Anii cand Ceausescu a decis marginalizarea lui Iliescu - considerat pana atunci un adevarat fiu adoptiv
al cuplului dictatorial -, din motive legate de suspiciunea intemeiata
ca ar deservi serviciile secrete sovietice. „Curentul” dezvaluie azi
principalele nebuloasele legate de asasinarea lui Ceausescu in urma cu
22 de ani, de la operatiunea KGB-GRU la trucarea executiei si implicarea directa a lui Iliescu in crimele din decembrie 1989, scrie curentul.ro.
Gorbaciovistul
Nu este foarte clar daca referirea lui Iliescu la „tot ce s-a
intamplat” priveste si traiectoria de nomenclaturist al PCR aigurata
chiar de catre familia Ceausescu, pe care a decis sa o ucida, in urma cu
20 de ani, in baza unui „decret” ilegal. In decembrie 1989, afirmand ca
„Ceausescu a intinat numele Partidului Comunist Roman si idealurile
celor care si-au dat viata pentru cauza socialismului in aceasta tara”
Ion Iliescu avea sa-si ucida tatal spiritual la ordinele lui Silviu
Brucan, agentul sovietic care a coordonat „revolutia” KGB-GRU din
Romania. Filosoful si militantul anticomunist Petre Tutea este sigur de
asta. Tot ganditorul de dreapta mai confirma, hotarat, ca Iliescu a fost
omul lui Gorbaciov si al rusilor (vezi Video mai jos). De altfel,
prestigioasa revista TIME, in articolul ”Fosilele comunismului Europei
de Est” din 28 aprilie 1986, titra ca, in ce priveste Romania,
„Gorbaciov pare sa aiba deja un protejat in asteptare. Acesta ar fi Ion
Iliescu, de 56 de ani, despre care exista rapoarte ca a studiat cu
liderul sovietic la Moscova”.
"Biografia secreta a „candidatului manciurian”
Trecutul lui Ilescu este mult mai tenebros decat si-l pot inchipui
oamenii simpli. In realitatea, ura care il anima si astazi pe Ion Marcel
Ilici Iliescu (numele real) impotriva poporului roman se datoreaza in
mare parte si faptului ca insasi originile sale sunt anti-romanesti.
Cosmetizarea biografiei este o operatiune specifica agentilor
anti-Romania. In paranteza fie spus, un caz similar de falsificarea
originilor bolsevice anti-romanesti este si vocalul presedinte al ICR,
Horia Roman Patapievici, care simuleaza ca s-ar afla in „opozitie” cu
vederile inaintasului sau Ion Ilici Iliescu.Conform biografiei secrete a
lui Ion Iliescu, publicata de scriitorul si cercetatorul Vladimir Alexe
sub titlul „Candidatul Manciurian” – pe care „Curentul” o pune la
dispozitie in format PDF tuturor cititorilor –, unul dintre bunicii sai a
fost bolsevic sadea, pe numele sau Vasili Ivanovici. S-a refugiat in
Romania fiind urmarit de politia tarista pentru activitati subversive
anti-nationale. Acesta l-a impins la lupta „proletara” si pe fiul sau,
Alexandru Iliescu, casatorit cu o caldarareasa bulgaroaica, Maricica,
care a dat nastere la Oltenita fiului lor, Ion Ilici, la 3.03.1930.
Fugit initial din Regat, in 1935, Alexandru s-a intors din Rusia si a
fost condamnat la trei ani de inchisoare, pentru tradare de tara
(milita pentru dezmembrarea Romaniei si trecerea Basarabiei la rusi),
inchisoare facuta cu intermitente. Vecinii banuiau ca era informator al
politiei in inchisoare. Alexandru, kominternist si „ilegalist”, a fost
inchis la Doftana, alaturi de Nicolae Ceausescu, printre alti. Aici,
copil fiind, Elena Ceausescu, pe care avea s-o execute peste 60 de ani,
il aducea pe Ionut de manuta ca sa-si vada tatal, aflat in conditii de
semi-libertate, specifice tratamentului de care beneficiau detinutii
politici in perioada Antonescu. Dupa ocuparea Romaniei de Armata Rosie,
mama vitrega a lui Iliescu, Marita (sora mamei lui Ion Cioaba, primul
„rege international al romilor”), a fost servitoare si bucatareasa la
Ana Pauker iar unchiul sau, Eftimie, a ajuns adjunctul infamului
Alexandru Draghici, Ministrul de Interne al lui Dej. Din aceasta
combinatie – Pauker-Draghici - se trage si o parte din ascensiunea sa
politica. Iata o particica din istoria reala:
Ceausescu l-a bagat pe Iliescu in CC al PCR in locul lui Draghici
Stenograma Plenarei CC al PCR din 22-25 aprilie 1968 consemneaza
propunerea lui Nicolae Ceausescu de destituire din CC a lui Alexandru
Draghici. Precum si propunerea, facuta tot de Ceausescu, de numire in
locul lui Alexandru Draghici a lui Ion Iliescu.
Asa cum se stie, Alexandru Draghici a fost ministru de Interne si
sef al Securitatii in “epoca Dej”, in perioada “obsedantului deceniu”.
In ultimii ani ai lui Gheorghiu-Dej, Alexandru Draghici devenise rivalul
la functia suprema in partid al lui Nicolae Ceausescu, care a reusit sa
castige cursa datorita sprijinului acordat de “baronii” lui Dej: Ion
Gheorghe Maurer, Alexandru Barladeanu, Paul Niculescu-Mizil, Ilie Verdet
s.a.
