Ce e un om , ori un an ,sau un mileniu?
Toate trecătoare luate implacabil de valul timpului
și cu valul laolată se vor risipi
înghțite câte unul în câte unul în uitarea neagră a orizontului din zare care va fi în briză mării fără tine .
D.Sin.
Poreclă Sile this Millennium Pseudonime sile_this_millennium
Laura Ştefan este unul dintre modelele de urmat de la noi din țară.
Expert anticorupţie în cadrul Expert Forum (EFOR), Laura Ștefan, este
singura persoană din Estul Europei care primeşte în acest an cunoscutul
titlul de Eisenhower Fellow.
În acest sens Laura a fost invitată să participe într-unul dintre
programele de leadership ale Fundaţiei Eisenhower Fellowships, potrivit
EFOR într-un comunicat de presă.
Pe pagina persoanlă de Facebook, Laura Ștefan a postat în urmă cu câteva
minute un mesaj prin care transmite oamenilor ce o susțin că va fi
plecată timp de două luni în SUA. De asemenea, a subliniat idea că în
acest leadership, ea va vorbi cu pasiune despre România.
„ În următoarele 2 luni voi călători în SUA ca Eisenhower Fellow. Voi
avea întâlniri cu oameni interesanţi din instituţiile publice americane,
din lumea academică şi din think-tank-uri. Vom discuta despre stat de
drept, despre anticorupţie, despre contextul geo-politic regional şi
rolul pe care România poate să-l joace. Voi încerca să construiesc
legături mai strânse cu think-tank-urile americane şi să aflu mai multe
despre viziunea de peste ocean privind implicarea femeilor în politică.
Voi vorbi cu pasiune despre Europa de Est şi despre România pentru că
sunt convinsă că regiunea asta e una cheie în contextul actual şi că
aici se poate să izbândim în construcţia unor state cu o democraţie
veritabilă şi stabilă. Nu e uşor, dar sunt convinsă că se poate!”, a
transmis Laura Ștefan pe pagina sa de Facebook.
În urmă unui proces de selecţie extrem de competitiv la nivel global,
Fundaţia Eisenhower Fellowships a selectat-o pe Laura Ştefan să facă
parte dintre cele 25 de femei remarcabile care s-au impus prin acţiuni
de leadership, în domeniul lor de activitate. Pe baza acestei selecţii,
ea a fost inclusă într-un program intensiv de leadership şi networking,
care se va desfăşura timp de şapte săptămâni în Statele Unite ale
Americii, începând de luni, 5 octombrie 2015, potrivit expertforum.ro.
„Îi urez bun venit Laurei Ştefan în reţeaua celor peste 1.000 de lideri
globali selectaţi de Eisenhower Fellowship în 60 de ani de existenţa a
organizaţiei. Că româncă, sunt mândră de candidaţii din România, care an
de an ne impresionează pe toţi cei care suntem implicaţi în procesul de
selecţie”, a declarat Irina Anghel-Enescu, reprezentanta Europei în
Consiliul Global al Reţelei celor care deţin titlul de Eisenhower
Fellow.
În acest moment, Laura este coordonator al proiectelor pentru promovarea
statului de drept şi a anticorupţiei pentru Expert Forum, precum şi
consultant pentru organizaţii internaţionale cu programe în aceste
domenii în Balcanii de Vest, Moldova, Ucraina şi Georgia.
Tot ea este din 2012 membru în grupul de experţi care oferă sprijin
Comisiei Europene în elaborarea raportului anticorupţie privind statele
membre ale Uniunii Europene.
„Sunt onorată să fac parte din acest program prestigios. Mă bucur că voi
avea ocazia să discut cu personalităţi americane extrem de implicate în
domeniile mele de interes. SUA au fost permanent un susţinător al
reformelor româneşti, în privinţa sistemului judiciar şi a luptei
împotriva corupţiei. În contextul actual al politicii externe regionale,
poziţia României este strâns legată de cea a principalilor săi
parteneri internaţionali şi de cea a organizaţiilor internaţionale, la
care este parte”, a declarat Laura Ştefan, potrivit aceleiași surse.
