Poreclă Sile this Millennium Pseudonime sile_this_millennium

sâmbătă, 11 iulie 2015

Despre mega-moscheea din Bucureşti fără ură / ANALIZĂ - Autor: Denisa Miron - Colaborator - Publicat: 10/07/2015


Despre mega-moscheea din Bucureşti fără ură

/ ANALIZĂ

 

 Denisa Miron

Colaborator

 

10/07/2015

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html





Despre mega-moscheea din Bucureşti fără ură

/ ANALIZĂ

 

 Denisa Miron

Colaborator

 

10/07/2015

moschee



Ascultând sau citind majoritatea comentariilor făcute pe marginea ridicării unei moschei la Bucureşti în ultima vreme, senzaţia acută este cea de superficialitate. Nu există suficientă răbdare pentru a cerceta de unde a început această chestiune, cum a evoluat, care sunt mizele şi care sunt posibilele implicaţii, cum poate fi plasat acest episod într-un context mai larg, cel al relaţiilor dintre Turcia din ce în ce mai confesională şi Europa din ce în ce mai secularizată.
Vezi şi: Traian Băsescu e NIMICITOR: Ciocul mic! Anunțul din această seară
Solicitarea construcţiei unei mari moschei aparţine nu cultului musulman din România, ci Turciei. Turcia a încercat şi a reuşit, până la proba contrară, să se substituie nevoilor comunităţii musulmane din România în această privinţă. Niciodată Turcia nu a indicat în negocierile cu România vreun act, vreo solicitare din partea acestei comunităţi. Iniţial, cererea a fost adresată Primăriei Municipiului Bucureşti în 2004 şi nu privea construirea unei moschei, ci a unui cimitir confesional de rit islamic.
Nota de fundamentare a HG nr. 372/2015 se referă la istoricul negocierilor româno - turce doar parţial şi pe alocuri eronat; dialogul a existat într-adevăr, dar nu a avut ca obiect întotdeauna construcţia unei moschei:
Citeşte şi: Evreii din România: Construirea unei moschei nu e oportună în România
«Ministerul Afacerilor Externe a solicitat Primăriei Municipiului Bucureşti, prin adresa nr.b1-1/13343 din 1 octombrie 2012, alocarea unui teren care să servească construirii unei moschei, proiectul urmând a se realiza pe bază de reciprocitate cu partea turcă, ca urmare a dialogului purtat cu partea turcă încă din anul 2004».

Strategia lui Erdogan pentru diaspora turcă

Între 2004 şi 2012, atunci când MAE adresa PMB solicitarea construirii unei moschei, politica Turciei faţă de rolul Islamului s-a modificat radical. Erdogan, aflat în funcţia de prim-ministru începând cu 2003, a acţionat pornind de la premisa că modelul secular promovat de Atatürk este în contradicţie cu nevoia de a-i ţine aproape pe turcii din diasporă, dar şi pe cei din ţară. Erdogan a fost întotdeauna adeptul unui „islamism luminat”, în care religia joacă un rol important. Atât doar că, în timpul cât nu s-a aflat la putere, nu şi-a putut impune această viziune.
Erdogan a realizat că, prin finanţarea de către stat a activităţilor religioase din diasporă, rolul organizaţiilor care îi reunesc pe turcii din afara graniţelor (organizaţii controlate politic total de la Ankara) va creşte exponenţial. Un pariu reuşit. Erdogan a realizat de asemenea că opoziţia faţă de acest proiect în statele europene afectate de secularizare va fi nesemnificativă – vor fi dezbateri dar, în numele toleranţei, se va accepta în cele din urmă implicarea statului turc în domeniul religios.
Vezi şi: Neagu Djuvara e revoltat: E de neconceput ca o moschee să se ridice în București / VIDEO
În Germania, ţara cu cea mai numeroasă comunitate turcă, funcţiona încă din 1984 DITIB (Diyanet Işleri Türk-Islam Birliği) – Uniunea Turco - Islamică pentru Afaceri Religioase. Organizaţia era finanţată de Preşedinţia Afacerilor Religioase, organism guvernamental, similar întrucâtva Secretariatului de Stat pentru Culte. Sediul DITIB a fost stabilit la Köln. Înainte de Erdogan, finanţarea DITIB de către statul turc era simbolică. Venirea la putere a lui Erdogan atrage după sine o nouă viziune: DITIB începe să fie finanţată generos, apare ideea ridicării unei moschei chiar în oraşul în care funcţiona. Pariul lui Erdogan a fost câştigat: în august 2008 consiliul municipal din Köln vota în favoarea construcţiei moscheii. CDU, partidul doamnei Merkel, a votat împotrivă. Moscheea nu este încă terminată, dar va avea 4500 de metri pătraţi, iar costurile sunt estimate la 17 - 20 de milioane euro. De ce Köln? Deoarece o moschee nu este echivalentul unei biserici sau a unei sinagogi. Este o declaraţie politică. Moscheea din Köln nu se vrea doar echivalentul Domului din Köln, ori chiar depăşirea acestuia prin dimensiune, ci simbolul înlocuirii centrului de greutate al oraşului, de la creştinism la Islam. Din acest motiv, proiectul include o bibliotecă şi magazine, susţinătorii construcţiei insistând asupra faptului că toate aceste spaţii sunt deschise oricărei persoane, nu doar adepţilor Islamului.

