Poreclă Sile this Millennium Pseudonime sile_this_millennium

sâmbătă, 29 august 2015

Parfum de răzmeriţă la Kremlin. O lovitură de stat împotriva lui Vladimir Putin pare din ce în ce mai posibilă - 28 august 2015, 17:01 - de Ana Stan - Sursa : Adevarul.ro

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
Internaţional / Rusia

Citeste mai mult: adev.ro/ntss7u
adevarul.ro International

Citeste mai mult: adev.ro/ntss7u

Parfum de răzmeriţă la Kremlin. O lovitură de stat împotriva lui Vladimir Putin pare din ce în ce mai posibilă 

28 august 2015, 17:01

 de 

Ana Stan 

 

64 share 0 inShare 117 Live Aboneaza-te la newsletter Abonare Parfum de răzmeriţă la Kremlin. O lovitură de stat împotriva lui Vladimir Putin pare din ce în ce mai posibilă Forbes: Eşecurile lui Vladimir Putin devin din ce în ce mai evidente

Citeste mai mult: adev.ro/ntss7u
64 share 0 inShare 117 Live Aboneaza-te la newsletter Abonare Parfum de răzmeriţă la Kremlin. O lovitură de stat împotriva lui Vladimir Putin pare din ce în ce mai posibilă Forbes: Eşecurile lui Vladimir Putin devin din ce în ce mai evidente

Citeste mai mult: adev.ro/ntss7u
         Eşecurile lui Vladimir Putin devin din ce în ce mai evidente 

         La un sfert de secol după căderea Uniunii Sovietice, analiştii politicii simt „un parfum de răzmeriţă“ în Rusia, în ciuda popularităţii foarte mari a lui Vladimir Putin. Potrivit zvonurilor, elita Kremlinului analizează acum dacă Putin nu cumva ar trebui să părăsească scena, înainte de agravarea situaţiei, notează Paul Roderick Gregory pentru „Forbes“. Ştiri pe aceeaşi temă Kremlinul a pus punct proiectului „Novorosia”. Ce urmează?

    „Schimbările de regim au avut loc întotdeauna în mod spontan“, ca în cazul lui Ceauşescu 

               Fondatorul publicaţiei ruse Kommersant prezice că la Kremlin va avea loc o schimbare dramatică şi sfătuieşte ruşii care au posibilitatea de a părăsi ţara să facă asta, timp de o lună sau mai bine, şi să-şi ia copiii cu ei.

               „Schimbările de regim au avut loc întotdeauna în mod spontan. De exemplu, un miting în favoarea lui Nicolae Ceauşescu organizat la Bucureşti în decembrie 1989 a degenerat într-o revoluţie care a dus la schimbarea regimului în România. De asemenea, ultimele alegeri pentru Sovietul Suprem nu au putut împiedica destrămarea Uniunii Sovietice deşi au fost susţinute pe deplin de populaţie Vladimir Iakovlev, Kommersant. 

                  Eşecurile lui Vladimir Putin devin din ce în ce mai evidente, în fiecare zi. Nimeni nu neagă faptul că Rusia este un stat „cleptocrat“ ai cărui lideri au furat atât de mult din averea naţională, spune Paul Roderick Gregory, corespondent pentru „Forbes“. 

               Însă Rusia a devenit un stat paria care încalcă legile internaţionale şi se implică în minciuni oficiale. Kremlinul lui Putin promovează şi susţine un punct de vedere asupra lumii care îi exasperează pe liderii mondiali.

  Crimeea este singura răsplată pentru sărăcie 

          Politica economică a lui Vladimir Putin este un dezastru. În ciuda promisiunilor de diversificare, Rusia rămâne un stat aflat la mâna preţului petrolului. Naţiunea lovită crunt de scăderea preţurilor petrolului, de sancţiunile internaţionale şi de embargourile autoimpuse, are economia intrată în cel de-al şaselea trimestru de recesiune şi nicio speranţă de mai bine. 

          Condiţiile de trai sunt din ce în ce mai scăzute, în ciuda promisiunilor lui Putin de stabilitate şi prosperitate. Se pare că doar birocraţia pare să fi supravieţuit în Rusia. Şi ce au câştigat ruşii din toate astea? Doar Crimeea, despre care mulţi ruşi consideră că aparţine „Mamei Rusia“. 

