http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
Jurnalistul Cătălin Prisăcariu dă astăzi un răspuns dur dreptului la replică transmis de postul B1 TV către ReporterVirtual.ro.
Citește și: Victor Ponta rupe România în două și anunță război total
În
acel text, B1 preciza că Prisăcariu, fost realizator de emisiuni cu
care postul a încetat colaborarea din motive de „economii financiare”,
nu a performat din punct de vedere a audiențelor și că acesta a fost
„victima propriei lipse de performanță” și nu victima lui Victor Ponta,
care ar fi avut un rol la îndepărtarea sa din televiziunea de știri.
Citește și: Ce prevede articolul din Codul Penal cu care Victor Ponta îi amenință pe liderii Opoziției
Prisăcariu
scrie astăzi pe blog pentru prima dată explicit despre „presiunile
editoriale” pe care le-ar fi făcut șeful B1 TV, Sorin Oancea, și
precizează că are drept dovezi SMS-uri și chiar mail-uri de la acesta.
Sursa citată scrie că Oancea ar fi început „pe la jumătatea lui 2014 să
joace pe față cu Ponta”.
L-am
cunoscut pe Sorin Oancea în iulie 2012. Despre el nu știam atunci decît
că îl făcuse Gigi Becali celebru (“și Oancea să se uite”). Ne
întîlneam, la propunerea mea, după ce proaspăt instalatul premier Ponta
decisese că TVR Info (canalul de știri al televiziunii publice, la care
prestasem ca invitat permanent vreo jumătate de an și ca moderator al
unui talk show de seară timp de o lună) trebuie închis. Căutam, deci, un
nou proiect TV iar B1, pe vremea aceea, îmi părea aproape singurul la
care să-mi pot face treaba.
Oancea
mi-a făcut o ofertă abia în octombrie 2012. De atunci, pînă în martie
(inclusiv) a.c., am moderat talk show-uri (cel mai adesea, pe teme
politice, de justiție, de politici publice și investigații) mai pe toate
tronsoanele disponibile ale postului. Am avut o relație relativ
civilizată cu Oancea pînă pe la jumătatea lui 2014, cînd omul a început
să joace pe față pentru Ponta. Atunci s-au înmulțit discuțiile în urma
cărora eu trebuia să fiu convins că, asta e, fatalitate, Ponta e
viitorul. Tot de atunci a crescut numărul sms-urilor cu indicații
prețioase pe care mi le trimitea în timp ce eram în direct. Conform
acestor sms-uri (pe care le am, desigur, în propriul telefon), unele
subiecte trebuia să fie amînate, altele pur și simplu evitate, unii
oameni protejați, alții călcați în picioare. Cele mai multe dintre
sms-uri erau dublate de alte sms-uri, prin care eram certat că nu urmez
indicațiile. De cele mai multe ori, aveau loc și convorbiri telefonice
de prelucrare ideologic-editorială, ca nu cumva să uit care sînt țintele
lui Oancea (proprietar cu 50% al B1 TV și director general al
postului).
Punctul culminant al
presiunilor a fost atins înainte de turul al doilea al prezidențialelor,
cînd Oancea mi-a sugerat că, dacă nu sînt “echilibrat”, poate stau
acasă în ultima săptămînă dinaintea votului final de pe 16 noiembrie. Ce
înțelegea Oancea prin “echilibru”? Ceva simplu: Ponta și Iohannis
trebuia să fie tratați egal, lăudați la fel și criticați la fel. Nu
conta, desigur, că unul era premier în funcție și celălalt doar primar
la Sibiu. Cu alte cuvinte, dacă Ponta o dădea de gard cu taxa pe stîlp
sau supraacciza la combustibil (vă mai amintiți de ele? pînă și Ponta a
admis că erau idioțenii, după ce a pierdut alegerile), nu era bine să-l
critici pentru asta la TV pentru că nu puteai să-l critici în mod
similar și pe Iohannis (!). Nu conta, firește, că Iohannis nu putea fi
criticat pentru așa ceva, un primar neavînd pîrghii legale să decidă
taxe și impozite naționale.
