moscova nu va accepta „impunerea plecării unui lider”,
referire la poziţia SUA care, asemenea Franţei, cer plecarea lui Bashar
al-Assad, şi a adăugat că autorităţile siriene acceptă proiectul de
rezoluţie care cere compormisuri de partea ambelor părţi. Putin a
precizat că nu va fi de acord ca oricare forţă exterioară să decidă cine
va trebui să conducă Siria.
Global, Moscova vrea
Global,
Moscova vrea ameliorarea relaţiilor bilaterale cu SUA şi va fi gata să
lucreze cu succesorul lui Barack Obama, care îşi încheie al doilea
mandat prezidenţial, şi ultimul, la finele anului 2016. Putin a
confirmat participarea la reuniunea internaţională asupra Siriei
prevăzută pentru vineri, la New York. Privind Turcia, Putin
a reiterat că „actele puterii turce privind avionul nostru pe care l-a
doborât sunt ostile” şi a calificat din nou incidentul drept o „lovitură
de cuţit în spate”. Liderul de la Kremlin a declarat că nu vede
„perspective de ameliorare la nivel guvernamental” pentru relaţiile
ruso-turce. „Au tras asupra avionului nostru, oameni au fost ucişi. Iată
ce m-a revoltat cu adevărat: dacă era vorba de un accident, aşa cum a
declarat guvernul turc (...), lua imediat telefonul şi se explica”. Putin
a acuzat Turcia că „se ascunde în spatele NATO”, fiind membru al
Alianţei şi că a doborât avionul militar pentru ca Rusia „să fugă” din
Siria, unde exercită lovituri aeriene din 30 septembrie. În ce priveşte
Ucraina, Putin a declarat că „Rusia nu a spus niciodată că nu are ruşi
în Ucraina, care îndeplinesc anumite sarcini militare” şi a repetat că
nu are trupe regulate în estul Ucrainei şi nici nu intenţionează să
„introducă unele sancţiuni contra Ucrainei”. La doi ani de la
declanşarea războiului, Putin a subliniat că Rusia nu are nici un
interes ca situaţia să se degradeze şi mai mult şi doreşte o soluţie,
dar nu în dezavantajul populaţiei rusofone din estul ucrainean. „Nu vrem
o agravare a conflictului. Vrem ca acest conflict să înceteze cât de
curând posibil, dar prin spulberarea oamenilor în estul Ucrainei”.
Corupţie, căderea rublei şi a preţului petrolului
Multe
întrebări s-au referit la scăderea preţului petrolului şi problema
perturbării transportului gazului spre Europa. La corupţia în Rusia şi
la scandalul dopajului. În context, Putin a precizat că
Rusia a obţinut candidatura pentru organizarea Cupei mondiale de fotbal
în 2018 „în cadrul unei lupte oneste”. Nu au lipsit nici
întrebările legate de corupţie şi Putin s-a referit la scandalurile de
corupţie privind anturajul său, în special cel privind procurorul
general Iuri Ceaika, al cărui fiu este acuzat de corupţie masivă şi de
legături cu un grup notoriu de crimă organizată. Sau de
miliardarul Arkadi Rotenberg, un apropiat al lui Putin, al cărui fiu
beneficiază de o controversată nouă rută cu plată pentru camioanele
grele, care a determinat proteste masive ale şoferilor de cursă lungă. Preşedintele
rus a răspuns evaziv la toate întrebările legate de politica internă,
de la starea economiei la devalorizarea rublei şi s-a axat pe relansarea
economică a Rusiei.
vineri, 18 decembrie 2015 Scutul antirachetă de la Deveselu a fost declarat operaţional
vineri, moment folosit de oficialii români şi americani pentru a
sublinia rolul defensiv extrem de important pe care îl va avea sistemul
în asigurarea securităţii Europei, în eventualitatea unor atacuri cu
rachete balistice.
http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
