http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
Cu
un patrimoniu extrem de bogat, Muzeul de Artă Constanţa adăposteşte în
depozitele sale, aflate la subsolul clădirii, aproape 6.000 de opere
valoroase de pictură, sculptură sau grafică. Toate sunt păstrate după
cele mai stricte reguli de conservare, la o temperatură constantă, peste
18 grade Celsius, şi la o umiditate controlată. De anul acesta,
iubitorii de artă le vor putea admira, pe rând, o dată pe an, într-o
expoziţie temporară, la evenimentul numit „Muzeul din Depozit“. În
total, patrimoniul muzeului conţine 7.600 de lucrări, la care se mai
adaugă 228 de lucrări de la Topalu, aflate tot în custodia Muzeului de
Artă, dar donate către comună. În sălile muzeului putem admira astăzi
doar aproximativ 1.800 dintre cele mai bune lucrări de artă, selectate
din tot patrimoniul deţinut.
Patrimoniul unui muzeu de valoarea şi capacitatea Muzeului de Artă din Constanţa stă în mare parte ascuns, departe de lumina zilei şi de ochii iubitorilor de artă. Opere de mare valoare, cum ar fi cele ale pictorilor Nicolae Tonitza, Theodor Pallady, Gheorghe Petraşcu, Ștefan Luchian sau Francisc Șirato, îşi trăiesc eternitatea sub protecţia unor oameni iubitori de frumos, în subsolul Muzeului de Artă. Dr. Doina Păuleanu, directorul Muzeului de Artă Constanţa, are grijă în mod deosebit, pe lângă expoziţia permanentă pe care a reamenajat-o în primăvara acestui an, şi de minunile care au ieşit din mâna celor mai mari artişti români, ascunse acum în depozitul pe care îl are în răspundere. „Orice instituţie muzeală care se respectă are în structura sa un număr mult mai mare de lucrări decât cele care sunt expuse în expoziţia de bază. Este firesc să fie aşa, pentru că fiecare muzeu îşi adună patrimoniul pe mai multe căi - donaţii, transferuri, achiziţii. Uneori, achiziţionează lucrări de la artiştii contemporani pentru că şi aceştia, la un moment dat, vor deveni, în viitor, structuri care vor putea fi muzeologizate. Muzeul are şi o dimensiune perspectivă, ceea ce face să fie mult mai multe lucrări decât în expoziţia de bază. Raportul este cam unu la patru tablouri şi am socotit laolaltă toate cele trei secţii ale Muzeului de Artă, cel din Constanţa, cel din Topalu şi Muzeul de Sculptură „«Ion Jalea»“, ne spune directorul.
În ultimii ani, cea mai accesibilă metodă pentru ca muzeul să-şi îmbogăţească patrimoniul au fost taberele de creaţie, pentru că bani de achiziţii nu au mai fost, iar transferuri de la Muzeul Central nu s-au mai făcut. „Noi suntem un muzeu de artă modernă. Mai avem şi lucrări ale anilor ’60 - ’80, care nu mai sunt expuse niciunde în ţară, şi este o perioadă foarte interesantă în arta românească care merită arătată, pentru că a fost perioada în care artiştii au rezistat tuturor constrângerilor tematice. Indiferent care era structura dirijismului şi tematica impusă, ei îşi făceau treaba şi la un alt nivel. Erau foarte bine pregătiţi. Fuseseră elevii marilor profesori care studiaseră în străinătate, ale marii generaţii interbelice. Este o zonă, o perioadă cumva părăsită“, ne mai spune directorul muzeului.
Din sălile dedicate păstrării tablourilor, coridoarele ne conduc în depozitele cu lucrări de sculptură. Toate sunt acoperite cu huse albe, pentru ca trecerea timpului să nu-şi pună amprenta asupra lor şi să nu le reducă valoarea. Tocmai fragilitatea este unul dintre motivele pentru care cele mai multe sculpturi din ghips stau departe de ochii publicului. Printre sculpturile din ghips scoase rar în sălile de expoziţie ale muzeului se numără şi cele create de artistul constănţean Ion Jalea, cel care şi-a pierdut o mână în război şi care putea modela în unicul material ce-i permitea să-şi folosească o singură mână, gipsul. Rar vezi în sălile unui muzeu astfel de creaţii, iar sentimentul că faci parte din puţinii oameni care au acces la astfel de lucrări unice este deosebit.
