http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

Financial Times, despre DNA: Tigrul de hârtie își arată colții

Publicat

 05:39 27.07.15

România – cândva considerată una dintre cele mai corupte țări din UE – a devenit o pepinieră de testare a combaterii corupției la nivel înalt și asta pe măsură ce tigrul de hârtie - DNA - a început să-și arate colții, scrie Financial Times într-un articol semnat de la București de Andrew Byrne.

Laura Codruța Kovesi 

FOTO: Mediafax Foto

Fluxul continuu de cazuri de corupție prezentate public nu numai că generează o frenezie media, dar a început să aibă efecte și asupra mult așteptatei reforme fiscale, notează jurnalistul.
Direcția Națională Anticorupție, văzută cândva ca o formă fără fond (un „tigru de hârtie”), înființată doar ca o condiție a intrării în UE, acum este percepută ca un adversar de temut chiar și de către cei mai puternici politicieni ai țării. Jurnalistul de la FT menționează în context că Victor Ponta a fost pus sub învinuire pentru o serie de acuzații - fals, evaziune fiscală, spălare de bani și conflict de interese pentru activitatea desfășurată ca avocat între 2007 și 2008 -, o parte din bunuri i-au fost puse sub sechestru, în timp ce fostul său asociat Dan Șova și fostul ministru de finanțe Darius Vâlcov sunt și ei acuzați de corupție.
Victor Ponta este primul premier în exercițiu din România care este pus sub acuzare în timp ce este în funcție. Dar cazul care a demonstrat prima oară „mușchii” DNA a fost cel al fostului prim-ministru Adrian Năstase, condamnat în 2012 și 2014, precizează FT.
Din 2013, de când DNA se află sub conducerea Laurei Kovesi - procurorul de 42 de ani, fostă vedetă a echipei naționale de baschet - numărul de condamnări obținute crește rapid: au fost peste 1.000 anul trecut.
Performanța DNA-ului românesc a început să atragă atenția altor țări afectate în mod similar de corupție, cum ar fi Grecia, Bulgaria și Croația, unde interesul pentru modul în care procurorii anticorupție din România au devenit așa de puternici este din ce în ce mai mare, susține Financial Times.
Cotidianul financiar britanic consideră că punctul de cotitură pentru activitatea DNA - dincolo de sprijinul de care a beneficiat din partea Comisiei Europene și a Statelor Unite și de relansarea agenției sub o nouă conducere, în 2005, de către Monica Macovei - l-a constituit modificarea Codului penal din 2009-2010, prin care procurorilor li s-au dat puteri mult mai mari de investigare și arest.
Financial Times notează că DNA se bucură de sprijinul președintelui Klaus Iohannis, în timp ce Victor Ponta susține că dosarul împotriva lui este motivat politic. Totuși, a demisionat de la conducerea partidului și dă semne că ar renunța la putere, scrie Financial Times. Ziarul menționează și trimiterea de către președinte a Codului fiscal pentru reexaminare în Parlament, gest în care analiștii văd o modalitate de creștere a presiunii pe șeful Guvernului. Legea conținea reduceri de taxe populiste în cazul cărora UE a avertizat că vor adânci deficitul fiscal al României, precizează FT.
Pe de altă parte, zelul DNA a atras și critici, oponenții reliefând că o rată de 90 la sută de condamnări este mai degrabă proprie Coreei de Nord decât Bucureștiului. În plus, ofensiva anticorupție a dus și la consecințe nedorite: teama de punere sub acuzare a paralizat administrația publică, oficialii de la nivel mediu al administrației încetând să mai acorde contracte publice pentru a evita orice eventuală investigație. Pentru unii, procurorii României au devenit prea puternici, iar anchetele lor prea extinse. Parlamentarii vor discuta la toamnă propuneri de limitare a măsurii arestului preventiv, o măsură care, în opinia altora, este destinată să taie aripile agenției.
Totuși, operațiunea lui Kovesi se bucură de susținerea a 65 la sută dintre români, obișnuiți de mult timp să-i vadă pe politicieni îmbogățindu-se în ciuda salariilor modeste. Mulți văd în acțiunile DNA o îndelung așteptată curățare a clasei politice, care menține la conducere o rețea comunistă de clientelism, la peste două decenii de la executarea fostului dictator Nicolae Ceaușescu, mai scrie Financial Times, care publică într-un chenar separat cele mai proeminente cazuri de politicieni condamnați sau aflați sub investigație

Sfinţii Închisorilor, Cioran, Eliade, Ţuţea, Noica, Vulcănescu, Gafencu interzişi de Iohannis şi clasa politică coruptă By TENE IONUT - Jul 22, 2015 - Sursa : Juurnalul Romanesc

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

Jurnalul Romanesc

Sfinţii Închisorilor, Cioran, Eliade, Ţuţea, Noica, Vulcănescu, Gafencu interzişi de Iohannis şi clasa politică coruptă

