Ce e un om , ori un an ,sau un mileniu?
Toate trecătoare luate implacabil de valul timpului
și cu valul laolată se vor risipi
înghțite câte unul în câte unul în uitarea neagră a orizontului din zare care va fi în briză mării fără tine .
D.Sin.
Poreclă Sile this Millennium Pseudonime sile_this_millennium
Trocul penalilor din PSD pe seama Curții de conturi
Pentru a
controla grupul PSD din Senat, Liviu Dragnea a dat undă verde pentru
mutarea lui Ilie Sârbu, socrul premierului Ponta, la Curtea de Conturi.
Reașezarea raporturilor de forțe din PSD l-a determinat pe Dragnea să
ignore problemele penale și controversele din jurul persoanei lui Sârbu. Ilie
Sârbu a renunțat, oficial, la postul de lider al senatorilor PSD,
urmând să se retragă din partid, după 22 de ani de activitate. El a fost
înlocuit de Mihai Fifor, un apropiat al președintelui Camerei, Valeriu
Zgonea, aliat de conjunctură cu liderul partidului, Liviu Dragnea. Au
fost schimbați și susținătorii lui Ilie Sârbu din Biroul Permanent al
Senatului (Cristian Dumitrescu, Florin Constantinescu, Nicolae Moga),
fiind înlocuți cu oamenii lui Dragnea (Augustin Mitu, Niculae Bădălău,
Neculai Bereanu). Din cei patru membri ai conducerii Senatului, doar
Ioan Chelaru a supraviețuit schimbării de regim. În
acest fel, Dragnea a ajuns să controleze grupul PSD din Senat, iar
premierul Victor Ponta a pierdut un avanpost important în condițiile în
care socrul său, Ilie Sârbu, era cel care controla voturile senatorilor
PSD. Dornici să mascheze tensiunile din partid, liderii au pretins că
decizia lui Sârbu ar fi fost mai veche și nu ar avea nici o legătură cu
preluarea PSD de către Liviu Dragnea. Ponta a relatat că socrul său se
gândea la retragere „din decembrie” și a rămas doar la rugămintea sa,
Sârbu a confirmat rugămintea, dar a plasat primele discuții în
februarie. La rândul său, Dragnea a susținut că nu plănuia înlocuirea
lui Sârbu.
Problemele lui Sârbu, ignorate
Pentru
a-și întări controlul asupra partidului, Dragnea a sacrificat
credibilitatea unei instituții de stat. Astfel, PSD, cu acceptul lui
Dragnea, urmează să îl voteze pe Ilie Sârbu pentru un post la Curtea de
Conturi, cel de vicepreședinte al Autorității de Audit. Acest organism
se ocupă de auditarea cheltuirii fondurilor europene din domeniul
agriculturii, membrii săi fiind aleși de către Parlament. O poziție
extrem de importantă și bine remunerată – 150.000 de lei pe an, potrivit
declarației de avere depusă de actualul deținător al postului. Întrebat
ce îl recomandă pe Sârbu pentru acest post, dat fiind că el la bază are
studii teologice, Dragnea a explicat că senatorul PSD are o experiență
vastă. „Are o experiență foarte mare, a lucrat foarte mult în cele două
mandate de ministru pe foarte multe programe europene, este un om care a
condus foarte multe instituții, nu este un om fără experiență”, a
declarat Dragnea. După cum se vede, Dragnea, condamnat cu suspendare în
dosarul fraudării referendumului din 2012, se referă doar la CV-ul
oficial al lui Sârbu, ignorând problemele semnalate de DNA sau de presă. Însă,
tocmai experiența în diferite funcții, nu îl recomandă pentru noul
post. Sârbu este urmărit penal în dosarul retrocedărilor ilegale de
păduri și nu a lămurit clar cum a dobândit apartamentul pe care l-a
oferit, la schimb, Dacianei Sârbu. În plus, „România liberă” a
dezvăluit că, în perioada în care Sârbu era ministru al Agriculturii,
Romsilva a elaborat un regulament care a permis tăierea de păduri, fapt
incriminat chiar de un raport al Corpului de Control al premierului
Ponta. Pentru a-i oferi lui Sârbu postul dorit,
conducerea PSD pare decisă să adopte o strategie neobișnuită:
respectarea Constituției. Potrivit site-ului Curții de Conturi, în
această instituție nu este liber nici un post. Însă, PSD are la
dispoziție o decizie a Curții Constituționale din octombrie 2014,
potrivit căreia vicepreședintele Autorității pentru Audit, Ioan Anton, a
fost ales neconstituțional. După ce a stat un an de zile în sertarele
Parlamentului, decizia se pare că va fi invocată pentru desfășurarea de
noi alegeri, încheiate cu instalarea socrului premierului în funcție.