             Ruşii, victime ale propagandei lui Putin

 Mulţi ruşi sunt o ţintă sigură pentru propaganda lui Putin potrivit căreia Occidentul plănuieşte să atace, conflictul din Ucraina fiind primul pas dintr-o strategie malefică. Ei cred transcrierile unor discuţii dintre doi presupuşi agenţi ai Agenţiei Centrale de Informaţii (CIA) din SUA (care au un accent rusesc dubios) care conspiră să doboare avionul malaysian MH17, într-un dintre cele mai sinistre conspiraţii din istorie. De cealaltă parte, părinţii şi soţiile soldaţilor ruşi ucişi în Ucraina îşi îngroapă rudele în secret. 

Ruşii însă nu mai pot găsi uşurare nici în ideea Crimeei. Într-adevăr, Putin a anexat Crimeea fără a trage un singur foc de armă, dar peninsula costă miliarde de dolari şi se scufundă într-o mare de corupţie. Deşi susţinerea occidentală pentru Ucraina nu a avut mari efecte, ţara nu a fost abandonată şi primeşte fonduri pentru a rezista. Războiul lui Putin a reuşit să dea naştere unei Ucrainii unite care va urî Rusia multe generaţii de acum încolo.  

          Aşadar ruşii ar trebui să se întrebe care e următorul pas al lui Putin şi dacă îşi permit să continue în acest mod, continuă specialistul pentru Forbes. 

      Putin nu mai are opţiuni.  Procesul detronării a început

           Niciuna dintre opţiunile lui Putin nu este bună. Dacă retrage armele, trupele şi susţinerea rebelilor din estul Ucrainei, forţele guvernamentale vor recuceri Donbasul, iar Putin şi ruşii lui vor fi catalogaţi drept rataţi. 

Dacă aprobă o nouă ofensivă în Mariupol pentru a-şi construi un pod terestru către Crimeea, Occidentul va impune sancţiuni care vor pune complet la pământ economia aflată deja pe moarte şi va pune în pericol averile aliaţilor lui.

         Mulţi prezic sfârşitul regimului Vladimir Putin, dar încă nu este clar cum va veni acesta. Fiind ales, Putin ar trebuie fie să demisioneze, fie să moară. Dovezile sugerează că acest proces va începe cu un atac asupra apropiaţilor lui Putin, care pare deja să se desfăşoare. 

         Lovituri de presă pentru apropiaţii lui Putin 

Mai întâi, purtătorul de cuvânt al lui Putin, Dmitri Peskov, a fost acuzat de bloggerul din opoziţie, Alexei Navalnîi că a închiriat un iaht în Sicilia pentru 500.000 de dolari pe săptămână. Negarea lui Peskov a fost combătută de imagini postate pe reţelele sociale. Deseori scandalurile create de Navalnîi rămân nebăgate în seamă, dar povestea aceasta a devenit viral pe website-urile ruseşti. Peskov fusese deja atacat pentru că deţine un ceas de mână în valoare de 620.000 de dolari, pe care şi-l permite din salariul său de funcţionar public. 

             În al doilea rând, unul dintre apropiaţii lui Putin, care este şi o ţintă a sancţiunilor occidentale, Vladimir Iakunin, aflat în primul an al unui contract de cinci ani, a anunţat că demisionează din funcţia de conducere a căilor ferate ruse pentru a deveni senator din partea provinciei Kalingrad. Potrivit unor surse citate de Forbes Russia, „dacă această demisie chiar va avea loc, înseamnă că ceva foarte serios a avut loc în ultimele zile“. 

               Media rusă pune accentul pe faptul că Iakunin a refuzat să dezvăluie sursele veniturilor sale deoarece aceste probleme nu se discută în conversaţii politicoase. Bloggerul Navalnîi a completat spaţiile goale cu un inventar de 14 pagini al proprietăţilor lui Iakunin, listă pe care se află şi un castel.