By

 TENE IONUT -

Jul 22, 2015

50

Nu am avut nici cea mai mică îndoială că „Führerul din Carpaţi”, preşedintele ales şi pe Facebook România, Klaus Iohannis, va promulga Legea antinaţională şi anticonstituţională, denumită greşit de presă ca Legea anti-legionară, şi pompos declarată de iniţiatorii sub „acoperire”: Legea pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 31/2002 privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii. Nu m-am îndoit că va promulga legea din mai multe motive: 1. Klaus Iohannis e produsul elaborat al sistemului neo-comunist şi neo-securist perpetuat după decembrie 1989, ca să conducă ţara spre sub-colonie şi dinamitarea economiei autohtone. Eu nu m-am înşelat în noiembrie 2014 de propaganda neo-securistă ce controlează media şi establishment-ul politic; 2. nu cred că un sas de religie lutherană poate să simtă „dimensiunea românească a existenţei” şi „spaţiul mioritic” al triadei Blaga, Vulcănescu, Noica; 3. Klaus Iohannis e expresia politică a unor interese politice străine, implementate la noi în ţară, în cârdăşie cu grupări politice dezarticulate de interesul naţional? Sincer mă cuprindea tristeţea, nostalgia şi melancolia la apelurile dramatice către Klaus Iohannis ale fiicei lui Mircea Vulcănescu, călugărilor de la Mănăstirea Petru Vodă, Academiei Române sau istoricului Cristian Troncotă, care făceau apel la raţiunea preşedintelui cu exemplul martirilor români ce vor fi crucificaţi de lege a doua oară, după iadul anilor 50. Apelurile bine intenţionate, frumoase şi agumentate erau din păcate retorice, pentru un om, care e doar robotul sistemului neo-comunist.
De vină pentru promulgarea acestei legi, care încalcă legile ţării, Constituţia României, drepturile omului şi deciziile Tribunalului Penal de la Nuremberg, nu e numai preşedintele Klaus Iohannis. În primul rând, vinovat este iniţiatorul ei, Crin Antonescu, înconjurat de o clică de consilieri, care nu cunosc istoria adevărată a României. Crin Antonescu a crezut în subţirimea sa intelectuală, că dacă se pune bine cu comilitonul neo-marxist de la Institutul „Elie Wiesel”, fiul unui bolşevic venit pe tancurile sovietice să instaureze comunismul, va ajunge preşedintele României. Nu nu mai că nu a ajuns preşedinte, dar şi a fost extras  ca o “măsea stricată” de pe scena politică naţională, cu ruşinea şi oprobiul crucificării din nou a martirilor anticomunişti, a Sfinţilor Închisorilor şi celor mai mari intelectuali ai ţării: Noica, Eliade, Vulcănescu, Ţuţea, Cioran, Ionescu (să nu se uite că a fost ataşat diplomatic al lui Ion Antonescu pe lângă guvernul de la Vichy) sau a mucenicilor ca Valeriu Gafencu, Ilie Cleopa, Arsenie Papacioc sau Iustin Pârvu. Propunerea legislativă nu a fost supusă dezbaterii publice, ea a trecut şerpeşte în comisia condusă de colaboratori a securităţii comuniste, dovediţi în instanţă de CNSAS şi a fost votată în plen aproape în unanimitate de un parlament format din numeroşi penali şi corupţi, deci şantajabili şi fără calitate morală să decidă dacă Mircea Eliade trebuie interzis sau nu? Din păcate, presa mainstream a păstrat o tăcerea complice privind această lege, care încalcă legislaţia naţională şi internaţională.

De fapt, această lege, care e un atac murdar la valorile naţionale, morale, religioase şi la ierarhia culturală a românilor, este şi expresia unei miasme politice nomenclaturiste, provenite şi de tipul celei din anii 50, când bolşevismul era la putere în Româna supusă tancurilor sovietice. Acum ce tancuri ne mai supun ca să ne punem din nou la index valorile? De ce îi este frică în prezent lui Klaus Iohannis şi clasei politice incompetente de Sfinţii Închisorilor, de Eliade, Cioran, Noica, Vulcănescu, Ţuţea sau de mărturisitori ca Iustin Pârvu şi Arsenie Papacioc, de mucenicii Valeriu Gafencu sau Ilie Lăcătuşu. Ce puterncii sunt şi după moarte aceşti stâlpi ai culturii şi ortodoxiei româneşti de preşedintele Iohannis şi comilitonii neo-comunişti fac legi speciale pentru ca să fie interzişi. Se vor schimba denumirie de şcoli Eliade, Ţuţea sau Vulcănescu din ţară? Vor fi interzise poeziile lui Radu Gyr sau Lucian Blaga? Va fi interzisă de către noua “poliţie a gândirii” opera lui Tudor Arghezi, că a compus poezia “Făt-Frumos” dedicată lui CZ Codreanu? Cred că Iohannis şi o parte a clasei politice doresc ca românii să nu mai se raporteze la valori culturale naţionale şi religioase, ca poporul să devină o populaţiune de mancurţi, care să îngurgiteze pe nemestecate, fără să gândească, toate interesele economice şi geopolitice ale multinaţionalelor şi marilor puteri?
Ionuţ Ţene

Șantaj la nivel înalt!!! Davidoiu versus Ungureanu: ONU sau apartamentul!!! - Jurnalul Romanesc

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
http://www.jurnalulromanesc.at/wp-content/uploads/2015/05/Untitled-21.jpg

Jurnalul Romanesc

Șantaj la nivel înalt!!! Davidoiu versus Ungureanu: ONU sau apartamentul!!!

By  

ioniarmanca 

Jul 23, 2015

592

Viaţă de sinecurist pe banii românilor! M.R.U. un comunist „democrat” are apartament plătit de statul român la Viena.

După decembrie 1989, cea mai bună meserie publică e tot cea de fost nomenclaturist comunist. Omul care întruchipează perfect continuitatea securisto-comunistă de după 1990 şi că numic nu s-a schimbat pentru oamenii sistemului totalitar este Mihai Răzvan Ungureanu, fostul şi actualul şef SIE şi fostul premier al României oferită pe tavă intereselor economce străine. Mihai Răzvan Ungureanu de tânăr a fost un descurcăreţ, cu proptele de la PCR şi protejat de Securitate. Născut dintr-o familie de intelectuali modoveni, cu mamă specialistă în limba ebraică, MRU a fost repede luat la ochi albaştri de sistemul securisto-comunist. La numai 18 ani a fost promovat membru în CC al UTC sub directa coordonare a lui Nicu Ceauşescu, fiul dictatorului comunist. MRU s-a remarcat prin articole marxiste şi osanale dedicate lui Nicolae Ceauşescu în „Opinia Studenţească”, de provoca la propriu greaţa şi voma colegilor de la Facultatea de Istorie din Iaşi pentru oportunismul său gregar. Revoluţia l-a prins mobilizând studenţii în favoarea dictatorului Nicolae Ceauşescu. Lovitura de stat din decembrie 1898 i-a priit ucenicului lui Karl Marx, pentru că devenit un promotor al ideilor lui Soroş şi bursier al acestei fundaţii, care militează pentru destructurarea culturii şi valorilor naţionale. Promovat de CP Tăriceanu în guvernul său, în 2005, ca secretar de stat, apoi ca ministru de externe, MRU este artizanul renunţării la averea de miliarde de euro a Fundaţiei Gojdu în favoarea statului maghiar. Mai mult, MRU a reuşit blocarea negocierilor cu Moscova pentru returnarea tezaurului românesc furat de bolşevici în 1917. Pentru „meritele” sale împotriva intereselor naţionale MRU este promovat de Traian Băsescu în funcţia de şef SRI şi premier la României. Este dat jos din funcţia pe care nu o merita în urma protestelor românilor din Piaţa Universităţii, nemulţumiţi de incompetenţa premierului preocupat de vita Kobe la cină, decât de dezvoltarea economiei româneşti. MRU a fost acuzat de al doilea om din SRI-ul lui Virgil Măgureanu, purtătorul de cuvânt, Nicolae Ulieru, că a fost racolat de un serviciu secret străin. Asta nu l-a împiedicat pe marioneta intereselor străine Klaus Iohannis să-l pună şef peste spionii români din străinătate?