Dupa preluarea puterii, urmand “modelul hrusciovist”, Nicolae
Ceausescu a criticat “perioada de abuzuri si ilegalitati” din anii '50 -
in care Draghici fusese ministru de Interne. Cu toate ca Ceausescu
facuse si el parte din conducerea partidului si votase cu sarg
“abuzurile si ilegalitatile” pe care acum, dupa '65, le critica, a
reabilitat anumite victime ale acelei perioade si a cerut pedepsirea
vinovatilor.Printre acestia, in special pedepsirea lui Alexandru
Draghici, care a fost degradat de la gradul de general la acela de
soldat si – asa cum sta scris negru pe alb in stenograma din 22-25
aprilie 1968 – a fost exclus din CC al PCR.
Interesant este ca, in locul lui Alexandru Draghici, Nicolae
Ceausescu l-a propus ca “membru plin” tocmai pe... Ion Iliescu. In CC al
PCR, Alexandru Draghici se ocupa cu problemele de Interne si de
Securitate.
Propunandu-l pe Ion Iliescu in locul lui Alexandru Draghici,
Ceausescu nu numai ca scapa definitiv de un fost rival – care stia cam
prea multe despre el – dar il va propulsa si pe cel despre care credea
ca ii era devotat si il va sustine.
Ironia sortii este dubla: Iliescu in locul lui Alexandru Draghici si Iliescu sustinator al lui Ceausescu!
Se stie ca, in decembrie 1989, Ceausescu a fost executat din
ordinul lui Iliescu, care, ulterior, a sustinut public, si in scris, ca a
fost un “disident” al epocii Ceausescu. Iata ca “disidentul” a fost
propus membru plin in CC al PCR chiar de Nicolae Ceausescu.Stenograma
din aprilie 1968 infirma afirmatia lui Ion Iliescu si explica unele din
situatiile, cel putin ciudate, legate de dosarele fostei Securitati ale
CNSAS.
Fragmentul din stenograma Plenarei CC al PCR din 22-25 aprilie 1968
Nicolae Ceausescu: Punem la vot propunerea privind excluderea din
Comitetul Central a tovarasului Alexandru Draghici. Cine este pentru?
Este cineva impotriva, tovarasi? Se abtine cineva? Hotararea a fost
luata in unanimitate (...) Avand in vedere ca Comitetul Central s-a
descompletat, propunem ca sa alegem membru plin, sau sa trecem in cadrul
membrilor supleanti, ca membru al Comitetului Central plin, pe
tovarasul Ion Iliescu. Il cunoasteti tovarasi?
Toti tovarasii: Da.
Nicolae Ceausescu: E vreo obiectiune, tovarasi?
Toti tovarasii: Nu.
Nicolae Ceausescu: Sa nu spuna cineva ca a votat numai pentru ca
s-a facut propunerea (sublinierea noastra). Atunci cine este pentru,
tovarasi? Multumesc. E cineva impotriva? Se abtine cineva? Atunci, in
unanimitate, tovarasul Iliescu a fost trecut in randul Comitetului
Central al Partidului”.
La „studii”, in URSS
Inainte de a deveni membru al CC al PCR, Iliescu a fost membru al
CC al UTM, calitatea in care a fost trimis la „studii”, la Moscova, unde
a devenit Secretarul "Sovietului unional al studentilor si aspirantilor
Romani" aflati la studii in Uniunea Sovietica, organizatie sovietica -
asa cum o indica si titulatura - subordonata direct conducerii
Komsomolului, asigurata la acea vreme de Alexandr Selepin, cel care, nu
intamplator, va fi numit in 1958 in functia de presedinte al KGB. De
aici pana la dorinta de ucidere a parintilor sai adoptivi a mai fost
doar un pas si un ordin, pe care l-a asteptat, cu rabdare, aproape toata
viata sa.
Executia, decisa de oamenii Moscovei, ca si la Antonescu
Intervievat zilele trecute, la 20 de ani de la asasinarea cuplului
Ceausescu, de catre jurnalistul veteran John Simpson de la BBC, Iliescu
evita sa-si asume intreaga raspundere a actului executiei. Simpson
intreaba: „A cui a fost decizia? A fost decizia dumneavoastra sau a fost
o decizie de grup?”. Iliescu raspune: „A fost o decizie luata in grup,
sase-sapte oameni am decis”. „Deci in esenta a fost vorba despre
hotararea de a-l executa?”, revine Simpson. „Hotararea tribunalului s-a
dat in baza legislatiei lui Ceausescu”, sustine Iliescu. Ziarul
„Curentul” va demonstra mai jos falsitatea totala a acestei
afirmatii.Interesant ca, peste ani, istoria decapitarii conducerii
Romaniei se repeta, prin aceleasi personaje aservite NKVD si, ulterior,
KGB. In cazul executiei maresalului Ion Antonescu, sotia lui Silviu
Brucan, Alexandra Sidorovici, a fost "acuzator public" al "Tribunalului
Poporului". Conform unor surse personale extrem de bine informate,
Silviu Brucan s-a numarat printre putinii care s-au aflat la fata
locului la momentul uciderii lui Antonescu si a colaboratorilor sai. In
cazul asasinarii lui Ceausescu, avem urmatoarele declaratii
edificatorii, de recunoastere a intentiei de ucidere cu sange rece, si
chiar sadism ritualic, a cuplului Ceausescu:
Tartorul Brucan
Silviu Brucan la Comisia Parlamentara de ancheta a evenimentelor
din decembrie 1989: „A fost o discutie destul de lunga, cu argumente
politice, juridice si militare. Sigur ca am fi dorit sa fie un proces
public sau deghizat, care sa fie educativ pentru populatie. S-a discutat
si aspectul juridic, pentru ca nu era in regula. Era o chestiune facuta
fara respectarea elementarelor reguli juridice, mai ales ca nu aveam
nicio indoiala asupra sentintei. Pana la urma, considerentele militare
au dominat. Ne dadeam seama ca toate aceste elemente care actionau
impotriva Revolutiei, tragand asupra obiectivelor strategice, fac acest
lucru in speranta ca Ceausescu va reveni la putere. Eu cred ca decizia a
fost justificata, pentru ca, intr-adevar, dupa ce au fost aratate la
televizor procesul si executia, grosul tragatorilor s-a predat si a
lasat armele".
