Ce e un om , ori un an ,sau un mileniu?
Toate trecătoare luate implacabil de valul timpului
și cu valul laolată se vor risipi
înghțite câte unul în câte unul în uitarea neagră a orizontului din zare care va fi în briză mării fără tine .
D.Sin.
Poreclă Sile this Millennium Pseudonime sile_this_millennium
Un doctor ceh care
lucrează într-un spital din Germania, în zona Munchenului, în Bavaria,
vorbește despre invazia musulmanilor în spitale și de ororile pe care
acestea le săvârșesc. Mărturia acestuia este prezentată pe blogul Pamelei Geller, colaboratoare la mai multe medii conservatoare din
Statele Unite. Doctorul a acordat un interviu unei televiziuni cehe.
Doctorul spune că împreună cu alți colegi
Expert Forum, Freedom House Romania, Grupul pentru Dialog
Social si Centrul Roman de Politici Europene au initiat un protest
contra legii "anti-defaimare sociala", care a trecut miercuri de Senat
si a ajuns in Camera Deputatilor, camera decizionala. Cele patru
organizatii considera ca in actuala forma, legea ar putea duce la
incalcari grave ale dreptului la libera exprimare si ar putea fi
folosita abuziv pentru a reduce la tacere vocile incomode din presa si
societatea civila
În apel se arată că „semnatarii acestei scrisori solicităm Camerei
Deputaţilor să respingă proiectul legii privind promovarea demnităţii
umane şi toleranţei faţă de diferenţele de grup (aşa-numită lege
„anti-defăimare socială”), în formă actuală recent aprobată de Senat.
Considerăm că o asemenea lege poate fi folosită că instrument de
intimidare a vocilor incomode din presă şi societate civilă şi poate
duce la încălcări grave ale dreptului la liberă exprimare”.
Ce prevede proiectul
Mai mult, „suntem împotriva acestei legi deoarece definiţiile privind
„grupul social” şi „defăimare socială” sunt vagi, imprevizibile şi
permit interpretări abuzive. Astfel, defăimarea socială este definită că
„fapta sau afirmaţia prin care o persoană este pusă în situaţie de
inferioritate pe temeiul apartenenţei sale la un anumit grup social”.
Grupul social e definit drept „categorie de persoane care se disting din
punct de vedere social prin una sau mai multe trăsături de gen, vârstă,
rasă, religie, origine etnică, limba maternă, tradiţii culturale,
apartenenţa POLITICĂ, orientare sexuală, origine socială, avere,
dizabilităţi, boală cronică necontagioasa sau infecţie HIV/SIDA”.
Proiectul de lege în cauza prevede amenzi contravenţionale semnificative
pentru defăimarea socială (1000-30000 de lei dacă ţintă defăimării este
o persoană fizică sau 2000-60000 lei dacă discriminarea vizează un grup
social)”.
Potenţiale abuzuri
În condiţiile ambiguităţilor privind definiţiile, este neclar dacă,
de exemplu, legea nu ar permite amendarea cu sume usturătoare a unui
jurnalist sau om obişnuit care scrie în spaţiul public despre un partid
că având mai mulţi corupţi decât alţii sau despre parlamentari că
votându-şi în grup pensii speciale. Cuantumul amenzilor este suficient
de mare încât să ducă la autocenzurarea vocilor critice. Considerăm, de asemenea, inacceptabil că o lege cu implicaţii majore
asupra libertăţii de exprimare să fie aprobată fără o dezbatere
argumentată şi o consultare publică reală.
Poate furând e puternic
spus, dar plagiatul – acuzaţia corectă – nu știu câtă atenţie mai
atrage, fiind totuşi vorba despre încă un lider PSD. Deschizători de
drumuri, în privinţa furtului intelectual, se pare că au fost alţii,
mult înaintea puternicului teleormănean.