Alegerea lui Klaus Iohannis ca preşedinte al României, în urma manipulărilor de pe Facebook, MRU devine copilul răsfăţat al noului Fhurher din Carpaţi. Este repus pe postul de şef la SIE, în ciuda protestelor presei şi societăţii civile care au scos în evidenţă gafele de proporţii făcute împotriva interesului naţional de către MRU, specialist în limba ebraică şi discursuri diplomatice în limbaj de lemn.Un lucru mai puţin cunoscut despre MRU este talentul său de om „de afaceri”  pe banii publici, din taxele şi impozitele românilor aşa cum a fost învăţat la Şcoala de partid „Ştefan Gheorghiu”, când era nomenclaturist comunist. Din 2001 încep învârtelile lui MRU la Viena, când a fost numit director general – emisar special al Pactului de Stabilitate pentru Europa de Est şi apoi coordonator adjunct al Iniţiativei de Cooperare Sud-Est  Europeană (SECI), între anii 2003 – 2004. MRU primeşte de la statul român un apartament de lux în inima Vienei, cu plata uilităţilor la zi din partea bugetului de stat. Dar surpriza vine când în 2005 MRU părăseşte postul pentru o altă sinecură de stat în Guvernul Tăriceanu, la Bucureşti. MRU nu predă apartamentul de lux către statul român ci îl păstrează ca loc de refugiu şi odihnă între sesiunile ministeriale. Mai mult, apartamentul de lux plătit în continuare de statul român, deşi nu avea dreptul să mai locuiască, pentru că nu mai era funcţionar la Viena, este folosit de soţia lui MRU, care din asistentă medicală devine un medic de succes la Viena şi negociază contracte cu OMV pe perioada când soţul era şef la SIE. Asta nu e trafic de influenţă d-na Kovesi? Democraţia e doar „pentru căţei”? Premierul Mihai Răzvan Ungureanu susţinea că banii primiţi de soţia sa din partea companiei OMV, în perioada în care el conducea Serviciul Român de Informaţii (SIE), nu reprezenta un conflict de interese, conform definiţiilor prevăzute de legea în domeniu. Grupul de Investigaţii Politice (GIP), condus de Mugur Ciuvică, a sesizat, în 2012, Parchetul ICCJ în legătură cu conflictul de interese în care s-ar fi aflat fostul director SIE, Mihai Răzvan Ungureanu, din cauza contractului soţiei acestuia cu firma austriacă OMV AG. Daniela Ungureanu, soţia fostului premier, a primit, în 2009 şi în 2010, în baza unui contract de “servicii de consultanţă medicală”, suma totală de 711.866 RON, adică 170.000 de euro, de la firma austriacă. GIP a sesizat Parchetului faptul că fostul director al SIE s-a aflat în conflict de interese începând cu anul 2009, când soţia sa a început să fie plătită de OMV. Bineînţeles că parchetul nu anchetează oameni ca MRU, ce sunt de la serviciile de specialitate care conduc România pentru interesele economice ale altora. Procurorii bagă la zdup doar plevuşca, cum le ordonă americanii. Şi în ziua de azi, MRU, care este din nou şef al SIE, deţine apartamentul de lux din Viena, care este păstrat de familia sa, cu facturile plătite la zi de de la bugetul de stat. Trebuie să aibă şi nomenclaturistul MRU locul său de refugiu şi odihnă pe banii românilor. Apartamentul e “acoperit” informaţional de Ambasada României la Viena. Se explică astfel faptul că pe Silvia Davidoiu nu o clinteşte nimeni de la post, deşi decizia de mutare e semnată de către Iohannis de circa şase luni de zile? Ambasadoarea (fosta) de la Viena se laudă în stânga și în dreapta că nu o miscă nimeni de la Viena că altfel îl dă în gât pe Ungureanu. Să fie oare chiar atât de mare nesimțirea în diplomația românească? Ar fi capabilă oare soția lui MRU să trateze această boală?

MRU – trai neneică pe banii românilor! La vremuri noi, tot noi, foştii comunişti.

Andrei Ionescu Albac

Klaus Iohannis si populismul PNL - Luni, 27 Iulie 2015, ora 08:05 - Ioana Ene Dogioiu - Senior editor : Ziare.com

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

Politic > Klaus Iohannis > presedinte

Klaus Iohannis si populismul PNL

Luni, 27 Iulie 2015, ora 08:05

Ioana Ene Dogioiu

Senior editor Ziare.com

Presedintele Iohannis da semne de nervozitate in raport cu PNL, reflectate, in opinia mea, de afirmatiile neasteptat de transante ale sefului cancelariei prezidentiale, Dan Mihalache, in privinta votului dat de liberali pe Codului Fiscal.
"Cei din PNL puteau sa intrebe. Ei puteau sa deschida o dezbatere pe Codul Fiscal, dar asa se intampla cand te arunci din ratiuni de campanie. Poate data viitoare vor fi si ei mai atenti. Inteleg ca suntem in perioada de precampanie electorala, ca cifrele din sondaje preocupa si PNL si PSD, dar trebuie sa avem o minima responsabilitate si fata de tara asta", a declarat Dan Mihalache la Antena 3.