Voican invoca „modelul” asasinarii lui Codreanu
Gelu Voican Voiculescu la Comisia Parlamentara „Decembrie 1989":
„In 24 decembrie a fost acel moment culminant al vietii noastre. Intram
doi cate doi in baia lui Milea. Lasam apa sa curga, demente din astea.
Susoteam diverse formule. Eu am spus: «Sa-i facem scapati de sub
escorta, cum s-a facut cu Zelea Codreanu. Ii omoram si gata». S-au uitat
la mine si am simtit ca au inceput sa ma considere ca pe un tip
respingator. Si atunci, parca Mazilu a spus: «Presedintele poate
infiinta, in situatii din astea, Tribunal Militar Exceptional...», si
aici, atentie: «...ii va judeca si ii condamnam la moarte, ca faptele
exista pentru aceasta condamnare»".
Sergiu Nicolaescu vroia „metoda Mussolini”
Sergiu Nicolaescu pentru „Adevarul": „Pe mine m-a intrebat cineva,
Iliescu sau nu mai stiu cine, ce parere am de Ceausescu. Ca el trebuie
omorat ca sa salvam vietile oamenilor, in conditiile in care se tragea
in populatie. Si le-am zis: «E simplu. Mi-l dati mie intr-o masina. Eu
opresc, parasesc masina, oamenii se ocupa de mine, iar altii il omoara
pe Ceausescu. E simplu ca buna ziua». Adica «metoda Mussolini». Aia il
spanzurau de picioare".
Grupul ucigas
Conform datelor existente, grupul care a decis executia
Ceausestilor este urmatorul: Ion Iliescu (supranumit „Iliescu-KGB”),
Silviu Brucan (agent KGB dovedit), Nicolae Militaru (agent GRU dovedit),
Dumitru Mazilu (fost colonel destituit din Securitate, dizident
intretinut), Petre Roman (nomenclaturist, fiul kominternistului Walter
Roman, suspectat ca fiind colaborator al unui serviciu secret strain),
Mihai Montanu (reprezentantul FSN la Ministerul Apararii), Mihai Ispas
(civil si fost sofer al lui Iliescu, ulterior ministru adjunct al
Sportului), Dan Martian (absolvent al Universitatii "M. V. Lomonosov"
din Moscova, decedat la Lisabona, ca ambasador, in al doilea mandat al
lui Iliescu, din cauze necunoscute), Gelu Voican Voiculescu si Sergiu
Nicolaescu (personaje complexe care au tangente cu structuri si
societati secrete) si generalul Victor Atanasie Stanculescu (care a
interactionat in perioada premergatoarea evenimentelor cu KGB si AVO,
conform propriilor declaratii).
Iliescu, vectorul ocupatiei rusesti
Trecerea celor 20 de ani ii complica insa viata care i-a mai ramas
de trait lui Iliescu, pentru simplul motiv ca prea multe elemente au
inceput sa iasa la iveala iar actorii evenimentelor incep sa vorbeasca
in afara scenariului stabilit de regizorii de la Moscova. Intrebat
recent de „Adevarul” ce rol acorda implicarii serviciilor speciale
sovietice in “revolutie”, Iliescu afirma, din scurt: „Total marginal”.
Dar unele marturii vorbesc despre 20.000 de „turisti sovietici” in
decembrie '89, insista reporterul. “N-are importanţă!”, raspunde Iliescu
enervat. Si totusi, 20.000 de agenti ai fortelor speciale (dupa unii
mai multi) inseamna o armata. Cand o armata straina se deplaseaza pe
teritoriul unui alt stat aceasta se numeste invazie. Daca acea armata nu
agreaza modul in care se finalizeaza operatiunea – impunerea unui
personaj si a unei organizatii la conducerea statului invadat – atunci
il poate elimina. Dar cand scopul pentru care s-a aflat in misiune
corpul de armata angrenat in actiunea militara este atins, operatiunea
se poate numi, in cazul nostru, ocupatie. Ocupatie straina.
Ziua generalilor
Iata ca, chiar daca Iliescu crede ca este „total marginal” si
„n-are importanta” faptul ca peste 20.000 de agenti sovietici inarmati
au actionat in Romania in 1989-1990, exista generali responsabili, ca
Mihai Caraman, primul sef al SIE, adjunctul sau, Gheorghe Dragomir,
generalul SRI, Aurel Rogojan, fost sef de cabinet al generalului Iulian
Vlad, si, acum, si un general al Armatei, Victor Stanculescu, ce sunt de
alta parere. Ultimele marturii ale fostului actor principal in
evenimentele din decembrie, generalul cu piciorul in ghips, desi sunt
tardive au o mare valoare. Confesiunile lui Victor Atanasie Stanculescu,
facute la instigarea istoricului Alex Mihai Stoenescu si cuprinse in
volumul „In sfarsit, adevarul...”, coroborate cu alte date scoase la
lumina de Vladimir Alexe - si pe care le prezentam, in exclusivitate mai
jos – arata ca Ion Iliescu poate fi arestat chiar azi. Pentru crima si
complicitate la crima. Cu o singura conditie: ca Parchetul sa doreasca
sa-si faca datoria.
Stanculescu: executia lui Ceausescu a fost o operatiune GRU-KGB
Din marturiile inaltului responsabil militar al acelei perioade,
general Victor Stanculescu, retinem claritatea cu care razbate
informatia privind lovitura de stat sovietica, in urma careia au fost
ucisi peste 1100 de romani. Redau in fragment din dialogul celor doi
interlocutori citati mai sus: „VAS: Ma gandesc la urmatoarea treaba:
grupul care a lucrat in spatele meu la minister ca sa provoace
conditiile necesare pentru ca toata lumea sa fie convinsa ca Ceausescu
trebuie executat.
