Ce e un om , ori un an ,sau un mileniu? Toate trecătoare luate implacabil de valul timpului și cu valul laolată se vor risipi înghțite câte unul în câte unul în uitarea neagră a orizontului din zare care va fi în briză mării fără tine . D.Sin.
marți, 26 mai 2015
ANDRE RIEU - BOLERO - with DREAM HORSES
http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
Adriana Săftoiu, despre cel mai urât gest al lui Traian Băsescu față de ea - DIGI24HD
Adriana Săftoiu, despre cel mai urât gest al lui Traian Băsescu față de ea
Adriana Săftoiu, despre cel mai urât gest al lui Traian Băsescu față de ea
De mai bine de 24 de ore, toată lumea vorbeşte despre o carte. Povestiri şi dezvăluiri de la palat care ne transformă într-o ţară de lectură. Adriana Săftoiu scrie „Cronica de la Cotroceni” şi îşi aminteşte acolo întâmplări care stârnesc mari controverse. Cele mai mari sunt legate de serviciile secrete. Despre cine le conducea, de fapt, când Traian Băsescu era preşedinte. Şi despre iminenţa unei numiri care, dacă nu ar fi fost oprită la timp, ar fi provocat un scandal uriaş:
21 septembrie 2006. Ora 6 dimineaţa. Ziariştii sunt deja pe aeroport. Preşedintele face o scurtă declaraţie şi urcăm în aeronavă. Plecăm într-o scurtă vizită în Germania. Începe decolarea. Preşedintele mă informează că i-a lăsat lui Ştefan Deaconu, de cu seară, numirile viitorilor şefi de Servicii. „După ce le trimite la Monitorul Oficial, să anunţi presa”. Când îmi spune numele celor doi, rămân uluită: Coldea şi Predoiu. Îi replic că nu e în regulă. Îi reamintesc că, odată intraţi în structurile NATO ne-am asumat obligaţia demilitarizării acestor Servicii. S-a iritat şi mi-a spus că e o prostie condiţionarea. Deşi e limpede că nu îi face plăcere discuţia, îi cere STS-istului să-i facă legătura cu Ştefan Deaconu. Într-un final, Ştefan răspunde. Nu e nici ora 7 dimineaţa. Îi cere să oprească trimiterea datelor la Monitorul Oficial.
Numirea şefilor de Servicii e un capitol care a fost folosit într-un mod neaşteptat de Preşedinte. Afirmaţia că sufleţelul meu şi-a dorit soţul şef la SIE a fost şi a rămas cel mai urât gest al lui Traian Băsescu faţă de mine. Nu doar că nu era adevărat, dar încercarea de a mă decredibiliza a avut efect de bumerang. Acesta era criteriul de a numi oameni importanţi în stat? Ce vrea un sufleţel? Nu mă aştept ca Traian Băsescu să îşi facă o introspecţie atât de onestă, încât să recunoască faptul că acest criteriu, sufleţelul, nu îi fusese impus de nimeni, ci doar de calculele sale”.
Citiți și:
Adriana Săftoiu: „Traian Băsescu și Elena Udrea se comportau ca doi adolescenți pe care nu trebuie să îi prindă mama”
Adriana Săftoiu, despre Traian Băsescu: Mult prea repede și-a dorit să fie adulat. Era extraordinar de schimbător
Adriana Săftoiu: Traian Băsescu a cerut dosarul meu medical. Nu cred că s-a oprit la mine, acesta este sistemul din România
Reacțiile lui Traian Băsescu și Elena Udrea la dezvăluirile Adrianei Săftoiu
Traian Băsescu: Serviciile, sub un fals control civil
Analist de la Chisinau: Kremlinului ii este scris sa fie un paria in politica mondiala -Interviu realizat pentru Ziare.com de Platforma Unionista Actiunea 2012 - Sursa : Ziare.com
Analist de la Chisinau: Kremlinului ii este scris sa fie un paria in politica mondiala
Interviu realizat pentru Ziare.com de Platforma Unionista Actiunea 2012
- Sursa :
Ziare.com
http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
Analist de la Chisinau: Kremlinului ii este scris sa fie un paria in politica mondiala
Foto: Arhiva Facebook/Petru BogatuAnalistul Petru Bogatu, un fin observator al vietii politice de la Chisinau, Moscova si Bucuresti, a explicat, intr-un interviu pentru Ziare.com, ca "revolta populara creste exponential si are capacitatea sa se transforme intr-un tsunami care va matura scena politica moldoveneasca".
