Poreclă Sile this Millennium Pseudonime sile_this_millennium

miercuri, 18 noiembrie 2015

Noua orientare de la București

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
 
FOCUS  

România

Noua orientare de la București

România a devenit terenul unui paradox: ca să fie mai aproape de Europa n-a consolidat democrația parlamentară, așa cum s-ar fi putut crede, ci a pus-o între paranteze prin instalarea unui guvern tehnocrat.
Guvernul Cioloș a primit 389 de voturi ”pentru” și 115 ”împotrivă”. Ne găsim dintr-o dată într-o situație politică cu totul nouă. Nu există o majoritate guvernamentală asumată explicit, ci una mult mai largă și mai vagă. În chip nevăzut însă președintele și-a construit deja o majoritate personală care a schimbat raportul de forțe și care cuprinde în principal PNL, UNPR și, cu serioase nuanțe critice, UDMR. Dar guvernul Cioloș rămâne totuși un guvern minoritar liberalo-prezidențial și ne putem aștepta ca în cursul anului viitor, în preajma algerilor, liberalii să încerce să-l convingă pe Dacian Cioloș să intre în partid și să oficializeze relația politică. Va fi și în interesul președintelui să nu se izoleze de partide și să se asigure de colaborarea deplină a PNL.
Adevărata linie despărțitoare în politica românească de azi este relația cu Bruxelles-ul, cu toate că nu se vorbește niciodată deschis despre asta. E un tabu care denotă o lipsă de maturitate a vieții publice de aici. PSD este un partid discret suveranist (așa a fost și USL) în timp ce noul PNL se definește (chiar fără să-și dea seama) tot mai mult ca partid aliniat la politicile de la Bruxelles. Or, guvernul lui Dacian Cioloș exprimă în cel mai limpede mod această schimbare de balanță, atât în politicile economice cât și în cele sociale sau legate de justiție. Toți miniștri decisivi (justiție și finanțe) sunt (au fost) specialiști în cadrul Comisiei și nu vor putea acționa altfel decât în paradigma în care s-au format și exersat ca specialiști. Ministrul economiei Costin Borc, o piesă importantă, vine din cadrul unei mari comapanii europene (Lafarge) și nu are probabil niciun atașament față de plângerile legate de absența de pe piață a capitalului autohton.
Pe plan intern însă complicațiile sunt mult mai mari decât lasă să se vadă această schemă simplificată, pentru că impunerea liniei eurofile s-a făcut prin mijloace politice mai puțin convenționale, după cum le numea, diplomatic, Kelemen Hunor în ședința de învestire a guvernului Cioloș. O manifestație de stradă impulsionată de o mare emoție publică, dar fără mobiluri politice clare, a devenit subit prilejul schimbării unui guvern și a întregii orientări politice. Aceste schimbări radicale sunt posibile peste noapte tocmai pentru că în România nu se discută marile probleme și din cauză că identitatea reală a politicilor puse în mișcare nu este bine definită și cunoscută.
România a devenit însă terenul unui paradox politic: ca să fie mai aproape de Europa nu a consolidat democrația parlamentară, așa cum s-ar fi putut presupune, ci a pus-o între paranteze prin instalarea unui guvern tehnocrat. Asta e contradicția care va da mari bătăi de cap politicii practice, dar și celor ce vor încerca să o descrie și să o înțeleagă. Cel puțin în privința justiției, e clar că numai anumite pârghii invizibile au demarat arestările la vârf, dar mijloacele încep încetul cu încetul să se răzbune, alimentând tot mai multe contestații.
Revenind, situația politică e ușor confuză tocmai din cauza neasumării clare a identităților politice. Cine este astăzi în opoziție și cine la guvernare? În mod clar avem un singur partid de opoziție, e vorba de ALDE, gruparea președintelui Senatului Călin Popescu Tăriceanu. Acesta a definit situația politică în termeni radicali, denunțând instalarea unui guvern de tehnocrați ca pe o dramatică abolire a democrației parlamentare. ”Tehnocrația ucide democrația” a încheiat el. Președintele Senatului este așadar singurul politician care asumă o netă opoziție față de guvernul Cioloș, căruia nu i-a contestat nici competența sau buna credință, ci numai legitimitatea democratică. În opinia sa, Parlamentul a abdicat, voluntar, de la prerogativele sale constituționale. PSD preferă, în schimb, să păstreze un anumit echivoc din care speră să tragă avantaje pentru viitor.
Dincoace, de partea guvernului, se află în mod clar doar PNL, în ciuda unor mici cochetării critice. UNPR și generalul Gabriel Oprea vor fi un element important de susținere conjuncturală a guvernului prezidențial.
Mult mai interesantă este poziția lui Kelemen Hunor și a UDMR care au votat guvernul, dar au formulat, în termeni mult mai delicați decât președintele Senatului, reproșuri grave la adresa temeliei politice a noii guvernări. Votăm noua guvernare, a spus Kelelem Hunor, doar pentru că va fi de scurtă durată și nu vom înceta între timp să luptăm pentru a restitui Parlametului puterea pe care ar trebui să o dețină prin Constituție. În paranteză fie spus nimic nu a provocat mai multă indignare decât discursul accidentat al Cristinei Guseth (retrasă în cele din urmă), dar care a fost percepută ca epitom al unei puteri nelegitime în dezacord cu democrația reprezentativă. Episodul pretinde însă un comentariu distinct.
În încheiere ar trebui poate să mai spunem că dependența guvernului Cioloș de Gabriel Oprea îi va restrânge probabil aria de acțiune și va trasa anumite limite intențiilor sale. E posibil ca în culise să fi fost statornicită, de fapt, o formă de coabitare asimetrică, una care va limita reciproc părțile implicate.

