Ce e un om , ori un an ,sau un mileniu?
Toate trecătoare luate implacabil de valul timpului
și cu valul laolată se vor risipi
înghțite câte unul în câte unul în uitarea neagră a orizontului din zare care va fi în briză mării fără tine .
D.Sin.
Poreclă Sile this Millennium Pseudonime sile_this_millennium
- stire actualizata la ora 18:37, 10 noiembrie 2015
De ce Patriarhul trebuie să plece
Am aşteptat să
se mai calmeze spiritele, pentru a aborda un subiect care mi se pare
deosebit de important: revolta străzii împotriva conducerii Bisericii.
Acel „Jos Patriarhul!”, strigat de sute de oameni pe străzile
Bucureştiului, într-un moment de doliu naţional, de tristeţe profundă
pentru moartea unor copii, a sunat ca un trăsnet peste cupola
Patriarhiei. Un trăsnet care poate prevesti o furtună devastatoare. „Nu
învăţaţi dumneavoastră Biserica ce rol are ea. Învăţaţi mai bine ce-i
credinţa ortodoxă. (...) Să vină lumea la biserică, nu la club”.
Cuvintele Patriarhului Daniel spuse, la nervi, unor oameni (jurnalişti)
prea insistenţi cu întrebările legate de absenţa sa din zilele imediat
de după dezastru, au generat dezbateri. Şi au durut foarte tare. Din
păcate, de data asta nu s-au supărat doar ateii sau duşmanii consacraţi
ai Bisericii, care exultă de fiecare dată când conducătorii BOR îşi
arată slăbiciunile omeneşti. Aici nu a fost vorba doar despre
slăbiciunile unui om, care poate fi lacom sau înfumurat, ci despre
transmiterea răspicată a unui mesaj cutremurător: „dacă aveţi nevoie de
Biserică, veniţi VOI către Biserică, pentru că Biserica nu este dispusă
să vină către voi”. Cu alte cuvinte, dacă vrem să ne păstrăm legăturile
cu cele sfinte, chiar şi atunci când moartea loveşte lângă noi, ar
trebui să învăţăm mai întâi ce-i cu credinţa ortodoxă şi apoi să mergem
în bisericile de pe teritoriul României, pentru că doar acolo se aude
cuvântul Domnului. Veţi spune că a fost doar o greşeală
de comunicare a Patriarhului Daniel sau că declaraţiile acestuia au fost
prost interpretate. „O greşeală strategică”, au numit-o alţii. E drept
că, la câteva zile de slobozirea porumbelului pe gură, şeful Bisericii a
revenit cu precizări dar, aşa cum a remarcat şi Andrei Pleşu în
articolul „Despre smerenie şi surâs”, scuzele au fost ceva de genul:
iertaţi-mă că n-aţi înţeles nimic”. Într-o lume în care se
vorbeşte tot mai mult despre rolul complex pe care ar trebui să-l aibă
religia în societate- spre exemplu, în contextul aşa-zisei invazii
musulmane din Europa - conducerea Bisericii Ortodoxe Române arată că nu
ştie să se achite nici măcar de obligaţiile sale de bază. A întârziat
inexplicabil să aibă o reacţie la moartea tragică a acelor tineri din
clubul Colectiv, atunci când a reacţionat a făcut-o cu ţâfnă, iar când
şi-a cerut scuze şi le-a cerut stângaci şi cu aroganţă. Nici măcar nu
mai este nevoie să amintim de preoţii care în aceste zile au vorbit
despre satanismul muzicii care se asculta la „Colectiv”. Le consider
simple rătăciri ale minţilor unor oameni inadecvaţi cu vremurile. Ca
unul care crede că Biserica trebuie să aibă un rol important în
societate, nu m-am simţit deloc confortabil atunci când protestatarii au
strigat în piaţă „Jos Patriarhul!” Dar le dau dreptate oamenilor
revoltaţi. Pentru că asistăm la o detaşare inexplicabilă a unor înalţi
prelaţi faţă de nevoile reale ale acestei societăţi. Iar seria
greşelilor a început cu mult timp în urmă, cam de pe vremea în care
Biserica refuza să se cureţe de foştii colaboratori ai securităţii şi a
continuat cu protejarea unor capi acuzaţi de abuzuri grave, cum e cazul
lui Teodosie, arhiepiscopul de la Constanţa, sau cu această construcţie
inutilă şi costisitoare, numită hazardat "Catedrala Mântuirii Neamului".
Nu, biserica nu face doar „greşeli strategice”, face mai mult decât
atât: se închide în spatele unor ziduri groase şi refuză să ţină pasul
cu o societate care i-a luat-o mult înainte. Sunt oameni de toată
isprava în lumea preoţească şi care nu înţeleg nici ei cum este posibil
ca acolo sus, la vârful BOR, oamenii să fie atât de rupţi de realitate.
Aceiaşi preoţi vorbesc cu mâhnire despre faptul că se simt ruşinaţi de
strigătele mulţimii împotriva Patriarhului, dar că biserica are nevoie
de o reformă profundă. Biserica trebuie să-i asculte mai întâi pe
oameni, pe toţi oamenii, nu doar pe cei care intră săptămânal între cei
patru pereţi ai clădirilor cu acest nume. Pentru că, înainte de a fi o
clădire, Biserica este o comunitate de oameni. Semnalul dat zilele
trecute în Piaţa Universităţii, chiar şi de câteva sute de români,
trebuie să fie un prilej de adâncă reflecţie la vârful BOR. Între
conducerea Patriarhiei şi societate s-a creat deja o prăpastie care se
va adânci pe măsură ce trece timpul. Fiecare greşeală va fi taxată de
acum încolo, fiecare vorbă proastă ieşită din gura unui reprezentant al
bisericii va circula cu viteza luminii pe reţelele de socializare.
Fiecare biserică nou construită va genera dezbateri şi va fi supusă
judecăţii publice, în dihotomia deja consacrată (deşi greşită): spitale
versus biserici. Dacă nu se iau câteva decizii rapide, se anunţă
vremuri grele pentru Biserica Ortodoxă Română. Iar prima decizie ar
trebui să fie retragerea Patriarhului Daniel din fruntea BOR şi
înlocuirea acestuia cu o figură nouă, curată. Cu unul din acei oameni de
care biserica nu duce lipsă. Politicienii au înţeles repede că trebuie
să facă un pas în spate atunci când strada o cere. De ce nu ar face-o şi
şeful Bisericii?