Divizati in continuare intre Romania si Rusia, intre Est si Vest, moldovenii lasa deoparte astfel de divergente si se unesc in cauze ce tin de viitorul tarii lor. Iar adeptii curentului unionist sunt tot mai multi, "sentimentele nationale fiind intarite de experienta europeana a multor cetateni", a mai remarcat analistul.
Petru Bogatu este jurnalist, analist politic, scriitor si profesor universitar. Alaturi de alti sase experti din Romania, Olanda si Republica Moldova, a scris "Revolutia Twitter, episodul intai: Republica Moldova" - o sinteza a protestelor anticomuniste din aprilie 2009.
Mai multe manifestatii stradale importante au avut loc in Republica Moldova in ultima perioada. Ce ii nemultumeste pe moldoveni?
Cand e vorba de cetatenii Republicii Moldova, trebuie sa nuantam lucrurile. Societatea de la rasarit de Prut e divizata pregnant pe linia de fractura geopolitica Est - Vest. Toata lumea, chiar prin forta lucrurilor, este pusa in situatia sa aleaga intre Europa si Asia, Intre Romania si Rusia. Pana si cei care par lipsiti de constiinta politica sau de o elementara preocupare politica se vad siliti sa parieze pe una din cele doua optiuni. Iata de ce si nemultumirile sunt diferite.
Totusi, la finele anului trecut, s-a intamplat ceva care a legat segmente adverse ale societatii. Jaful de miliarde din banci a avut efectul unei case incendiate si cuprinse de flacari sau al unui cutremur devastator care ii obliga pana si pe oamenii care se dusmanesc de o viata sa se uneasca pentru a supravietui. Impresia mea e ca autoritatile subestimeaza valul protestatar pe care l-a starnit aceasta talharie. Revolta populara creste exponential si are capacitatea sa se transforme intr-un tsunami care va matura scena politica moldoveneasca.
Deseori s-a strigat Unire, iar acum ceva timp a avut loc cel mai mare mars unionist din ultimii ani, poate chiar de la infiintarea ca si stat. Cum ar trebui sa interpreteze aceste mesaj autoritatile de la Bucuresti? Dar partenerii europeni?
Problemele interne, dar si pericolul extern accentueaza tot mai presant nevoia unei schimbari cuprinzatoare si substantiale. Este limpede ca oamenii, in aceste conditii, cauta modele demne de urmat. Cum, de la un timp incoace, exemplul Romaniei devine tot mai atractiv, acest fapt aduce curentul unionist din sfera viselor frumoase in terenul actiunilor politice concrete. Sentimentele nationale sunt intarite de experienta europeana a multor cetateni.
Ca sa nu mai spun ca si educatia isi spune cuvantul, toate statisticile demonstrand ca procentajul unionistilor creste in progresie geometrica in straturile mai scolite ale societatii. Nu e de mirare, deci, ca la 16 mai a avut loc una dintre cele mai mari manifestatii unioniste din ultimele doua decenii. Acest eveniment mai are o semnificatie care le scapa observatorilor politici. Miscarea unionista a iesit de sub pulpana partidelor politice. Inregimentarea partinica de pana acum, pretentia unor formatiuni de a monopoliza ideea romaneasca a fost extrem de nociva, deoarece a fisurat si a marginalizat curentul unionist.
Cum vad politicienii moldoveni evenimentele stradale din ultima perioada? Tine clasa politica cont de votul si cererile cetatenilor?
Nu incape indoiala ca puterea s-a speriat. Ultimele doua mari manifestatii din centrul Chisinaului au reunit preponderent proeuropenii. Politicienii de la guvernare au putut urmari din Casa Guvernului cum sunt contestati chiar de fostii lor alegatori. La orizont s-a intrezarit astfel falimentul politic si poate de aceea, in disperare de cauza, autoritatile au recurs la actiuni stupide precum expulzarea lui George Simion.
Fostul presedinte al Romaniei Traian Basescu a strigat de la Cotroceni "Unire", anuntand un nou proiect de tara. Este oare acesta raspunsul de la Chisinau sau sa ne uitam spre clasa politica?