Cum înţelege statul român „reciprocitatea”

Interesant, este cumva similar cu ce se doreşte a se construi la Bucureşti?
Nu cumva moscheea din Bucureşti se vrea echivalentul islamic al Catedralei Mântuirii Neamului?
Nu cumva ideea este de a muta simbolic centrul religios al oraşului?
Nu cumva schimbarea revendicării Turciei, de la un modest cimitir islamic la o moschee de mari dimensiuni, are legătură cu demararea proiectului Catedralei, proiect care în 2004 era doar la stadiul de simplă idee?

De când Turcia a avut această revendicare, în numele comunităţii islamice, întotdeauna statul român a avut poziţia găsirii unei soluţii pe bază de reciprocitate. HG nr. 372/2015 nu instituie însă niciun mecanism de reciprocitate. Nici Nota de Fundamentare nu face referire la acest termen.
Din 2004 până în 2015 autorităţile române au fost incapabile să definească ce înţeleg prin „reciprocitate” în relaţia cu Turcia legat de tema construirii moscheii de la Bucureşti. A fost o perioadă în care Erdogan era dispus să asculte eventuale cereri venite din partea României. Acum, după emiterea HG nr. 372/2015, Turcia nu va mai acorda niciun teren în Istanbul statului român pentru vreun fel de construcţie. România ar fi putut cere, prin reciprocitate, permisiunea de a construi un lăcaş de cult pentru diaspora din Turcia. S-a considerat probabil că o asemenea solicitare ar fi combătută de Patriarhia Ecumenică, nu s-a enunţat formal un asemenea obiectiv şi, pe cale de consecinţă, nu s-a urmărit promovarea acestuia. România putea cere alocarea unui teren pentru un centru cultural, pentru un consulat, pentru orice construcţie cu destinaţie de interes public. Nimic din toate acestea.
În data de 23 aprilie Victor Ponta efectuează o vizită la Istanbul pe care a încercat să o ascundă de presă, pe 25 mai Ambasada Turciei solictă construcţia moscheii, pe 27 mai se aprobă proiectul prin HG nr. 372/2015. 10 ani de negocieri se încheie brusc, în defavoarea statului român.
Este oare o simplă întâmplare faptul că secretarul de stat pentru Culte, Victor Opaschi, nu a semnat Hotărârea de Guvern, ci doar Nota de Fundamentare?

Legea austriacă, o „crimă“ pentru proiectul lui Erdogan

Întrebarea este de ce Turcia s-a grăbit atât de mult cu finalizarea acestor negocieri, în anul de graţie 2015. Ar fi putut să amâne până la alegerile parlamentare din 2016, ar fi putut să intre din nou într-un format de negocieri cu Primăria Municipiului Bucureşti pentru a găsi cea mai bună soluţie în vederea identificării unui teren disponibil etc.
Răspunsul este că 2015 a adus ceva nou în planul lui Erdogan de ridicare a unor moschei în Europa, un element care nu fusese luat în calcul iniţial.
În luna februarie a fost adoptată în Austria o lege referitoare la statutul Islamului. Este de fapt o aducere la zi a unei legi care funcţiona în timpul Austro–Ungariei.
Legea oferă protecţii suplimentare adepţilor Islamului, se recunoaşte un statut oficial penru sărbătorile religioase islamice, sunt instituite garanţii noi pentru protecţia şi întreţinerea cimitirelor islamice, se recunoaşte dreptul asistenţei religioase de tip islamic în instituţii publice, în special spitale.

Legea austriacă prevede însă că un stat străin nu poate finanţa cultul musulman decât o singură dată, interzicând finanţarea continuă. 

 

De remarcat că în secolul 19 pe teritoriul Austro-Ungariei (inclusiv Transilvania) legea instituia un principiu foarte clar: o confesiune religioasă nu poate beneficia de niciun fel de sprijin financiar din partea unui stat străin, ci doar din partea statului pe teritoriul căruia se găseşte. Era împiedicată astfel dubla finanţare a unui cult religios, de către state diferite. Legea austriacă din 2015 a ales să instituie acest principiu într-o formă mai edulcorată.