Laura Ştefan activează şi că expert internaţional pentru Comisia
Europeană, UNDP, OECD şi alte organizaţii internaţionale, în domeniile
reformei judiciare, anticorupţiei şi spălării banilor. În anul 2011,
Comisia Europeană a numit-o membru al grupului de experţi care sprijină
Comisia Europeană în elaborarea Raportului Anticorupţie privind statele
membre UE. În perioada 2005-2007, a ocupat funcţia de director în cadrul
Ministerului român de Justiţie, fiind responsabilă de politicile
anticorupţie. A elaborat şi a pledat pentru adoptarea legislaţiei
anticorupţie, a contribuit la construcţia instituţională a agenţiilor
publice competenţe să combată acest flagel şi a îndeplinit funcţii de
reprezentare în diferite organisme internaţionale. La începutul acestui
an, Laura Ştefan a fost desemnată de către Ambasada SUA câştigătoare a
premiului „Femeia curajoasă” a anului 2015.
De asemenea, printre românii care au dobândit în trecut Titlul de
Eisenhower Fellow se numără: Dan Pascariu, Monica Macovei, Irina
Anghel-Enescu şi, mai recent, jurnalistul Vlad Mixich şi regizorul Tudor
Giurgiu.
FLUX 24 a
dezvăluit în premieră zilele trecute primele detalii despre o afacere
controversată pusă la cale de președintele Klaus Iohannis în timpul
vizitei recente în Statele Unite ale Americii: vânzarea cărții sale la o
recepție plătită de statul român. DOCUMENTE obținute în exclusivitate
de FLUX 24 dau o altă dimensiune scandalului.Devine mega scandal.
Internațional. Legea americană INTERZICE tranzacții de
1 octombrie 2015, 23:00 http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
EXCLUSIV/ DOCUMENTE EXPLOZIVE DESPRE AFACEREA IOHANNIS-15 DOLARI LA
NEW YORK/ TRANZACȚIA ESTE ILEGALĂ, CONFORM LEGII AMERICANE/ IMPLICAT
NAȘUL DE CUNUNIE AL FIICEI LUI VASILE BLAGA
EXCLUSIV/
DOCUMENTE EXPLOZIVE DESPRE AFACEREA IOHANNIS-15 DOLARI LA NEW YORK/
TRANZACȚIA ESTE ILEGALĂ, CONFORM LEGII AMERICANE/ IMPLICAT NAȘUL DE
CUNUNIE AL FIICEI LUI VASILE BLAGA
FLUX 24 a dezvăluit în premieră zilele trecute
primele detalii despre o afacere controversată pusă la cale de
președintele Klaus Iohannis în timpul vizitei recente în Statele Unite
ale Americii: vânzarea cărții sale la o recepție plătită de statul
român. DOCUMENTE obținute în exclusivitate de FLUX 24 dau o altă dimensiune scandalului.Devine mega scandal. Internațional. Legea americană INTERZICE tranzacții de genul celei puse la
cale de președinte și anturajul său, așa cum FLUX 24 va demonstra cu
documente. Într-un cuvânt, Klaus Iohannis a ÎNCĂLCAT direct și prin
intermediari legile Statelor Unite ale Americii. Detaliile poveștii sunt aiuritoare și scandaloase în același timp. SUPER OFERTĂ: 15 DOLARI PENTRU PREȘEDINTE La recepția oficială pentru românii din America oferită de statul
român la Consulatul României de la New York, președintele Iohannis a
vândut cele două volume din cartea Pas cu Pas cu 15 dolari românilor americani. Celor care au cumpărat le-a acordat și autografe. Gestul