               În al treilea rând, prietenul din copilărie al lui Vladimir Putin, omul de afaceri Ghenadi Timcenko, este subiectul unei lovituri de presă în publicaţia semioficială Vedemosti. Articolul notează că Timcenko, „izolat de Occident din cauza sancţiunilor“, nu-şi mai poate vizita vila de pe malurile Lacului Geneva, în iahtul său Gulfstream G650 şi a ajuns astfel să locuiască în fosta locuinţă a lui Nichita Hruşciov. 

               Mai mult, există o listă lungă de parteneri de afaceri dubioşi care şi-au desfăşurat activităţile prin giganţi ca Rosneft, Surgutneft şi Transneft. Colosul Gunvor, deţinut pe jumătate de Timcenko, înainte de impunerea sancţiunilor, reprezintă un subiect important în articol, notabil fiind faptul că Putin deţine, în mod clandestin, Gunvor, şi că ar reprezenta principala sursă a miliardelor de dolari a lui Timcenko.

              În al patrulea rând, fostul bodyguard al lui Putin şi şeful trupelor de la Ministerul de Interne, Victor Zolotov, a fost subiectul unui alt atac mediatic intitulat „Tot gunoiul într-un singur loc“ realizat de o publicaţie cu legături strânse cu serviciile de securitate. La fel ca în alte cazuri, terenurile, apartamentele şi alte averi ale lui Zolotov sunt dezvăluite detaliat. 

          Articolul se încheie cu ceea ce pare o punere sub acuzare a şefului său, Vladimir Putin. 

               „Dacă fostul bodyguard al lui Putin a reuşit să se îmbogăţească cu peste un miliard în cadrul serviciilor publice, ce putem spune despre omul pe care l-a păzit? Acesta este un caz în care tăcerea este de aur“, se arată în material.

 „Totul se va rezolva în săptămânile următoare“

          În Rusia are loc un fel de luptă pentru putere şi este clar că Putin este ţinta. Modelul atacului este unul clasic: prima dată loveşte în susţinătorii lui.

           Deşi unii susţin că un nou lider se va naşte, la fel de rău ca Putin, comentatorul rus Andrei Piontovsky susţine că este vorba despre altceva, şi anume că membri elitei ruseşti au început să trimită mesaje Occidentului „totul se va rezolva în săptămânile următoare“.

        Am mai avut parte de alarme false, iar aceasta ar putea fi o alta. Dar cel puţin acum se poate întrezări finalul regimului Putin. Ar trebui să notăm că Putin a petrecut aniversarea loviturii de stat împotriva lui Mihail Gorbaciov, 19 august, în Crimeea. Este demn de amintit şi faptul că acolo a luat cu el patru membri-cheie ai Guvernului său care ar putea să-i aleagă succesorul. Este foarte importantă pilda: păstrează-ţi prietenii aproape şi duşmanii şi mai aproape, conchide Paul Roderick Gregory.

 citeste totul despre:

 kremlin vladimir putin atacat demisie putin. oligarhi rusi criza ucraina crimeea apropiati putin aliati putin puci lovitura de stat

 Citeste mai mult: 

adev.ro/ntss7u

vineri, 28 august 2015

Refugiaţii şi schimbarea la faţă a lumii - Autor Petre M. Iancu

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

GLOBAL

Refugiaţii şi schimbarea la faţă a lumii

Odată cu milioanele de refugiaţi revărsându-se asupra Europei se schimbă nu doar chipul Bătrânului Continent. Se metamorfozează întreaga lume şi – nu în ultimul rând – Orientul Mijlociu. Dar UE se zbate singură. De ce?

Preşedintele Germaniei, Joachim Gauck, în vizită la un cămin de refugiaţi Preşedintele Germaniei, Joachim Gauck, în vizită la un cămin de refugiaţi