Vă mai recomandăm

Comentariu: Prudenţa nu e slăbiciune

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
 

Europa

Comentariu:

Prudenţa nu e slăbiciune

Amicalul de fotbal din Hanovra se dorea un semnal de solidaritate şi libertate. Şi e păcat că s-a impus anularea meciului. Dar povestea are şi o latură pozitivă, consideră Sabine Kinkartz.
Au câştigat acum teroriştii? Au putut ei semăna atâta teamă şi neîncredere încât au reuşit să ne subjuge deja? Este ruşinos că o manifestare cu o încărcătură simbolică atât de specială cum s-a dorit a fi meciul din Hanovra a trebuit să fie contramandată în ultimul moment? Că toţi cei care voiau să meargă cu capul sus pe stadion, între care şefa executivului şi membri ai cabinetului, au trebuit să se întoarcă din drum şi să se plaseze în siguranţă?
Sabine Kinkartz
Nu numai între fanii sportului rege le lăţeşte un sentiment amar. Mulţi se întreabă dacă a fost cu adevărat necesară contramandarea meciului. Ministrul federal de Interne, Thomas de Maiziere, a declarat marţi seară că măsura s-a impus cu necesitate, dar a rămas dator cu explicaţiile. În loc să prezinte argumentele, el a rugat opinia publică să-i acorde un avans de încredere. Responsabilul a afirmat că nu vrea nici să stârnească nesiguranţă şi nici să pericliteze cercetările. Fiindcă acesta ar fi riscul, dacă se comunică prea multe amănunte atunci când urmele sunt încă proaspete.

O apariţie convingătoare

S-a spus că meciul a fost contramandat din motive întemeiate. Ar fi existat o serie de indicii care s-au înteţit atât de tare spre seară, încât contramandarea a devenit inevitabilă. În opinia mea, ceea ce a declarat ministrul de Maiziere a fost convingător. Cu toate acestea, cârcotaşii îşi spun că ministrul şi aparatul său de securitate fie au căzut pradă unui zvon sau unei dezinformări intenţionate, fie, pur şi simplu, s-au înşelat. La fel cum s-a întâmplat la Alsdorf, unde şapte suspecţi au fost arestaţi iar populaţia a avut toată ziua de marţi impresia că forţele de ordine au dat o mare lovitură terorismului. Zece ore mai târziu s-a dovedit că totul a fost un bluf şi arestaţii au fost repuşi în libertate.
Este adevărat că oamenii devin mai înţelepţi post factum. Dar este nevoie de prudenţă. De prudenţa care a dus la contramandarea meciului de la Hanovra. Cu siguranţă, nici lui Thomas de Maiziere nu i-a fost uşor să ia decizia. Dar el purta răspunderea şi trebuia să garanteze siguranţa multor mii de oameni. Această siguranţă este mai importantă decât un simbol. Ce-ar fi fost dacă, într-adevăr, pe stadion ar fi explodat o bombă?