AMS: Asta era un grup sovietic, dle general. Considerati ca decizia
de suprimare a venit nu pe linia Gorbaciov, ci mai degraba pe linia
serviciilor secrete sovietice, probabil GRU, ca astia au actionat?
VAS: GRU si KGB combinati.
AMS: In aceste conditii, scopul implicarii sovietice in
evenimentele din Romania pare a fi fost penetrarea structurilor de forta
ale tarii si, implicit, reintoarcerea Romaniei in sfera de influenta
sovietica. Asa apare logic. (...)AMS: Dar diversiunea electronica
aeriana, stiti bine, se foloseste pentru protectia si sprijinul unor
forte aflate in lupta la sol.
VAS: Sau pentru a bruia sistemul de aparare de la sol.
AMS: Ati descoperit cine era autorul acestei diversiuni electronice
aeriene? Putea fi facuta de forte romanesti, existau mijloacele?
VAS: Era prea complexa ca sa fie facuta de ai nostri.
AMS: Deci, din afara. Este posibil ca diversiunea electronica sa fi
fost declansata in sprijinul trupelor Spetnaz (fortele speciale GRU –
nota red) intrate in tara la inceputul lui decembrie?
VAS: Da, pentru a le facilita miscarile si pentru amplificarea panicii generale si actiunii impotriva regimului.”
„Clubul de la Moscova” al fostilor presedinti
In ciuda acestor evidente, un alt ex-presedinte al Romaniei cu
origini in fosta URSS, afirma: "Ipoteza existentei unor ’teroristi sau
agenturi straine’ in perioada Revolutiei Romane reprezinta o jignire la
adresa celor care au avut curajul sa aduca democratia in Romania”, a
declarat luna trecuta, Emil Constantinescu, cu prilejul reuniunii
„Clubului de la Bucuresti” al lui Ion Iliescu. La aceeasi consfatuire la
care s-a discutat, in van, si decapitarea actualei conduceri a Romaniei
printr-o lovitura electorala la adresa lui Traian Basescu, Ion Iliescu a
afirmat despre eliminarea Ceausestilor: ''Sigur ca ar fi fost
avantajos, din punct de vedere politic, sa fi putut organiza un proces
normal, in conditii adecvate. Dar nu ne aflam in situatie normala. Ceea
ce a contat atunci a fost constatarea ca orice amanare insemna noi
sacrificii de vieti umane, care se amplificau cu fiecare zi si cu
fiecare ora care trecea. De aceea, ne-am asumat raspunderea de a
organiza procesul de la Targoviste, in conditii exceptionale, cu multe
improvizatii, pentru ca exceptionala era situatia in care se afla tara.
Asa ceva s-a intamplat, nu odata, in istorie, in conditii similare. Ca
premisa de la care s-a pornit in luarea acestor decizii a fost corecta
s-a vazut prin efectele imediate: a doua zi, dupa proces si executie, a
scazut intensitatea actiunilor armate, iar dupa doua zile, practic au
incetat''. Inca o data, Iliescu s-a folosit de crimele Spetnaz pentru
a-si acoperi actiunile conspirative de preluarea a puterii si ucidere a
fostei sale familii adoptive. Noile marturii se pot adauga cu succes la
voluminosul Dosar Iliescu, bine palmat, timp de 20 de ani, de complicele
sau din decembrie 1989, „marele anchetator” militar al „revolutiei”,
generalul Dan Voinea. „Intamplator”, cel care a realizat rechizitoriul
in baza caruia sotii Ceausescu au fost condamnati la moarte. Sa revedem
filmul Procesului Ceausescu (DOSAR 1/SP/1989).
Directorul unei Edituri infiinteaza un „Tribunal Militar Exceptional”
Pe 24 decembrie 1989, Ion Iliescu, la acea vreme inca directorul
Editurii Tehnice, a redactat si semnat un decret prin care infiinta un
“Tribunal Militar Exceptional” care sa-i judece pe Nicolae si Elena
Ceausescu.
La punctul 1 din acest „Decret” se declara ca “urgenta este impusa
de dorinta, in acest caz, a tuturor cetatenilor cinstiti ai Romaniei”.
La punctul 2 se stabileste ca acest “Tribunal Militar Exceptional” -
infiintat de Ion Iliescu – va judeca cauza “in conformitate cu
prevederile legale ramase in vigoare, in ceea ce priveste procedura si
dreptul material penal”.
Iar la punctul 3 se preciza ca “acest tribunal va fi alcatuit in
componenta stabilita de Legea pentru organizarea judecatoreasca“.
In incheiere, documentul este semnat de Ion Iliescu, care se
autodeclara, pe 24 decembrie 1989, “presedintele Consiliului Frontului
Salvarii Nationale”.
Cateva precizari sunt importante.
Iliescu a devenit presedintele CFSN pe 26 decembrie
Mai intai ca, pe 24 decembrie 1989, Ion Iliescu nu avea calitatea de presedinte al Consiliului FSN.
Consiliul Provizoriu al FSN si-a desemnat “presedintele” pe 26
decembrie 1989. Deci, mai tarziu. Mai exact, la doua zile dupa semnarea
decretului de catre Iliescu si la o zi dupa ce cuplul Ceausescu fusese
deja executat.
La data de 24 decembrie Ion Iliescu nu avea absolut nici o calitate
juridica sau constitutionala care sa-i permita formarea unui “Tribunal
Militar Exceptional” si nici sa se prevaleze de titulatura de
“presedinte al CFSN”, cum singur s-a trecut pe decret.