Meritul lui Traian Basescu a fost acela de a aduce imperativul Unirii pe agenda politica dupa mai multi ani de tabuizare. De buna seama, din acest punct de vedere, Unirea a devenit un proiect de tara. Desi nu imbraca forma unui document politic oficial, el exista in mintile si inimile oamenilor. Toate sondajele arata ca majoritatea romanilor de la vest de Prut vor Basarabia inapoi. Iar acest fapt va dicta, in consecinta, si un comportament unionist al clasei politice de la Bucuresti. Se prefigureaza astfel o noua paradigma unionista care treptat va trece tot mai mult Prutul, ajungand la Chisinau.
Ziarele din Rusia acuza Romania ca este implicata in aceste manifestatii si prin care incearca destabilizarea Republicii Moldova. Cum trebuie sa vedem aceste afirmatii si are Rusia dreptul moral de a vorbi de independenta si suveranitatea celui de al doilea stat romanesc?
Intrebarea este retorica. Ar fi ilar sa vorbim de moralitatea unei foste puteri coloniale care tine cu tot dinadinsul sa se revanseze pentru a-si recastiga maretia de altadata. Moscova actioneaza in nota obisnuita. Regimul Putin sufera de sindromul postimperialist, URSS a disparut, iar toate reflexele ei au ramas. E un lucru pe care il intelege deja Occidentul, iar Romania nu face exceptie.
Cu o astfel de mentalitate, Kremlinului ii este scris sa fie un paria in politica mondiala. Romania trebuie sa-si vada de treaba si sa-si urmareasca interese vitale, indiferent de speculatiile Moscovei, care nu mai sunt luate in serios de nimeni pe glob.
15% din economia nationala s-a evaporat printr-un jaf de proportii chiar si pentru tarile puternice. Are Republica Moldova capacitatea de a-si reveni?
Talharia n-a facut altceva decat sa demonstreze o data in plus ca proiectul Republica Moldova a fost expresia unei conjuncturi istorice care s-a epuizat demult. Orice tergiversare a unirii cu Romania va conduce la degradarea abrupta a acestui stat. Parintii fondatori ai Republicii Moldova, prin Declaratia de Independenta, au lasat sa se intrevada ca obiectivul ei final este realizarea reintregirii nationale romanesti. Doar unirea cu Romania confera sens celui de-al doilea stat romanesc.
Un activist pentru unire a fost expulzat de autoritati. Se poate pune semnul de egalitate intre actiunile acestuia si cele ale separatistilor transnistreni ce se plimba liberi prin Chisinau?
La ceea ce am spus deja despre acest incident pot sa adaug doar ca expulzarea lui George Simion arata ca partida proeuropeana de la guvernare si-a pierdut sirul. Isi taie craca de sub picioare. Este cea mai mare nerozie comisa de aceasta de la 2009 incoace.
La Bucuresti s-a format in Parlament un grup informal numit Prietenii Unirii. Ne putem astepta la o reactie similara de la Chisinau?
Am certitudinea ca acest lucru se va intampla si la Chisinau. Poate chiar pe durata actualei legislaturi. In Parlamentul din stanga Prutului sunt destui unionisti care deocamdata nu ies in fata doar din cauza unor strategii politice desuete ale partidelor din care fac parte.
S-a lansat Pactul pentru Unire, Pactul pentru Europa. Prezinta interes pentru candidatii la alegerile locale un astfel de discurs?
Din acest Pact cred ca se va naste o noua clasa politica la Chisinau. Lupta pentru Europa este doar eufemismul luptei pentru unire si acest fapt devine tot mai evident. Nu am niciun dubiu ca cei aproximativ 40 la suta din cetatenii Republicii Moldova, care spun ca ar vota la un eventual referendum pentru UE, au in minte reunirea cu Romania. Procentul unionistilor pare mai mic, desigur, decat cel din Romania, dar daca il raportam la situatia de acum 10 ani, cresterea este impresionanta.
Exista voci in Romania care critica implicarea prea scazuta in lupta politica din Republica Moldova, lucru care face ca Europa sa piarda teren in fata Rusiei. Cum se vede ajutorul Romaniei la Chisinau?
Nu cred ca Europa sau Romania pierd teren in fata Rusiei din cauza Bruxelles-ului sau Bucurestiului. Toate problemele sunt la Chisinau. Mediocritatea si rapacitatea clasei politice au facut ca multe din sansele istorice pe care le-a avut in ultimii sase ani Republica Moldova sa fie ratate.
