http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
Opinii EVZ
Am fost un dobitoc! Citiți și vă convingeți!
Autor:
| joi, 19 noiembrie 2015 |
Cristian Sima, brokerul scriitor
Fragment din Marea Spovedanie. În loc de orice alt
comentariu la adresa celor care pun la îndoială modul în care mi-am
construit cariera, am adaugat și câteva documente foto. Iar titlul ar
trebui să ne aducă aminte de spusele lui Tudor Postelnicu.
„Solomon Marcus era un profesor atipic. Își ținea cursul fără să scrie
nimic pe tablă... Analiza matematică predată de Solomon Marcus
presupunea lectura unei bibliografii impresionante; odată aprofundată,
aceasta ne-ar fi dat bazele pregătirii teoretice de care aveam nevoie
de-a lungul celor cinci ani de facultate. Noi nu dădeam prea multe
parale pe această metodă de a învăța matematică.
În plus, profesorul ne dăduse o listă cu probleme teoretice nerezolvate
de care, vezi Doamne, noi, ca foști olimpici, ar fi trebuit să ne
ocupăm. Era convins că vom reuși să publicăm rezolvarea unor probleme
rămase în suspans de sute de ani! Îmi aduc aminte că am protestat
vehement că, la 21 de ani, ni se putea cere să demonstrăm, de exemplu,
Reciproca Teoremei lui Lagrange (…)
La oral, Marcus ne-a spus că toți avem nota nouă și pentru a obține
zece la mărirea din toamnă este necesar ca în timpul verii să demonstrăm
cel puțin una dintre teoremele de pe faimoasa lui listă. Cine nu avea
să demonstreze în timpul verii nimic rămânea în toamnă cu nota nouă.
Notele la Facultatea de Matematică erau importante, pentru că legea
epocii permitea doar primelor opt medii de la toate facultățile din țară
să urmeze anul cinci. Iar anul cinci se încheia cu o teză (un fel de
masterat din ziua de azi) și dădea posibilitatea celor opt norocoși
eminenți să nu plece în afara Bucureștiului ca să predea matematica la
țară. Cine termina anul cinci fie rămânea în învățământul universitar,
fie devenea cercetător la institutul Zoiei Ceaușescu, INCREST. Marcus
dăduse o droaie de note zece la celelalte grupe, iar noi nu vedeam cum
am putea demonstra vreo teoremă în cele trei luni de vară.
Ne-am apucat serios de treabă,
întâlnindu-ne cu Solomon Marcus aproape săptămânal în părculețul din
fața Academiei Române, în încercarea de a-i răpi vreo idee care să ne
salveze din situația disperată. N-aș putea să vă spun cum, dar până la 1
septembrie am reușit să demonstrez
Reciproca Teoremei lui Lagrange pentru Spațiul cu N dimensiuni. Victor
Nistor, cel mai deștept dintre noi, a reușit s-o demonstreze chiar
într-un Spațiu Banach. Marcus ne-a învățat să redactăm în engleză
primele articole din viața noastră și ni le-a publicat în „Revue
Roumaine de Mathematiques Pures et Appliquees”. Eram foarte mândri de
reușita noastră și mai ales eram mândri că încheiaserăm anul întâi cu
zece pe linie.
La
examenul de mărire de notă din toamnă am aflat și adevărul: în catalog
aveam 10 încă de la examenul din vară! Doar în carnetul de note
primiserăm 9, ca să fim stimulați să rezolvăm celebrele teoreme. Pentru
prima oară în viața mea creasem ceva original. Îi port și în ziua de azi
lui Solomon Marcus un respect deosebit pentru asta. În 2010, la
aniversarea a 85 de ani a profesorului, am publicat o Laudatio marcată
încă puternic de ceea ce se întâmplase cu 30 de ani în urmă.”
Tag-uri:
marea spovedanie, note, dobitoc, facultate, cristian sima, solomon marcus