În Europa, frica, până la un punct firească, de import terorist, a luat o amploare fără precedent chiar şi în ţări ca Germania, în care partidele politice parlamentare au realizat un consens anti-islamofob şi pro-imigraţionist.
Dar e o lume şi dincolo de semnalele clare de umanitate, amabilitate şi civilitate, lansate de liderii Germaniei, în frunte cu preşedintele Joachim Gauck şi cancelara Angela Merkel. Şefa guvernului de la Berlin a recoltat huduieli la scenă deschisă pentru că i-a vizitat pe refugiaţii asediaţi recent, brutal, de gloata xenofobă din localitatea saxonă Heidenau. Deşi ignorat, în largă măsură, de mass media, acest spaţiu extraparlamentar musteşte de ostilitate, resentimente, furie şi angoase refulate.
N-ar trebui măturate sub covor spaimele, fricile şi temerile iscate unor largi segmente ale vechilor europeni de apariţia în masă a emigranţilor din lumea arabă şi islamică. Cresc văzând cu ochii idiosincraziile generate multora din păturile mai puţin educate de ciocnirea lor de un univers cultural străin, cu toate neplăcerile şi pericolele aferente, ca şi groaza de eventualitatea de a-şi pierde poziţiile sociale inferioare, cucerite cu eforturi mari.
E clar că o parte extinsă a Uniunii Europene, întinzându-se din Austria până în Normandia şi Scandinavia, icneşte din greu sub povara nou-veniţilor, care trebuie hrăniţi, adăpostiţi, şcoliţi şi îngrijiţi. Ei toţi ridică spinoase probleme bugetare, economice, tehnice, sociale şi psihologice. Trebuie depăşite obstacole din ce în ce mai redutabile la toate nivelurile administraţiei şi vieţii publice din ţările europene către care se îndreaptă refugiaţii. Toate aceste probleme sporesc sensibil tensiunile generate de actualul aflux.
Extrem de dificilă se prefigurează, ca atare, prezervarea păcii interne în unele zone luate cu asalt, pe de o parte, de o imigraţie musulmană dificil de integrat şi în epoci mai blânde, iar pe de alta, de intoleranţa extremiştilor angrenaţi în lupta cu intoleranţa ideologilor corectitudinii politice.
Prinşi la mijloc, moderaţii, tot mai răzleţi şi timoraţi, dar şi tot mai perplecşi, se refugiază în izolare şi tăcere. Deşi e limpede că nu tot ce se petrece e catastrofal, de vreme ce ţări îmbătrânite, cu demografii negative, ca Germania, au nevoie ca de aer de imigranţi tineri, dornici de muncă şi de prosperitate, spre a-şi păstra, pe termen lung, forţa de muncă, şi deci vitalitatea economică, vocile moderaţilor se sting. Mulţi dintre ei se tem să-şi vadă comunităţile prăbuşindu-se sub povara unei misiuni aparent sisifice de absorbire a maselor de străini. Pentru ai căror copii nu există nici destule şcoli, nici destui dascăli. Pentru ai căror bolnavi e greu să se găsească suficiente paturi de spital.
Pe de altă parte Europa n-ar fi Europa dacă nu şi-ar lua în serios datoria umanitară şi spiritul legislaţiei acordând prigoniţilor un drept de azil. Care numai pentru ultranaţionalişti şi comunişti nu înseamnă absolut nimic. În România se lărgesc cetele dacomanilor şi securiştilor-autohtonişti ce rezonează puternic la alarmismul populist anunţând cu nemiloasă stridenţă prăbuşirea intempestivă a Europei creştine sub greutatea valurilor de imigranţi.
Or, se ştie că de acordarea de azil ori drept de şedere au profitat şi generaţii întregi de români, mânaţi peste Dunăre şi graniţe de neomenia, inepţia şi corupţia regimului comunist, de ceauşism, de barbaria mineriadelor şi de sărăcia parcă fără leac a deceniilor de fesenism postcomunist.
Dar toate acestea nu înseamnă că Europa occidentală ar fi obligată, ori bine sfătuită să primească străini în mod nelimitat. Căci dreptul la azil poate fi omorât şi prin abuz. Sau, după cum scria recent editorialistul german Stefan Aust, prin supraextinderea acestui drept, dacă, precum în aceste zile, paragrafele legii azilului, una sacrosanctă pentru o ţară ce-şi ia în serios despărţirea de trecutul nazist, nu mai fac faţă unui aflux de proporţii gigantice.
Dincolo de necesitatea coordonării paneuropene întru aplanarea crizei, Bătrânul Continent n-ar trebui să se complacă în a se confrunta cu ea fără ajutor extern. În fapt, deşi afectează acut Europa, e vorba de o problemă globală. Ca atare, Uniunea Europeană are dreptul şi datoria să ceară intervenţia de urgenţă a acelor guverne şi forţe care, prin erori, omisiuni, acţiuni şi inacţiuni au provocat criza indirect, favorizând extinderea flagelului terorismului islamist.
În cauză e, desigur, America, a cărei gestiune defectuoasă a conflictelor regionale a favorizat puternic exacerbarea extremismului şi accelerarea procesului metastazării teroriste într-o regiune vulnerabilizată puternic, între altele, de retragerea prematură a trupelor SUA din Irak şi Afganistan. În cauză sunt şi regatele şi emiratele din Golf, al căror export de islamism de sorginte wahabită, deci saudită, se află la orginea actualei crize, una care depopulează galopant regiuni vaste şi ţări întregi.
În fine, în cauză sunt şi sutele de milioane de musulmani moderaţi din întreaga lume. Care, după cum, pe drept cuvânt, reliefa, în aceste zilele, regina Rania a Iordaniei, „nu fac destul să lupte contra jihadismului pretinsului stat islamic”. Astfel că jihadiştii „au modificat”, potrivit reginei, „percepţia Orientului Mijlociu, continuând să-şi răspândească doctrina diabolică”, în timp ce „moderaţii nu se străduiesc suficient să învingă în lupta ideologică aflată în centrul acestei bătălii”.
O Uniune Europeană cu un leadership competent ar trebui să ţină seama de toate acestea. În fapt, ar fi trebuit să prevadă neajunsurile actuale şi să le prevină.