Dragnea, șef peste miniștrii lui Ponta
Plecarea
lui Ilie Sârbu la Curtea de Conturi este un semn elocvent că era Ponta
se apropie de sfârșit în PSD. Nu este singurul. Înainte de ședința
conducerii PSD, Dragnea a declarat că PSD va lucra împreună cu
preşedintele Klaus Iohannis la legea bugetului pe 2016, la legea
salarizării, dar şi la legea votului prin corespondenţă, precizând că
este nevoie de „pace politică” pentru dezvoltarea României. La lansarea
acestui mesaj, Dragnea nu a pomenit nimic despre rolul lui Ponta, acesta
având doar misiunea de a transpune în practică deciziile PSD. Astfel,
după ședința conducerii PSD, Dragnea a anunțat că Executivul urmează să
vină în faţa Parlamentului cu proiectul de lege privind bugetul pe anul
2016 cel târziu până pe 15 noiembrie, iar noua lege a salarizării
trebuie definitivată înainte de Legea bugetului, astfel încât Guvernul
să ştie foarte clar pe ce date economice lucrează. Liderul
PSD le-a cerut miniștrilor să prezinte prima dată la partid măsurile
pe care le au în vedere, iar ulterior să le prezinte la televiziuni.
Dragnea este hotărât, de asemenea, să spargă monopolul mediatic al
premierului Ponta. Liderii PSD nu au mai făcut, luni, o evaluare a
miniştrilor, aşa cum se anunţase anterior, pentru că membrii Guvernului
“încep să comunice mult mai bine”, a explicat liderul PSD. Dragnea a
spus că miniştrii “încă n-au spart televizoarele”, dar i-a îndemnat să
apară mult mai des în emisiuni şi în conferinţe de presă, pentru a-şi
prezenta măsurile bune pe care le iau în ministerele lor. Noua măsură
este, oficial, o mână de ajutor întinsă premierului Ponta. „Nu mi se
pare corect și nici eficient ca premierul să răspundă singur de toate
problemele Guvernului”, a justificat Dragnea. Mai mult,
conducerea PSD l-a mandatat pe ministrul Justiţiei, Robert Cazanciuc, să
lucreze la noi prevederi privind statutul funcţionarilor publici, care
să precizeze clar ce categorii de bugetari sunt cuprinse în această
legislaţie, dar şi un nou Cod al incompatibilităţilor. Confruntat cu
revolta unor parlamentari PSD la adresa activității sale, ministrul
Justiției, Robert Cazanciuc, a primit ordin de la Liviu Dragnea să fie
mai „activ”.
Petele lui Ilie Sârbu
Este
urmărit penal, în dosarul retrocedărilor ilegale de păduri, fiind
acuzat de folosirea influenței politice și de sprijinirea unui grup
infracțional organizat. În timp ce acesta era ministru al
Agriculturii, Romsilva a elaborat un regulament care permitea tăierea
de păduri, acțiune caracterizată chiar de Corpul de Control al
premierului Ponta drept „abuz în serviciu”. DNA a decis urmărirea penală
in rem, adică față de faptă. A realizat o tranzacție
controversată cu un apartament de lux. Ilie Sârbu a omis un an de zile
să declare un nou apartament și, chiar în acest moment, nu a precizat ce
apartament a obținut la schimb de la familia Victor Ponta - Daciana
Sârbu). Potrivit postului B1 TV, Ilie Sârbu ar fi devenit colaborator al fostei Securități la vârsta de 21 de ani.