Jumatate de moldoveni au luat cetatenia romana. Ce isi doresc cu adevarat moldovenii de la Romania?
Moldovenii din stanga Prutului doresc fara doar si poate ca Romania sa fie in sfarsit si tara lor, iar numarul acestora, dupa cum am aratat mai devreme, creste.
Are societatea civila de pe cele doua maluri ale Prutului forta de a impune o schimbare importanta in regiune?
In Republica Moldova adevarata societate civila de abia acum se naste, chit ca de vreo doua decenii exista o puzderie de organizatii nonguvernamentale. Vorba aceea, mai bine mai tarziu decat niciodata.
Interviu realizat pentru Ziare.com de Platforma Unionista Actiunea 2012
Ti-a placut acest articol? Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.
Cuvinte cheie :
Cronică de Cotroceni.Mircea Morariu: Nu cancanurile despre Udrea sunt muniţia anti-Băsescu - Blog ; Adevarul
Cronică de Cotroceni.
Mircea Morariu: Nu cancanurile despre Udrea sunt muniţia anti-Băsescu
„Cronică de Cotroceni” a Adrianei Săftoiu e o carte despre care nu doar „toată lumea vorbeşte”, ci şi una despre care mai toată lumea scrie. La ziar, pe blog, pe Facebook. O parte, din păcate mult prea consistentă, dintre cei ce au citit cartea şi se pronunţă azi asupra ei au făcut-o superficial, fără atenţie la nuanţe, excesiv de preocupaţi de gestul pentru cancan şi de poveştile cu şi despre Elena Udrea., scrie doctorul în filologie Mircea Morariu, pe blogul său de pe adevarul.ro.
http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
Mircea Morariu Mircea Morariu
Adriana Săftoiu şi pragmatismul lui Traian Băsescu (I)
26 mai 2015, 12:49
Citesc mai târziu
download pdf
print article
Articol
Comentarii 13
citeste totul despre:
adriana saftoiu cronica de cotroceni elena udrea traian basescu
dezvaluiri saftoiu basescu intelectuali basescu
0 (8 voturi)
0
share
0
inShare
116
Live
Aboneaza-te la newsletter
Abonare
Adriana Săftoiu şi pragmatismul lui Traian Băsescu (I)
Traian Băsescu i-a decorat în 2014 pe scriitorii Horia Roman Patapievici
- cu Ordinul Naţional „Serviciul Credincios”, în grad de Cavaler-, şi
Gabriel Liiceanu - Ordinul Naţional „Steaua României”, în grad de Ofiţer
„Cronică de Cotroceni” a Adrianei Săftoiu e o carte despre care nu doar
„toată lumea vorbeşte”, ci şi una despre care mai toată lumea scrie. La
ziar, pe blog, pe facebook. Pe facebook am scris şi eu încă duminică
dimineaţă când am intrat în posesia volumului şi am început să îl
parcurg.
De acelasi autor
În aşteptarea Galei UNITER
Vlad Georgescu - Povestea unei disidenţe
Limitele răbdării
Conştient fiind că s-ar putea să exagerez, subliniind acest lucru, am
comparat Cronică de Cotroceni cu Orizonturile roşii ale lui Ion Mihai
Pacepa. Acum cred ceva mai puţin în justeţea comparaţiei mele. Despre
alte lucruri decât despre posibila comparaţie dintre memoriile Adrianei
Săftoiu şi cele ale lui fostului general de Securitate sunt însă absolut
convins la capătul lecturii cărţii şi despre ele aş dori să scriu în
însemnările mele de azi.
Nu sunt foarte sigur că toţi cei ce vorbesc sau scriu despre Cronică de
Cotroceni au şi citit-o deja cu adevărat. Mulţi dintre cei ce o condamnă
categoric pe fosta consilieră a lui Traian Băsescu pentru faptul că ar
fi încălcat grav regulile, nu ar fi respectat acel devoir de réserve
impus oricărui fost funcţionar de rang înalt, l-ar fi trădat pe fostul
ei şef, fapt ce ar trebui să îi neliniştească pe actualii ei camarazi şi
superiori din PNL dovedesc, prin ceea ce spun şi scriu, că nu au
făcut-o încă.
