Timpul si spatiul ororii
Vineri
seara, la Paris, in cateva ceasuri de oroare, 129 de oameni, in cea mai
mare parte tineri, au platit cu viata pentru o lunga succesiune de
absurditati politice - premize ale actului criminal comis impotriva lor.
Erau oare vinovati acesti ...
http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
Timpul si spatiul ororii
Miercuri, 18 Noiembrie 2015, ora 14:56
Erau oare vinovati acesti oameni de faptul ca Statele Unite au sprijinit instalarea la putere, in 1979, a ayatolahului Khomeini, care a transformat Iranul in prima teocratie a timpurilor moderne si a pus bazele fanatismului islamic actual? Nu, evident.
Erau ei vinovati de sprijinul pe care administratia americana l-a dat, la inceputul anilor '80, talibanilor afgani cu speranta desarta ca acestia aveau sa devina o arma impotriva invaziei sovietice? Nu.
Mortii de vineri seara nu erau vinovati nici de razboiul totodata stupid si inutil declansat in 2003 impotriva Irakului la initiativa lui George W. Bush si Tony Blair. Si totusi, moartea lor nu e altceva decat consecinta directa a acestui razboi. Caci coalitia internationala, incapabila sa castige, a lasat in urma sa un haos politic absolut, o instabilitate exploziva din care s-a nascut gruparea ce avea sa-si ia denumirea de Stat Islamic.
Agitatele "primaveri arabe", pe care Occidentul le-a sustinut fara sa stie cu adevarat cine le conducea, au adancit confuzia si, ceea ce e mult mai grav, au contribuit la propagarea islamismului radical. Esecurile s-au tinut lant - confirmand vorba potrivit careia e rau cu rau, dar mai rau fara rau - ceea ce nu i-a impiedicat pe strategii occidentali sa doreasca extinderea miscarii. Tinta urmatoare trebuia sa fie Bashar al-Assad, vinovat (dar despre asta nu vorbeste nimeni) de a mentine pe solul sirian o mare baza militara ruseasca, a carei menire de a controla estul Mediteranei ii enerveaza pe americani.
Razboiul civil care a fost declansat in Siria, la care iau parte o sumedenie de grupari, unele deloc recomandabile, a constituit oportunitatea pe care o astepta Statul Islamic pentru a se extinde, pentru a se intari si pentru a deveni o amenintare nu numai regionala, ci mondiala. Armele abandonate de occidentali in Irak i-au fost de mare folos, dupa cum ii sunt si cei care contribuie la finantarea sa cumparandu-i petrolul.
Pe acest sumbru fundal international, greselile acumulate de clasa politica franceza - si nu numai! - apar cu atat mai socante. O politica laxista a permis ca in comunitatea musulmana, din ce in ce mai numeroasa, sa prolifereze grupari radicale controlate de imami pe care ii finanteaza puteri straine. S-au acumulat depozitele clandestine de arme. Traficul de droguri a produs banii care intretin asa-zisele celule de lupta.
Situatia, spun judecatorii specializati in lupta anti-terorista si politistii, a devenit incontrolabila. Ideologia, care se bate pentru o politica a usilor deschise si a ochilor inchisi, a depasit nu numai logica, ci si instinctul de supravietuire al societatii.
Majoritatea teroristilor care au omorat vineri seara erau nascuti in Franta. Radicalizati in moschei de cele mai multe ori clandestine - si care, cel putin pana acum, au fost tolerate -, ei au trecut prin taberele de antrenament din Siria ale Statului Islamic.
Cand unii politicieni au sugerat ca ar trebui sa li se retraga cetatenia franceza si sa nu mai fie lasati sa se intoarca in Franta, stanga s-a revoltat. Acum, poate va intelege ca, in aceste cazuri, o asemenea masura n-ar fi fost inumana, ci pur si simplu profilactica.
Nu poate fi trecut cu vederea faptul ca doi, cel putin, dintre participantii la comiterea acestui atentat au fost infiltrati in imensa masa a migrantilor care, de cateva luni, sosesc zilnic in Europa. Cum nimeni nu e in masura sa verifice identitatea reala a miilor de persoane care debarca pe coastele continentului, era firesc ca un numar de teroristi potentiali sa profite de ocazia ce li se oferea pentru a ajunge in tarile occidentale.
De altfel, Statul Islamic a prevenit anul trecut ca Europa avea sa se confrunte cu un val de refugiati fara precedent si ca, printre acestia, se vor afla si "combatanti". Nimeni n-a crezut.
Ce s-ar putea face de acum incolo nu e foarte clar. Comunitatea musulmana din Franta a luat asemenea proportii (10% din populatia totala) incat e greu, foarte greu sa fie descoperiti si supravegheati aceia dintre membrii ei care pornesc pe drumul radicalismului.
Armata, Politia, serviciile speciale nu au suficiente mijloace umane si materiale pentru a-si putea permite asemenea masuri. Multe initiative violente au fost descoperite la timp si impiedicate. Dar, iata, atentatul de vineri, pregatit in strainatate si comis de oameni veniti din strainatate, nu avea cum sa fie descoperit la timp. Mult laudata solidaritate institutionala europeana e departe de a fi perfecta.
Evident, solutia cea mai eficienta ar fi starpirea raului la radacina, adica anihilarea Statului Islamic. Dar atata vreme cat diversele forte care intervin in Siria si in Irak vor refuza sa trimita trupe la sol, multumindu-se cu bombardamente sporadice, fie ele si foarte precise, Statul Islamic va fi eventual slabit, nu insa si invins.
Iar daca acest lucru se va intampla intr-o zi, cine poate garanta ca o alta grupare la fel de radicala, la fel de nociva, nu-i va lua locul?
Scriitor si jurnalist, Radu Portocala este un cunoscut opozant al regimului Ceausescu. Desi traieste la Paris din 1982, a publicat numeroase editoriale in presa din Romania, dar si carti, cele mai recente vazand lumina tiparului in aceasta toamna.
Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.
Citeste mai multe despre
Sursa: Ziare.com