Codul Fiscal, după calendarul lui Dragnea
Preşedintele
interimar al PSD, Liviu Dragnea, a declarat, ieri, că noul Cod Fiscal
se află într-o procedură accelerată în Parlament, fiind aşteptat să
treacă de plenul Senatului astăzi, iar joi de cel al Camerei
Deputaţilor, astfel încât să poată fi promulgat de preşedinte până lunea
viitoare. Primul pas al calendarului a fost bifat ieri când Comisia de
buget a Senatului a adoptat, în unanimitate, amendamentele la Codul
Fiscal convenite la reuniunea liderilor partidelor politice, inițiată de
Liviu Dragnea. Printre acestea se numără reducerea etapizată a TVA -
la 20% începând cu 1 ianuarie 2016 şi la 19% de la 1 ianuarie 2017. PS. Sublinierile au fost efectuare de blogger
Pieţele de capital o iau
razna, preţul materiilor prime se prăbuşeşte, zonele de conflict din
jurul Europei se înmulţesc, iar rezultatele economiilor din SUA şi din
zona euro sunt oarecum dezamăgitoare. Cât de îngrijoraţi ar trebui să
fim ?
Furtuna din Grecia de acum două luni pare doar o adiere în comparaţie
cu ce se întâmplă zilele acestea în China. Luni, 24 august, bursa de la
Shanghai a închis în scădere cu 8,5%, marţi a mai pierdut 7,6%,
miercuri încă 1,3%, iar joi a recuperat din pierdere, urcând cu 5,3%. Şi
restul burselor au reacţionat cu putere la scăderile abrupte din China,
la care s-au adăugat rezultate economice mai proaste decât cele
prognozate venite din Statele Unite şi zona euro şi scăderea preţurilor
la materiile prime. Indicele Dow Jones al Bursei din New York, de pildă,
a coborât de la 17.450 pe 21 august la 16.285 pe 26 august. Bursa de la
Bucureşti nu a rămas nici ea imună la mişcările de pe pieţele
internaţionale. Indicele BET a închis în scădere cu 6,3% pe 24 august, a
crescut cu 3% pe 25 august, a scăzut din nou cu 0,68% în ziua următoare
şi a recuperat o parte din terenul pierdut pe 26 august, în ton cu
pieţele internaţionale. Cu doar câteva zile înainte, un articol publicat de CNBC cita câţiva
analişti care recomandau ţara noastră şi alte state din Europa Centrală
drept refugiu pentru investitorii speriaţi de volatilitatea pieţei din
China, problemele din Grecia şi prăbuşirea cotaţiilor materilor prime.
„Europa Centrală şi România arată destul de bine“, spunea Charles
Robertson, economist-şef al băncii de investiţii Renaissance Capital.
Timothy Ash, strateg pentru pieţele emergente la Nomura International,
declara la rândul său că cel mai probabil locurile în care investitorii
s-ar putea „ascunde“ sunt în jumătatea de est a Europei. „În general,
regiunea importă materii prime şi astfel este un beneficiar al scăderii
preţurilor acestora, iar legăturile comerciale cu China sunt destul de
slabe, mai ales în ceea ce priveşte exporturile către China şi
investiţiile chineze“, a explicat el.
Plus şi minus
Dacă reacţia bursei de la Bucureşti nu confirmă, cel puţin
deocamdată, statutul de „safe haven“ al României, este totuşi adevărat
că, anul trecut, exporturile româneşti către China au totalizat circa
jumătate de miliard de euro (adică în jur de 1% din totalul
exporturilor). Cu alte cuvinte, tensiunile, care s-ar putea traduce
într-o scădere a cererii pe piaţa chineză, reprezintă un risc minor,
dacă nu chiar nesemnificativ pentru producătorii români. De cealaltă parte, însă, datele economice neconvingătoare venite de
peste Ocean au dus la o depreciere relativ semnificativă a dolarului
faţă de euro şi, implicit, faţă de leu. De aici ar putea veni pericolul
pentru circa 30% din exporturile româneşti, care au ca destinaţie
pieţele din afara UE şi care se derulează în dolari. Din cauza cursului
de schimb RON-USD, acestea s-au scumpit cu circa 5% în ultimele
săptămâni. În acelaşi timp, încetinirea creşterii în zona euro în al
doilea trimestru al lui 2015 ar putea avea un oarecare impact asupra
exporturilor autohtone către această regiune. Jumătatea plină a
paharului este că, în acelaşi timp, importurile în dolari s-au ieftinit
sau se vor ieftini. Iar pe listă se află atât numeroasele produse venite
din China şi alte ţări asiatice, cât şi gazele naturale sau petrolul.