Nu imi imaginez ca dl Mihalache a vorbit de capul lui. Niciun sef de cancelarie prezidentiala nu se lanseaza in asemenea sarje fara acordul presedintelui. In general, in astfel de situatii, seful cancelariei spune pe sleau ceea ce presedintele nu vrea sa afirme public in mod direct.

De remarcat faptul ca atacul lui Dan Mihalache nu e diferentiat pe vechi si noi liberali. Pentru ca tot PNL-ul a votat voios iar varfuri de lance pro-cod au fost in ambele parti, si la vechiul PNL, si la vechiul PDL. Este o palma pe care o primeste in mod surprinzator si Alina Gorghiu.

Ceea ce remarc si mi se pare important este ca Dan Mihalache nu le reproseaza liberalilor votul in sine, ci faptul ca nu au provocat inainte de a-l da o dezbatere pe tema Codului Fiscal, ca nu au cumpanit bine, cu atat mai mult cu cat acest cod planta niste bombe viitoarei guvernari liberale, inainte sau dupa viitoarele alegeri.

Sigur, e un cod aparent liberal, asa cum e orice reducere de fiscalitate. Dar ansamblul de masuri este complet neliberal. Ba chiar mi se pare de-a dreptul nerealist si sinucigas sa vrei in acelasi timp reducerea veniturilor bugetare si marirea cheltuielilor bugetare. Si va amintesc ca tot liberalii au mai fost si la capatul unor cheltuieli, ca doar dublarea alocatiilor pentru copii a fost initiativa lor. Nu i-am auzit prea ingrijorati nici de perspectivele majorarii salariilor bugetarilor in conditiile preconizatei reduceri de fiscalitate.

E drept ca PNL are in programul de guvernare reducerea TVA la 19%. Dar ca parte a unui mix de masuri care vizeaza pe partea cealalta reducerea cheltuielilor bugetare prin reformarea companiilor de stat, a ANAF, imbunatatirea colectarii si combaterii evaziunii. Aceste masuri de pregatire si acompaniere lipsesc cu desavarsire in politica Guvernului Ponta si cred ca PNL nu avea decat sa fie consecvent cu propriile propuneri din program pentru a fi reticent in fata unei politici pseudo-liberale.

Si tocmai de aceea cred ca pozitionarea severa a lui Klaus Iohannis este de bun augur in perspectiva viitoarei probabile guvernari liberale. Presedintele pare a lansa un mesaj ferm: daca stati numai cu ochii in sondaje si guvernati dupa ele, nu contati pe mine!

Iar pericolul e mare. Dincolo de aparentele destul de palide pe care le creeaza, PNL este un partid nereformat in care eu una ma tem ca baronimea nu asteapta decat acelasi lucru - sa ajunga la butoane in campanie pentru a incepe sa imparta banii publici si sa lanseze masuri populiste. Eterna strategie electorala pe care nu a ratat-o niciun partid aflat la putere pana acum.

E drept ca premierul desemnat al liberalilor, Catalin Predoiu, a avut o pozitie mai nuantata in privinta Codului Fiscal decat restul partidului, punand accentul tocmai pe necesitatea sine qua non a masurilor de pregatire si acompaniere a reducerii TVA. Dar si sa vrea sincer acest lucru, nu stiu cata putere ar avea dl Predoiu sa impuna de unul singur, impotriva PNL, un oarecare discernamant bugetar in an electoral.

Daca va reusi sa traga frana de mana populismului propriului partid, ceea ce mi se pare foarte greu in mod real, dincolo de declaratii transante precum ale dlui Mihalache, presedintele Iohannis o ia cred pe o cale foarte buna pentru politica romaneasca. E drept, cu inca o conditie esentiala, si anume sa fie atent si la ce masuri cu impact bugetar, precum pensii speciale si alocatii dublate pentru copii, promulga.

Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.

Citeste mai multe despre  

Iohannis Mihalache Cod Fiscal vot PNL PNL Cod Fiscal masuri electorale

Sursa:
 Ziare.com

Isărescu a demonstrat inaplicabilitatea Codului Fiscal - Categorie: Economic-financiar - Creat: Vineri, 24 Iulie 2015 15:07 - Scris de Dan Marin - Sursa : Curentul

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

Ziarul Curentul

Isărescu a demonstrat inaplicabilitatea Codului Fiscal

Categorie: Economic-financiar

Creat: Vineri, 24 Iulie 2015 15:07

Scris de Dan Marin

Şeful Băncii Naţionale a atras atenţia asupra pericolelor din noul Cod. „Pachetul acela de măsuri care prevăd reduceri de taxe și impozite este din punct de vedere economic și financiar inaplicabil. Eu regret faptul că un cod fiscal, care are foarte multe elemente bune, dar cuprinde și aceste reduceri de taxe, este pus în dezbatere publică cu acest pachet de reduceri. Este vorba de pachetul de reduceri și faptul că toate ar trebui să intre în vigoare la 1 ianuarie 2016. Păi sunt 2,3% din PIB, impact pe deficit”, a spus Mugur Isărescu într-o declarație de presă.

„Nu numai că sunt 17 miliarde de lei, dar te gândești de unde le iei. Că după necazurile din trecut, băncile sunt supraexpuse pe datoria statului român. Deci trebuie să te duci în străinătate”, a mai adăugat guvernatorul BNR. 

În opinia sa, Codul Fiscal conține și măsuri bune pentru economie, însă impactul bugetar de 2,3% din PIB pe care îl presupune aplicarea sa de la 1 ianuarie 2016 va produce „deraieri importante ale economiei românești”. El a precizat că nu a luat în calcul și majorările de salarii anunțate pentru sectorul bugetar, care ar mai aduce un impact de 1,3% din PIB.