O parte, din păcate mult prea consistentă, dintre cei ce au citit cartea
şi se pronunţă azi asupra ei au făcut-o superficial, fără atenţie la
nuanţe, excesiv de preocupaţi de gestul pentru cancan şi de poveştile cu
şi despre Elena Udrea. Poveşti care, e drept, nu sunt deloc puţine. Şi
care, la o adică, pot să trădeze o oarecare gelozie a Adrianei Săftoiu
faţă de „blonda de la Cotroceni”. Nu neapărat şi nu exclusiv din bănuite
şi deocheate motive de alcov. Ci şi din raţiuni şi orgolii strict
profesionale fiindcă, aşa după cum rezultă din carte, şefa Cancelariei
prezidenţiale a fost consilierul favorit al preşedintelui. Singurul cu
care acesta pare a fi comunicat cu adevărat şi de ale cărui sfaturi a
ţinut cont, chiar şi după ce doamna Udrea a fost silită să părăsească
aparatul Administraţiei prezidenţiale.
În ceea ce mă priveşte, nu poveştile- cam prea numeroase şi prea
insistent relatate în carte- ale cărei protagonistă a fost Elena Udrea
m-au interesat cu adevărat. Nu în astfel de episoade de istorie minoră
s-ar găsi, după părerea mea, muniţia anti-Băsescu. Cea pe care, prin
volumul său, ar furniza-o Adriana Săftoiu celor despre care „băsiştii”
spun că ţin cu orice preţ să demoleze în totalitate cei zece ani de
mandat ai fostului preşedinte. O face el, Traian Băsescu singur, fără
ajutorul Adrianei Săftoiu prin comportamentul aberant, de zi cu zi, prin
declaraţiile sale în limbaj mahala, prin felul indecent în care
comentează în studiourile de televiziune, la telefon şi, mai ales, pe
facebook, actualitatea românească.
Porniri egoiste şi pragmatism
L-am votat pe Traian Băsescu încă din primul tur al alegerilor
prezidenţiale din 2004. Cam din aceleaşi raţiuni şi cu aceleaşi
sentimente cu care i-am dat votul cu patru ani mai devreme, în turul al
doilea, fostului preşedinte Ion Iliescu. În 2000 socoteam că ar fi o
primejdie de moarte să ajungă preşedinte Corneliu Vadim Tudor, în 2004
vedeam un rău imens în victoria aproape sigură a lui Adrian Năstase.
Altminteri, nu l-am plăcut deloc pe Traian Băsescu de-a lungul primului
său mandat, cu atât mai puţin în timpul celui de-a doilea. Prima
explicaţie a refuzului meu în raport şi cu omul, şi cu preşedintele
Traian Băsescu se găseşte într-un anume fel, formulată în cartea
Adrianei Săftoiu: „Impresia lui despre sine se transforma repede şi
ireversibil. Devenea prea satisfăcut de faptul că e Preşedinte. Reveneau
porniri egoiste, pe care acum şi le justifică afirmând că e bine
informat. Cu atât mai puţin un echilibru interior. Prea repede şi prea
nesăbuit a folosit puterea pe premisa: acum suntem pe val şi ni se
permite ”.
O premisă pe care, dacă ne amintim bine, s-au fundamentat şi multe
dintre acţiunile şi extravaganţele fostului preşedinte Emil
Constantinescu. Ne amintim că prin situatul pe val şi-a justificat dl.
Constantinescu decizia de a-l coopta în aparatul de la Cotroceni pe fiul
doamnei Zoe Petre, Dan Petre. Cu Emil Constantinescu Traian Băsescu s-a
situat în permanenţă într-o relaţie antagonică, mult mai reală şi mai
de substanţă decât cea pe care o afişa faţă de Ion Iliescu. Pe dl.
Constantinescu, dl. Băsescu îl urăşte visceral. Îl dispreţuieşte profund
şi nu s-ar putea spune că dl. Constantinescu i-ar fi rămas în vreun fel
dator la acest capitol.
În schimb, despre dl. Iliescu, Traian Băsescu a vorbit de rău exclusiv
din motive de imagine. Din pragmatism. Doar pentru că şi-a dat seama că
asta e pe placul celor autentic de dreapta. Pe placul intelectualilor pe
care Traian Băsescu i-a descoperit relativ târziu, doar după primul an
de mandat. Pe care nici nu i-a cultivat, nici nu i-a apreciat în chip
autentic vreodată. Doar i-a tolerat din interes şi nicidecum pentru că
ar fi pus prea mult preţ pe ei. Şi aceasta fiindcă, cum iarăşi observă
bine Adriana Săftoiu, în agenda personală a lui Traian Băsescu „teatrul,
filmul, cartea ocupau un spaţiu modest”. Chestiune nu doar de
temperament, ci, în primul rând, de fire. Or, dl. Băsescu are o fire
printre ale cărei atribute nu figurează aplecarea spre meditaţie.
