Ce e un om , ori un an ,sau un mileniu? Toate trecătoare luate implacabil de valul timpului și cu valul laolată se vor risipi înghțite câte unul în câte unul în uitarea neagră a orizontului din zare care va fi în briză mării fără tine . D.Sin.
Dar pofta vine mâncând! Văzând ca are sens un alt mod de abordare, s-a produs accentul. Aşa a apărut USL.
Nu presiunea unor concepte, ci necesitatea de detaşare de mirosul urât al trogloditismului politic. De aici şi până la scânteie a mai fost doar un pas. „Ne trebuie un ingredient liberalist”, i-o fi spus cineva. Şi s-a produs intersecţia cu Crin Antonescu. Altă fiinţă stranie a peisajului politic românesc, dar ideală pentru a se plonja în diferenţă.
Dacă Factorul Extern n-ar fi reacţionat, acest joc rămânea în anonimat, cum de altfel avea să şi observe Traian Băsescu la apariţia USL, spunând că-i un fel de nimic, şi Victor Ponta n-ar fi ajuns un jucător foarte important.
La momentul suspendării lui Traian Basescu, Înalta Poartă a muşcat din blinker fără ezitări! UE, liderii de la Bruxelles, nu şi-au dat seama că sunt atraşi într-o cursă, că sunt împinşi, îmbrânciţi, într-un comportament de tip sovietic. L-au apărat pe Traian Băsescu, aşa cum erau promovaţi activiştii partidelor comuniste din EST.
Nu mai era necesar ca Victor Ponta să fie un mare jucător. Era suficient să zâmbească şi să repete principiile comune ale practicilor politice şi , astfel, el părea tot mai normal, iar ceilalţi tot mai defecţi.
Dar, într-o bună noapte – zic asta pentru că ziua nu ai asemenea revelaţii – Victor Ponta a constatat că in acest joc existenţial a trebuit să facă nişte sacrificii, mai precis un sacrificiu major: să renunţe la prieteni!
Atenţie, având 40 de ani!
El n-a mai avut cu cine să vorbească despre ceea ce făcea, despre ceea ce trebuia să facă . Toţi aşteptau de la el daruri, facilităţi, privilegii. Se instalase un zid intre el si ei. Mai ales intre el si prietenii sociali şi culturali. Un zid implacabil!
Asta l-a calificat! Din acest moment, infirm din punct de vedere social, Victor Ponta nu mai avea decât şansa coerenţei în guvernarea României.
Era normal să se uite la găuri, la fragilităţile imediate. Eliberat de obligaţii, n-a dat drumul la furat, aşa cum au procedat toţi premierii de după 1989 la câteva luni de la preluarea puterii. Şi asta nu pentru că era un om corect, ci pentru că avea nevoie de resurse pentru ieşirea din marasm, din locul comun al provincialismului pestilenţial.
Aşa a făcut diferenţa!
Găurile s-au dovedit a fi mult mai numeroase şi mult mai mari decât la prima vedere, iar astuparea lor a produs efecte foarte pozitive.
A interesat asta pe cineva?
Evident ca nu. Factorul Extern pur şi simplu n-a înţeles rezultatul excepţional al alegerilor din decembrie 2012 şi, mai ales, nu a putut accepta că în România a apărut o forţă politică, USL, fără a fi controlată de el.
Ca urmare, a bruiat agenda zilnică a vieţii publice, cu DNA-ul în primul rând, şi a trecut la distrugerea fizică a USL-lui.
Factorului Extern îi convine o Românie modestă şi ascultătoare, aşa că acest premier nu-i bun!
Factorul Autohton a fost şi mai afectat de iniţiativele lui Victor Ponta. Fără comisioane, fără facilităţi, fără banii făcuţi cu statul, nu se mai putea naviga… Aşa că, „Jos Ponta!”
Acest Factor Autohton, fiind transpartinic, l-a lăsat pe premier fără… sprijin politic, şi iată că am ajuns la zi!
Avem deci un premier care nu poate fi dat jos pentru că a câştigat alegerile, avem un premier care nu convine nimănui, dar nu poate fi schimbat pentru că cei care-l vor la pământ, mă refer la liberali în primul rând, n-au niciun proiect de ţară şi nici nu ameninţă cu aşa ceva.
Nici Factorul Extern nu prea poate face mare lucru, câtă vreme stimulează principiile statului de drept şi democraţia ca modalităţi de lucru.
A început să stimuleze presa, germană în primul rând, pentru a determina alungarea lui Victor Ponta, care, în „nesăbuinţa” lui, ar putea impinge România pe o curbă spectaculos ascendentă, prin reducerea la 6%, cum se vorbeşte prin târg, a impozitului pe profit care acum este de 16%.
Stupiditatea a ajuns atât de sus încât Liviu Dragnea îi sugerează preşedintelui Johannis calea prin care se poate scăpa de balast, dar preşedintele încă meditează
Presedintele,
Klaus Iohannis, s-a intalnt joi, la New York, cu crema investitorilor
de pe Wall Street, cu care a discutat despre oportunitatile de
investitii din Romania. “Au fost aproape 50 din cei mai mari, granzii de
pe Wall Street. Cineva a facut un calcul sumar: in sala au fost ca 2, 5
- 3 trilioane de dolari”. Potrivit surselor HotNews.ro, intalnirea a
fost organizata in mare masura de Franklin Templeton, administratorul
Fondului Proprietatea, afirmă Tapalagă.Potrivit unor surse din cadrul Administratiei Prezidentiale, la intalnirea cu presedintele Klaus Iohannis au participat reprezentanti ai Morgan Stanley, Eliot, Eaton Vance Management, The Carlyle Group, Goldman Sachs, HSBC Bank, JP Morgan, Prince Street Capital Management, Franklin Templeton cu echipa largita, Eliot in frunte cu presedintele Paul Singer, plus alte companii de consultanta de calibru mai mic care reprezinta potentiali investitori. Ar fi fost in total cam 40 – 50 de reprezentanti ai investitorilor americani.Jurnalistul Mircea Marian comentează pe facebook articolul lui Tapalagă:
Dacă citești atent, vezi că erau "reprezentanții" unor companii mari, dar nu se știe dacă erau președinți, vicepreședinți sau secretarele lor (cu o excepție, singer de la elliott management). Presa nu a fost primită nici măcar la ușa întâlnirii, dar "surse" participante susțin că președintele "a făcut o bună impresie". Te așteptai să spună că Iohannis i-a adormit pe toți, dar, surpriză :)) Parcă erau mai cinstite reportajele despre genunchii Doamnei.