Socialiştii austrieci s-au declarat împotriva acestei legi, ca de altfel şi extrema dreaptă, motiv pentru care iniţiatorii legii au considerat, pe bună dreptate, că au formulat o soluţie corectă, la egală distanţă faţă de cei care absolutizează sau dimpotrivă neagă total rolul religiei în societate.

Criticile din interiorul spectrului politic austriac nu pot fi însă comparate cu reacţia furibundă a lui Erdogan care a atacat public legea referitoare la Islam din Austria. Noua lege înseamnă că imamii plătiţi de Turcia pentru a activa în Austria nu vor mai fi plătiţi de Turcia, ci de Austria. Nimic nu e mai contrar proiectului lui Erdogan decât transferul de loialitate de ordin financiar. Imamii pot fi şi atei, important este să fie plătiţi de Turcia.

O declaraţie a ministrului de externe austriac Kurz din 8 martie a atacat proiectul lui Erdogan într-un punct şi mai sensibil :
„Consider că legea noastră referitoare la Islam va fi un bun exemplu pentru alte ţări. Germania şi Elveţia au o abordare similară cu a noastră asupra religiei în Constituţie şi au arătat interes pentru această lege“.
Austria anunţă că Germania şi Elveţia vor să aibă legi similare. Crimă de ordin cosmic pentru proiectul islamist al lui Erdogan.

Posibil în România, imposibil în ţările din Vest

Nu cumva vizita subită a lui Victor Ponta la Istanbul în luna martie a avut loc pe fundalul unei crize profunde a proiectului lui Erdogan pentru rolul Islamului în Europa?
Nu cumva Erdogan a vrut să demonstreze că la Bucureşti este posibil ceea ce în Austria a devenit imposibil, iar în Germania sau Elveţia este probabil să devină la fel de imposibil?
Problema moscheii de la Bucureşti a fost abordată nu în aceşti termeni, ci în cu totul alte paradigme: cea favorabilă (a lui Victor Ponta), cea împăciuitoare (a muftiului), cea de respingere (din partea organizaţiilor care monitorizează anti-semitismul), cea colerică şi iraţională împotrivă (din partea fostului Preşedinte Traian Băsescu).
Nu s-a discutat însă esenţa acestui proiect. Desigur, comunitatea musulmană din Bucureşti are dreptul la o moschee încăpătoare, aşa cum şi alte confesiuni au un drept similar de a avea lăcaşe de cult reprezentative. Problema este cine plăteşte factura. Poate fi permisă pentru cultul musulman dubla finanţare, din partea statului român şi a celui turc? Nu cumva modelul austro-ungar din secolul 19 a adus mai multă toleranţă între confesiunile religioase decât afirmarea unei confesiuni în detrimentul alteia, doar pe baza avantajelor financiare din exterior ? Proiectul moscheii de la Bucureşti are în vedere şi prozelitismul, ţinând cont că cel similar de la Köln este criticat pentru faptul că descrie indirect avantajele convertirii la Islam ? Aceste întrebări nu vor fi puse câtă vreme vom pendula între promovarea intereselor unui stat de către prim-ministrul al unui alt stat şi obsesia atentatelor comise de presupuşi « studenţi « islamişti fanatici care vor veni la moscheea de la Bucureşti, urmând a se sinucide apoi în staţiile de metrou.
În finalul romanului « Supunerea » de Michel Houellebecq, François, profesorul de literatură franceză de la Sorbona, produs al laicităţii de tip francez, se converteşte la Islam după ce Sorbona însăşi devine universitate islamică.
Să fi citit Victor Ponta, în timpul recuperării medicale de la Istanbul, ori mai devreme, acest roman?
******

Radu Carp este profesor la Facultatea de Științe Politice, Universitatea din București, și este doctor în drept la Facultatea de Drept a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca (2002).

