ICR se desparte de Nicolae Breban, dupa ce acesta a spus ca Liiceanu și Patapievici ar merita impușcati
http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
Poreclă Sile this Millennium Pseudonime sile_this_millennium
marți, 2 iunie 2015
Klaus Iohannis şi organizaţiile oculte. Dispariţia lui C.Antonescu - Autor: Ionel Carstea - Sursa: Ionel Carstea Blog
Klaus Iohannis şi organizaţiile oculte. Dispariţia lui C.Antonescu
Autor:
Ionel Carstea
Sursa:
Ionel Carstea Blog
http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
gandeste.org - AN ALTERNATIVE MEDIA SELECTION
|
Klaus Iohannis şi organizaţiile oculte. Dispariţia lui C.Antonescu
Klaus
Iohannis, un profesor de fizică, primarul unui oraş de provincie, un
saş despre care am auzit prima dată prin 2009. Un om molcom, încetinel,
greoi, un om care nu promitea mare lucru, un ardelean ce vorbea puţin,
un om ce putea da impresia unui gospodar aşezat, unuia limitat, sau
unuia care are multe de ascuns. În 2009 a fost purtat de Antonescu şi
Geoana ca pe sfintele moaşte, recomandat tuturor ca fiind un bun
manager, un viitor prim ministru de succes. Atunci nu a fost să fie.
Timpul a trecut, între timp prin 2010 s-a format din PSD şi PNL o
alianţă (uniune) ce a purtat numele de USL, având copreşedinţi pe
C.Antonescu de la PNL şi Victor Ponta de la PSD.
Lucrurile au mers bine, au dărâmat guvernul MRU, a fost instaslat un guvern USL având pe Victor Ponta ca Premier. În protocolul USL era stipulat ca C.Antonescu din partea liberalilor să candideze la preşedinţie, iar PSD să aibă şefia guvernului. Alegerile locale şi parlamentare din 2012 au fost câştigate, în mod zdrobitor de alianţa USL. Lucrurile păreau a merge pe drumul cel bun, sigur, existau mici fricţiuni între partidele din alianţă, nimic anormal într-o căsătorie din interes. Totul a mers bine până ce a apărut din nou Klaus Iohannis, în 2013 acesta a fost primit în PNL şi i s-a încredinţat funcţia de prim vicepreşedinte al partidului.
Lucrurile au mers bine, au dărâmat guvernul MRU, a fost instaslat un guvern USL având pe Victor Ponta ca Premier. În protocolul USL era stipulat ca C.Antonescu din partea liberalilor să candideze la preşedinţie, iar PSD să aibă şefia guvernului. Alegerile locale şi parlamentare din 2012 au fost câştigate, în mod zdrobitor de alianţa USL. Lucrurile păreau a merge pe drumul cel bun, sigur, existau mici fricţiuni între partidele din alianţă, nimic anormal într-o căsătorie din interes. Totul a mers bine până ce a apărut din nou Klaus Iohannis, în 2013 acesta a fost primit în PNL şi i s-a încredinţat funcţia de prim vicepreşedinte al partidului.
Sfârşitul lui 2013, începutul lui 2014,
găseşte USL-ul în pragul ruperii, alianţa până la urmă se va rupe după
ce Ponta nu satisface cerinţele liberalilor în legătura cu numirea lui
Iohannis ca ministru de interne şi vice prim ministru pe probleme
economice. Ăsta a fost motivul ce ne-a fost transmis, realitatea cred că
e alta. Încă nu am ajuns să o descifrez, sunt convins că este în
legătură cu Iohannis, dar nu am date care să-mi sprijine convingerea.
Alegerile din vară pentru Parlamentul european, găseşte un PNL slăbit,
alegerile sunt pierdute de liberali, pe cale de consecinţă Antonescu şi
Iohannis îşi dau demisia. Antonescu rămâne demisionar, Iohannis conduce
partidul până la alegerile interne. Aici s-a întâmplat ceva.
În acest moment, forţe oculte au lucrat
împotriva lui C.Antonescu, fuziunea cu PDL continuă (era anunţată de
Antonescu).Iohannis este ales Preşedinte al PNL şi candidat la
Preşedinţia României. Dintr-o dată C.Antonescu care părea imbatabil
pentru funcţia de Preşedinte, este trecut pe linie moartă, apariţiile
sale publice sunt din ce în ce mai rare, nu se explică ce s-a întâmplat.