Dl. Băsescu nici nu are timp, nici nu vrea să mediteze. D-lui
Băsescu îi place acţiunea. El scoate mai întâi revolverul, te împuşcă şi
nu prea se sinchiseşte să se lămurească dacă chiar trebuia să o facă.
„Intelectualii băsişti”- sintagma le aparţine, ne place sau nu ne place
pseudo-jurnaliştilor de la Antenele felixiene şi acestora trebuie să le
plătim cuvenitele drepturi de autor- au căzut în capcană. Nu din vina
ori din voinţa lui Traian Băsescu. Ci pe socoteală proprie. D-lui
Băsescu i-a păsat prea puţin şi de dl. Liiceanu, şi de dl. Patapievici,
şi de Mircea Mihăieş. Ce gândea şi cum se comporta cu Teodor Baconsky
sau cu Cristian Preda aflăm din cartea d-nei Săftoiu.
„Cred că, în relaţia cu intelectualii, cei care au greşit au fost
aceştia. Şi nu invers. Nu Preşedintele a fost de vină că au primit
eticheta de băsişti, ci chiar ei, printr-o admiraţie necritică. Pentru
Traian Băsescu, relaţia cu elitele a apărut mai degrabă dintr-o
necesitate impusă de evenimente, şi nu dintr-o nevoie personală. Până la
final, cred mai degrabă că evoluţia relaţiei cu aceştia nu a făcut
decât să îi confirme opinia: simpatici, dar ineficienţi.
Băsescu-marinarul judeca lucrurile pragmatic, iar pragmatismul lui nu
permitea o emoţie romantică, spontană, nu accepta slăbiciuni de
percepţie şi interpretare, confesiuni riscante sau manifestări
vulnerabile, la un pahar de vorbă” - Adriana Săftoiu
Dar nu neapărat felul în care Traian Băsescu s-a comportat cu
intelectualii m-a făcut să nu îl plac defel pe fostul preşedinte. Ci
modalitatea în care din pragmatism şi din „nevoie personală” a tratat
acesta o problemă fundamentală pentru România: condamnarea comunismului.
Am intuit încă de la început că ceea ce a făcut Traian Băsescu în
decembrie 2006 a fost cam à contre coeur. Nici nu se putea să fie
altfel. Fusese o mică rotiţă a sistemului comunist şi fusese recompensat
pentru aceasta. Nu oricine avea, în decembrie 1989, 1 milion de lei la
CEC, aşa după cu dl. Băsescu a declarat-o adesea, mai întâi într-o
emisiune a lui Marius Tucă. Pe urmă, văzând că după citirea Raportului
Comisiei Tismăneanu nu se întâmplă nimic palpabil, că foştii înalţi
funcţionari comunişti, foştii securişti, foştii torţionari îşi văd mai
departe liniştiţi de afacerile lor sau îşi aşteaptă în tihnă pensiile,
am avut sentimentul că Traian Băsescu ne-a tras o mare cacealma.
Dar despre aceasta într-un comentariu viitor.
Citeste mai mult: adev.ro/noydk1
Citeste mai mult: adev.ro/noydk1
Traian Băsescu i-a
decorat în 2014 pe scriitorii Horia Roman Patapievici - cu Ordinul
Naţional „Serviciul Credincios”, în grad de Cavaler-, şi Gabriel
Liiceanu - Ordinul Naţional „Steaua României”, în grad de Ofiţer
Citeste mai mult: adev.ro/noydk1
Citeste mai mult: adev.ro/noydk1
Mircea Morariu Mircea Morariu
Adriana Săftoiu şi pragmatismul lui Traian Băsescu (I)
26 mai 2015, 12:49
Citesc mai târziu
download pdf
print article
Articol
Comentarii 13
citeste totul despre:
adriana saftoiu cronica de cotroceni elena udrea traian basescu
dezvaluiri saftoiu basescu intelectuali basescu
0 (8 voturi)
0
share
0
inShare
116
Live
Aboneaza-te la newsletter
Abonare
Adriana Săftoiu şi pragmatismul lui Traian Băsescu (I)
Traian Băsescu i-a decorat în 2014 pe scriitorii Horia Roman Patapievici
- cu Ordinul Naţional „Serviciul Credincios”, în grad de Cavaler-, şi
Gabriel Liiceanu - Ordinul Naţional „Steaua României”, în grad de Ofiţer
„Cronică de Cotroceni” a Adrianei Săftoiu e o carte despre care nu doar
„toată lumea vorbeşte”, ci şi una despre care mai toată lumea scrie. La
ziar, pe blog, pe facebook. Pe facebook am scris şi eu încă duminică
dimineaţă când am intrat în posesia volumului şi am început să îl
parcurg.