-analiză preluată cu acordul autorului de pe blogul său de pe adevărul.ro


Cine l-a inventat pe Gabriel Oprea. Un nume aproape uitat din trecutul generalului - Autor: Razvan Zamfir - Jurnalist - Publicat: 10/07/2015


Cine l-a inventat pe Gabriel Oprea. Un nume aproape uitat din trecutul generalului

 

 Razvan Zamfir

Jurnalist

 

10/07/2015

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
 


Cine l-a inventat pe Gabriel Oprea. Un nume aproape uitat din trecutul generalului

 

 Razvan Zamfir

Jurnalist

 

10/07/2015



Gabriel Oprea nu-i un accident politic și nici invenţia exclusivă a lui Adrian Năstase, aşa cum am fi tentaţi să credem urmărindu-i evoluţia din anii 2000. Dimpotrivă, presedintele UNPR pare mai degrabă un proiect politic construit cu multă migală, de jos, la care au contribuit de-a lungul timpului fotbaliști, avocați, politicieni și pușcăriași.
Prin 1994, când fotbalul era una dintre puținele fabrici de vedete din România, Gabriel Oprea, întors în civilie, s-a insinuat în lumea balonului rotund cu ajutorul lui Johhny Sandulescu și Anghel Iordănescu. Cu Sandulescu a înființat  Liga Profesionistă de Fotbal Tenis, iar de acolo, doar un pas – un șut, mă rog -  l-a despărțit de ”lumea bună” a fotbalului adevărat. Doi ani mai târziu îl vedem în anturajul intim al lui Miron Cozma, în calitate de secund. Dacă în 2011 luceafarul huilei îl considera pe vicepremierul Oprea o fostă „slugă”, în 2015, căpetenia minerilor – luând act de importanța sefului UNPR în ecuația politică – își amintește că generalul i-a fost doar vicepreședinte la FC Jiul Petroșani.
La câteva luni distanță de la reevaluarea lui Cozma și la mai bine de patru ani de la publicarea primelor înregistrări cu cei doi, Gabriel Oprea a decis să vorbească despre momentul tulbure 1996. Era și cazul. În fond, din câte știm, un fost „aghiotant” al omului condamnat la închisoare pentru subminarea puterii de stat ajunge să conducă, pe rând, ministerele Apărării și Internelor, devine vicepremier și – printr-o conjunctură, să zicem, medicală – chiar prim-ministru interimar al României.
În 1994 s-a făcut Liga Profesionistă de Fotbal Tenis. Săndulescu era preşedinte, eu eram vicepreşedinte şi jucam într-un campionat împreună cu Cozma, care era secretar general”, a încercat să închida Oprea subiectul, la B1 TV.
Din păcate, însă, povestea lui Oprea nu e verosimilă. Pentru că îl exclude din încrengătura relațiilor pe cel mai important om din trecutul sau. Pe Ion Neagu, avocat și profesor de drept.
Știm de la Miron Cozma însuși ca l-a acceptat pe Oprea în anturajul său, angajându-l inclusiv ca vicepreședinte al clubului de fotbal pe care îl conducea, la insistențele avocatului Neagu.
Ion Neagu l-a reprezentat pe Cozma în câteva dintre procesele sale penale, iar pe Oprea l-a cunoscut pe când preda la Școala Militară și l-a reîntalnit la Universitatea din Bucuresti, unde liderul UNPR a fost student între 1985 și 1990. Apoi, prin anii '90, Ion Neagu le-a făcut cunoștinta celor doi pentru a-l introduce pe viitorul premier interimar în lumea oamenilor influenți.
“L-am angajat pe Oprea, care era copilul de suflet al profesorului Neagu, la Clubul Jiul Petroșani, vicepreședinte la momentul ăla, și uite-așa, din aproape în aproape, cu mine s-a lansat ba la un fotbal, ba la o petrecere. Am poze și am și casete video dacă vrea să-i arăt”, declara Cozma prin 2011. Afirmația e reluată în 2015, atunci când același Cozma subliniază relația de subordonare dintre cei doi: „Gabriel Oprea spunea că i-aş fi fost subordonat. Dacă mă respectă, aşa cum a spus la B1 TV, atunci să-şi aducă aminte că, pe vremea cînd eram preşedintele Ligii minerilor, eu l-am angajat pe Gabriel Oprea la clubul Jiul Petroşani. Deci el era subalternul meu, nu eu subalternul lui!
În plus, tot sub îndrumarea lui Neagu, Gabriel Oprea și-a obținut controversatul titlul de doctor în drept,. Coincidența merge mai departe, astfel încât, chiar în 1996 – anul din care datează celebrele înregistrari cu Oprea la dreapta lui Miron Cozma – viitorul vicepremier era admis la doctorat.
Dar cum Ion Neagu nu e doar o importantă figură universitară, ci și un avocat renumit, printre clientii săi cunoscuți s-au numărat Ion Iliescu (în dosarul mineriadei din 1990), Dan Ioan Popescu, Corneliu Iacubov, Gabriel Bivolaru, Victor Atanasie Stănculescu, Liviu Valentin Viclea, Vladimir Dragoman, Dan Tartaga și turcul Husayn Saral.
Kesser Fatih, pe care Neagu l-a reprezentat și pentru care a obținut punerea în libertate în dosarele privatizarii COLOROM Codlea și NITRAMONIA Fagaras, a fost arestat și trimis în judecată chiar de către tânărul, pe atunci, procuror Victor Ponta. Și cum lumea mixtă a afacerilor, politicii și justiției e atât de mică, după doar câțiva ani, Fatih devenea partner de afaceri cu un alt om de afaceri penal, Gheorghe Boeru, cercetat în dosarul cumnatului lui Ponta.
Astfel, ca aparator al multor lideri politici de stânga, Ion Neagu s-a apropiat firesc de Partidul Social Democrat și, la fel de firesc, l-a implicat și pe Gabriel Oprea. În 2000 devine deputat al PDSR (PSD), iar din 2002 – pentru a fi mulțumit în urma unui conflict cu liderii partidului – i se oferă conducerea Comisiei juridice din Camera Deputaților.
În ultimii doi ani de guvernare social-democrată, relația dintre Neagu și conducerea PSD cunoaște apogeul. ”Copilul de suflet”, devenit între timp general, e numit ministru în Cabinetul Năstase, iar Ion Neagu, în continuare deputat și rector al Universității Nicolae Titulescu, primește de la guvernul condus de presedintele PSD sume importante pentru universitatea sa privată.
Nu mai puțin de 30 de miliarde de lei (vechi) a decis Adrian Năstase că trebuie alocați din fondul de rezervă al Guvernului pentru ca universitatea particulara prezidată de Neagu să poată finaliza lucrările propriului său cămin studențesc.
Inutil de precizat, profesorii Adrian Năstase, regretatul Antonie Iorgovan și Ion Neagu – identificați drept cei mai bine remunerați profesori în anul 2006 – erau cu toții cadre didactice la universitatea privată prezidată și în prezent de binefăcătorul lui Gabriel Oprea.