"Cum putem aplica aceste măsuri fără să negociem cu partenerii internaționali. Avem deja creștere de 4%! Unde vrem să ajungem? La 8%? Ne țin motoarele pentru așa ceva? Noi suntem la 4% (creștere economică) la viteză de croazieră. Ar trebui să stăm pe pilot automat, dar noi vrem să tragem brusc de manșă. 2,3% din PIB. (...) Este o mișcare brutală, de proporții, care în condiții de creștere economică nu își are rostul. Când ai creștere economică nu îți trebuie deficite mai mari. Trebuie să ții resursele să le cheltuiești când economia scade", a mai spus Isărescu.

Guvernatorul BNR a subliniat faptul că discuțiile din ultima vreme pe marginea Codului Fiscal dovedesc faptul că fundamentele economice nu sunt înțelese nici la 25 de ani de economie liberă, și a punctat șase lucruri pe care ar trebui lămurite.

"Câte am auzit în ultimele 10 zile și câte am citit de la formatori de opinie, mă pune tare pe gânduri. Mi-am notat 6 lucruri care, dacă erau clarificate, nu mai duceau la aceste discuții. O discuție în care criteriile economice sunt amestecate cu cele politice, sociologice, nu duce la nimic", a punctat șeful BNR.

În acest context, el a menționat că unul din aspectele insuficient cunoscute este cel legat de "cum este condusă o economie de piață". "Este condusă prin politici. Instrumentul principal de conducere este politica fiscal bugetară, care cuprinde și partea de taxe și partea de cheltuieli", a subliniat Isărescu.

În opinia acestuia, discuțiile privind o deviere de 0,1% — 0,2% de la traseul stabilit nu reprezintă doar o problemă de finanțare, ci și de deviere de la politicile anunțate. "Conducerea economiei de piață se face prin politici fiscal-bugetare, și aici deficitul este esențial. O deviere de două puncte într-un an ...se înroșesc (ecranele instituțiilor financiare — n.r.), apar semnale de alarmă: ce e cu avionul ăsta? A plecat de la București la Bruxelles și unde vrea să ajungă...la Polul Nord? Deviațiile de la aceste principii se penalizează, se ia carnetul de conducere...se consideră că nu știi să conduci!", a punctat Isărescu.

Potrivit guvernatorului BNR, in momentul în care vrei să ieși din țintele stabilite, e ca și cum ai schimba ruta unui avion, și trebuie să îți anunți internțiile. "Dacă vrei să ieși din ruta stabilită, trebuie să spui...uite, când ajung la creștere economică de 4%, trec pe pilotul automat. Înseamnă că deficitul de 1% este o normalitate. Dacă vrei să ieși din el, să treci de la 4% la 5% trebuie să demonstrezi că ai cu ce, ai combustibil, ai motoare puternice. Negocierile sunt foarte grele", a mai spus oficialul BNR.

Un al doilea element care, în opinia guvernatorului, trebuie clarificat, este cel legat de faptul că politica fiscal bugetară trebuie să fie anticiclică. "Și aici se ia carnetul de conducere, dacă nu vrem să o învățăm", a subliniat Isărescu. El a amintit de introducerea cotei unice în 2005, care a fost o măsură prociclică, mai ales că s-a optat pentru 16% și nu pe 19%, care a dus la crearea unui deficit structural, care a fost acoperit din intrările de capital. Și politica din 2008 a fost tot prociclică, a subliniat Isărescu, însă nu trebuie să recidivăm în 2016.

Viteza creșterii economice și convergența către țările dezvoltate este un alt aspect care duce la dispute în societate, susține guvernatorul. În opinia sa, obsesia pentru o creștere rapidă, fără a se ține cont de macrostabilitate, ar putea produce un derapaj foarte costisitor. "Trebuie să iei vagoanele să le repui pe șină. Pierzi timp, ani de creștere economică", a subliniat șeful BNR.

Ideea conform căreia "nu putem crește economic fără deficit" este, de asemenea, contestată de guvernator. "De unde ne-a intrat prostia asta în cap și nu scăpăm de ea?", s-a întrebat Isărescu, menționând că de câțiva ani economia României crește fără deficite, anul acesta fiind aproape pe surplus. În schimb, el a avertizat că se intenționează accentuarea deficitele bugetelor sociale, care și așa sunt foarte mari, pe considerente politice, electorale.

Blamarea creditorilor internaționali pentru faptul că ne limitează sfera de decizie, "pozițiile deseori arțăgoase" ale autorităților române în relația cu aceștia au împiedicat România să obțină un rating de tip A de la agențiile de evaluare financiară, deși a avut performanțe bune în ultima vreme, a mai punctat guvernatorul la capitolul lucruri care sunt greșit înțelese în dezbaterea economică. "Costul finanțării este esențial, poate să îți mănânce 2 — 3% din PIB dacă nu ești atent cu creditorii. Pe ce motiv ar trebui să stricăm relația cu Fondul, cu UE? Avem senzația că ne exploatează?", a întrebat guvernatorul.

În plus, faptul că decidenții nu au ținut cont de analiza fiscal bugetară și de rolul Consiliului Fiscal reprezintă un semnal de alarmă. "Pentru mine este alarmant faptul că s-a discutat câteva luni zile de Codul Fiscal și nimeni nu s-a uitat pe site-ul Consiliului Fiscal. Să vedem, ce spun acolo? (...) Este adevărat că este un aviz consultativ, dar să nu te uiți la aceste estimări este un semnal de alarmă și pentru noi ca economiști, dar și pentru alții", a mai spus Mugur Isărescu.

Isabela Vasiliu-Scraba, Miracolul Bisericii de la Drăgănescu şi o profeţie a Părintelui Arsenie Boca

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

Isabela Vasiliu-Scraba, Miracolul Bisericii de la Drăgănescu şi o profeţie a Părintelui Arsenie Boca

Motto: “Pictura sacră e istoria în imagini a vieţii Mântuitorului şi a celor transfiguraţi de El. Adică imaginea raiului. Sfinţia Ta [pr. Arsenie Boca] ai înţeles să faci o pictură transfigurată în nuanţe clare şi deschise, paradisiace, pentru a sugera lumea feerică de dincolo. Biserica de la Drăgănescu iradiază lumina raiului” (teolog Nichifor Crainic).

