http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
Ocupati partidele si nu visati cai verzi pe pereti!
de
Ioana Ene Dogioiu,
Senior editor
Marti, 10 Noiembrie 2015, ora 06:46
Principalul argument invocat impotriva alegerilor anticipate
de protestatari este ca nu au timp partidele noi sa apara si sa se
dezvolte. Timp pe care l-ar avea pana la scrutinul din noiembrie 2016.
Vedeti,
in toti anii acestia de cand urmaresc politica, am vazut si chiar am
cazut in capcana multor mituri. Unul a fost mitul tehnocratilor in care o
vreme am crezut sincer, pana sa inteleg ca nu reprezinta decat vitrina
aceluiasi politic, caruia insa ii da sansa sa scape de pasivul
guvernarii.
Alt mit e tocmai cel al partidelor noi. Cine asculta
acum discursul celor mai inflacarati potestatari cred ca se gandeste ca
de maine in Romania vor aparea partidele ca ciupercile dupa ploaie, mai
ales ca si legea a devenit foarte relaxata. Insa drumul unei inchegari
de la cei trei membri fondatori pana la accesul in Parlament e lung si
dificil.
Asadar, i-as intreba pe cei care vestesc acum ploaia de partide noi cateva lucruri simple.
Cati
dintre voi sunteti dispusi ca aproape zi de zi dupa ce terminati munca
sa va duceti nu acasa, la concert, restaurant sau biliard, ci intr-un
sediu de partid pentru a va bate capul in jurul unui proiect? Sau sa o
luati pe strazi ca sa faceti campanie om cu om, sa lipiti afise pe
stalpi? Si nu numai pe strazile Bucurestiului, ci si in tara, ca sa
creati structura noului partid, care nu iese singura din pamant.
Partidul
Facebook nu exista. Reteaua de socializare e o bula. Cand vezi ca
prietenii tai posteaza la fel, ai impresia ca lumea intreaga rezoneaza
cu tine. Fals. Cea mai mare parte a electoratului nu are acces la
Facebook si, daca nu ajungi cumva la ea, nu faci nimic.
Da, protestele au fost starnite pe Facebook,
dar pe de-o parte a fost vorba despre o emotie extrem de puternica, iar
pe de alta e vorba totusi de numai cateva zeci de mii de oameni. Si
daca toti ar vota Partidul, sa-i zicem, Colectiv, l-ar propulsa cel mult pana la pragul electoral.
Sa
desfiintam pragul, spun multi. Mare greseala, dupa parerea mea:
faramitam Legislativul pana acolo unde majoritatea devine o loterie si o
directie devine practic imposibil de anticipat si urmat.
Si cand
veti ajunge totusi acasa inghetati sau topiti, dupa anotimp, in loc sa
deschideti televizorul, sa ascultati muzica sau sa luati o carte
relaxanta, o sa va bagati nasul in lecturi despre doctrine, ideologii,
despre comunicare politica? Ca daca vrem altfel de politica atunci fara
asemenea specializari vorbim degeaba.
Si ca tot vorbeam de sediu,
odata ca el trebuie gasit, ceea ce nu e deloc simplu. Apoi trebuie
finantat. Curentul electric care tine becul aprins, caldura, Internetul
costa bani. Costa bani si afisele, si fluturasii, si biletele de tren
sau benzina pentru plecatul prin tara. Cati ar fi dispusi sa puna banii
lor la bataie?
Si poate cel mai important dintre toate, orice nou
partid nou are nevoie de un lider, personajul charismatic si cu
autoritate care sa promoveze formatiunea si ideile ei, sa coaguleze
niste energii, un pastor pentru o turma, cum s-ar zice. Si unul care sa
fie sustinut de cei din jur, nu sapat romaneste de toti cei care se
viseaza in locul lui.
Incercari de partide noi au mai fost. Dar
cele cu adevarat curate, cele pornite chiar din idealuri ca acelea ale
pietii, nu prelungiri ale unei televiziuni, divizie politica a unui
serviciu sau mai stiu eu ce constructie artificiala, ma tem ca n-au avut
cine stie ce succes. Va dau exemplul Noii Republici.
In plus,
aparitia de partide noi poate face parte din exact fenomenul pe care
teoretic ele ar trebui sa-l combata. PP-DD n-a fost partid nou? MP nu e
partid nou? Acum, de exemplu, se pare ca cineva, undeva pregateste
aparitia unui nou partid nationalist, dar cu fata spalata, cu apel la
Tutea si Cioran, al carui potential lider a fost scos din rezerva de
cadre unde statea de prin '90. Momentul nu e rau, ma gandesc.
As
vrea sa fiu bine inteleasa. Eu cred ca e nevoie de innoirea clasei
politice, cred cu tarie ca e nevoie de reforma, dar cu aceeasi tarie
cred ca trebuie sa fim realisti si sa nu plecam de la premise fantastice
care sa ne arunce direct in capcana de care fugim.
Cand vorbim
despre partide noi ar trebui sa stim exact despre ce vorbim, ce
investitie financiara, de timp, de efort implica un partid nou si sa ne
gandim cati am fi dispusi sa o facem. Sansa unei formatiuni noi este
direct proportionala cu numarul celor sincer dispusi sa intre in hora cu
tot ce trebuie si pe termen lung.
Pana una alta, eu vad ca strada se goleste,
spiritele se linistesc, activismul se stinge si suntem la un pas sa o
luam de la capat, cu fix acelasi Parlament, adica fix aceeasi gasca la
butoane.
Cred, asadar, ca in loc sa ne concentram energia pe cai
verzi pe pereti, care sa mai si potenteze eventuale noi experimente de
laborator, ar trebui sa abordam realist o stare de fapt:
1. Democratie parlamentara fara partide nu se poate.
2.
Nu partidele de acum, ca structuri, reprezinta problema, ci gastile
care le-au acaparat. Pe fortarea debarcarii trebuie concentrat efortul,
nu pe distrugerea structurilor foarte greu de construit. Ca sa scoti
sobolanii din casa nu ii dai foc, ci o deratizezi.
3. Efortul
societatii civile trebuie sa vizeze asadar renovarea "caselor" deja
ridicate, deja dotate, care trebuie insa ocupate de oameni noi, unii
deja acolo, dar tinuti prin debarale.
4. Atentie la tot ce apare
miraculos peste noapte, ca solutie servita salvator. Nu exista minuni,
exista doar manipulari si idealuri confiscate!
Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.
Citeste mai multe despre
Sursa:
Ziare.com