vineri, 10 iulie 2015

Fosta purtătoare de cuvânt a lui Iohannis: Ponta şi-a schimbat religia? - Autor: Florin Pușcaș - Redactor - Publicat: 10:31


http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
 


Fosta purtătoare de cuvânt a lui Iohannis: Ponta şi-a schimbat religia?

 

Florin Pușcaș

Redactor

10:31

barba victor ponta


Noua înfăţişare a premierului Victor Ponta - perciuni, barbă, fără mustaţă - a fost intens discutată pe reţelele sociale. Liderul PSD a devenit şi ţinta glumelor internauţilor, iar în acest joc intră şi fosta purtătoare de cuvânt a preşedintelui Iohannis.
Jurnalista şi scriitoarea Tatiana Niculescu Bran insinuează că premierul s-ar fi convertit la islam. "O nouă imagine, un nou stil... poate o nouă religie?", scrie fosta purtătoare de cuvânt pe pagina sa de Facebook.
content-image

STIRIPESURSE.RO Klaus Iohannis despre salariile demnitarilor



http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html



Domnule Președinte al Romanilor  referitor :

"despre salariile demnitarilor"

v-ați pronunțat fără tăgadă deci după părerea mea a învins lăcomia

Anunțul zilei pentru Victor Ponta vine de la Universitatea București: Pagubele sunt uriașe - Autor: Cristi Șelaru - Redactor - Publicat: 09/07/2015


Anunțul zilei pentru Victor Ponta vine de la Universitatea București: Pagubele sunt uriașe

 

 Cristi Șelaru

Redactor

 

09/07/2015

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

Anunțul zilei pentru Victor Ponta vine de la Universitatea București: Pagubele sunt uriașe

 

 Cristi Șelaru

Redactor

 