Biserica din satul Drăgănescu se singularizează printr-o serie de întâmplări pe care le-am putea numi de-a dreptul miraculoase. Un prim miracol a fost că biserica a putut fi pictată de Părintele monah Arsenie Boca (1910-1989), cel care prevăzuse încă dinainte de 1945 că “şerpi veninoşi vor stăpâni România multă vreme”. El însuşi a fost arestat  de “şerpii veninoşi” cam două săptămâni în vara anului 1945 (când stareţ înlocuitor la Sâmbăta i-a fost pr. Serafim Popescu), apoi anchetat de Iosif Kaluşek (şef al Securităţii din Braşov) în 1946 după o predică în care spusese că “lupii vor fi sfâşiaţi de către oile atacate”, în sensul că Păstorul îi va ajuta pe cei credincioşi (oile sale) să scape de lupii atacatori. În 1948 acelaşi Iosif Kaluşek îl arestează de Sf. Paşte vreo două luni spre a împiedica să mai vină miile de oameni la Mânăstirea Brâncoveanu să-i asculte predicile, fapt care l-a făcut pe Mitropolitul Nicolae Bălan să-l mute de la Sâmbăta de Sus la Mânăstirea Prislop pe 22 noiembrie 1948.

Şi de la Prislop, după ce refăcuse locurile găsite în paragină şi construise o clopotniţă în stil athonit (cum avea să construiască şi la Drăgănescu), din cauza multimii de pelerini, protosinghelul Arsenie Boca este dus la Canalul Dunăre-Marea Neagră de poliţia secretă având “majoritatea absolută a cadrelor de conducere, a anchetatorilor, torţionarilor, directorilor de închisori şi şefilor de lagăre formată din evrei”(Radu Theodoru, România ca o pradă, Bucureşti, Ed. Lucman, 2005, p.285). Ion Varlam observase că regimurile susţinute de teroarea exercitată de o poliţie secretă sînt conspirative. De aici ar decurge pseudoidentitatea oamenilor săi de frunte precum Teohari Georgescu, Vasile Luca, Silviu Brucan, Paul Cornea, Leonte Răutu, Andrei Oişteanu, Alexandru Nicolschi, etc. (I.Varlam, Pseudoromânia. Conspirarea deconspirării, Ed.Vog, Bucureşti, 2004, p.66). Tot el consemnează că în Regatul României s-a făcut pentru prima dată procesul antisemitismului în 1945-1946, când evreii au obţinut de la ocupanţii sovietici judecarea şi condamnarea tuturor acelora pe care ei i-au desemnat ca vinovaţi. A doua oară procesul antisemitismului a avut loc în Republica Populară Română între 1948 şi 1952, urmărindu-se în plin stalinism “culpabilizarea colectivă a românilor”, ceea ce a servit ca pretext terorii prin care s-a instalat totalitarismul comunist (v. I. Varlam, op. cit., p.454).

În anii cincizeci Lucian Blaga depunea pe ascuns mărturie asupra vremurilor în care s-a urmărit “distrugerea sistematică a spiritului care a luat trup printre noi” (Luntrea lui Caron). În romanul său de sertar, cel bătut în anchetele Securităţii la ceasul când trebuia să primească Premiul Nobel scria că “dezmoşteniţii pământului” îşi făcuseră loc pretutindeni (Lucian Blaga, Luntrea lui Caron, 1990). Mărturia fostului său student, I.D. Sârbu, închis fără vină vreme de opt ani, este mai limpede decât cea a lui Blaga: “între 1945 şi 1960 în timp ce cărturarii noştri erau daţi afară de peste tot (mulţi dintre ei duşi la Canal sau Sighet) întreaga presă stalinistă, filozofia ocupanţilor, agitaţia şi propaganda noii religii, teatrul, filmul, cadrele din cultură, creierele din securitate fuseseră umplute până la refuz de fiii neamului prin excelenţă victimă a fascismului” (I.D. Sârbu, Jurnalul unui jurnalist fără jurnal, Ed. Scrisul românesc, Craiova, p.99). După Ion Varlam, comandamentul efectiv al aparatului de teroare şi diversiune, aflat la ordinea Kremlinului (Pseudoromânia, 2004, p.IX), ar fi aparţinut Secţiei ideologice a CC al PCR în care până la mijlocul anilor optzeci “n-ar fi pătruns nici un etnic român” (Pavel Câmpeanu, rev. “22”, Nr.9/2001).

Părintele Arsenia Boca a fost închis  din ianuarie 1951 până în martie 1952 în lagărul de muncă forţată numit Canalul Morţii din cauza numărului nesfârşit de deţinuţi fără vină ucişi acolo. În februarie 1951 Patriarhul Justinian Marina a încercat zadarnic a-l determina pe ministrul de interne Teohari Georgescu/ Baruh Tescovici să-l eliberareze de la Canal pe călugărul nevinovat (v.G. Enache, A. Petcu, Părintele Arsenie Boca în atenţia poliţiei politice, Ed. Partener, Galaţi, 2009, p.47). Văzându-l scăpat cu viaţă după atâtea persecuţii şi arestări, Patriarhul şi-a manifestat uimirea şi admiraţia sa faţă de Părintele Arsenie Boca spunând: “Nu ştiu ce-i cu omul acesta, că mereu e luat şi mereu eliberat, şi de fiecare dată iese mai luminat” (Cărarea împărăţiei, Deva, 2006, p.340).

Considerat de mercenarii ocupantului sovietic drept “agent mistic”, calvarul suferinţelor preotului (pus să ţină liturghia dis-de-dimineaţă să nu ajungă oamenii la slujbă şi nevoit să interzică pelerinajul credincioşilor ortodocşi la Mânăstirea Prislop) a reînceput cu anchetarea de Rusalii în 1953 (v.Noi mărturii despre Părintele Arsenie Boca, ingr. de Ion Cişmileanu, Ed. Agaton, Făgăraş, 2005, p.33), continuând după doi ani cu arestarea şi anchetele (8 declaraţii smulse prin tortură) ce au durat mai mult de jumătate de an, din septembrie 1955 până în aprilie 1956, ocazionate de arestarea celor 340 de măicuţe de la Mânăstirea Vladimireşti de către 220 de securişti conduşi de cpt. Eibenschutz si de generalul rus Al.Nicolschi/Nicolau (v.G. Enache, A. Petcu, Monahismul ortodox şi puterea comunistă, Galaţi, 2009, p.80-81).