Petrolul – un ochi râde, altul plânge
Iar dacă a venit vorba de hidrocarburi, nu putem trece cu vederea
turbulenţele din acest domeniu. Totul a început în urmă cu circa un an,
când decizia OPEC (organizaţie dominată de Arabia Saudită) de a nu
reduce producţia în ciuda cantităţilor mari existente pe piaţă şi a
cererii în uşoară scădere a dus la o prăbuşire a cotaţiilor
internaţionale ale ţiţeiului. Unii susţin că saudiţii lucrează mână în
mână cu americanii şi că strategia lor a fost de a lovi în Rusia şi în
plan secund în Venezuela, ambele state fiind puternic dependente de
exporturile de hidrocarburi şi aflându-se în conflict deschis cu SUA.
Alţii cred, însă, că arabii au vrut de fapt să-i scoată din joc pe
producătorii americani de petrol de şist, care, din cauza tehnologiilor
costisitoare utilizate, nu pot funcţiona sub un anumit preţ. Una peste
alta, cotaţia ţiţeiului brut a coborât de la 106 dolari pe baril în
iunie 2014 la 48 de dolari în ianuarie 2015 şi, după ce a urcat până la
60 de dolari pe baril în aprilie-mai, a căzut la sub 40 de dolari în
ultima parte a lunii august, cel mai mic nivel din 2004 încoace. Pe plan internaţional, impactul acestei spectaculoase şi relativ
neaşteptate scăderi a fost cel prognozat: marii exportatori, în
principal cei care au costuri mai mari de producţie (precum Rusia,
Venezuela ori Canada) au suferit pierderi semnificative. Şi firmele care
folosesc fracturarea hidraulică în Statele Unite s-au trezit în
dificultate, însă, în ciuda prognozelor alarmiste, producţia americană
de ţiţei a crescut în ultima perioadă, iar costurile de extracţie s-au
redus, asta şi după ce noi tehnologii mai ieftine au început să fie
utilizate pe scară tot mai largă. La nivelul României, impactul cel mai vizibil al scăderii preţului
petrolului a fost cel al reducerii preţurilor la pompă. Zilele acestea,
motorina a ajuns să se vândă în unele staţii de carburanţi cu mai puţin
de cinci lei pe litru, în timp ce benzina costă cu 20-30 de bani mai
mult. Ceea ce echivalează, desigur, cu veşti bune pentru cei care au
afaceri în domeniul transportului sau, pur şi simplu, pentru şoferii de
rând. „Am făcut vreo 2.000 de kilometri prin ţară în concediul ăsta şi,
faţă de anul trecut, am dat pe benzină cu vreo 120 de lei mai puţin.
