http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
George Soros: UE trebuie să accepte un milion de refugiaţi anual
de
27 septembrie 2015
- stire actualizata la ora 10:48, 28 septembrie 2015
George Soros: UE trebuie să accepte un milion de refugiaţi anual Uniunea
Europeană trebuie să accepte responsabilitatea pentru absenţa unei
politici comune privind azilul, care a transformat valul în creştere de
refugiaţi din acest an, dintr-o problemă ce putea fi administrată,
într-o altă criză politică. Fiecare stat membru s-a concentrat în mod
egoist pe propriile interese, adesea acţionând împotriva intereselor
celorlalţi. Această abordare a mărit panica printre solicitanţii de
azil, publicul general şi autorităţile responsabile de ordine. Iar
refugiaţii au fost principalele victime.
UE are
nevoie de un plan cuprinzător pentru a răspunde la această criză, unul
care să reafirme guvernarea eficientă a valurilor de solicitanţi de
azil, astfel încât acestea să se desfăşoare într-un mod sigur şi
ordonat, într-un ritm care să reflecte capacitatea Europei de a le
absorbi. Pentru a fi cuprinzător, planul trebuie să se extindă dincolo
de graniţele Europei. E mai puţin problematic şi mult mai puţin
costisitor să menţii potenţialii solicitanţi de azil în sau în
apropierea locului unde se află în prezent.
Cum originea actualei
crize este Siria, soarta populaţiei siriene trebuie să fie prima
prioritate. Dar nu trebuie uitaţi nici ceilalţi refugiaţi sau migranţi.
De asemenea, un plan european trebuie să fie acompaniat de un răspuns
global, sub autoritatea Naţiunilor Unite şi care să implice statele sale
membre. Astfel se va distribui povara crizei siriene unui număr mai
mare de ţări, cât timp sunt stabilite standarde globale pentru
problemele migraţiei forţate, în general.
Iată cele şase componente ale unui plan complet.
În
primul rând, UE trebuie să accepte cel puţin un milion de refugiaţi în
fiecare an, în viitorul apropiat. Şi, pentru a face asta, trebuie să
împartă povara în mod corect, un principiu pe care o majoritate
calificată l-a stabilit în cele din urmă la summitul de săptămâna
trecută.
Finanţarea adecvată este esenţială. UE trebuie să ofere
câte 15.000 de euro per solicitant de azil pentru primii doi ani, astfel
încât să se poată asigura cazarea, îngrijirea medicală şi costurile
pentru educaţie şi pentru a face ca refugiaţii să fie mai uşor de
acceptat de către statele membre. Poate mări aceste fonduri prin
emiterea unor obligaţiuni pe termen lung, folosindu-se de calificativul
său nepătat AAA pentru capacitatea de împrumut, care va veni cu
avantajul oferirii unui stimulent fiscal justificat pentru economia
europeană.
Este la fel de important să permită atât statelor, cât
şi solicitanţilor de azil să-şi exprime preferinţele, apelând cât mai
puţin posibil la constrângere. Plasarea refugiaţilor acolo unde vor ei
să meargă – şi unde sunt doriţi – este o condiţie esenţială pentru
succes.
În al doilea rând, UE trebuie să conducă eforturile
globale de a oferi finanţare adecvată către Liban, Iordania şi Turcia
pentru a susţine cele patru milioane de refugiaţi care locuiesc în
prezent în aceste ţări. Până acum, doar o mică parte din fondurile
necesare, chiar şi pentru nevoile primare, a fost strânsă. Dacă sunt
incluse şi educaţia, calificarea şi alte nevoi esenţiale, costurile
anuale sunt de cel puţin 5.000 de euro pe refugiat sau de 20 de miliarde
de euro. Ajutorul oferit azi de UE Turciei, deşi s-a dublat săptămâna
trecută, ajunge abia la doar un miliard de euro. În plus, UE ar trebui
să contribuie la crearea în regiune a unor zone economice speciale cu
statut preferenţial de comerţ, inclusiv în Tunisia şi Maroc, pentru a
atrage investiţii şi pentru a genera locuri de muncă atât pentru
localnici, cât şi pentru refugiaţi.