Apar fel de fel de speculaţii. Nimic concret, masoni, iluminaţi,
întunecaţi, bârfe. Vine timpul alegerilor, Iohannis pare să piardă,
prestaţia din timpul campaniei e slabă, ne prezintă un candidat fără
nerv, fără verb, un om anost, un om precum apa sfinţită, nu face nici
rău, nici bine. Şi totuşi, în turul doi al alegerilor prezidenţiale,
precum un făt-frumos se dă de trei ori peste cap şi câştigă în mod
detaşat alegerile. Toate sondajele de opinie sunt depăşite.
Un alt mister, ceva cu diaspora, cu
mobilizarea, cu facebook-ul. Nimic concret. De la apariţia lui Iohannis
pe scena politică, misterele se ţin lanţ. Primul este dispariţia lui
Antonescu de pe scena politică. De ce a abandonat Crin cursa
prezidenţială, deşi era foarte bine cotat şi cu o mare priză la
electorat? Care a fost rolul lui Iohannis în determinarea lui Antonescu
să abandoneze partidul şi cursa prezidenţială? A fost şantajat fostul
lider liberal? Dacă da, cu ce? Asta înseamnă că oricând va putea fi
şantajat. Serviciile secrete au avut vreun rol în povestea asta? Ori au
fost servicii de aiurea? Cine este Klaus Iohannis şi pentru cine
lucrează? Sunt multe întrebări. Răspunsuri nu avem şi, nici nu cred că
vom avea curând. Este K.Iohannis membru al vreunei organizaţii oculte,
are dublă comandă? Va fi în stare să lucreze pentru binele Ţării, ori va
fi încă un mandat prezidenţial eşuat?
Crin spune-ne ceva, fii bărbat şi spune
ce s-a întâmplat cu adevărat. Cum dracu a ajuns ca PNL-ul să fie condus
de Blaga şi Gorghiu, secondaţi de Predoiu şi Atanasiu. Nişte mediocri,
cu moralitatea îndoielnică, au ajuns să conducă partidul.
Cât de puternic sunt pătrunse
organizaţiile oculte în conducerea Ţării? Serviciile secrete române au
reuşit să neutralizeze aceste înfiltrări, ori colaborează împreună
pentru destabilizarea economică a României. Plecarea din politică a lui
C.Antonescu aşează un con de umbră asupra integrităţii şi moralităţii
tuturor factorilor de răspundere din Ţară. Sunt convins că, V. Ponta a
analizat motivele care, au stat la baza plecării din politică a lui
Antonescu, dar şi, cum a câştigat alegerile Iohannis. Ponta ştie ceva
despre toate aceste enigme, sau sunt enigme pentru noi, în timp ce ei
îşi dau mâna peste capetele noastre? Dacă cineva ştie mai mult să spună.
E bine să ştim şi noi pentru a nu mai face scenarii.
http://carstea-ionel.blogspot.ro/2014/02/ruperea-usl-pierdere-in-pnl.html
http://carstea-ionel.blogspot.ro/2014/02/groparii-usl.html
http://carstea-ionel.blogspot.ro/2014/03/seppuku-lui-antonescu-asistat-de.htmlMulţumesc pentru poză napocanews.ro.
Autor:
Ionel Carstea
Sursa:
Caricatura zilei – 2 iunie -2015 - de PSnews.ro
Caricatura zilei – 2 iunie
http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
luni, 1 iunie 2015
Florin Puca - autoportet
open art fusion
duminică, 8 februarie 2015
Florin Puca - autoportet
http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
Caricatura zilei – 1 iunie Caricatura zilei de PSnews.ro - 1 Iun, 2015
Caricatura zilei – 1 iunie
http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
duminică, 31 mai 2015
Ce mai zguduie Occidentul? - Autor : GEORGE CUSNARENCU
Ce mai zguduie Occidentul?
Autor :
GEORGE CUSNARENCU
http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.htmlCe mai zguduie Occidentul? |
vineri, 29 mai 2015 | |
Humanitas
Fiction da girul unui creatii literare controversate, editând recent
„Supunere” (Soumission), romanul lui Michael Houellebecq, puternic
contestat înca înainte de a fi publicat. Cartea s-a transformat într-un
adevarat fenomen editorial, imediat dupa aparitia în Franta, în ianuarie
2015, când un prim tiraj de 150.000 exemplare s-a epuizat în primele
zile, urcând instantaneu pe primele locuri în topurile de vânzari.