Poate nu pare mult, dar e cât o noapte de cazare“, spune bucureşteanul
Daniel Tudor. Nu la fel de mulţumite sunt unele din companiile din domeniu. OMV
Petrom, de exemplu, a anunţat pentru primul semestru o scădere a
vânzărilor cu 18% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, un profit
net de 234 de milioane de euro (cu 25% mai mic faţă de primele şase luni
din 2014) şi o reducere a investiţiilor. „Ne-am concentrat pe
asigurarea unei afaceri durabile şi profitabile într-un mediu de piaţă
cu preţuri mici la ţiţei ce ar putea dura. Am implementat măsuri de
reducere a costurilor de operare şi de creştere a eficienţei
operaţiunilor noastre. Pentru a ne menţine fluxul de numerar şi un
bilanţ solid, ne-am prioritizat investiţiile în funcţie de potenţialul
de a genera valoare pe termen lung, astfel că am obţinut o scădere a
cheltuielilor de capital ale grupului de aproximativ 30%“, a dezvăluit
directorul general al OMV Petrom, Mariana Gheorghe. Ieftinirea ţiţeiului a făcut, însă, ca Rompetrol Rafinare (rafinăria
Petromidia) să înregistreze în primul semestru un profit de 18 milioane
de dolari (faţă de o pierdere de 47 de milioane de euro în prima
jumătate a lui 2014). Asta în timp ce grupul maghiar MOL, cu o prezenţă
semnificativă pe piaţa carburanţilor din România, ar urma să
înregistreze un profit brut de 2,2 miliarde de dolari anul acesta, cu
10% mai mult faţă de estimările anterioare. La nivelul bugetului de stat, impactul petrolului ieftin este oarecum
contradictoriu – acciza pe combustibili este calculată în eurocenţi la
litru, iar pe măsură ce se vor vinde mai mulţi carburanţi, încasările
guvernamentale vor creşte. De cealaltă parte, rezultatele financiare sub
aşteptări şi restrângerea investiţiilor OMV Petrom (dar şi a altor
firme din zona explorărilor şi extracţiei) vor însemna impozite mai mici
plătite statului. Vor reuşi rezultatele mai bune ale unora dintre
jucători să compenseze aceste pierderi? Vom şti asta doar peste câteva
luni.
Europa sub asediu
La ameninţările de mai sus se adaugă valul de refugiaţi fără
precedent în ultimii 70 de ani. Mii de cetăţeni ai statelor din Orientul
Mijlociu sau Africa iau cu asalt în fiecare zi frontierele Uniunii
Europene. Iar graniţele, deşi în teorie construite astfel încât să
oprească orice intrare neautorizată, se dovedesc a fi uşor de trecut.
Din fericire, poziţia geografică excentrică a României are şi efecte
pozitive. Ţara noastră nu se află pe niciuna din rutele principale de
intrare sau tranzit utilizate de imigranţii ilegali şi, deşi în ultimele
luni au fost depistate grupuri de refugiaţi la frontierele cu Moldova,
Ucraina, Bulgaria sau pe Marea Neagră, numărul lor este încă neglijabil. Adevărata problemă este, însă, că cel mai probabil refugiaţii ajunşi
pe teritoriul UE vor fi distribuiţi şi în România sau în alte state
deocamdată ferite de fluxul migratoriu, având în vedere că ţări precum
Italia, Grecia ori Germania se declară deja depăşite de numărul acestora
(autorităţile de la Berlin, de exemplu, au estimat că până la sfârşitul
lui 2015 numărul imigranţilor ilegali aflaţi pe teritoriul ţării va
ajunge la 800.000, respectiv 1% din populaţie). Pe lângă cheltuielile
bugetare pe care le va implica găzduirea unui număr încă neclar de
cetăţeni străini, România ar putea să se confrunte şi cu o altă
provocare: printre refugiaţi s-ar putea ascunde uşor extremişti. Cu alte
cuvinte, riscurile unor atacuri teroriste pe teritoriul nostru ar putea
creşte semnificativ.
