Ce e un om , ori un an ,sau un mileniu?
Toate trecătoare luate implacabil de valul timpului
și cu valul laolată se vor risipi
înghțite câte unul în câte unul în uitarea neagră a orizontului din zare care va fi în briză mării fără tine .
D.Sin.
Poreclă Sile this Millennium Pseudonime sile_this_millennium
Poate furând e puternic
spus, dar plagiatul – acuzaţia corectă – nu știu câtă atenţie mai
atrage, fiind totuşi vorba despre încă un lider PSD. Deschizători de
drumuri, în privinţa furtului intelectual, se pare că au fost alţii,
mult înaintea puternicului teleormănean.
Însă domnul Dragnea e primul preşedinte social-democrat care fură idei din romanele distopice. Şi asta chiar nu-i puţin lucru. Pentru cei nefamiliarizaţi cu lumea literaturii, foarte pe scurt, romanele
distopice sunt cele în care e prezentată o societate guvernată de un
regim autoritar sau printr-o formă de control social. Un exemplu celebru de scriere distopică îl reprezintă romanul 1984
al lui George Orwell. O altă scriere reprezintativă pentru gen, dar mai
puţin cunoscută momentan, e legea „antidefăimare” a domnului Liviu
Dragnea. Din păcate pentru noi, nici domnul Dragnea, nici legea omonimă
nu sunt ficțiuni.
În ultimii ani,
societatea românească a devenit locul de joacă al celor care au vrut să
experimenteze modelul fantastic imaginat de Orwell în lumea reală. De
altfel, dacă ați auzit de Legea Big brother, legea ceruta cu pumnul în
masă de SRI, poate e util de amintit că, înaintea de a fi un
reality-show, ”Big brother” a fost o metaforă pentru regimul polițienesc
imaginată tot de Orwell.
Acum, captivat de ideea Ministerului Dragostei din romanul fantastic (până acum...) 1984, domnul
Dragnea a inventat Departamentul pentru Promovarea Demnității Umane și
Toleranței, care, sub denumirea mai degrabă hippie, ascunde o miliție e
opiniilor.
Vă spun sincer, domnul
Liviu Dragnea îi face concurență serioasă președintelui venezuelan
Nicolas Maduro, omul care a adus în realitatea zilelor noastre
Ministerul Fericirii Supreme și Crăciunul anticipat. Cu precizarea că Maduro n-a propus și amenzi de până la 100.000 lei pentru cei care nu se vor arăta îndeajuns de fericiți. În schimb, domnul Dragnea a crezut că o societate e cu atât mai liberă cu cât gradul de ipocrizie crește.
Pentru că noua lege imaginată de liderul socialist, mă rog, pesedist,
nu are nimic de-a face cu lupta împotriva discriminării sau
intoleranței. Avem deja legislație arhisuficientă în acest domeniu și
instituțiile aferente sunt și așa destul de active. Legea ”antidefăimare” a domnului Dragnea are o problemă cu părerile noastre. Iar dacă părerile noastre - fie ele și îndreptățite – nu vor fi pe placul departamentului pentru armonieabsolutăși fericire supremă ce urmează a fi înființat, domnul Dragnea crede că trebuie să plătim. La propriu.
Pentru Senat, inclusiv pentru fostul liberal Tăriceanu și compania sa, legea e justă. Pentru alde Daniel Barbu, profesor de științe politice, legea e firească. A votat-o. Pentru PSD, cu câteva excepţii, e Legea Dragnea. E votabilă, din oficiu.
Urmează,
totuși, decizia Camerei. Unde domnul Dragnea are, din nou, majoritatea
de partea sa. Deci, libertatea noastră de exprimare pornește cu un
handicap.
Două explozii puternice au avut loc
sâmbătă lângă gara centrală din capitala turcă, Ankara, la un miting de
pace. Exploziile au avut loc sub estacada care duce spre gară şi s-au
soldat, potrivit unui bilanţ provizoriu, cu 35 de morţi şi 100 de
răniţi.
Deocamdată, nu este cunoscută cauza exploziilor, însă
potrivit postului de televiziune CNN Turk ele ar avea legătură cu
planificatul "marş paşnic de protest" organizat de formaţiuni sindicale
în acord cu autorităţile, în susţinerea păcii şi pentru condamnarea
organizaţiilor teroriste kurde. Confruntarea dintre armata turcă şi
PKK, formaţiune interzisă, a reizbucnit în sud-estul ţării, zonă cu
populaţie majoritar kurdă, ca urmare a încetării armistiţiului în iulie,
şi a atins o intensitate ce n-a mai fost văzută din anii 1990. Peste
120 de membri ai forţelor turce de securitate şi sute de militanţi kurzi
au fost ucişi.
Pe 9 octombrie 1944, în timpul Conferinței de la
Moscova premierul Marii Britanii i-a propus lui Iosif Stalin
o "înţelegere" privind zonele de influenţă din Balcani. Propunerea lui
Churchill , aceptată imediat de liderul Uniunii Sovietice, prevedea
ca România intra în sfera de influenţă sovietică (90%), iar Marea
Britanie păstra un procent de doar 10%.
Deschideţi
GALERIA FOTO de mai sus pentru a vedea hârtia, unii spun că ar fost un
șervețel, cum s-au împărțit sferele de influență în Estul Europei.
Winston Churchill
a scris pe o bucată de hârtie, unii spun că ar fi fost
un șervețel, propunerea că sferele de influență să se împartă procentual
astfel: România: Uniunea Sovietică ar trebui să aibă 90% influență, iar Marea Britanie 10% Bulgaria: Uniunea Sovietică cu 75% influență, iar Marea Britanie cu 25% Ungaria: Uniunea Sovietică și Marea Britanie ambii cu 50% Iugoslavia: Uniunea Sovietică și Marea Britanie ambii cu 50% Grecia: Uniunea Sovietică ar trebui să aibă 10% influență, iar Marea Britanie 90% După ce a terminat de scris, Churchill i-a dat hârtia lui Stalin care a aprobat-o imediat și a dat-o înapoi premierul englez. Martorii spun că între cei doi s-ar fi purtat următorul dialog: Winston Churchill - "Oare nu este cinic să dispunem în această manieră de soarta a milioane de oameni? Hai să ardem hârtia!”. Iosif Stalin - "Nu, păstrați-o!”
La negocierile din 10 și 11 octombrie 1944 dintre ministrul de Externe al Marii Britanii, Anthony Eden, și Viaceslav
Molotov, comisarul poporului pentru Afacerile Străine al URSS,
procentele propuse de Churchill au fost modificate doar în cazul
Bulgariei și al Ungariei, URSS câștigând o influență de până la 80 de
procente.
Cum
nu se știe cu siguranță dacă această negociere a avut loc chiar în
acești termeni relatați de diferiți martori, cert este ceea ce s-a
întâmplat în realitate. Liderul de la Moscova și-a păstrat promisiunea
în privința Greciei, dar nu și în cazul României, Bulgariei și Ungariei
care au căzut în totalitate sub influență sovietică. Pe de altă parte
nici, nici Churchill nu s-a ținut de cuvânt în privința Greciei, unde nu
a permis nicio influență sovietică.