După 16
noiembrie 2014, s-a așternut liniștea și Oancea nu a mai dat indicații
prețioase. Pînă prin martie a.c., cînd mesajele de politică editorială
au revenit, telefonic și pe sms. Nefiind urmate de efecte din parte-mi,
pe la jumătatea lunii martie au încetat. O singură comunicare am mai
avut cu Oancea, apoi, telefonic: pe 4 aprilie, într-o sîmbătă, după cum
v-am povestit aici. În acea sîmbătă, directorul general al B1 mi-a spus,
textual, că nu are nimic profesional să-mi reproșeze, dar că stă prost
cu banii și, pentru o discuție mai amplă “care să lase loc de bună
ziua”, m-a invitat să ne vedem după cîteva zile. Acea întîlnire nu a mai
avut loc. Pînă la urmă, ce “loc de bună ziua” să îi lași unuia ca
Oancea?
Nu v-aș fi relatat cele de mai sus din două motive:
1.
în ciuda presiunilor, eu mi-am făcut meseria după principiile meseriei,
deși devenea din ce în ce mai greu măcar și pentru aceea că eram
înjurat și eu pentru politica editorială evident pro-Ponta a postului
(ah, Sorin Oancea, păcat că nu a înregistrat nimeni minunatele noastre
discuții, era delicios cum îmi ziceai că talk show-urile trebuie să fie
așa, mai “magazin”, cu subiecte diverse, sociale, de interes pentru
oameni, că modelul BBC de jurnalism a murit);
2. dacă azi nu ar fi apărut un comunicat șmecheresc girat de B1 TV în care apar cîteva minciuni sfruntate.
Una
din minciuni este că postul a asigurat o “libertate editorială
deplină”. Nu, Oancea, nu o să public sms-urile de la tine (nu mai
pomenesc de un e-mail de prin februarie, în care ne amenințai pe unii,
textual, că nu o să mai avem locuri de muncă dacă nu îi înjurăm pe unii
și alții care nu-ți plăceau ție) care arată contrariul. Din silă nu o să
le public. Dacă, însă, vei continua să minți șmecherește, mă vei obliga
să fac asta, pentru a restabili adevărul. Te rog, nu mă obliga. Oricum,
nici nu prea e nevoie să public eu ceva, e suficient că în spațiul
public a ajuns un e-mail intern care arată cum se cenzurează subiecte la
B1.
O altă minciună din comunicatul
B1 este că n-aș fi performat în audiențe. Am mai demontat o dată această
idioțenie (aici, la finalul textului), deci nu reiau. Iar dacă îți
susții, totuși, minciuna asta, te invit, Sorin Oancea, să faci un top
comparativ al audiențelor moderatorilor B1 din 2012 încoace și să-l
publici. Știu, nu o vei face.
La
final, dragă Sorin Oancea: reprezinți unul din modelele cele mai nocive
de mogulaș de presă din România anului 2015, ai o mentalitate de mic
bișnițar valutist nouăzecist care folosește televiziunea ca pe o tarabă
cu mizerii pe care le vinzi în interesul cui dă mai mult. O vreme, m-ai
păcălit că ești inteligent. De fapt, ești doar șiret, ai acea viclenie
pe care ți-o dă școala vieții și anturajul populat cu șmenari mai bogați
și mai influenți decît tine, la statutul cărora aspiri. Dar la care nu,
nu vei ajunge. Pentru că vremea bișnițarilor de succes a trecut, chiar
dacă tu nu înțelegi asta încă.
P.S.
Marile spirite, evident, se întîlnesc: cînd am plecat de la Academia
Cațavencu a lui Vîntu, tot din cauza cenzurii politice, SOV a spus
despre mine și ceilalți colegi de plecare că eram “discutabili”. Adică
tot un fel de neperformanți, cum zici și tu. Și Vîntu s-a crezut, la
vremea lui, o mare sculă, iar acum își roade unghiile în așteptarea unor
noi condamnări.