Muhammad (2015) Movie - (unofficial) Trailer - Majid Majidi - گوشه‌نما ف...



http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

RFI: Premieră cinematografică: „Mahomed”, filmul despre viața Profetului, tensionează lumea arabă

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html


RFI: Premieră cinematografică: „Mahomed”, filmul despre viața Profetului, tensionează lumea arabă





RELATARE RADIO FRANCE INTERNATIONAL DE LUCA NICULESCU:
O premieră cinematografică mondială sensibilă are loc miercuri. Pelicula va fi difuzată în 150 de cinematografe din Iran, iar joi e prezentată în deschidere la festivalul de film de la Montreal. « Mahomed », film despre  tinerețea profetului, e realizat de un mare cineast iranian si dă deja naștere la controverse în lumea arabo-musulmană, deși foarte puțină lume l-a văzut până acum. 
Majid Majidi este unul dintre cei mai cunoscuți regizori de film din Iran, dar niciodată nu a avut atâtea emoții ca înainte de proiecția de miercuri seară. Regizorul, care a realizat printre altele « Copiii cerului », film nominalizat la Oscar în 1998, revine cu Mahomed, o producție ce a costat nu mai puțin de 40 de milioane de dolari. Este cel mai scump film iranian făcut vreodată, dar nu acesta e motivul pentru care se va vorbi despre el.  Mahomed e un film despre tinerețea Profetului iar regizorul spune într-un interviu pentru agenția France Presse că s-a simțit într-un fel obligat să îl facă. «Islamul are o imagine proastă în lumea occidentală, o imagine violentă care nu are nimic de a face cu adevărata natură a acestei religii » spune regizorul. De unde vine această imagine ? « De la grupările teroriste, cum ar fi Stat Islamic, are nu au nici o legătură cu Islamul, dar i-au furat numele pentru a răspândi teroarea în întreaga lume ».
În calitate de artist musulman, regizorul spune că vrea să schimbe această imagine « Islamul nu e terorismul violent, ci o religie a bunătății și a păcii », mărturisește Majidi.

Tensiuni în lumea musulmană? 