De acelasi autor
În aşteptarea Galei UNITER
Vlad Georgescu - Povestea unei disidenţe
Limitele răbdării
Conştient fiind că s-ar putea să exagerez, subliniind acest lucru, am
comparat Cronică de Cotroceni cu Orizonturile roşii ale lui Ion Mihai
Pacepa. Acum cred ceva mai puţin în justeţea comparaţiei mele. Despre
alte lucruri decât despre posibila comparaţie dintre memoriile Adrianei
Săftoiu şi cele ale lui fostului general de Securitate sunt însă absolut
convins la capătul lecturii cărţii şi despre ele aş dori să scriu în
însemnările mele de azi.
Nu sunt foarte sigur că toţi cei ce vorbesc sau scriu despre Cronică de
Cotroceni au şi citit-o deja cu adevărat. Mulţi dintre cei ce o condamnă
categoric pe fosta consilieră a lui Traian Băsescu pentru faptul că ar
fi încălcat grav regulile, nu ar fi respectat acel devoir de réserve
impus oricărui fost funcţionar de rang înalt, l-ar fi trădat pe fostul
ei şef, fapt ce ar trebui să îi neliniştească pe actualii ei camarazi şi
superiori din PNL dovedesc, prin ceea ce spun şi scriu, că nu au
făcut-o încă.
O parte, din păcate mult prea consistentă, dintre cei ce au citit cartea
şi se pronunţă azi asupra ei au făcut-o superficial, fără atenţie la
nuanţe, excesiv de preocupaţi de gestul pentru cancan şi de poveştile cu
şi despre Elena Udrea. Poveşti care, e drept, nu sunt deloc puţine. Şi
care, la o adică, pot să trădeze o oarecare gelozie a Adrianei Săftoiu
faţă de „blonda de la Cotroceni”. Nu neapărat şi nu exclusiv din bănuite
şi deocheate motive de alcov. Ci şi din raţiuni şi orgolii strict
profesionale fiindcă, aşa după cum rezultă din carte, şefa Cancelariei
prezidenţiale a fost consilierul favorit al preşedintelui. Singurul cu
care acesta pare a fi comunicat cu adevărat şi de ale cărui sfaturi a
ţinut cont, chiar şi după ce doamna Udrea a fost silită să părăsească
aparatul Administraţiei prezidenţiale.
În ceea ce mă priveşte, nu poveştile- cam prea numeroase şi prea
insistent relatate în carte- ale cărei protagonistă a fost Elena Udrea
m-au interesat cu adevărat. Nu în astfel de episoade de istorie minoră
s-ar găsi, după părerea mea, muniţia anti-Băsescu. Cea pe care, prin
volumul său, ar furniza-o Adriana Săftoiu celor despre care „băsiştii”
spun că ţin cu orice preţ să demoleze în totalitate cei zece ani de
mandat ai fostului preşedinte. O face el, Traian Băsescu singur, fără
ajutorul Adrianei Săftoiu prin comportamentul aberant, de zi cu zi, prin
declaraţiile sale în limbaj mahala, prin felul indecent în care
comentează în studiourile de televiziune, la telefon şi, mai ales, pe
facebook, actualitatea românească.
Porniri egoiste şi pragmatism
L-am votat pe Traian Băsescu încă din primul tur al alegerilor
prezidenţiale din 2004. Cam din aceleaşi raţiuni şi cu aceleaşi
sentimente cu care i-am dat votul cu patru ani mai devreme, în turul al
doilea, fostului preşedinte Ion Iliescu. În 2000 socoteam că ar fi o
primejdie de moarte să ajungă preşedinte Corneliu Vadim Tudor, în 2004
vedeam un rău imens în victoria aproape sigură a lui Adrian Năstase.