09/07/2015



Comisia de etică a Universităţii Bucureşti susţine că pagubele de imagine pentru universitatea românească produse în urma scandalului privind plagiatul premierului Victor Ponta sunt uriaşe, iar românii care lucreză în domeniul academic în străinătate au fost chestionaţi pe acest subiect.
Preşedintele Comisiei de Etică a Universităţii Bucureşti, Marian Popescu, a declarat că această comisie s-a confruntat cu un caz "de magnitudine uriaşă" atunci când a trebuit să gestioneze cazul de plagiat al lui Victor Ponta, pentru că era vorba de premierul în exerciţiu al României.
"S-a creat o situaţie extraordinară, pagubele de imagine pentru universitatea românească produse de acel caz din 2012 sunt uriaşe. Nu exagerez cu nimic. Românii care s-au realizat în materia academică în străinătate au fost chestionaţi din Israel până în America, din Germania până unde vreţi, în legătură cu felul în care se dau şi se iau doctoratele în România", a spus Marian Popescu.
El a precizat că membrii Comisiei de Etică a Universităţii Bucureşti au muncit degeaba şi s-au expus gratuit atunci când au stabilit, în 2012, că Victor Ponta a plagiat în teza de doctorat, în condiţiile în care prim-ministrul Victor Ponta este în continuare doctor, Ministerul Educaţiei refuzând să-i retragă titlul.
"Consiliul Naţional de Etică a aruncat praf în ochii comunităţii academice. (...) Nu au făcut nicio analiză şi este absolut regretabil că se întâmplă acest lucru şi că au făcut asta şi în cazul domnului Victor Ponta. Ştim că nu pot fi eradicate corupţia şi coruperea, iar noi nu facem decât să încercăm să restrângem pagubele", a mai spus Marian Popescu.
Membrii Comisiei de Etică susţin că demnitarii vor doctorate pentru că ei de fapt"au nevoie de medalii pe care să şi le atârne pe piept".
"Dă foarte bine să fii domnul sau doamna cu titlul de doctor, să ai şi cursuri şi să faci cercetări. Sunt colegi de-ai noştri care sunt împiedicaţi să acceadă în posturi având cercetări remarcabile în domeniu", a mai spus Marian Popescu.
Comisia de Etică a Universităţii Bucureşti va trimite Parlamentului o propunere de eliminare din prevederile legale a exceptării demnitarilor de la examinarea malpraxisului academic de către comisiile de etică universitare, membrii comisiei susţinând că nu există niciun argument legal pentru a susţine această exceptare. În prezent, Consiliul Naţional de Etică este abilitat prin lege să se ocupe de situaţia demnitarilor, a persoanelor cu funcţie de demnitate publică în cazul suspiciunii de plagiat privind teza de doctorat.
Membrii Comisiei de Etică propun eliminarea articolului 4^2 din Ordonanţa 28/2011 pentru modificarea şi completarea Legii 206/2004 privind buna conduită în cercetarea ştiinţifică, dezvoltarea tehnologică şi inovare. În opinia membrilor Comisiei, acest articol este total discriminatoriu şi contradictoriu, explicând că dacă universitatea asigură şi certifică parcursul doctoral, atunci demnitarii ar trebui să poată fi judecaţi pentru tezele lor de doctorat de către universităţile care i-au pregătit în cadrul şcolilor doctorale.
În decembrie 2014, Universitatea Bucureşti a trimis Ministerului Educaţiei o adresă prin care a solicitat dispunerea măsurilor necesare în vederea retragerii titlului de doctor în drept acordat lui Victor Ponta în 2003, demersul instituţiei de învăţământ superior fiind urmarea unei notificări făcute de premier.
Premierul Victor Ponta arăta atunci, într-un mesaj postat marţi pe Facebook, că a trimis o scrisoare către rectorul UB în care îl notifică asupra faptului că renunţă la titlul de doctor în drept acordat în 2003. Ponta preciza că acesta este un gest pe care trebuia să îl facă mai demult, încă din momentul apariţiei acuzaţiilor publice cu privire la teza sa de doctorat, dar că nu a făcut acest lucru deoarece s-a considerat de bună-credinţă în argumentele sale la momentul apariţiei contestării şi nu a vrut să amestece planul pur profesional cu cel politic. Ponta mai spunea că, după ce va părăsi viaţa politică, îşi doreşte să iniţieze un nou demers doctoral, "respectând toate standardele şi cerinţele de la acel moment".