șefului statului a pus în discuție în primă fază moralitatea: de ce o
afacere privată a cetățeanului Klaus Iohannis este promovată la o
recepție plătită din bani publici? FLUX 24a obținut documente care atestă că afacerea a fost pregătită prin funcționari diplomatici și președintele a folosit statul român și un eveniment plătit din bani publici pentru a câștiga bani dintr-o afacere privată. DOCUMENTE EXPLOZIVE Concret, reprezentanții Consulatului din NY, ai Misiunii
României la ONU și ai ICR New York au contactat cu câteva săptămâni
înainte de vizita lui Iohannis mai multe organizații românești din New
York cu cererea de a promova vânzarea cărții șefului statului la
recepția PLĂTITĂ de statul român. Mai mult au cerut încasarea banilor prin organizații non
profit CARE NU AVEAU ACEST DREPT ȘI CARE, CONFORM LEGILOR AMERICANE,
reprezintă SPĂLARE DE BANI. Printre cei implicați Doina Uricaru, șeful ICR New York, dar în
funcție de derularea evenimentelor ne rezervăm dreptul să prezentăm și
alte documente, care atestă implicarea altor diplomați români. FLUX 24a obținut corespondența e-mail
purtată de reprezentantul societății Dorul din New York, un anume domn
Cristian Pascu, care în data de 21 septembrie, cu 5 zile înainte de
recepția de la Consulat, a trimis un mesaj românilor din NY și
împrejurimi prezentând super-oferta:
Dragi Membrii activi & Simpatizantii ai Societati "DORUL" Va aducem la cunostinta ca s-a pus in vanzare setul de doua carti
scrise de Presedintele Klaus Iohannis -"Pas cu Pas" ($5.00) si "Primul
Pas" ($10.00) editate de editura Curtea Veche. Pe cale de consecinta
pretul total de achizitie (comunicat de editura), pentru cele doua
volume este de numai $15.00. Ocazionata de vizita Presedintelui roman la
New York, volumele vor fi oferite cu autograful autorului. (...) Deoarece numarul de seturi este limitat, se va aplica regula
"primului venit, primul servit" asa ca va incurajam sa actionati cu
rapiditate, pentru cumpararea setului amintit.
NAȘUL FIICEI LUI BLAGA, IMPLICAT
Implicat
în afacere conform adreselor din e-mailurile trimise a fost și Napoleon
Săvescu (foto stânga), nașul de cununie al fiicei lui Vasile Blaga,
Agathe, și al lui Ionuţ Rudeanu, cercetat de DIICOT pentru spălare de
bani.
AFACEREA ESTE ILEGALĂ, CONFORM LEGILOR AMERICANE
Interesant este că banii din vânzarea cărții au intrat în contul Societății Dorul din New York,
care conform e-mailului ar trebui să îi transmită mai departe editurii
din România, care a tipărit volumele semnate de Klaus Iohannis. Numai
că societatea Dorul este o organizație non profit, deci NU are dreptul
să facă tranzacții de acest fel, ci DOAR să primească donații, conform
legii americane. Practic, din acest moment, afacerea poate intra în atenția fiscului american. GHINION: DOAR 17 CĂRȚI VÂNDUTE Toată acțiunea a fost însă un eșec: Iohannis a vândut DOAR 17
seturi de cărți, cumpărate NU de românii americani, ci de angajații
Consulatului, ai Misiunii la ONU și ai ICR.