Însă domnul Dragnea e primul preşedinte social-democrat care fură idei din romanele distopice. Şi asta chiar nu-i puţin lucru. Pentru cei nefamiliarizaţi cu lumea literaturii, foarte pe scurt, romanele
distopice sunt cele în care e prezentată o societate guvernată de un
regim autoritar sau printr-o formă de control social. Un exemplu celebru de scriere distopică îl reprezintă romanul 1984
al lui George Orwell. O altă scriere reprezintativă pentru gen, dar mai
puţin cunoscută momentan, e legea „antidefăimare” a domnului Liviu
Dragnea. Din păcate pentru noi, nici domnul Dragnea, nici legea omonimă
nu sunt ficțiuni.
În ultimii ani,
societatea românească a devenit locul de joacă al celor care au vrut să
experimenteze modelul fantastic imaginat de Orwell în lumea reală. De
altfel, dacă ați auzit de Legea Big brother, legea ceruta cu pumnul în
masă de SRI, poate e util de amintit că, înaintea de a fi un
reality-show, ”Big brother” a fost o metaforă pentru regimul polițienesc
imaginată tot de Orwell.
Acum, captivat de ideea Ministerului Dragostei din romanul fantastic (până acum...) 1984, domnul
Dragnea a inventat Departamentul pentru Promovarea Demnității Umane și
Toleranței, care, sub denumirea mai degrabă hippie, ascunde o miliție e
opiniilor.
Vă spun sincer, domnul
Liviu Dragnea îi face concurență serioasă președintelui venezuelan
Nicolas Maduro, omul care a adus în realitatea zilelor noastre
Ministerul Fericirii Supreme și Crăciunul anticipat. Cu precizarea că Maduro n-a propus și amenzi de până la 100.000 lei pentru cei care nu se vor arăta îndeajuns de fericiți. În schimb, domnul Dragnea a crezut că o societate e cu atât mai liberă cu cât gradul de ipocrizie crește.
Pentru că noua lege imaginată de liderul socialist, mă rog, pesedist,
nu are nimic de-a face cu lupta împotriva discriminării sau
intoleranței. Avem deja legislație arhisuficientă în acest domeniu și
instituțiile aferente sunt și așa destul de active. Legea ”antidefăimare” a domnului Dragnea are o problemă cu părerile noastre. Iar dacă părerile noastre - fie ele și îndreptățite – nu vor fi pe placul departamentului pentru armonieabsolutăși fericire supremă ce urmează a fi înființat, domnul Dragnea crede că trebuie să plătim. La propriu.
Pentru Senat, inclusiv pentru fostul liberal Tăriceanu și compania sa, legea e justă. Pentru alde Daniel Barbu, profesor de științe politice, legea e firească. A votat-o. Pentru PSD, cu câteva excepţii, e Legea Dragnea. E votabilă, din oficiu.
Urmează,
totuși, decizia Camerei. Unde domnul Dragnea are, din nou, majoritatea
de partea sa. Deci, libertatea noastră de exprimare pornește cu un
handicap.
Două explozii puternice au avut loc
sâmbătă lângă gara centrală din capitala turcă, Ankara, la un miting de
pace. Exploziile au avut loc sub estacada care duce spre gară şi s-au
soldat, potrivit unui bilanţ provizoriu, cu 35 de morţi şi 100 de
răniţi.
Deocamdată, nu este cunoscută cauza exploziilor, însă
potrivit postului de televiziune CNN Turk ele ar avea legătură cu
planificatul "marş paşnic de protest" organizat de formaţiuni sindicale
în acord cu autorităţile, în susţinerea păcii şi pentru condamnarea
organizaţiilor teroriste kurde. Confruntarea dintre armata turcă şi
PKK, formaţiune interzisă, a reizbucnit în sud-estul ţării, zonă cu
populaţie majoritar kurdă, ca urmare a încetării armistiţiului în iulie,
şi a atins o intensitate ce n-a mai fost văzută din anii 1990. Peste
120 de membri ai forţelor turce de securitate şi sute de militanţi kurzi
au fost ucişi.