Lucrarea de doctorat a premierului Victor Ponta a fost subiectul unor acuzaţii de plagiat, după ce, în iunie 2012, în revista "Nature" s-a scris că mai mult de jumătate din teza de doctorat a lui Victor Ponta privind Curtea Penală Internaţională ar conţine texte copiate.
Ponta afirma atunci că va renunţa la titlul de doctor dacă se va stabili, de către comisia de specialitate de la Ministerul Educaţiei, că a greşit trecând la sfârşitul tezei de doctorat autorii din care a citat la bibliografie, şi nu în subsolul paginii.
Ulterior, premierul Victor Ponta a cerut Autorităţii Naţionale pentru Cercetare Ştiinţifică (ANCS) să îi fie analizată teza de doctorat susţinută în 2003, în contextul acuzaţiilor lansate în spaţiul public. Solicitarea a fost transmisă spre soluţionare Consiliului Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării.
Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare a decis, în 29 iunie 2012, că premierul a plagiat în lucrarea sa de doctorat, fiind propusă atunci Ministerului Educaţiei retragerea titlului de doctor.
Preşedintele Consiliului General al CNATDCU, Marius Andruh, declara că a fost analizată, pagină cu pagină, o lucrare de 307 pagini, constatându-se că 85 dintre acestea sunt copieri fără indicarea sursei, foarte uşor de detectat.
În iulie 2012, şi Comisia de Etică a Universităţii Bucureşti a hotărât că Victor Ponta a plagiat în teza de doctorat, o treime din lucrare fiind copiată, "prin preluarea integrală de blocuri de text, de rânduri sau prin inversarea unor blocuri de text în raport cu sursele".
"Teza de doctorat a lui Victor Ponta, Curtea Penală Internaţională, are 432 pagini numerotate. Textul propriu-zis, fără anexe, fără prefaţa semnată de profesorul coordonator Adrian Năstase şi fără cuprins are 297 pagini. Elemente de plagiat pot fi identificate în 115 pagini din cele 297 pagini", spunea preşedintele Comisiei de Etică, profesorul Marian Popescu, care a prezentat în 20 iulie 2012 decizia luată în cazul autosesizării privind plagiatul lui Ponta.
Decizia din iulie 2012 a Comisiei de Etică a UB a fost anunţată la o zi după ce Consiliul Naţional de Etică a informat că titlul de doctor în Ştiinţe Juridice, domeniul Drept, al lui Victor Ponta a fost obţinut în concordanţă cu legislaţia în vigoare în 2003 şi calificarea de plagiat în cadrul tezei sale de doctorat nu se poate susţine. Totodată, potrivit raportului întocmit de experţi şi aprobat prin hotărârea Consiliului Naţional de Etică, nu se poate aprecia că doctorandul Victor Ponta şi-ar fi însuşit partenitatea unor idei, concepte, modele care nu îi aparţineau şi le-ar fi prezentat drept contribuţii personale sau originale.
Premierul Victor Ponta declara atunci că decizia Comisiei de Etică a Universităţii Bucureşti, pe care a calificat-o drept "comisie ad-hoc" special pentru el, este "politică" şi că singura hotărâre recunoscută este cea a Autorităţii Naţionale de Cercetare Ştiinţifică (ANCS).
Guvernul a modificat, în 29 decembrie 2014, Legea educaţiei, printr-o ordonanţă de urgenţă care, între altele, permite oricărui deţinător de titlu ştinţific să renunţe la acesta.
Anterior, premierul Victor Ponta a anunţat că a trimis o scrisoare către rectorul Universităţii Bucureşti în care îl notifică asupra faptului că renunţă la titlul de doctor în drept acordat în 2003.
În 25 februarie, Camera Deputaţilor a eliminat din textul ordonanţei de modificare a legii educaţiei prevederea care dădea dreptul unei persoane să renunţe unilateral la titlul de doctor, informează mediafax.ro