COMENTARIU
DEUTSCHE WELLE DE PETRE M IANCU Ce vrea de fapt Rusia amestecându-se
făţiş în litigiul sirian? Şi cum reacţionează, cum ar trebui să
reacţioneze occidentul la această imixtiune? Ce speră să obţină vestul
şi ce va primi? Observatorului atent care încearcă să desluşească sensul
evenimentelor din Orientul Mijlociu ori traiectoria fronturilor în
conflictul sirian îi vuieşte, de zile în
http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html 1 octombrie 2015, 17:360
John McCain: Loviturile aeriene lansate de Rusia în Siria au vizat rebeli antrenați de CIA
Bombardamentele
rusești lansate de miercuri în Siria au vizat rebeli antrenați și
finanțați de CIA pentru a lupta împotriva grupării jihadiste Statul
Islamic (SI), a declarat senatorul american John McCain și comandantul
unei grupări rebele siriene, relatează Reuters și AFP, conform Agerpres. 'Pot confirma cu siguranță că aceste lovituri aeriene au
vizat Armata Siriană de Eliberare sau grupări care au fost înarmate și
antrenate de CIA', a declarat John McCain joi dimineață, pentru CNN. La rândul său, Hassan Haj Ali, șeful grupării rebele Liwa Suqour
al-Jabal, a declarat pentru Reuters că bombardamentele rusești din Siria
au lovit o tabără de pregătire a rebelilor care au fost antrenați de
CIA în Qatar și Arabia Saudită. El a precizat că tabăra aflată în
provincia Idlib a fost lovită de circa 20 de rachete în două atacuri
diferite. Ali, un căpitan al armatei siriene care a dezertat după începerea
revoltei împotriva președintelui Bashar al-Assad, a declarat că unii
dintre gardienii din tabără au fost ușor răniți în atac. CIA a desfășurat un program de pregătire sub acoperire pentru grupuri
ale rebelilor sirieni considerate moderate de statele occidentale care
au sprijinit revolta împotriva lui Assad
Editura Art, Bucureşti, 2012 Antologie, traducere, prefaţă, tabel cronologic şi note de Radu Lupan
Corespondenţa unui mare scriitor (unii critici literari sunt de
părere ca ar fi vorba chiar de cel mai mare scriitor al secolului
trecut, cu destule argumente valabile, însă în acest domeniu, al
literelor, este imposibil de cuantificat cu exactitate şi de realizat
„clasamente”) poate fi la fel de reprezentativă precum opera în sine. În
plus, scrisorile sunt foarte personale pentru că cei care le scriau nu o
făceau (din păcate trebuie să folosim imperfectul, având în vedere că
poşta electronică a înlocuit în foarte mare măsură vechea comunicare
tradiţională) pentru a fi publicate, ele fiind mijlocul predilect de
comunicare folosit in perioada ne-electronica. Volumul care reuneşte corespondenţa[1] lui James Joyce este o lectură utilă pentru a-l descoperi sau redescoperi pe scriitorul irlandez, foarte anti-irlandez.
Joyce a suferit zece operaţii la ochi, unele mai reuşite, altele fără
să aibă rezultatul scontat, într-un interval de opt ani, iar în
corespondenţă lui face numeroase referiri la acest aspect traumatic care
i-a marcat existenţa, care l-a chinuit: “Scriu pe jumătate în
întuneric”, ”ochii mei mi-au dat o admirabilă vacant de cinci
săptămâni”, “scriu lângă fereastră cu o jumătate de ochi”, “pot scrie,
dar nu pot vedea bine ce scriu sau citesc”, “nu pot vedea nici măcar un
cuvânt tipărit” etc. Prezentul volum cuprinde 312 scrisori adresate de James Joyce atât
rudelor (în special fratelui sau Stanislaus, dar şi celei care i-a stat
alături toată viaţa, Nora, şi fiului sau Giorgio), dar şi către alţi
scriitori marcanţi ai timpului precum T.S. Elliot, Sean O’Casey, George
Russell, care îi scria lui Yeats despre tânărul Joyce: „Are
înzestrarea intelectuală, cultură şi educaţie care le lipsesc tuturor
celorlaţi prieteni inteligenţi de-ai noştri. Şi cred că scrie uluitor de
bine proză, deşi bănuiesc că scrie şi versuri, şi s-a apucat să scrie o
comedie care-i va lua, după părerea lui, cinci ani, sau cam aşa ceva,
deoarece scrie încet.”Greu de crezut că Joyce s-a gândit vreodată să scrie o comedie, însă, într-adevăr, scria foarte încet. Cu Yeats, Joyce a schimbat mai multe scrisori, de-a lungul timpului.