Înainte de a vedea care va fi reacția occidentalilor, regizorul va avea de înfruntat însă reacțiile musulmanilor. Unele dintre ele au început deja să apăra, deși filmul încă nu a fost proiectat.  Marea problemă a peliculei este legată de reprezentarea Profetului în imagini. Ea nu e explicit interzisă de Coran, dar o mare parte a teologilor suniti, mai ales a wahabitilor, care sunt cei mai radicali, o condamnă pentru că văd în ea o incitare la idolatrie.  Ne amintim ce s-a întâmplat după ce ziare occidentale au publicat caricaturi cu profetul. Reacția radicalilor a fost provocată atunci în primul rând de faptul că ziarele și-au permis să publice reprezentări ale lui Mahomed.
Ce răspunde însă cineastul ? el spune că Islamul e prost cunoscut și pentru că s-au făcut puține filme despre el. « Există cel puțin 200 de filme despre Iisus, încă o sută despre Moise, dar doar vreo 40 despre Mahomed », amintește Majidi
În plus, Iranul, care a finanțat filmul, este de confesiune șiita. Teologii de aici sunt mai puțin duri decât suniții în privința reprezentării Profetului. Tensiunile au apărut deja între Iranul șiit și Arabia Saudita sunita, sau chiar Egipt, unde clerici importanți au cerut că filmul să nu fie difuzat. « Iranienii amestecă religia cu multe tradiții persane, care nu au nimic de-a face su Islamul », spune un înalt reprezentat saudit, care conchide « asistăm la o tentativă de propagandă făcută de Iran »

Filmul trebuie să unească, nu să dezbine

Ca să evite acest tip de polemică regizorul a apelat la tot felul de artificii.  În filmul Mahomed, chipul Profetului nu apare, dar i se văd însă din când în când silueta și profilul. «Musulmanii cei mai radicali ar putea fi deranjați» recunoaște regizorul.
Majidi speră însă ca filmul său să îi unească si nu să îi dezbine și mai mult pe musulmani. El spune că a prezentat producția unor lideri religioși șiiți și sunniți în Iran și Turcia, care au apreciat filmul.
Ultima mare polemica legată de un film în care apărea profetul a avut loc acum 40 de ani. Producția se numea «Mesajul», era realizată de un cineast american de origine siriană și îi avea în rolurile principale pe Anthony Quinn și Irene Papas.  Chiar și atunci musulmanii radicali au protestat față de difuzarea acestui film, pe care l-au considerat o blasfemie.

Pe cine sperie aducerea lui Munaf în ţară - de Ondine Ghergut , 27 august 2015

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

Pe cine sperie aducerea lui Munaf în ţară

de  

Ondine Ghergut ,  

27 august 2015

 - stire actualizata la ora 22:14, 27 august 2015

Pe cine sperie aducerea lui Munaf în ţară
Readucerea în România a asociatului lui Omar Hayssam reprezintă – dincolo de succesul instituţiilor statului, care aduc în faţa justiţiei un condamnat pentru terorism la 10 ani de închisoare – şi un bun prilej pentru lămurirea contextului în care a avut loc răpirea jurnaliştilor din 2005.
Mohammad Munaf poate dezvălui legăturile dintre lideri PSD şi Omar Hayssam, cel care a organizat în 2005, răpirea jurnaliștilor români la Bagdad, legături care privesc afaceri de corupţie în care sirianul a fost implicat, dar poate şi faptul că unii dintre ei au avut cunoştinţă de planurile acestuia. Procedurile pentru această operaţiune au fost demarate prin Consiliul Suprem de Apărare al Țării condus de Traian Băsescu. Ca să argumentăm posibilele dezvăluiri ale lui Munaf cu privire la o eventuală implicare a unor oameni din PSD în răpire trebuie să ne aducem aminte împrejurările. Prima fază a răpirii a fost aranjată de la București de Omar Hayssam, scopul declarat fiind plecarea sa din țară pentru a-i salva pe jurnaliști, însă cel real era să scape de Justiție.
În 2001-2004, Omar Hayssam era membru PSD și chiar a figurat pe listele electorale ale acestui partid  la alegerile parlamentare din 2004. Omar era sponsorul principal al PSD și nu lipsea din delegația președintelui Ion Iliescu când acesta se plimba prin țări străine.   » P5
Într-o emisiune TV, realizată de jurnaliști acum la „România liberă“, însuși șeful administrației lui Iliescu, Ioan Talpeș, a recunoscut în direct faptul că, din cabinetul său de la Cotroceni, îl suna pe Omar Hayssam să sponsorizeze diferite acțiuni ale PSD. În perioadele puterii pesediste, Omar Hayssam și-a adjudecat numeroase active ale statului pe mai nimic.  A defrișat unde a vrut, iar după defrișările sale au urmat alunecări de terenuri şi inun­daţii. A tras țepe statului român în mai toate domeniile, inclusiv în  agricultură. Un scandal de răsunet a fost cel al adjudecării, pe acte false, a IPRS Băneasa – Întreprinderea de Piese Radio și Semiconductori, ce producea componente inclusiv pentru industria militară. Între 2001-2004 își consolidase un adevărat imperiu prin furt din bunurile publice. Omar avea sucursale inclusiv la Moscova, o importantă platformă a afacerilor sale.