UE ar trebui să îşi asume un
angajament anual faţă de ţările din prima linie de cel puţin 8-10
miliarde de euro, diferenţa fiind acoperită de Statele Unite şi restul
lumii. Această sumă se poate adăuga obligaţiunilor pe termen lung emise
pentru a susţine solicitanţii de azil din Europa.
În al treilea
rând, UE trebuie să înceapă imediat construirea unei Agenţii europene
unice pentru azil şi migraţie şi, în cele din urmă, o Poliţie de
frontieră comună. Actuala cârpeală realizată de 28 de sisteme separate
de acordare a azilului nu funcţionează: este scumpă, ineficientă şi
produce mai ales rezultate nepotrivite atunci când vine vorba de
identificarea celor care se califică pentru azil. Noua agenţie va
simplifica treptat procedurile, stabilind reguli comune pentru angajare
şi antreprenoriat, precum şi pentru beneficii constante. Şi va dezvolta o
politică eficientă şi respectând drepturile pentru returnarea
migranţilor care nu se califică pentru azil.
În al patrulea rând,
rute sigure de călătorie trebuie să fie stabilite pentru solicitanţii de
azil, începând de la preluarea lor din Grecia sau Italia până la ţările
de destinaţie. Acest pas este foarte urgent, pentru a diminua panica.
Următorul pas logic este de a extinde aceste drumuri sigure către
regiunea din prima linie, astfel încât să fie redus numărul de migranţi
care aleg periculoasa traversare a Mediteranei. Dacă solicitanţii de
azil au o şansă rezonabilă de a ajunge în cele din urmă în Europa,
există o mai mare probabilitate ca ei să rămână, de fapt, acolo unde se
află. Pentru aceasta, vor fi necesare negocieri cu ţările din prima
linie, în cooperare cu Agenţia ONU pentru Refugiaţi, pentru a stabili
acolo centre de procesare, Turcia fiind o prioritate.
Aranjamentele
operaţionale şi financiare dezvoltate de UE ar trebui folosite pentru a
stabili standarde globale pentru tratamentul solicitanţilor de azil şi
migranţilor. Aceasta este a cincea piesă a unui plan cuprinzător.
În
fine, pentru a primi şi integra mai mult de un milion de refugiaţi şi
migranţi în fiecare an, UE are nevoie să-şi mobilizeze sectorul privat,
ONG-uri, grupuri religioase şi companii, care să se comporte ca nişte
sponsori. Pentru aceasta, nu va fi nevoie doar de o finanţare
suficientă, ci şi de capacitatea umană şi de IT pentru a face legătura
dintre migranţi şi sponsori.
Exodul din Siria distrusă de război
nu ar fi trebuit să devină o criză. Nu a apărut peste noapte, era uşor
de prevăzut şi uşor de administrat de către Europa şi comunitatea
internaţională. Prim-ministrul ungar Viktor Orban a pregătit un plan în
şase puncte de a aborda criza. Dar acest plan, care pune pe locul doi
drepturile umane ale refugiaţilor şi migranţilor, după securitatea
graniţelor, ameninţă să divizeze şi să distrugă UE prin renunţarea la
valorile pe care a fost construită şi prin violarea legilor care ar
trebui să o guverneze. UE trebuie să răspundă cu o politică europeană
reală pentru azil, care să pună capăt panicii şi inutilei suferinţe
umane.
George Soros este
preşedinte al Soros Fund Management şi preşedinte al Fundaţiilor pentru o
Societate Deschisă . Este autor multor cărţi, printre care „Alchimia
finanţelor“ , „Noua paradigmă pentru pieţele financiare: criza creditelor
din 2008 şi ce înseamnă“ şi „Tragedia Uniunii Europene“.
Copyright:
Project Syndicate, 2015.
www.project-syndicate.org