În octombrie 1902, Yeats îi scria necunoscutului Joyce (aducem în
discuţie acest fragment şi pentru a vedea care erau relaţiile între
scriitorii din epocă recunoscuţi, mari şi debutanţi sau anonimi): „Voi
face orice pentru dumneata, dar mi-e teamă că nu va fi prea mult.
Lucrul cel mai important în care-ţi pot fi de folos, deşi probabil nu
vei crede asta, va fi să te prezint altor câtorva scriitori care sunt la
început ca şi dumneata; întotdeauna înveţi meserie de la colegii tăi
scriitori, mai cu seama de la cei care sunt îndeajuns de apropiaţi ca
vârstă ca să-ţi înţeleagă greutăţile.”[2] După trei decenii, Joyce îi scria de la Paris la 5 octombrie 1932: „Multe
mulţumiri pentru scrisoarea dumitale şi pentru amabilele dumitale
cuvinte. Se împlinesc treizeci de ani de când mi-ai întins pentru prima
dată în ajutor mâna dumitale. Te rog să-i transmiţi mulţumirile mele
d-lui Shaw pe care nu l-am întâlnit niciodată.” Interesantă imagine
cu cei trei mari scriitori de origine irlandeză, dintre care doar Joyce
nu a primit Premiul Nobel penru Literatură! Însă Joyce refuza în
continuare să facă parte din Academia Literelor Irlandeze, returnându-i
lui Yeats până şi regulamentul pe care acesta probabil că i-l trimisese
pentru a fi de acord cu el. Yeats dorea cooptarea lui Joyce în acest
for, dar, după cum bine cunoaştem atitudinea lui faţă de ţară natală,
Joyce s-a menţinut distant şi rece chiar dacă îi preţuia pe Yeats şi
Shaw.
James Joyce
Dramaturgul irlandez protestant Sean O’Casey, având şi el probleme cu
mediul literar dublinez, alegând să se exileze la fel precum Joyce dar
în Anglia, tuna şi fulgera împotriva clicii literare din Dublin,
terminând scrisoarea cu „o profundă plecăciune înainte lui James Joyce.”
De altfel, Joyce îl îndemna pe fratele său Stanislaus în 1920 când
începuse să fie cunoscut şi acasă, să combată zvonurile apărute în presa
irlandeză prin care Joyce era făcut agent al spionajului austriac sau
că ar fi făcut bani în timpul războiului fiind spion britanic sau că ar
fi fost emisar Sinn Fein în Elveţia, că ar fi fost cocainoman,
morfinoman, că ar fi fondat mişcarea dadaistă la Zurich sau că ar fi „un violent propagandist bolşevic (zvon de-al tău în scopul stimulării discuţiei”). Din acelaşi registru al zvonisticii, după un an, Joyce scria: „Cu
legendele despre mine s-ar putea face o frumoasă culegere. Iată câteva.
Familia mea din Dublin crede că m-am îmbogăţit în Elveţia în timpul
războiului făcând spionaj pentru unul sau pentru ambii combatanţi. În
Dublin circulă peste tot zvonul că nu mai pot scrie, că am fost doborât
şi că sunt la New York pe moarte. Cineva din Liverpool mi-a spus că a
auzit că sunt proprietar al mai multor săli de cinema de pe întreg
cuprinsul Elveţiei (…)Probabil că adevărul e că sunt o persoană cu totul
obişnuită care nu merită o descriere atât de plină de imaginaţie. Mai
există o altă opinie, cum că sunt un tip simulant şi dismulant a la
Ulise, un egoist şi cinic.”[3] Corespondenţa lui dezvăluie un adevărat poliglot căci unele
scrisori sunt scrise în italiană, franceză sau germană. La un moment dat
afirmă că învăţase şi daneza. Relevante sunt şi scrisorile pe
care le-a trimis Joyce viitoarei sale soţii, Nora Barnacle, la începutul
legăturii dintre ei, în care dezvăluie multe informaţii care
completează biografia lui şi explică opera sa literară de mai târziu. În
august 1904: “Gândurile mele resping ordinea socială actuală şi
creştinismul- căminul, virtuţile recunoscute, clasele din viaţă şi
doctrinele religioase (…) În familia mea eram şaptesprezece persoane.