Pentru ca iubitorii de artă să aibă acces şi la alte lucrări din patrimoniul muzeului constănţean, dr. Doina Păuleanu a avut ideea, în acest an, de a organiza o expoziţie cu caracter temporar în care au fost expuse câteva zeci de lucrări ce se regăsesc doar în depozit. „Vom ţine această expoziţie, «Muzeul din depozit», în fiecare an, cam o lună şi jumătate, pentru că vrem să demonstrăm ce valori patrimoniale avem. Dacă le ţinem numai în depozit este păcat“, ne mai spune directorul.
Misterele din subsolul Muzeului de Artă.
Muzeul din depozit
(galerie foto)
31 Aug, 2015 00:00
-
- 193Cu
un patrimoniu extrem de bogat, Muzeul de Artă Constanţa adăposteşte în
depozitele sale, aflate la subsolul clădirii, aproape 6.000 de opere
valoroase de pictură, sculptură sau grafică. Toate sunt păstrate după
cele mai stricte reguli de conservare, la o temperatură constantă, peste
18 grade Celsius, şi la o umiditate controlată. De anul acesta,
iubitorii de artă le vor putea admira, pe rând, o dată pe an, într-o
expoziţie temporară, la evenimentul numit „Muzeul din Depozit“. În
total, patrimoniul muzeului conţine 7.600 de lucrări, la care se mai
adaugă 228 de lucrări de la Topalu, aflate tot în custodia Muzeului de
Artă, dar donate către comună. În sălile muzeului putem admira astăzi
doar aproximativ 1.800 dintre cele mai bune lucrări de artă, selectate
din tot patrimoniul deţinut.
Averea neştiută
Patrimoniul unui muzeu de valoarea şi capacitatea Muzeului de Artă din Constanţa stă în mare parte ascuns, departe de lumina zilei şi de ochii iubitorilor de artă. Opere de mare valoare, cum ar fi cele ale pictorilor Nicolae Tonitza, Theodor Pallady, Gheorghe Petraşcu, Ștefan Luchian sau Francisc Șirato, îşi trăiesc eternitatea sub protecţia unor oameni iubitori de frumos, în subsolul Muzeului de Artă. Dr. Doina Păuleanu, directorul Muzeului de Artă Constanţa, are grijă în mod deosebit, pe lângă expoziţia permanentă pe care a reamenajat-o în primăvara acestui an, şi de minunile care au ieşit din mâna celor mai mari artişti români, ascunse acum în depozitul pe care îl are în răspundere. „Orice instituţie muzeală care se respectă are în structura sa un număr mult mai mare de lucrări decât cele care sunt expuse în expoziţia de bază. Este firesc să fie aşa, pentru că fiecare muzeu îşi adună patrimoniul pe mai multe căi - donaţii, transferuri, achiziţii. Uneori, achiziţionează lucrări de la artiştii contemporani pentru că şi aceştia, la un moment dat, vor deveni, în viitor, structuri care vor putea fi muzeologizate. Muzeul are şi o dimensiune perspectivă, ceea ce face să fie mult mai multe lucrări decât în expoziţia de bază. Raportul este cam unu la patru tablouri şi am socotit laolaltă toate cele trei secţii ale Muzeului de Artă, cel din Constanţa, cel din Topalu şi Muzeul de Sculptură „«Ion Jalea»“, ne spune directorul.
Amintiri
Toate lucrările au fost adunate încă de la începutul existenţei muzeului până în zilele noastre. Iar patrimoniul creşte în mod constant. „Am avut bani de achiziţii până în 1989 şi eram singurul muzeu din ţară care avea fonduri, pentru că era cineva la Consiliul Popular căruia îi plăcea arta şi, la sfârşitul anului, când veneau banii de investiţii din judeţ, primeam bani. De asemenea, colecţionarii preferau să ni le dea nouă, chiar dacă plăteam mai puţin, pentru că doar aşa mai puteau să le admire în acele vremuri. Atunci când ne-am constituit, ni s-au dat numeroase tablouri de la Muzeul Naţional, prin transfer. Înainte, se achiziţionau de către stat lucrări de grafică, se luau primele şapte lucrări ale unui artist şi se trimiteau la primele şapte muzee din ţară. Tot ce cumpăra ţara aveam şi noi“, ne mai spune dr. Doina Păuleanu.În ultimii ani, cea mai accesibilă metodă pentru ca muzeul să-şi îmbogăţească patrimoniul au fost taberele de creaţie, pentru că bani de achiziţii nu au mai fost, iar transferuri de la Muzeul Central nu s-au mai făcut. „Noi suntem un muzeu de artă modernă. Mai avem şi lucrări ale anilor ’60 - ’80, care nu mai sunt expuse niciunde în ţară, şi este o perioadă foarte interesantă în arta românească care merită arătată, pentru că a fost perioada în care artiştii au rezistat tuturor constrângerilor tematice. Indiferent care era structura dirijismului şi tematica impusă, ei îşi făceau treaba şi la un alt nivel. Erau foarte bine pregătiţi. Fuseseră elevii marilor profesori care studiaseră în străinătate, ale marii generaţii interbelice. Este o zonă, o perioadă cumva părăsită“, ne mai spune directorul muzeului.