La mila politicienilor
Întrebarea care se pune este la ce ar trebui să ne aşteptăm. Am mai
sperat o dată în 2008, în frunte cu politicieni din toate colţurile
eşicherului politic, că vom trece neatinşi prin criză, însă ne-am
înşelat amarnic. De această dată, turbulenţele de pe pieţele
internaţionale ne-au prins ceva mai pregătiţi: cheltuielile statului
sunt (deocamdată) sub control, ba chiar avem excedent bugetar, gradul de
îndatorare al indivizilor şi companiilor nu a crescut semnificativ şi
niciuna din pieţele majore nu pare să fi dezvoltat ceva ce ar semăna cu o
bulă. Totuşi, nivelul datoriei guvernamentale a ajuns în zona de
atenţie, investiţiile publice se află la un nivel ridicol, iar
Executivul se pregăteşte să relaxeze fiscalitatea şi, simultan, să
crească lefurile în domeniul bugetar. În urmă cu circa o lună, guvernatorul BNR Mugur Isărescu avertiza
asupra riscurilor reprezentate de această strategie: „Relaxarea fiscală
de proporţii de anul trecut şi din iunie 2015 a schimbat total
traiectoria a ceea ce numim PIB potenţial. Aceasta face ca spaţiul de
relaxare să se îngusteze extrem de rapid şi să dispară spre sfârşitul
acestui an. Cu alte cuvinte, stimularea cererii în plus începând cu
toamna acestui an va produce numai fum, se va duce în preţuri
inflaţioniste sau în deficit de cont curent.“ El a subliniat că pentru a
avea creştere economică este nevoie nu numai de stimulente, ci şi de o
creştere a productivităţii şi a numărului de locuri de muncă. Vor fi
suficiente aceste avertismente şi veştile proaste de peste hotare pentru
a tempera elanul politicienilor? Sau faptul că anul 2016 este unul
electoral ne va duce încă o dată la dezastru? Deocamdată, tocmai a fost
aprobată ordonanţa guvernamentală prin care salariile din sistemul
sanitar vor creşte cu 25%.
Cele mai frumoase femei ale secolului 20: Audrey Hepburn rămâne în memoria noastră un exemplu de frumusețe și rafinament
Foto: metropotam.ro
de
Carmen Ștefan
31 August, 2015 - 15:15
Fără
formele voluptuoase ale lui Marilyn Monroe sau Elizabeth Taylor, dar cu
ochii migdalaţi, surâsul cald și distincţia sa, Audrey Hepburn a rămas
imaginea supremă a eleganţei și a feminităţii. Dar și a generozităţii.
Viaţa ei a fost o călătorie în căutarea iubirii și a binelui.
Dincolo
de șarmul ei de pariziancă, Audrey radia graţie sufletească în stare
pură. Iar acesta era secretul frumuseţii ei. Nimic nu era fals la ea. „Ca să ai ochi frumoși, privește binele în ceilalţi. Și ca să ai buze frumoase, rostește cuvinte frumoase“, spunea actriţa care în 1953 se lansa la Hollywood, alături de Gregory Peck, în acea „Vacanţă la Roma“ de neuitat, scrie okmagazine.ro. Când Prinţesa Ann și-a cumpărat o pereche de sandale romane,
s-a tuns pixie și a savurat o îngheţată pe străzile Romei, dedându-se
cu nesaţ micilor bucurii ale vieţii, precum oamenii simpli, lumea a
descoperit un nou tipar al frumuseţii. Androgina Hepburn, la cei 1,69 m
și 50 de kilograme, cu sâni mici, dar ochi jucăuși, era frumuseţea
anti-Marilyn. „Sex-appealul înseamnă mai mult decât măsurile
fizice. N-am nevoie de un dormitor ca să-mi dovedesc feminitatea. Pot
transmite tot atâta sex-appeal culegând mere dintr-un copac sau stând
în ploaie“, spunea ea. După două căsnicii eșuate, din care s-a retras învinsă de
infidelitatea unor soți care au fost copleșiți de greutatea numelui ei,
Audrey și-a găsit în sfârșit fericirea în ultima parte a vieții, când
l-a întâlnit pe actorul Robert Wolders și s-a dedicat muncii pentru
UNICEF. Colabora cu organizaţia de mai multă vreme, dar acum venise
timpul pentru misiunile adevărate, în cele mai afectate zone ale
Africii, unde Robert îi era mereu alături. În sfârșit, găsise un bărbat
care nu se temea de numele Hepburn, care vedea adevărata femeie din ea
și care îi împărtășea idealurile. La întoarcerea dintr-o misiune în Somalia, în august 1992,
Audrey a început, însă, să se plângă de dureri de abdomen. La Los
Angeles, medicii i-au descoperit un cancer de colon cu evoluţie
galopantă. Înainte de operaţie, doctorul i-a chemat pe fiii actriței,
Sean și Luca, pentru a-i anunţa că mamei lor i-au mai rămas doar trei
luni de trăit. Sean rememorează cutremurătorul moment: „Am
fost bulversaţi. Iar ea… ea ne privea surâzând: «E bine, încă mai am
timp să mă ocup de copiii mei. Ăsta e mersul firesc al lucrurilor».