Surorile şi fraţii mei nu înseamnă nimic pentru mine. Doar unul dintre
fraţii mei e în stare să mă înţeleagă. Acum şase ani am părăsit Biserica
catolică, urând-o din toate puterile. Mi-a fost imposibil să rămân la
această credinţă ţinând seama de înclinaţiile firii mele. Când am fost
student, am dus un război secret împotriva ei şi am refuzat să primesc
situaţia pe care mi-o oferit-o. Făcând acest lucru, am devenit un
cerşetor, dar mi-am pastrat deminitatea. Acum duc un război deschis
împotriva ei prin ceea ce scriu, spun şi fac.(…) Sunt un duşman al
josniciei şi al slugărniciei oamenilor”[4] Interesante sunt şi numeroasele scrisori adresate fratelui sau mai
apropiat, Stanislaus. La 15 iulie 1906, îi scria din Trieste (care în
acea perioada făcea parte din Imperiul Austro-Ungar, mai precis în
partea austriacă a lui), unde James Joyce preda limba engleză: „Trieste
e unul dintre cele mai dezagreabile locuri în care am trăit. Nu prea e
cu putinţă să exagereze grosolănia oamenilor.(…) Oamenii din Trieste
sunt mari artişti în materie de îmbrăcăminte şi adesea stau şi mor de
foame numai că să se poată etala pe chei în veşminte frumoase”. Era
deranjat că Nora nu cunoştea deloc nici limba italiană, nici germana,
pentru a se descurca în piaţă, de aceea trebuia s-o însoţească mereu. În
plus, nici condiţiile de viaţă nu erau grozave (de altfel, toată viaţa a
fost dominată de o precaritate financiară, alungată doar din când în
când de vreo bursa sau subsidie generoasă-mai ales poetul Ezra Pound
excelând în această privinţă): „Lucrurile de bucătărie le ţinem în
dormitor, dar nu le folosim niciodată deoarece Norei nu-i place să
gătească în bucătăria altora. Aşa că luăm masa în oraş, drept care
împrumut mereu bani de la director şi de la celălalt profesor de engleză
şi-i dau înapoi a doua zi. Viaţa la Trieste nu e prea ieftină şi
greutăţile unui profesor de engleză care trăieşte cu o femeie, are un
salariu potrivit pentru un muncitor sau fochist şi căruia i se cere să
arate că un domn şi să-şi satisfacă înclinaţiile intelectuale prin
vizite ocazionale făcute la teatru sau la librărie sunt foarte mari.”[5]
Uneori se gândea chiar la revenirea definitivă în Irlanda, fapt ce nu
s-a întâmplat niciodată, el murind de altfel la Zurich în 1941: „Natura
deosebit de degradantă şi nesatisfăcătoare a exilului meu mă umple de
mânie şi nu văd de ce ar trebui să o târai aşa în speranţa că mă voi
întoarce într-o zi cu bani în buzunar şi-i voi convinge pe oamenii de
litere că, la urmă urmelor, am fost un om de talent.”[6] Ultima scrisoare pe care a scris-o Joyce, la 4 ianuarie 1941, din
Zurich, în limba italiană, era adresată fratelui său Stanislaus. ”În
urma unor violente dureri de stomac survenite în noaptea de 9 spre 10
ianuarie, Joyce a fost internat în zori la spitalul Crucii Roşii din
Zurich. Fiind diagnosticat cu ulcer perforat, el a fost operat în
aceeaşi dimineaţă la ora 10. După operaţie şi-a revenit pentru puţin
timp, iar a două zi a intrat în comă şi a murit la ora 2 şi 15 minute-în
dimineaţa zilei de 13 ianuarie 1941”, ne informează Radu Lupan
care asigura aparatul critic, traducerea şi notele. Dacă ar fi
supravieţuit până la 2 februarie ar fi împlinit 59 de ani.