Scoase la lumină
În subsolul muzeului, ordinea este cuvântul cel mai de preţ. Fiecare lucrare, indiferent dacă aparţine unui artist cunoscut sau mai puţin cunoscut, îşi are locul său special, este protejată cu stricteţe, iar fiecare categorie a operelor de artă are propria sală. Tablourile sunt mânuite cu deosebită atenţie, cu mănuşi de bumbac speciale, iar muzeografii se îngrijesc de aceste lucrări ca şi cum ar fi însufleţite. Muzeograful se transformă aici într-un medic de excepţie al unor unicate de care trebuie să răspundă cu stricteţe. Periodic, tablourile sunt şterse de praf, iar ramele sunt recondiţionate, dacă este necesar. „Avem şi lucrări de grafică, de obicei făcute în presă, pe hârtie, pe diverse tehnici, sau lucrări cu cărbune sau culori de apă. Acestea sunt mult mai vulnerabile decât lucrările realizate în ulei şi nu pot fi expuse decât în timp redus faţă de celelalte. De asemenea, atunci când acestea sunt expuse, trebuie să existe o lumină mai slabă, pentru a nu deteriora starea de conservare. Şi aceste lucrări de grafică trebuie depozitate adecvat“, ne spune dr. Doina Păuleanu. Practic, cele mai multe lucrări depozitate în subsolul muzeului sunt cele de grafică, aproximativ 3.500 de opere.Husele albe, gardienii artei
În materie de pictură, cele mai importante lucrări sunt expuse, dar unele semnate de pictori reprezentativi nu şi-au mai găsit locul în expunere din cauza spaţiului limitat, dar şi pentru că au nevoie de condiţii speciale. Un grad de umiditate prea mare, lumina prea puternică sau prea mult praf ar deteriora lucrările iremediabil. De aceea, spre exemplu, la sculptură au fost expuse doar lucrările din material definitiv - bronz, marmură sau piatră, însă subsolul muzeului ascunde, sub husele albe croite special, multe gipsuri, lucrări prin care putem vedea cel mai bine amprenta artistului. În plus, pentru ca acestea să fie conservate cât mai bine, ele nu trebuie scoase des din acest mediu, potrivit păstrării lor.Din sălile dedicate păstrării tablourilor, coridoarele ne conduc în depozitele cu lucrări de sculptură. Toate sunt acoperite cu huse albe, pentru ca trecerea timpului să nu-şi pună amprenta asupra lor şi să nu le reducă valoarea. Tocmai fragilitatea este unul dintre motivele pentru care cele mai multe sculpturi din ghips stau departe de ochii publicului. Printre sculpturile din ghips scoase rar în sălile de expoziţie ale muzeului se numără şi cele create de artistul constănţean Ion Jalea, cel care şi-a pierdut o mână în război şi care putea modela în unicul material ce-i permitea să-şi folosească o singură mână, gipsul. Rar vezi în sălile unui muzeu astfel de creaţii, iar sentimentul că faci parte din puţinii oameni care au acces la astfel de lucrări unice este deosebit.
Pentru ca iubitorii de artă să aibă acces şi la alte lucrări din patrimoniul muzeului constănţean, dr. Doina Păuleanu a avut ideea, în acest an, de a organiza o expoziţie cu caracter temporar în care au fost expuse câteva zeci de lucrări ce se regăsesc doar în depozit. „Vom ţine această expoziţie, «Muzeul din depozit», în fiecare an, cam o lună şi jumătate, pentru că vrem să demonstrăm ce valori patrimoniale avem. Dacă le ţinem numai în depozit este păcat“, ne mai spune directorul.