În Germania, provocatorul roman a fost publicat la
numai câteva zile distanta de lansarea editiei franceze, atingând primul
loc în topurile de vânzari, cu un tiraj de peste 250.000 de exemplare.
Ca si în cazul romanului 50 shades of Grey, al scriitoarei E.L. James,
romanul Supunere a fost citit de mii de internauti înca înainte de
aparitia editoriala, cu o bucurie care însoteste mereu apropierea de un
best-seller international, asa cum avea sa devina dupa publicare în
Franta, Germania si Italia. Supunere este cel de-al saselea roman al lui
Michel Houellebecq, unul dintre cei mai cunoscuti si tradusi autori
francezi contemporani, detinator al prestigiosului Prix Goncourt, si a
aparut de curând în Brazilia, Portugalia si Ungaria, în cursul acestui
an urmând sa fie tradus în alte 40 de tari.
Autorul
include romanul în genul PF (political fiction), o fictiune politica
socanta care se zice ca deja a zguduit Occidentul! Provocator cu
program, cum faceau altadata suprarealistii, Houellebecq impresioneaza
prin tusele satirice îndraznete, însa întrebarile subiacente apartin
unui moralist care, schitând portretul unei Europe lipsite de ideal,
constata esecul proiectului iluminist si întrevede sfârsitul
civilizatiei occidentale seculare. Unii îl considera un roman profetic,
cum este, de pilda Emmanuel Carrere care declara pentru publicatia Le
Monde:
„Doua romane profetice au zguduit secolul
XX: «1984» si «Minunata lume noua». Erau profetice nu în sensul ca
prevedeau viitorul, care le-a infirmat, ci pentru ca enuntau un adevar
despre prezent. Anticipatiile lui Houellebecq fac parte din aceeasi
familie. Houellebecq are în comun cu Huxley o curiozitate fascinata de
fenomenele religioase si cu Orwell groaza de biciul politicii si un simt
– pe care putini i l-au recunoscut – al ceea ce se numeste «common
decency». Altfel – iar Dumnezeu stie cât îi iubesc pe Huxley si pe
Orwell – Houellebecq e mai puternic decât ei”.
Cu
rezerva ca în cazul anti-utopiei 1984, nu numai ca nu a infirmat
viitorul, ci la confirmat cu prea-masura, dovedindu-se ca statul
politienesc imaginat de Orwell în 1948, arata azi de o mie de ori mai
crunt. Analiza scriitorului este lucida si neiertatoare, e vorba despre
un Occident pe care înca din 1998, prin Particulele elementare, Michel
Houellebecq îl analizeaza cu scalpelul chirurgului în mâna, punându-i în
fata mizeria morala si deruta politica. Antieroul lui Houellebecq,
François, profesor de literatura la Sorbona, mizantrop care cauta cu
acelasi entuziasm pe internet meniuri de catering si servicii sexuale,
asista abulic la instalarea legitima la putere a unui guvern musulman
moderat.
Viata lui nu are nimic spectaculos, iar
prefacerile aduse de manevrele politice se dovedesc inexorabile. Sorbona
devine universitate musulmana, iar cariera lui François depinde de o
convertire, ale carei avantaje sunt nesperate. Si de ce nu s-ar supune,
când lucrurile promit sa se aranjeze atât de bine? La urma urmei, nu
este civilizatia moderna bazata pe dezideratul „cautarii fericirii”?
Reflectii
interesante, care vorbesc despre natura umana din toate timpurile, de
instinctul de supunere din toate timpurile („capul plecat, sabia nu-l
taie”) dar, literar vorbind, identificarea „raului” cu o anume religie
scade valoarea generala a romanului. Sa ne amintim ca George Orwell
descria în 1984 grozaviile unei dictaturi fara sa o numeasca explicit,
la fel facea si Ionesco în Rinocerii, motiv pentru care piesa beneficia
de o ambiguitate literara valabila sub orice dictatura. Ca Occidentul
este „socat” de romanul Supunere pare mai degraba un accesoriu de PF, de
vreme ce el n-a fost „socat”, mai degraba a acceptat, de lucrari mult
mai teribile, care au descris ceea ce avea sa se numeasca de atunci,
„ciocnirea civilizatiilor”, adica antinomia Occident-Islam.
GEORGE CUSNARENCU
|
Abonați-vă la:
Postări (Atom)