După doi ani, maiorul Kasza Josif, şeful Direcţiei Regionale a Securităţii din Hunedora îi deschide preotului Arsenie Boca un nou dosar de urmărire pe 12 ianuarie1958, pentru ca totul să culmineze cu scoaterea abuzivă din preoţie în primăvara anului 1959, act “reparat” la nouă ani de la moartea sa martirică din 28 noiembrie 1989. Despre stareţul Mânăstirii Brâncoveanu, rectorul Academiei Teologice din Sibiu (licenţiat şi doctor al Universităţii din Cernăuţi) avea să scrie că “Părintele Arsenie Boca a fost un fenomen unic în istoria monahismului românesc, adică o personalitate de o statură monahală cum n-a mai avut Biserica noastră Ortodoxă Română” (pr. prof. dr.Dumitru Stăniloaie).

Cum altfel decât miraculoasă poate fi aşadar considerată aprobarea din 1967 ca pictura micii biserici de la Drăgănescu să fie executată de zugravul Arsenie Boca, numit pe drept cuvânt “cel mai mare duhovnic din Biserica ortodoxă românească a secolului XX”, în condiţiile în care darul duhovnicesc l-a exercitat într-un climat extrem de ostil, într-o permanentă hărţuire din partea Securităţii înfiinţată în 1948 de Ana Pauker/Hanah Rabinsohn împreună cu alţi agenţi N.K.V.D/K.G.B. Părintele Nicolae Streza observase în volumul său de amintiri că nimeni nu va putea “contabiliza numărul miilor de credincioşi care, căutându-l pe Părintele Arsenie Boca, au bătut drumurile spre Sâmbăta de Sus, apoi spre Prislop, spre Bucureşti, spre Drăgănescu, cu eforturi mari, uneori cu teama de a nu-i face rău, fiind mereu supravegheat” (pr.N. Streza, Mărturii despre Părintele Arsenie Boca, Ed. Credinţa strămoşească, M-rea Petru Vodă, Neamţ, 2009, p.22).

Un alt fapt de mirare este că pictura bisericii din satul Drăgănescu a apucat să fie văzută de poetul mistic Nichifor Crainic (1889-1972), şi el, ca şi Părintele Arsenie Boca, scăpat cu viaţă din condiţiile de exterminare impuse după gratii deţinuţilor de Securitatea condusă de generalul N.K.V.D. Boris Grumberg, alias Al. Nicolschi/Nicolau. De la maica Zamfira aflăm de vizita din 1971 a fostului academician epurat din înalta instituţie odată distrugerea planificată a tot ce a însemnat până în 1948 valoare culturală românească. Tot ea păstrează si publică scrisoarea în care autorul Nostalgiei Paradisului comunica Părintelui Arsenie Boca, în jurul căruia se născuse în anii patruzeci “mişcarea religioasă de la Sâmbăta de Sus”(pr.N. Streza, op. cit), bucuria avută la vederea picturii Bisericii Drăgănescu, “pecetluindu-i” astfel valoarea (v. Monahia Zamfira Constantinescu, Notă, în vol. Cărarea Împărăţiei, ed.II-a, Deva, 2006, p.332-333, ediţia I-a, 1995).

Ascuns de urmăritorii săi din armata sovietică, academicianul Nichifor Crainic fusese adus de la Sibiu de preotul ieromonah Arsenie Boca şi găzduit în vila Mitropolitului Nicolae Bălan (v. N. Crainic, Memorii, vol.II, Bucureşti, 2002, p.37-40) în prima iarnă de ocupaţie rusească a Regatului României. Se pare că Petru Groza ar fi încuviinţat ascunderea fugarului în mânăstirea de la Sâmbăta de Sus spunând că “omul acesta [poetul şi teologul Nichifor Crainic] trebuie păstrat pentru neamul românesc” (v.Părintele Arsenie Boca, Despre Cărarea împărăţiei, Deva, 2006, p.332). Pe când era oaspete Părintelui Arsenie Boca, directorul revistei Gândirea s-a ocupat de “verificarea traducerilor din primul volum al Filocaliei” (G. Enache, Părintele Arsenie Boca în atenţia poliţiei politice, Ed. Partener, Galaţi, 2009, p.62).

Iată ce-i scria în 1971 teologul Nichifor Crainic fostului stareţ al Mânăstirii Brâncoveanu care reînviase „cu viata si cu propăvăduirea sa duhul Filocaliei în viaţa religioasă a poporului nostru” (Dumitru Stăniloaie, în Prefaţa la vol.III al Filocaliei, Sibiu, 1947):  „Ceea ce am admirat la Sfinţia Ta e că nu te-ai lăsat. Din zugrav de suflete, fericite să se modeleze după Domnul tuturor, iată-te zugrav de biserici, adică al celor ce poartă pe chipurile cuvioase reflexul desăvârşirii Fiului lui Dumnezeu. E o mare mângâiere, acum când nu mai ai prilejul să desăvârşeşti pe aspiranţi, să poţi mângâia cu penelul pe cei desăvârşiţi pentru a-i da pildă pe zidurile sacre. Mica biserică de la Drăgănescu are norocul să simtă pe zidurile ei zugrăvite predicile fierbinţi, pe care miile de oameni le ascultau la Sâmbăta de Sus. E o pictură nouă ca şi predica de atunci. Nimic întunecat în această primăvară care îmbracă cu plai înflorit bolţile bisericii. E o lumină de tonuri deschise către lume, ca spiritul şi chipul Mântuitorului coborât să ne aducă lumina de sus, ce iradiază din pictura Sfinţiei Tale. E un stil nou, e o pictură nouă, după viziunea nouă pe care o porţi în suflet” (Nichifor Crainic, 1971). Rândurile faimosului teolog profesor, distins cu titlul Doctor honoris cauza al Universităţii din Viena, tipărite de monahia Zamfira Constantinescu în prima ediţie a Cărării împărăţiei (Deva, 1995) au avut darul să pună o oarecare stavilă celor care, invocând reguli pe care nu le-au înţeles în spiritul lor, au căutat, fie să treacă pictura Părintelui Arsenie Boca sub tăcere, cum s-a întâmplat la sfinţirea oficială a Bisericii de la Drăgănescu pe 2 oct. 1983, fie să o denigreze pentru noutatea viziunii. Probabil din 1983 datează eseul Geneza picturii, găsit printre manuscrisele rămase în chilia de la Sinaia, document revelator în ce priveşte gândirea teologală a Părintelui Arsenie Boca (v.Biserica de la Drăgănescu, “Capela Sixtină” a ortodoxiei româneşti, Deva, 2005, p.15-19).