Apoi documentul a ramas scris de mana pana pe 5 ianuarie 1990, cand a fost dactilografiat.
Tribunalul a fost ilegal
Gelu Voican Voiculescu - incercand sa acopere aceasta evidenta
uzurpare de calitati oficiale ale decretului semnat de Ion Iliescu – a
afirmat: “Acest decret a ramas scris de mana din ratiuni de protectie a
secretului, neriscandu-se dactilografierea”. “Revolutionarii” lui
Iliescu nu riscau nici macar “dactilografierea”, in schimb il condamnau
la moarte pe cel care era inca seful statului. Cel putin oficial.Sa
remarcam ca “decretul” a fost redactat integral si semnat de Iliescu,
fara numar de inregistrare.
Ceea ce inseamna ca Ion Iliescu a semnat ilegitim, printr-o tipica
uzurpare de titlu, un document ilegal, lovit de nulitate din punct de
vedere juridic, care a condus la executarea a doi oameni.
Rezulta si ca “Tribunalul Militar Exceptional” care i-a judecat pe
sotii Ceausescu la 25 decembrie 1989, la UM 01378 din Targoviste, a
avut, la randul lui, un caracter ilegal.
Mai rezulta ca sotii Ceausescu n-au fost executati dupa o procedura
legala, ci au fost, pur si simplu, asasinati.O seama de alte detalii,
ramase secrete pentru opinia publica din Romania, trebuie aduse la
cunostinta, dupa 20 de ani.
In dorinta de a-l exonera pe Ion Iliescu de orice responsabilitate
in asasinarea sotilor Ceausescu, Gelu Voican Voiculescu a emis teoria
“legitimitatii revolutionare”. Pe scurt, Voican Voiculescu sustine ca,
deoarece evenimentele din decembrie ar fi fost o “revolutie”, nu se mai
tinea seama de cadrul juridic si se proceda “expeditiv”.
Gelu Voican Voiculescu a amintit de Revolutia Franceza (1789), care
a procedat similar. L-am fi inteles pe Gelu Voican Voiculescu daca
sotii Ceausescu – prinsi de “popor” - ar fi fost spanzurati sau
impuscati (cum se intentionase, tot in „cadru organizat”).
Dar chiar Ion Iliescu il contrazice pe Voican Voiculescu. Pentru ca - asa cum vedem – Ion Iliescu apeleaza la un “cadru legal”.
Ion Iliescu semneaza un „Decret”, pentru infiintarea unui “Tribunal
Militar Exceptional”, care la punctul 2 stipuleaza foarte clar ca acest
tribunal va judeca cauza “in conformitate cu prevederile legale ramase
in vigoare, in ceea ce priveste procedura si dreptul material penal”.
Astfel incat nu mai este vorba de nici o “legitimitate
revolutionara“ - inexistenta in Drept – ci de simularea unui proces
asa-zis legal.
Mascarada de proces
Deplasarea la Targoviste a membrilor “Tribunalului Militar Exceptional” s-a facut cu doua elicoptere.
Intr-unul din elicoptere se aflau cele doua prelate verzi, in care urmau sa fie infasurate cadavrele sotilor Ceausescu.
Deci se stia - inaintea procesului – ca sotii Ceausescu urmau sa
fie executati. V.A. Stanculescu a stabilit locul executiei, inainte de
inceperea procedurilor legale.
Procesul care a urmat la Targoviste nu a fost decat o mascarada, amintind de “obsedantul deceniu” si de judecatile expedive.
Dupa ce a coborat din elicopter, Gelu Voican Voiculescu a solicitat
ca procesul sa nu dureze mai mult de 10-15 minute.Desi decretul
sustinea ca “aceasta cauza se va judeca cu prevederile legale in
vigoare”, procesul s-a derulat in 55 de minute, fara depunerea de probe
si audierea vreunui martor, cu avocatii apararii desemnati din oficiu,
pe post de acuzatori ai clientilor lor (ca in epoca stalinista).
Fara ca acestia sa ceara macar recursul, desi in cazul condamnarii
la moarte legea cerea sa o faca, cu sau fara voia condamnatului. In
ultima clipa, Elena a spus: “Daca vreti sa ne omorati, ne omorati pe
amandoi. Nelegati”. Executia a avut loc imediat. Controversele nu au
lipsit.
Falsele capete de acuzare
Rechizitoriul intocmit de Dan Voinea si sentinta cu pedeapsa
capitala consemneaza capete de acuzare ce nu au fost dovedite niciodata.
„Genocidul” – nu au existat 60.000 de victime, asa cum se planuia si
zvonea la data aceea, inclusiv prin intermediul lui Silviu Brucan si al
postului de radio „Europa Libera”, pentru ca Securitatea nu a scos nici o
arma din unitati. Dimpotriva: generalul Iulian Vlad, seful DSS, a dat
ordin ca acestea sa fie inchise. „Subminarea puterii de stat”, numarul
2, cand Ceausescu reprezenta conducerea statului, este o aberatie. „Acte
de diversiune”, punctul 3, se refera, astazi stim, la operatiunea
KGB-GRU. „Subminarea economiei nationale”, punctul 4, ramane, credem,
valabil, pentru a da socoteala asupra lui si toti succesorii lui Nicolae
Ceausescu din ultimii 20 de ani. Hotararea pronuntata la 25 decembrie
1989 a fost executata pe loc.
Voican, Ceausescu si semnul lui Marte
Interesante sunt si concluziile profesorului legist francez Louis
le Riboux, privind momentul si conditiile reale in care sotii Ceausescu
au fost, de fapt, executati.
Din dimineata de 26 decembrie pana pe 30 decembrie 1989, cand s-a
decis inhumarea, cadavrele sotilor Ceausescu au fost conservate in
instalatia frigorifica de la Morga. De inmormantarea celor doi s-a
ocupat Gelu Voican Voiculescu, in calitatea sa de viceprim-ministru.