Prudenţa nu înseamnă capitulare

Întâmplarea de la Hanovra a avut şi o latură pozitivă. A demonstrat că poliţia stăpânea situaţia pe deplin. Oamenii au fost îndrumaţi spre casele lor, fără panică şi fără haos. Totul a funcţionat ca la carte. Este important, fiindcă aceasta nu va rămâne ultima misiune a poliţiei în lupta contra terorismului. Vom trăi cu acest pericol încă mult timp de acum înainte şi va trebui să facem faţă cumva. Cu prudenţă şi înţelepciune, ceea ce nu e sinonim cu o capitulare în faţa terorii. Dimpotrivă.

Timpul si spatiul ororii


Ziare.com
 Timpul si spatiul ororii

Timpul si spatiul ororii

Vineri seara, la Paris, in cateva ceasuri de oroare, 129 de oameni, in cea mai mare parte tineri, au platit cu viata pentru o lunga succesiune de absurditati politice - premize ale actului criminal comis impotriva lor. Erau oare vinovati acesti ...

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

Timpul si spatiul ororii

de 

Radu Portocala

scriitor

Miercuri, 18 Noiembrie 2015, ora 14:56

Timpul si spatiul ororii
Radu Portocala
Vineri seara, la Paris, in cateva ceasuri de oroare, 129 de oameni, in cea mai mare parte tineri, au platit cu viata pentru o lunga succesiune de absurditati politice - premize ale actului criminal comis impotriva lor.
Erau oare vinovati acesti oameni de faptul ca Statele Unite au sprijinit instalarea la putere, in 1979, a ayatolahului Khomeini, care a transformat Iranul in prima teocratie a timpurilor moderne si a pus bazele fanatismului islamic actual? Nu, evident.

Erau ei vinovati de sprijinul pe care administratia americana l-a dat, la inceputul anilor '80, talibanilor afgani cu speranta desarta ca acestia aveau sa devina o arma impotriva invaziei sovietice? Nu.

Mortii de vineri seara nu erau vinovati nici de razboiul totodata stupid si inutil declansat in 2003 impotriva Irakului la initiativa lui George W. Bush si Tony Blair. Si totusi, moartea lor nu e altceva decat consecinta directa a acestui razboi. Caci coalitia internationala, incapabila sa castige, a lasat in urma sa un haos politic absolut, o instabilitate exploziva din care s-a nascut gruparea ce avea sa-si ia denumirea de Stat Islamic.

Agitatele "primaveri arabe", pe care Occidentul le-a sustinut fara sa stie cu adevarat cine le conducea, au adancit confuzia si, ceea ce e mult mai grav, au contribuit la propagarea islamismului radical. Esecurile s-au tinut lant - confirmand vorba potrivit careia e rau cu rau, dar mai rau fara rau - ceea ce nu i-a impiedicat pe strategii occidentali sa doreasca extinderea miscarii. Tinta urmatoare trebuia sa fie Bashar al-Assad, vinovat (dar despre asta nu vorbeste nimeni) de a mentine pe solul sirian o mare baza militara ruseasca, a carei menire de a controla estul Mediteranei ii enerveaza pe americani.

Razboiul civil care a fost declansat in Siria, la care iau parte o sumedenie de grupari, unele deloc recomandabile, a constituit oportunitatea pe care o astepta Statul Islamic pentru a se extinde, pentru a se intari si pentru a deveni o amenintare nu numai regionala, ci mondiala. Armele abandonate de occidentali in Irak i-au fost de mare folos, dupa cum ii sunt si cei care contribuie la finantarea sa cumparandu-i petrolul.

Pe acest sumbru fundal international, greselile acumulate de clasa politica franceza - si nu numai! - apar cu atat mai socante. O politica laxista a permis ca in comunitatea musulmana, din ce in ce mai numeroasa, sa prolifereze grupari radicale controlate de imami pe care ii finanteaza puteri straine. S-au acumulat depozitele clandestine de arme. Traficul de droguri a produs banii care intretin asa-zisele celule de lupta.

Situatia, spun judecatorii specializati in lupta anti-terorista si politistii, a devenit incontrolabila. Ideologia, care se bate pentru o politica a usilor deschise si a ochilor inchisi, a depasit nu numai logica, ci si instinctul de supravietuire al societatii.

Majoritatea teroristilor care au omorat vineri seara erau nascuti in Franta. Radicalizati in moschei de cele mai multe ori clandestine - si care, cel putin pana acum, au fost tolerate -, ei au trecut prin taberele de antrenament din Siria ale Statului Islamic.