Contextul răpirii

În decembrie 2004, Traian Băsescu a câștigat alegerile prezidențiale și a început în forță reformarea statului, un loc principal revenind  anticorupției și reformării serviciilor secrete. Între cei vizați de anchete era și Omar Hayssam, principalul sponsor al PSD. În ianuarie 2005, șeful SRI, Radu Timofte (fost lider PSD, decedat) a anunțat că la adresa președintelui țării Băsescu există reale pericole de asasinat.
În 28  martie 2005, în timp ce președintele Băsescu tocmai terminase de făcut o vizită soldaților români de pe frontul luptei antitero, a picat vestea: trei junaliști, respectiv Marie Jeanne Ion (redactor-șef adjunct la Prima TV), operatorul Sorin Pișcoci și jurnalistul Ovidiu Ohanesian de la „România liberă“ au fost răpiți la Bagdad, unde s-au dus însoțiți de Mohammad Munaf, mâna dreaptă a lui Omar Hayssam, pe banii lui Omar Hayssam.

Cine erau răpiții?

Marie Jeanne este fiica, pe atunci, a senatorului PSD Vasile Ion, prietenul și colegul de partid al lui Omar Hayssam.
Operatorul Mișcoci era subordonatului jurnalistei, iar Ohanesian a plecat din curiozitate jurnalistică, la propunerea unui fost apropiat al Securității care încă mai lucra la RL.
Personajul important era senatorul PSD de Buzău  Ion Vasile, fost prefect al județului în care Omar Hayssam își dezvoltase un adevărat imperiu.
Sursele noastre din serviciile secrete ne-au spus încă de atunci că răpirea s-a pregătit în laboratoarele PSD, dar nu au fost găsite probe în acest sens.
Aceste suspiciuni au fost amplificate și de doctorul  Mircea Beuran, lider PSD, care i-a descoperit un cancer lui Omar, motiv de eliberare a acestuia din arest.
După eliberare, Omar a fugit din țară, iar Traian Băsescu a promis că îl va readuce în România, promisiune onorată.
 După readucerea în țară, Omar nu a făcut dezvăluiri importante despre oamenii din PSD care l-au protejat.Acum, este posibil să vedem că Mohammad Munaf nu va respecta legea tăcerii şi am putea afla mai multe despre contextul acelor vremuri. Munaf poate cere rejudecarea, iar în cadrul rejudecării poate face dezvăluri, mai ales că între timp SRI a fost reformat și îi poate asigura protecția de care are nevoie.

Caricatura zilei – 28 august


FUN NEWS

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

Utilizarea cardului de sanatate devine obligatorie de la 1 septembrie - De Cristina Negrila - 28 Aug, 2015

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
 PSnews - Post Scriptum la fiecare știre