Ne-am întors acasă și am organizat pentru ea cel mai frumos Crăciun, pe
care nu-l vom uita niciodată. Ne-am spus atunci atâtea lucruri, cu
adevărat importante…“ Frumoasa Audrey s-a stins pe 20 ianuarie 1993.
Cum depunem o contestatie la ANAF - Tot ce trebuie sa stim
Luni, 31 August 2015, ora 07:20
Foto: Adrian Benta
In
recentele dezbateri politice privind taxarea reglementata de noul Cod
Fiscal, s-a auzit cu putina rezonanta publica mentiunea surselor de
finantare a deficitului bugetar. Prin aplicarea noului Cod
Fiscal, deficitul bugetar estimat initial de specialisti este de 17
miliarde de lei. Pentru nespecialisti, cutuma ne arata ca fiecare
procent de reducere a TVA conduce la incasari catre buget mai mici cu
circa 1 miliard de euro.
Desigur, tot pentru acoperirea deficitului, ne luam la revedere de la impozitul pe dividende de 5%, ce ramane la aceeasi cota unica
de 16% pe langa multe alte taxe, iar persoanele fizice autorizate si
cele ce efectueaza profesii independente sunt suprataxate cu noi contributiisociale, introduse in noul Cod Fiscal, de care nu discuta nimeni.
O alta directie de acoperire a deficitului este o mai buna colectare a taxelor la buget, prin intermediul ANAF.
Plata impozitelor in mod corect si in totalitate este o obligatie
legitima a oricarui contribuabil al tarii, daca ne dorim sa avem un
sistem de invatamant modern, adaptat practicii sau daca dorim ca
sistemul medical sa fie deservit de persoane recompensate intr-un mod
onest.
PUBLICITATE
Problemele
apar cand aceleasi echipe de inspectori, "harsaiti" deja in lupta cu
contribuabilii suprasolicitati de multiplele schimbari legislative
aparute peste noapte, exasperati ca se impoziteaza hartiile si nu sumele
de bani, vor strange si mai tare surubul si vor scoate bani de impozite
din fapte pe care contribuabilii nu le considera impozabile.
Ce
posibilitati de aparare ai daca o echipa de inspectie iti stabileste
taxe pe care nu consideri ca le datorezi, fie ca esti o persoana fizica
din categoria celor ce vor fi inspectati sau esti o societate aflata pe
lista de verificare? In articolul de astazi, discutam de procedura contestatiei.
Aceasta
procedura a contestatiei este un drept legitim al contribuabilului
nemultumit de cele consemnate intr-un act administrativ fiscal, cum ar fi decizia de impunere sau un act administrativ fiscal de executare silita, ce incepe prin emiterea somatiei de plata.
Retinem,
asadar, ca urmarim doua proceduri de contestare, in functie daca s-a
inceput sau nu executarea silita a contribuabilului.
Sa
presupunem ca nu s-a inceput executarea silita, tu ca si contribuabil
ti-ai exprimat un punct de vedere in scris fata de constatarile unei
echipe de inspectie, iar echipa de inspectie iti explica frumos ca nu ai
habar de reglementarile fiscale, desi esti inconjurat de cei mai buni
specialisti, si iti emite o decizie de impunere cu niste taxe pe care nu
le consideri datorate la plata.
In acest caz, in termen de maxim 30 de zile de la data la care ai luat la cunostinta de existenta acestei decizii de impunere
ce a putut fi comunicata fie prin posta, fie direct sub semnatura, ai
dreptul sa depui o contestatie in asa-zisa cale administrativa de atac.
Retinem faptul ca incepand cu 1 ianuarie 2016, conform prevederilor din
noul Cod de Procedura Fiscala, termenul de depunere a unei contestatii
pe cale administrativa de atac este de 45 de zile de la data comunicarii
actului administrativ fiscal contestat.