Cand unii politicieni au sugerat ca ar trebui sa li se retraga cetatenia franceza si sa nu mai fie lasati sa se intoarca in Franta, stanga s-a revoltat. Acum, poate va intelege ca, in aceste cazuri, o asemenea masura n-ar fi fost inumana, ci pur si simplu profilactica.

Nu poate fi trecut cu vederea faptul ca doi, cel putin, dintre participantii la comiterea acestui atentat au fost infiltrati in imensa masa a migrantilor care, de cateva luni, sosesc zilnic in Europa. Cum nimeni nu e in masura sa verifice identitatea reala a miilor de persoane care debarca pe coastele continentului, era firesc ca un numar de teroristi potentiali sa profite de ocazia ce li se oferea pentru a ajunge in tarile occidentale.

De altfel, Statul Islamic a prevenit anul trecut ca Europa avea sa se confrunte cu un val de refugiati fara precedent si ca, printre acestia, se vor afla si "combatanti". Nimeni n-a crezut.

Ce s-ar putea face de acum incolo nu e foarte clar. Comunitatea musulmana din Franta a luat asemenea proportii (10% din populatia totala) incat e greu, foarte greu sa fie descoperiti si supravegheati aceia dintre membrii ei care pornesc pe drumul radicalismului.

Armata, Politia, serviciile speciale nu au suficiente mijloace umane si materiale pentru a-si putea permite asemenea masuri. Multe initiative violente au fost descoperite la timp si impiedicate. Dar, iata, atentatul de vineri, pregatit in strainatate si comis de oameni veniti din strainatate, nu avea cum sa fie descoperit la timp. Mult laudata solidaritate institutionala europeana e departe de a fi perfecta.

Evident, solutia cea mai eficienta ar fi starpirea raului la radacina, adica anihilarea Statului Islamic. Dar atata vreme cat diversele forte care intervin in Siria si in Irak vor refuza sa trimita trupe la sol, multumindu-se cu bombardamente sporadice, fie ele si foarte precise, Statul Islamic va fi eventual slabit, nu insa si invins.

Iar daca acest lucru se va intampla intr-o zi, cine poate garanta ca o alta grupare la fel de radicala, la fel de nociva, nu-i va lua locul?

Scriitor si jurnalist, Radu Portocala este un cunoscut opozant al regimului Ceausescu. Desi traieste la Paris din 1982, a publicat numeroase editoriale in presa din Romania, dar si carti, cele mai recente vazand lumina tiparului in aceasta toamna.

Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.

Citeste mai multe despre 
Sursa:  
Ziare.com

Foarte important! Senatul a respins înfiinţarea Supra Guvernului condus de Mugur Isarescu

 
http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

Cu tunurile pe Statul Islamic: Zeci de jihadisti ucisi in doar trei zile



Ziare.com
Cu tunurile pe Statul Islamic: Zeci de jihadisti ucisi in doar trei zile

13:34 - Cu tunurile pe Statul Islamic: Zeci de jihadisti ucisi in doar trei zile

Cel putin 33 de militanti ai Statului Islamic au fost ucisi in ultimele trei zile, in urma loviturilor aeriene ale Frantei si altor armate straine, a informat, miercuri, Observatorul Sirian pentru...
http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

Atentatele de la Paris vor lovi in economie si vor inchide granitele - Statele est-europene ar putea avea de castigat

Ziare.com

Atentatele de la Paris vor lovi in economie si vor inchide granitele - Statele est-europene ar putea avea de castigat13:18 - Atentatele de la Paris vor lovi in economie si vor inchide granitele - Statele est-europene ar putea avea de castigat

Atentatele de la Paris vor avea o serie de urmari, de la cresterea cheltuielilor pentru aparare la o implicare occidentala sporita in Orientul Mijlociu, dar consecinta cea mai vizibila va fi...


http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

Alegerea istorica a lui Dacian Ciolos. Succes!


Ziare.com
Alegerea istorica a lui Dacian Ciolos. Succes!

11:45 - Alegerea istorica a lui Dacian Ciolos. Succes!

Nu pot decat sa ii doresc noului Guvern Ciolos, cu sinceritate, sa aiba un mare, mare succes. Nu numai pentru ca succesul acesta s-ar traduce in binele Romaniei, ci si pentru ca de rezultatul...

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

https://silethismillennium2019.blogspot.com/

Lentila de contact cu Stelian Tănase - Bilanțul unui an tumultuos