Ȋn 1950 Patriarhului Justinian Marina îi reuşise mutarea în cadrul Patriarhiei a Comisiei de pictură bisericească de la Ministerul Cultelor, numit de el “Securitatea popilor”. Probabil că fără această trecere n-am fi avut azi nici frescele şi mozaicurile Olgăi Greceanu de la Mânăstirea Antim, nici “predicile vii” (apud. Nichifor Crainic) pictate pe zidurile bisericii de la Drăgănescu de faimosul preot ascutat de mii de oameni la Mânăstirea Brâncoveanu şi apoi la M-rea Prislop.

Miraculoasă este însăşi supravieţuirea monumentului de artă pe care-l reprezintă micuţa biserică aflată la vreo 30 de km de Bucureşti. E suficient să ne gândim că ea se află pe malul lacului de la Mihăileşti, unde Mefisto şoptise tiranului (ca spre sfârşitul Faustului goethean) să construiască un port, neapărat în locul bisericii, si nu în altă parte. Ceauşeştii voiau distrugerea Bisericii Părintelui cu o furie nestăpânită. Ceea ce a dus în primăvara anului 1989 la pălmuirea monahului Arsenie Boca în mijlocul bisericii în sfânta zi de Paşte. Înverşunarea lor împotriva călugărului iconar care s-a opus cu fermitate dărâmării Bisericii de la Drăgănescu nu s-a stins până nu l-au condamnat la o moarte martirică (v. Isabela Vasiliu-Scraba, Moartea martirică a Părintelui Arsenie Boca, un adevăr ascuns la Centenarul sărbătorit la Sâmbăta de Sus).

În categoria miraculosului intră şi supravieţuirea picturii Bisericii executată de Părintele Arsenie Boca în ultimii douăzeci de ani ai vieţii sale. Fiindcă din interiorul Bisericii din Bălteni (Dâmboviţa) au dispărut “figurile impunătoare ale sfinţilor” realizate pe cheltuiala şi cu efortul Olgăi Greceanu în anii 1945 şi 1946 ajutată fiind de Eduard Săulescu şi Theodora Cernat-Popp. În 1972 fresca a fost refăcută de Olga Greceanu (v. prof. univ. dr. Adina Nanu, Olga Greceanu, album editat în 2004 de Centrul de Cultură Palatele Brâncoveneşti, p.49). Din păcate, pictura Bisericii din Bălteni care prin “ritmul cumpănit al compoziţiei de o sobră şi gravă armonie” îi păruse Adinei Nanu că “învăluie şi linişteşte sufletul privitorului ca o rugăciune” n-avea să scape decât într-o primă instanţă de furia destructivă a dărâmătorilor de biserici specializaţi în terorizarea populaţiei (nu numai) cu doctrina materialismului-dialectic. Frescele Olgăi Greceanu pictate în Biserica din Bălteni n-au mai putut supravieţui valului distrugător al inculturii sub aparenţe bine-voitoare.

Pe 5 septembrie 2010, anul centenarului naşterii Părintelui Arsenie Boca, un preot venise cu soţia să vadă pictura Bisericii Drăgănescu. Eram şi eu acolo, poate ajunsă în acea zi ca să nu ratez întâlnirea cu soţia acelui preot. Fiindcă de la ea am aflat că trecerea Părintelui Arsenie Boca era însoţită de atâta veneraţie încât credincioşii îi atingeau pe furiş veşmintele. În ce-l priveşte pe bătrânul preot care tot găsea defecte picturii bisericii, văzându-l aşa de ostil, nu m-am putut reţine să-i citez o spusă a Părintelui Arsenie Boca: “Să nu pronunţaţi prea des numele meu că pe unii îi arde”. Asta pentru că de la acel specialist în pictură bisericească aflasem (fără să doresc acest lucru) nişte aşa-zise neajunsuri ale picturii. Vezi Doamne, culorile vesmintelor nu corespundeau canoanelor, şi nici feţele sfinţilor nu erau pe placul preotului venit din Bucureşti, care tocmai îmi spusese că face parte din Comisia de pictură bisericească a Patriarhiei. Noroc că în 1971 fostului profesor de teologie la Universitatea din Chişinău şi din Bucureşti aceeaşi pictură îi plăcuse.

Dacă Nichifor Crainic nu si-ar fi exprimat în scris entuziasmul pentru scenele pictate în biserică de Părintele Arsenie Boca, cine ştie dacă soarta lor n-ar fi fost aceeaşi cu soarta frescelor Olgăi Greceanu care din 1992 au încetat (cu acordul Comisiei de pictură bisericească a Patriarhiei) să existe pe pereţii Bisericii din Bălteni (Dâmboviţa). Uimitoare pare şi profeţia Părintelui Arsenie Boca prevăzând ostilitatea oficială care se va prelungi şi după moartea sa. El a spus: “Ierarhia B.O.R. îşi va face de lucru cu mine şi după moartea mea” (pr. N. Streza, Mărturii despre Părintele Arsenie Boca, Ed. Credinţa strămoşască, 2009, p.223).

ALTERNATIVA / THE ALTERNATIVE / L'ALTERNATIVE - Politica, cultura, stiri, publicitate

Germany: Merkel attends gala opening of Bayreuth Festival

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html