Ambele cadavre au fost acoperite cu panze de cearsaf. Mai intai, s-a pus
capacul peste cosciugul lui Nicolae Ceausescu, pe care Voican a desenat
cu creta semnul lui Marte.
Groparilor li s-a spus ca era vorba de doi colonei in rezerva,
ucisi de “teroristi”. Ceausestilor nu li s-au pus, in '89, cruci:
fusesera uitate la Morga. S-au intocmit doua dosare care poarta acelasi
numar: 1/SP/1989. Certificatele de deces s-au eliberat fara autopsiere
si buletinele de identitate ale sotilor Ceausescu, de catre Vladimir
Belis si notarul sectorului 1, Adrian Toma.
Din punct de vedere legal, cetateanul Iliescu l-a ucis pe presedintele Ceausescu
Cei doi aveau dreptul – ca orice cetatean – la un proces corect si
drept, asa cum a avut parte Manuel Noriega sau Slobodan Milosevici. Era o
ocazie unica si pentru romani de a afla secretele unei guvernari, care a
condus Romania in ultimii 50 de ani. Si – poate – cu aceasta ocazie sa
afle si unele informatii despre Iliescu si ai sai. Tocmai acest lucru nu
convenea insa grupului Iliescu. Si altora.
Asa ca celor doi Ceausescu li s-a inchis gura: au fost executati imediat, dupa o mascarada de proces.
Procesul Ceausescu incepe insa cu un decret ilegal, semnat de
cetateanul Iliescu, care se face astfel vinovat cel putin pentru
“uzurparea de calitati oficiale”.
Video-executia trucata
Dupa dezvaluirea pilotului Vasile Malutan (decedat in conditii
suspecte) privind existenta unei genti cu documente asupra lui Ceausescu
in momentul fugii, iata ca depozitia colonelului Baiu, omul care a
filmat executarea cuplului, aduce in atentie felul in care s-a trucat
videocaseta procesului si executiei.
Pe 25 decembrie 1989, la TVR s-a prezentat o prima versiune a procesului si executiei.
Cu acea ocazie s-a putut observa un prim aspect frapant: banda se
intrerupea brusc, fara justificare, in clipa cand soldatii legau mainile
sotilor Ceausescu.
Urma apoi, printr-o saritura in montaj, o scena in care, pe
fundalul unor impuscaturi, se distingea cu greu, intr-un nor de praf, un
zid. Fara sa se poata observa si cine erau cei executati. Conform unor
surse de la fata locului, aceasta parte a filmarii ar fi fost realizata
ulterior executiei, folosindu-se capse pirotehnice introduse chiar in
zid.
Ulterior aparea un doctor, examinand cadavrele sotilor Ceausescu.
Iata insa ca, la 22 aprilie 1990, televiziunea franceza a prezentat
o banda de 90 de minute cu procesul si executia lui Ceausescu, banda
despre care se sustinea ca includea versiunea integrala, necenzurata, a
evenimentului.
Asadar, a doua videocaseta!
Doua executii
Examinand-o cu atentie, un grup de experti francezi, condus de
doctorul Loick le Ribault, director al Centrului de Microscopie
Electronica din Franta, a ajuns la o concluzie surprinzatoare,
necunoscuta cititorilor romani.
Expertii francezi au sesizat pe videocaseta, in clipa cand doctorul
a ridicat capul Elenei Ceausescu, imediat ce praful starnit de gloante
s-a imprastiat, ca sangele de sub cap era deja coagulat, iar gatul
devenise teapan. Ceea ce era imposibil, daca executia avusese loc cu
cateva momente mai inainte.
S-a conchis, fara dubii, ca Elena Ceausescu era moarta de cel putin cateva ore inaintea filmarii “executiei”.
Tot pe baza videocasetei, grupul de experti francezi a mai semnalat
si ca, desi cadavrele cuplului Ceausescu purtau urme de gloante, nu
existau - in mod ciudat- urme de sange in jurul gaurilor provocate de
acele gloante iar in ce-l priveste pe Ceausescu nu exista nici sange
scurs in jurul cadavrului sau.
Expertii francezi au stabilit, in aceste conditii, ca – „deoarece
cadavrele nu prezentau vreo urma de sange pe piept si pe fata imediat
dupa executie si intrasera chiar intr-o anumita rigiditate” – nu ramanea
decat ca cei doi fusesera “executati”, cu cel putin cateva ore inaintea
filmarii executiei, in mod separat, cu un singur glonte tras in ceafa.
Zvonurile parvenite de la Unitatea lui Kemenici arata ca responsabil cu
uciderea celor doi ar fi fost Gelu Voican Voiculescu.
Apoi, pentru filmare, cei doi au fost proptiti de perete pentru stimularea executiei.
Exhumarea interzisa
Potrivit grupului de experti ai doctorului Le Ribault, executia
cuplului Ceausescu fusese, in mod evident, trucata. Francezii solicitand
(in martie 1990) exhumarea cadavrelor si autopsierea lor de medici
straini, pentru confirmarea verdictului lor.
Guvernul de la Bucuresti nu a dat insa nici un raspuns: nici expertizei, nici propunerii de exhumare si investigatii.
Aceste fapte raman, asadar, in continuare neelucidate.
Se pune insa si o alta problema: Nu cumva exista si o videocaseta - a treia! - completa, cu procesul si executia?
O alta moarte misterioasa
Sa ne reamintim si un alt fapt ciudat: prima cursa
Bucuresti-Belgrad de dupa evenimente avea un singur pasager la bord – un
reporter britanic – care, conform marturiilor, transporta numeroase
videocasete, filme si fotografii legate de evenimentele din decembrie
1989.