joi, 9 iulie 2015

Ponta: Regatul meu pentru Marea Moschee - de Sabina Fati - 08 iulie 2015 - Sursa : Romania Libera

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

Ponta: Regatul meu pentru Marea Moschee

de Sabina Fati , 08 iulie 2015 

 - stire actualizata la ora 18:02, 08 iulie 2015



Ponta: Regatul meu pentru Marea Moschee
 
Musulmanilor din București, cei mai mulți veniți după 1989 cu afaceri, nu le place ideea de a avea aici cea mai mare moschee din Europa. Ar vrea mai degrabă un nou cimitir, fiindcă cel vechi este epuizat, și eventual refacerea vechii geamii de la Tineretului. Vinerea, care este cea mai importantă zi de rugăciune a musulmanilor, se adună mai puțin de 200 de credincioși, de aceea ar fi inutilă o moschee uriașă, dacă nu cumva puterea de la Ankara are și alte interese.
Recep Tayyip Erdogan are această idee încă din 2004, când a venit în România în calitate de premier al Turciei. Apoi, discuția despre nevoia unei noi geamii în București a fost reluată în anii trecuți și la întâlnirile cu Traian Băsescu, dar amplasarea la București a celei mai mari moschei de pe continent este un proiect pus la punct de președintele Erdogan cu premierul Ponta. Cei doi au o relație privilegiată, iar noul sultan de la Ankara este o sursă de inspirație pentru tânărul premier Ponta, care nu-și poate imita, însă, până la capăt modelul. Acuzat de corupție în 2013, înainte de alegerile prezidențiale, Erdogan a pus imediat sub control politic Justiția și a decapitat corpul magistraților și polițiștilor pentru a scăpa de dosarele în care era incriminat.
Victor Ponta nu a dobândit nici mai multă autoritate, nici mai mult curaj, chiar dacă și-a lăsat mustață ca Erdogan și barbă ca imamul Samudra, care a contribuit la atacul terorist din Bali în 2002. Premierul român i-a oferit președintelui islamist al Turciei, prin Hotărârea de Guvern nr. 372 din 27 mai 2015, pentru o perioadă de 49 de ani, un teren de 11.000 metri pătraţi, “în vederea edificării unui complex de clădiri de interes public”. Terenul pe care se va construi cea mai mare moschee din Europa se află în apropierea Casei Scânteii și este estimat la 4 milioane de euro. Nu e încă prea clar ce a primit Victor Ponta în schimbul acestei afaceri, dar premierul și-ar putea aduce aminte că, în perioada otomană, nici un sultan nu și-a dorit să facă o mare moschee în Europa.
Dacă ar fi putut, Erdogan ar fi construit această enormă geamie la Köln, acolo unde este cea mai mare comunitate de turci din Europa, de peste un milion de oameni, dar liderii Germaniei nu l-ar fi lăsat să amplaseze un centru islamic în mijlocul continentului.  În România lucrurile par mai simple, iar otomanii au înțeles mereu mentalitatea conducătorilor autohtoni, avizi de bani și de putere, în propriul interes și în defavoarea țărilor pe care le ploconeau. Ponta este doar urmașul lor: a gustat și el din favorurile sultanului și acum crede, ca în vechile povești, că poate fi salvat de dincolo de Bosfor.
 Fostul președinte Traian Băsescu a spus că pe lângă Marea Moschee de la București va funcționa și o universitate pentru 6.000 de studenți islamiști, dar șeful cultului musulman din România l-a contrazis. Poate că Băsescu a făcut o socoteală pentru mai mulți ani sau poate că are mai multe informații, fiindcă se pare că pe lângă imensa geamie va funcționa și un fel de medrasă, o școală islamică. Vor avea parte de educație religioasă cei câțiva tineri musulmani care locuiesc în București, sau vor veni să învețe aici tineri ceceni, uzbeci, bosniaci în căutare de noi idealuri și de noi drumuri spre ISIS? Turcia este nostalgică și ar vrea să fie din nou în fruntea islamului în Orientul Mijlociu și să revină ca forță modelatoare la Dunăre.
Poate că Erdogan încearcă să pună în practică ideologia “neo-otomanistă” lansată în urmă cu mai mulți ani de actualul premier, Ahmet Davutoğlu, care anunța că în următoarele decade Turcia va avea un rol conducător în Balcani, unde își dorește o cooperare economică, politică și o armonie culturală “ca în perioada otomană”. Ponta vrea să distribuie România în rol de bucătăreasă pentru visul otoman al noului sultan, fără să se gândească la pericolul care ar însoți amplasarea la București a celui mai mare centru islamic din Europa, similar celui din Rotterdam.

Gabriel Oprea, acuzat că l-a plagiat pe Iorga în lucrarea de doctorat - News de Anamaria Cadiş - 9 Iul, 2015 - Sursa ; PSNEWS.ro


Gabriel Oprea, acuzat că l-a plagiat pe Iorga în lucrarea de doctorat

de 

 

 -

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html








Gabriel Oprea, acuzat că l-a plagiat pe Iorga în lucrarea de doctorat

de 

 

 -

2 161

La doar o zi după ce Comisia de Etică a declarat că vicepremierul Gabriel Oprea nu a plagiat în lucrarea sa de licență, în presă au apărut noi dovezi ale faptului că generalul Oprea a preluat fragmente din alt lucrări fără să citeze sursa.
Ultimele documente prezintă fragmente din lucrările lui Nicolae Iorga care au fost preluate mot-a mot de Oprea, fără a se cita sursa inițială.
După ce Consiliul National de Etica a Cercetării Științifice, Dezvoltării Tehnologice si Inovării (CNECSDTI) a emis, un raport asupra tezei de doctorat a lui Gabriel Oprea, concluzia acestuia fiind ca “suspiciunea de plagiat nu se confirma, sesizarea nefiind susținuta de alte dovezi concludente”, Hotnews.ro, cei care au prezentat primele dovezi ale plagiatului a revenit cu noi fragmente.

Astfel că cea de-a doua secțiune din Capitolul III al tezei de doctorat a lui Gabriel Oprea, intitulata „Plângerea prealabilă – perspectiva istorică”, este copiata din lucrarea „Plângerea Prealabilă. Teoria generala a plângerii prealabile. Aplicațiunea la legislațiunea română” a lui Constantin Turai, publicată în 1938 la Imprimeriile „Curentul” SA, autor care a preluat la rândul său, citând sursa, fragmente din lucrările lui Nicolae Iorga.
SURSA FOTO  
hotnews.ro

https://silethismillennium2019.blogspot.com/

Cine a Furat Banii lui Ceausescu | PODCAST Cristian Sima