Ce e un om , ori un an ,sau un mileniu?
Toate trecătoare luate implacabil de valul timpului
și cu valul laolată se vor risipi
înghțite câte unul în câte unul în uitarea neagră a orizontului din zare care va fi în briză mării fără tine .
D.Sin.
Poreclă Sile this Millennium Pseudonime sile_this_millennium
Reactia lui Dragnea vine dupa ce atat premierul, cat si ministrul de
Finante Teodorovici, s-au exprimat pentru un nou acord preventiv cu
Fondul Monetar International
Mesajul
Casei Albe dupa intalnirea Vicepresedintelui Biden cu Presedintele
Iohannis scoate în evidență schimbarea de ton a Administrației americane
față de București, vizibilă de altfel în ultimele luni. Washingtonul nu
mai vorbește doar de lupta împotriva corupției, ci de CONSOLIDAREA
STATULUI DE DREPT, o completare foarte necesară după recentele
scandaluri din justiție și acuzațiile aduse procurorilor. "Faptul ca si
de Mai multe detalii...
FPreședintele Klaus Iohannis și soția sa Carmen
au participat luni seara la recepția tradițională oferită de
președintele SUA, Barack Obama, liderilor care participă la summitul
ONU. Întrebat dacă a discutat cu președintele Obama și când intenționează
să meargă la Casa Albă, Iohannis a răspuns că l-a invitat pe liderul
american să efectueze o vizită în România. "A fost o întâlnire scurtă și caldă. Am schimbat câteva
fraze, am făcut o poză împreună. A fost foarte bine. (...) Eu l-am
invitat în România și se lucrează. Diplomații noștri lucrează la vizite
bilaterale și când vom ști o să vă informăm", a spus Iohannis. Șeful statului a fost întrebat și dacă a primit un răspuns cu privire la invitația pe care i-a adresat-o lui Obama. "Răspunsurile întotdeauna sunt pozitive, noi suntem politicoși", a conchis Iohannis.
Pentru prima dată după 10 ani, preşedintele
Rusiei, Vladimir Putin, a luat din nou cuvântul în faţa ONU. Poziţia sa
faţă de conflictul din Siria pleasează occidentul cu spatele la zid.
Cei care au crezut că preşedintele Rusiei, Vladimir Putin, va
prezenta în discursul său rostit la New York, în faţa Adunării Generale a
Naţiunilor Unite, o propunere rusească de compromis în vederea
încetării conflictului din Siria, şi care au aşteptat ca vorbitorul să
se distanţeze măcar retoric de preşedintele sirian Bashar al Assad,
aceia trebuie să fie acum dezamăgiţi. Liderul de la Kremlin a arătat
limpede că nu poate exista o coaliţie sprijinită de Moscova în cadrul
ONU împotriva miliţiilor teroriste ale Statului Islamic din Siria fără
participarea regimului de la Damasc. Numai împreună cu Assad Putin a dat de înţeles că nu va renunţa la Assad. Nici acum şi,
probabil, nici în viitor. Din principiu. Fiindcă Putin se opune, după
cum a subliniat, oricărui amestec extern în treburile interne ale unui
stat. Această poziţie nu este dictată doar de grija Moscovei faţă de
Assad, partenerul său din Orientul Mijlociu. Ea este, fără doar şi
poate, îndreptată şi împotriva oricăror critici occidentale faţă de
controversatul sistem de putere din Rusia. În treacăt fie spus, condamnarea amestecului extern în treburile
interne ale unui stat nu se referă şi la anexarea, de către Rusia,
nesocotind dreptul internaţional, a peninsulei ucrainene Crimeea şi nici
la sprijinul oferit de Moscova separatiştilor din estul Ucrainei.
Ingo Mannteufel
Prin poziţia pe care a adoptat-o faţă de criza din Siria,
preşedintele Putin sileşte occidentul să aleagă între ciumă şi holeră.
Ori îl acceptă SUA şi Europa pe Assad ca partener de facto în lupta
contra teroriştilor IS, stabilizând astfel regimul preşedintelui sirian
şi recunoscând rolul major al Rusiei în politica internaţională - ceea
ce ar impune automat ieşirea Rusiei din izolarea impusă de occident ca
sancţiune pentru amestecul său în ţara vecină Ucraina - ori lucrurile
continuă în Siria la fel ca şi până acum. În a doua variantă, războiul din Orientul Mijlociu ar continua cu
aceeaşi intensitate infernală alungând de la casele lor alte milioane de
oameni. Care se vor îndrepta probabil, cu predilecţie, spre Europa
Centrală. Iar despre o a treia variantă - riscanta intervenţie fără
mandat ONU a unei mari armate occidentale în Siria, inclusiv trupe
terestre - nu vrea până acum nimeni să vorbească cu glas tare în
capitalele occidentale. Vestul, care nu pare dispus să realizeze pe deplin propria-i
slăbiciune şi neputinţă, nu este într-o situaţie uşoară, indiferent ce
va alege. Doar un lucru este cert: vremea acţiunilor unilaterale ale SUA
în Orientul Mijlociu aparţine trecutului. Un fapt recunoscut de altfel
şi de preşedintele Obama în discursul rostit în faţa Adunării Generale a
ONU.