Avionul cu acest singur pasager la bord, a fost doborat cu o racheta, nu se stie de cine trasa.
Era la cateva zile de la executia cuplului Ceausescu.
Evident, videocasetele, filmele si fotografiile “au disparut”.
Operatiunea „Plecam pentru a ramane”
In “Libre Journal”, Paris, septembrie-octombrie 1990, pagina 30,
Vladimir Bukovski scria sub titlul “L'Empire du moindre mal”: “Niciodata
rolul KGB-ului in interiorul tarii (URSS – n.n.) si in strainatate nu a
fost atat de important. Serviciile secrete sovietice sunt cele care au
vegheat la rasturnarea lui Ceausescu in Romania, cele care au lansat
“revolutia de catifea” in Cehoslovacia, cele care au luat masuri pentru
rasturnarea lui Erich Honecker in Germania Rasariteana, producand
circumstantele favorabile distrugerii Zidului Berlinului”.
Asadar, inca din 1990, Vladimir Bukovski a declarat public rasturnarea lui Ceausescu drept o operatiune a KGB.
Strategia urmarita de URSS fusese pusa la punct anterior de
Andropov si KGB, si urmarea salvarea comunistilor intr-o situatie de
criza a sistemului.
Alexandre de Maranche (fostul sef al SDECE-ului francez) l-a citat
in acest sens pe un apropiat al lui Gorbaciov, Ghiorghi Arbatov, cel
care a afirmat: “URSS va va face cel mai mare rau cu putinta: va va
lipsi de dusmanul vostru” (“Le Figaro”, Paris, 10 ianuarie 1990).
Aceasta strategie sovietica, initiata de Iuri Andropov si transpusa
apoi in practica de Mihail Gorbaciov, a fost expusa clar de
Jean-Francois Deniau, membru al Consiliului Europei, care a precizat:
“Uniunea Sovietica isi propusese drept scop acela de a pleca pentru a
ramane” (vezi “Les marches lointanes de L'Empire: partir pour rester”,
in Jean Marie Benoist, “Apres Gorbatchev”, Paris, 1990, pag. 137 si
urmatoarea).
Si mai explicit asupra scopului urmarit de strategia “partir pour
rester”, a “schimbarii la fata“ din 1989-1990 si ulterior prin “puciul
lui Potemkin” (august 1991) a fost Lev Nevrozov, care a avertizat:
“In partida sa de sah pentru dominatia mondiala, Kremlinul si-a
sacrificat stapanirea asupra Europei de Est, a efectuat un schimb de
piese, pentru a-si asigura o mai buna penetrare a economiei si
tehnologiei Europei Occidentale” (“The Kremlin and the Western
Politico-Cultural Establishment, Midstream, 1900, pag. 1).
Lucrurile se vad cu mult mai clar astazi, in 2009, daca tinem seama
de puternica revenire a Rusiei pe plan mondial si de ampla “restaurare”
ce are loc in Rusia lui Vladimir Putin.
Vaclav Havel recunoaste aportul KGB la „revolutia de catifea”
Cand i s-a cerut lui Iliescu sa spuna ce stie despre lovitura de
stat din decembrie 1989, Iliescu i-a catalogat imediat pe cautatorii
adevarului drept „dezaxati” si “lichele”. Asa cum o facuse si in
primavara anului 1990, cu manifestantii din Piata Universitatii. Iliescu
ramane ultimul dinozaur comunist beneficiar al „revolutiilor” KGB care
nu recunoaste acest lucru.
Iata ce scrie Havel despre “revolutia de catifea” din 17 noiembrie
1989. Potrivit lui Havel, complotul din Cehoslovacia - “un complot
pentru abolirea regimului comunist” - a fost organizat si declansat
chiar de KGB.
Marturia lui Havel a fost facuta la BBC si reluata de presa
germana, daca ar fi sa amintim numai prestigioasa publicatie “Die Welt”.
Spetnaz in actiune
Generalul Viktor Grusko, adjunctul lui Vladimir Kriucikov
(presedintele KGB), a sosit in ajun la Praga impreuna cu un grup de
“visautniki” (ofiteri “Spetnaz” ai GRU, operatiuni speciale, care
actioneaza, de regula, in civil).
Generalul Grusko impreuna cu generalul Ghenadi Teslenko
(insarcinatul KGB la Praga) si Alois Lorenc (seful STB-ului, securitatea
cehoslovaca) au condus intreaga desfasurare a “revolutiei de catifea”
dintr-un apartament conspirativ din Praga. De remarcat ca Lorenc
vizitase anterior Moscova, fiind instruit la sediul KGB asupra
desfasurarii evenimentelor.
Evenimentele de la Praga au fost “starnite” - cu ajutorul
ofiterilor sovietici “visautniki”, de “transformarea” unei manifestatii
de comemorare a unei victime a militienilor praghezi, intr-o
manifestatie de protest.
Ofiterii “Spetnaz”, sustine Havel, care de la aeroportul “Ruzine”
se imprastiasera in toata Praga, conform planului, l-au tinut permanent
la curent pe generalul Grusko, seful lor, cu”mersul revolutiei”.
In noaptea de 17 noiembrie 1989, generalul Grusko si echipa sa au parasit Praga la fel de discret precum aparusera.
Iliescu era pentru KGB “candidatul potrivit”
Igor Toporovski, unul dintre colaboratorii lui Gorbaciov, a oferit
detalii despre rolul KGB-ului in Romania: “Ion Iliescu avea la vremea
aceea legaturi destul de stranse cu PCUS si era desemnat drept
candidatul cel mai potrivit pentru a-l inlocui pe Nicolae Ceausescu”.
Toporovski adauga: “Pentru operatiunea propriu-zisa noi am ales momentul
cand Ceausescu se afla la Teheran, deoarece altminteri actiunea ar fi
prezentat dificultati”.