Unde se depune contestatia?
Odata
formulata contestatia, aceasta se depune la organul fiscal emitent al
actului administrativ contestat, cu precizarea ca depunerea ulterioara
termenului indicat conduce la decaderea contestatiei.
Care sunt elementele minime ale unei contestatii?
Enumeram
aceste elemente minime, pe care trebuie sa le argumentam foarte bine
intr-o contestatie, deoarece lipsa oricaruia dintre aceste elemente
conduce la respingerea contestatiei pe motive formale, fara a se mai
analiza fondul economic si reglementarea fiscala aferenta.
In
acest sens, elementele minime ale unei contestatii sunt enumerate de
art. 206 din Codul de Procedura Fiscala, dupa cum urmeaza:
a) datele de identificare a contestatorului;
b) obiectul contestatiei;
c) motivele de fapt si de drept;
d) dovezile pe care se intemeiaza;
e) semnatura contestatorului sau a imputernicitului acestuia, precum si stampila in cazul persoanelor juridice.
Pentru
ca o contestatie sa aiba succes, se impune o foarte corecta
argumentare, bazata pe elemente logice si sustinuta prin dovezi concrete
de aplicare a temeiului normativ fiscal.
Insa nimeni nu
garanteaza succesul unei contestatii, pentru ca in toate procesele
castigate de contribuabil fata de Fisc, din ce in ce mai multe in
ultimul timp, a existat depusa o contestatie respinsa prin solutionarea
data tot de o echipa din cadrul autoritatii fiscale. Daca solutionarea
contestatiei ar fi fost facuta de un organism independent, nu am fi
privit cu subiectivism la modul de solutionare.
Ce procedura urmarim din perspectiva contestatiei, cand incepe executarea silita?
In primul rand, ar trebui sa stim prin ce act administrativ fiscal incepe procedura executarii silite.
Executarea
silita incepe prin comunicarea catre contribuabil a somatiei de plata.
Daca un contribuabil primeste acest document, si noi ne referim la
procedura legala, si nu la degringolada ce se intalneste uneori in viata
de zi cu zi, trebuie ca acest contribuabil sa se astepte la masuri
coercitive din partea autoritatii fiscale, masuri legale, deoarece
acestea exprima vointa de drept a statului.
Dupa primirea acestui
document, este foarte probabila blocarea conturilor bancare,
instituirea sechestrelor asiguratorii si, din ce in ce mai des, vanzarea
activelor contribuabilului.
Cand se depune o contestatie impotriva executarii silite?
Termenul
de depunere a unei contestatii in procedura executarii silite este de
maxim 15 zile de la comunicarea catre contribuabil a actelor
administrative fiscale contestate. Trebuie sa amintim un lucru foarte
important: aceasta contestatie impotriva executarii silite se depune la
instanta de judecata la care este arondata autoritatea fiscala emitenta a
actelor contestate.
Exista proceduri ajutatoare contribuabilului?
Pentru suspendarea pe o anumita perioada de timp a executarii silite acordam atentie la doua proceduri:
a)
depunerea la autoritatea fiscala a unei scrisori de garantie bancara
sau a unei polite de asigurare are ca efect suspendarea executarii
silite. Este o procedura relativ usoara, dar foarte greu de pus in
practica de catre contribuabilii onesti ce inregistreaza lipsa de
lichiditati, tocmai fenomenul ce a condus la neplata impozitelor.
b)
depunerea unei cautiuni, stabilita de instanta de judecata, in procent
de pana la 20% din sumele contestate, conform art. 215 din Codul de
Procedura Fiscala, in functie de aprecierea judecatorului, ce suspenda
executarea silita pana la judecarea pe fond a cauzei.
Adrian Benta, Consultant Fiscal, Auditor Financiar, Benta Consult
Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.
Foto: Adrian Benta
In
recentele dezbateri politice privind taxarea reglementata de noul Cod
Fiscal, s-a auzit cu putina rezonanta publica mentiunea surselor de
finantare a deficitului bugetar.