http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
Dacă eşti ca mine atunci nu ai niciodată suficiente haine.
Dar cică oamenii de ştiinţă (poate britanici, poate nu) au descoperit că
treaba asta ţine de ŞTIINŢĂ.
Wow, spune-mi mai multe!
Păi cică studiul, scris de Eureka alert , zice că cu cât îţi cumperi ceva cu care ai putea să mergi în mai multe locuri, cu atât n-o să îţi mai placă.
Cu alte cuvinţele, dacă îţi cumperi o fustiţă cu care ai vrea să ieşi
în oraş, dar decizi să o porţi la facultate sau la muncă, şi apoi mergi
la cumpărături cu ea, s-ar putea să nu îţi mai placă.
Sună niţel dubios, dar dacă-i dai un bol de gândire, îţi dai seama că ai câteva haine de genul în dulap.
Poate sunt nişte pantofi pe care i-ai luat pentru Revelion, dar i-ai
purtat şi la absolvire. Poate e rochiţa aia movalie cu care ţi-ai vrăjit
prietenul, dar pe care voiai să o porţi doar la o zi de naştere, chiar
dacă ai cel puţin o tonă de rochiţe în garderobă. Eşti probabil convinsă
că vai, sunt nişte haine speciale, dar, în realitate, potrivit
studiului, cel puţin, singurul lucru special la hainele tale e doar modul în care sunt folosite şi ocazia.
Atunci ce-i de făcut?
Să ai o garderobă diferită pentru fiecare ocazie?
Sună ca o grămadă de haine care o să rămână în dulap, înghesuite pe
undeva prin colţurile întunecate ale zonelor unde nu a mai umblat
nimeni.
Cine naiba are bani pentru atâtea haine? Poate că nu trebuie să îţi
cumperi alte haine, ci să îţi sortezi hainele în funcţie de activitate?
Merită încercat, dar cine are atâta timp la dispoziţie? Nu suna prea eficient.
Fuck you, science! Fac ce vreau!
Dacă vreau să stau 2 ore căutându-mi ţinuta pentru ziua respectivă e alegerea mea.
Acum, serios, poate e o idee să ne împărţim hainele pe ocazii, dar
rezistă cineva să nu poarte fustiţa aia în alte ocazii în afară de ieşit
în oraş?
Mă îndoiesc.
Sursă foto principală via
PS.
Despre mine
Salutare, eu sunt Ana, Ana-Maria sau Gheorghe.
Modă, pe bune? este un proiecțel de-ale mele, gândit și început în
vara lui 2014 doar din setea de-a aduce altceva în blogosfera
românească. M-am gândit că fetele cu blog se iau prea tare în serios,
așa că am creat un loc unde să zic ce vreau eu, fără perdeluță, dar
protejat cu cel mai gros prezervativ: niscai umor.
În prezent sunt
Social Media Specialist/ Copywriter la Conversion, blogger unde stați acuș cu ocheanele, măzgălitor de texte rude cu beletristica la mine-n Word.
Am avut o campanie online care-a zdruncinat Internetul cu care m-am angajat:
#checkinlajob #cechinfarajob. Citiți despre dânsa
aici. Mint când zic că l-a zdruncinat, poate de-un status de cutremur.
Insight-ul blogului: Ăsta nu e un blog de modă. Subliniez sensul de obicei, trend aici.
Adevăruri despre mine:
1. Sunt mai urâtă în realitate decât în poza la care vă uitați acum.
Cam așa.
2. Am tendința să șterg comentariile cu înjurături de peste tot.
Mă deranjează și arată urât pe blogul meu să mă băgați de unde-am
ieșit. Mai citește și mama mea blogul. Nu cred că vreți s-o supărați.
3. Am păreri despre orice, asta nu înseamnă că sunt și bune sau că mă interesează că părerile voastre sunt diferite. Dacă-ți place citește, dă un share, o rodie. Dacă nu, comentează cu frustrare, dă-i cu X-uleanu și mergi mai departe.
4. Sunt obsedată de Internet. Mi-ar plăcea să petrec mai mult timp în casă decât afară. Poate d-aia sunt așa palidă.
5. Oamenii care mă cunosc știu că nu-s vreo slăbătură și știu că sunt obsedată să arăt bine. Nu-i chiar o rușine să recunoști chestii de genul.
6. Nu-mi place să fiu feminină. Poate pare, dar chiar mă bucur de râgâielile și hăhă-urile mele lipsite de subtilitate și tact.
7. Mă enervez foarte repede, mă calmez la fel de repede.
8. Mă frustrează multe lucruri, dar pe cine nu?
9. Am o problemă cu pițipoancele și cocalarii.
10. Nu am o trupă preferată. Dar dacă m-ai întreba ce ascult non-stop aș spune că m-am îndrăgostit acum de Royal Blood.
Mă găsiți pe
SOCIAL MEDIA, mai jos.
Twitter
tumblr
Google+
LinkedIn
Last.fm
Deezer
Facebook