Utilizarea cardului de sanatate devine obligatorie de la 1 septembrie



Card de sanatate
Cardul naţional de sănătate va deveni obligatoriu începând cu data de 1 septembrie 2015, putand fi utilizat atât în sistemul public de sănătate, cât şi în cel privat, condiţia fiind ca serviciile medicale să fie acoperite de contractul pe care instituţiile sanitare private îl au cu Casa de sănătate, informeaza romaniatv.net.
Cardul naţional de asigurări sociale de sănătate este un instrument de validare şi decontare a serviciilor medicale.
Se poate folosi cardul naţional de sănătate şi în sistem privat pentru că şi cei de la privat sunt în contract cu Casele. Au un pachet de servicii pe care le oferă în virtutea contractului pe care îl au cu Casa, cu Casa teritorială, şi atunci au nevoie de card. Dar pentru serviciile care nu sunt acoperite de contractul pe care îl au cu Casa teritorială, cardul este inutil. Cardul este pentru validarea acelor servicii care sunt în contract cu Casele. Faptul că există acest instrument care să poată să valideze serviciile, ne ajută pe noi să avem un control asupra serviciilor care apar în sistem„, potrivit reprezentanţilor CNAS.
Acest instrument modern, utilizat în majoritatea ţărilor europene, este codul de acces pentru toate sistemele informatice ale CNAS şi conţine datele de identificare al asiguratului. Cardul va deveni instrumentul de confirmare a prestarii tuturor serviciilor din sistem (Platforma Ionformatică a Asigurărilor de Sănatate). Totodată, acesta va face dovada calitatii de asigurat, necesara pentru a beneficia de serviciile medicale din pachetul de baza, decontate din FNUASS.
Activarea cardului de sănătate se face la orice furnizor de servicii medicale la care asiguratul apelează prima dată după primirea documentului. Nu este necesar ca asiguratul să meargă special la medic pentru activarea cardului. Operațiunea de activare durează maxim 30 de secunde și constă în înlocuirea codului pin inițial al cardului (000) cu un cod PIN din patru cifre ales de asigurat, pe care acesta nu trebuie să îl divulge. Cardul naţional de sănătate primit de asigurat conţine doar datele sale de identificare.
Pe card şi în memoria electronică a cardului sunt imprimate: numele şi prenumele asiguratului, codul unic de identificare în sistemul de asigurări sociale de sănătate, numărul de identificare al cardului naţional de asigurări sociale de sănătate (CID), data naşterii, termenul de valabilitate al cardului (5 ani). Doar la cererea asiguratului, medicul de familie poate inscripţiona pe cardul de sănătate date medicale.
Odată activat, cardul de sănătate va fi prezentat ori de câte ori asiguratul apelează la furnizorii aflaţi în contract cu casa de asigurări de sănătate pentru servicii medicale sau farmaceutice. Furnizorul va introduce cardul în cititor, iar asiguratul va tasta codul PIN. Dacă asiguratul tastează greşit codul PIN al cardului de sănătate, de cinci ori consecutiv, acesta se blochează. În această situaţie, medicul va telefona la numărul de helpdesk 021.202.6995 pentru deblocare.
Asiguraţii care au primit carduri naţionale de asigurări sociale de sănătate cu date personale eronate sau au pierdut/distrus acest document vor solicita eliberarea unui nou card la casa de asigurări de sănătate în evidenţa căreia se află. Asiguraţii vor primi cu titlu gratuit noul card de sănătate în situaţia în care cardul conţine date eronate. Asiguraţii vor plăti contravaloarea serviciilor de producţie şi distribuire prin poștă a noului card, în cazul pierderii/distrugerii cardului iniţial. Costurile sunt de 15 lei. Plata se va face la sediul casei de asigurări în evidenţa căreia se află asiguratul.
În cazul solicitării unui nou card de sănătate, până la primirea acestuia, asiguratul va beneficia de servicii medicale în sistemul asigurărilor sociale de sănătate în baza unei adeverinţe de înlocuire a cardului de sănătate. De asemenea, pentru asiguraţii care refuză primirea cardului de sănătate din motive religioase sau de conștiință, în baza unei cereri în care se expun motivele refuzului, casa de asigurări de sănătate va elibera adeverinţa de înlocuire a cardului de sănătate. Adeverinţa este valabilă trei luni de la eliberare.
Serviciile medicale în sistemul public de sănătate vor fi acordate asiguraților cu vârsta de peste 18 ani în baza cardului național de sănătate începând cu 1 septembrie, precizează CNAS.
Asigurații pe numele cărora a fost tipărit cardul, dar din diverse motive nu au intrat încă în posesia lui, trebuie să se adreseze casei de asigurări în evidența căreia se află pentru a solicita eliberarea cardului de sănătate. Mai mult, persoanele care călătoresc în străinătate pot solicita Cardul European la Casa de Asigurări de Sănătate, cel național folosindu-se doar pe teritoriul țării.

https://silethismillennium2019.blogspot.com/

Cine a Furat Banii lui Ceausescu | PODCAST Cristian Sima