Despre “turistii sovietici” prezenti cu miile la Timisoara si apoi
la Bucuresti si in intreaga tara – consemnati in rapoartele Securitatii
si, ulterior, in cele speciale, ale SRI, dedicate evenimentelor – nu mai
are rost sa vorbim.
Practic, rasturnarea lui Ceausescu s-a produs in doar cateva ore,
in dimineata de 22 decembrie 1989, cand Ceausescu a fost parasit in mod
subit de toti colaboratorii si arestat chiar in sediul Comitetului
Central al partidului. Din 22 decembrie, orele pranzului, Ceausescu era
deja lasat in mana complotistilor.
Si Erich Honecker recunoaste
La 21 noiembrie 1990, Erich Honecker, liderul comunist est-german, a
acordat ziarului “Berliner Wachenpost” un interviu in care a afirmat:
“Destituirea mea ca sef al partidului si al statului este rezultatul
unor manevre de anvergura, ai carei instigatori continua sa ramana in
umbra. Cei care astazi se lauda cu aceasta actiune nu sunt decat
plevusca. Ne aflam in prezenta unor miscari de maxima importanta, care
n-au aparut de la o zi la alta, ci au fost planificate de multa vreme,
la scara europeana si chiar mondiala. Reunificarea Germaniei trebuie sa
fie considerata ca o contributie la construirea Casei Europene si, data
fiind situatia, lucru acesta nu putea fi atins decat printr-o
transformare a sistemului politic din RDG”.
Cat despre timpul in care s-au pus la punct marile mutatii din
Europa de Est, Honecker l-a evocat intr-un alt interviu: “O scurta
vizita a lui Sevardnadze pe tarmul Marii Negre, in toamna anului 1984,
adica chiar pe timpul lui Cernenko, in cursul careia s-a cazut de acord
ca totul trebuia schimbat in Uniunea Sovietica si in alte parti”
(interviu acordat canalului german DSF pe 10 octombrie 1990, ora 20.15).
Sa reamintim doar ca Erich Honecker era “stapanul” suprem al STASI. Asa ca stia ce vorbeste.
“Moscova si KGB-ul au armat pistolul de start”
Si alti autori binecunoscuti vorbesc despre rolul KGB in comploturile din Europa Centrala si de Est din 1989.
Mark Almond, profesor de istorie moderna la Oxford, scrie in cartea
sa “Gorbatchev and the Est-European Revolutions”: “Moscova si KGB-ul
au armat pistolul care a slujit la darea startului pentru transformarile
din Europa Rasariteana si Centrala, iar acestea (schimbarile – n.n.)
s-au savarsit cu cea mai mare usurinta, deoarece a fost suficient sa se
activeze rezistentele care existau deja”.
Istoricul ungur Istvan Nemeskurty ajungea la urmatoarea concluzie:
“Ceea ce am trait noi nu a fost o revolutie, fie ea de catifea sau nu.
Ceea ce s-a petrecut este ca marea putere care ne-a subjugat dupa 1945,
ne-a eliberat dintr-o data. Ea a desfacut brusc funia pe care ne-o
pusese pe gat”.
In Romania, “Comitetul Salvarii Nationale” s-a constituit inca din
1984. In iarna anului 1988 – asadar cu un an inaintea evenimentelor din
decembrie 1989 - “Comitetul Salvarii Nationale” a devenit “Frontul
Salvarii Nationale” (FSN). Contrar a ceea ce Iliescu si ai lui au
sustinut, FSN-ul exista demult, ca si complotul impotriva lui Ceausescu.
Intalnirea de la Elias: Iliescu-Militaru-Valter Roman In primavara
anului 1990, generalul Militaru si capitanul Mihai Lupoi au facut
dezvaluiri interesante in presa franceza.
Astfel, generalul Militaru l-a contactat in 1982 pe Iliescu la spitalul “Elias”.
Iliescu venise la “Elias” ca sa-i faca o vizita lui Valter
Neulander, bolsevic naturalizat sub fantezistul nume de Valter Roman,
sub care a detinut functii de prim rang.
Generalul Militaru, internat si el in spital, a profitat de moment
si l-a abordat pe Iliescu: “Dom'le, nu se gasesc in Romania niste forte
sa-l arunce peste bord pe Ceausescu?”.
Prudent, cel atat de direct interpelat s-a ferit sa dea un raspuns net.
„Cativa militari, un fel de pir-pir-pri si cu asta basta”
Dar, dupa ce Militaru s-a externat, Iliescu l-a rugat sa-l viziteze
la Consiliul National al Apelor, unde era presedinte, cu grad de
ministru.Cei doi s-au deplasat cu masina institutiei pana in Parcul
Herastrau, ca sa poata vorbi in liniste.
Principala dilema a fost explicata - nu fara umor – de generalul
Militaru astfel: Iliescu era de parere ca pentru rasturnarea lui
Ceausescu trebuia organizat un soi de puci militar. “Cativa militari, un
fel de par-par-par si cu asta basta!”, isi rezumase Iliescu crezul
despre “revolutia romana“.
Militaru in schimb sustinea atragerea in strada a “maselor
populare”, ca solutie eficace. “Dom'le, daca nu sunt angrenate si masele
populare, nu iese nimic”.
Pana la urma s-au despartit, fiecare cu ideea lui: “Ne-am despartit
cu aceasta idee: el cu pir-pir-pir-ul lui, eu cu masele populare”, si-a
amintit in primavara anului 1990 generalul Militaru.
Decizia urma, bineinteles, sa fie luata in alta parte.
Mai la est de Herastrau.
Astazi, numai Iliescu mai neaga implicarea KGB si GRU in evenimentul din 1989.
De ce?
Va lasam pe dumneavoastra sa ghiciti.