Altminteri, nu l-am plăcut deloc pe Traian Băsescu de-a lungul primului
său mandat, cu atât mai puţin în timpul celui de-a doilea. Prima
explicaţie a refuzului meu în raport şi cu omul, şi cu preşedintele
Traian Băsescu se găseşte într-un anume fel, formulată în cartea
Adrianei Săftoiu: „Impresia lui despre sine se transforma repede şi
ireversibil. Devenea prea satisfăcut de faptul că e Preşedinte. Reveneau
porniri egoiste, pe care acum şi le justifică afirmând că e bine
informat. Cu atât mai puţin un echilibru interior. Prea repede şi prea
nesăbuit a folosit puterea pe premisa: acum suntem pe val şi ni se
permite ”.
O premisă pe care, dacă ne amintim bine, s-au fundamentat şi multe
dintre acţiunile şi extravaganţele fostului preşedinte Emil
Constantinescu. Ne amintim că prin situatul pe val şi-a justificat dl.
Constantinescu decizia de a-l coopta în aparatul de la Cotroceni pe fiul
doamnei Zoe Petre, Dan Petre. Cu Emil Constantinescu Traian Băsescu s-a
situat în permanenţă într-o relaţie antagonică, mult mai reală şi mai
de substanţă decât cea pe care o afişa faţă de Ion Iliescu. Pe dl.
Constantinescu, dl. Băsescu îl urăşte visceral. Îl dispreţuieşte profund
şi nu s-ar putea spune că dl. Constantinescu i-ar fi rămas în vreun fel
dator la acest capitol.
În schimb, despre dl. Iliescu, Traian Băsescu a vorbit de rău exclusiv
din motive de imagine. Din pragmatism. Doar pentru că şi-a dat seama că
asta e pe placul celor autentic de dreapta. Pe placul intelectualilor pe
care Traian Băsescu i-a descoperit relativ târziu, doar după primul an
de mandat. Pe care nici nu i-a cultivat, nici nu i-a apreciat în chip
autentic vreodată. Doar i-a tolerat din interes şi nicidecum pentru că
ar fi pus prea mult preţ pe ei. Şi aceasta fiindcă, cum iarăşi observă
bine Adriana Săftoiu, în agenda personală a lui Traian Băsescu „teatrul,
filmul, cartea ocupau un spaţiu modest”. Chestiune nu doar de
temperament, ci, în primul rând, de fire. Or, dl. Băsescu are o fire
printre ale cărei atribute nu figurează aplecarea spre meditaţie.
Dl. Băsescu nici nu are timp, nici nu vrea să mediteze. D-lui
Băsescu îi place acţiunea. El scoate mai întâi revolverul, te împuşcă şi
nu prea se sinchiseşte să se lămurească dacă chiar trebuia să o facă.
„Intelectualii băsişti”- sintagma le aparţine, ne place sau nu ne place
pseudo-jurnaliştilor de la Antenele felixiene şi acestora trebuie să le
plătim cuvenitele drepturi de autor- au căzut în capcană. Nu din vina
ori din voinţa lui Traian Băsescu. Ci pe socoteală proprie. D-lui
Băsescu i-a păsat prea puţin şi de dl. Liiceanu, şi de dl. Patapievici,
şi de Mircea Mihăieş. Ce gândea şi cum se comporta cu Teodor Baconsky
sau cu Cristian Preda aflăm din cartea d-nei Săftoiu.
„Cred că, în relaţia cu intelectualii, cei care au greşit au fost
aceştia. Şi nu invers. Nu Preşedintele a fost de vină că au primit
eticheta de băsişti, ci chiar ei, printr-o admiraţie necritică. Pentru
Traian Băsescu, relaţia cu elitele a apărut mai degrabă dintr-o
necesitate impusă de evenimente, şi nu dintr-o nevoie personală. Până la
final, cred mai degrabă că evoluţia relaţiei cu aceştia nu a făcut
decât să îi confirme opinia: simpatici, dar ineficienţi.
Băsescu-marinarul judeca lucrurile pragmatic, iar pragmatismul lui nu
permitea o emoţie romantică, spontană, nu accepta slăbiciuni de
percepţie şi interpretare, confesiuni riscante sau manifestări
vulnerabile, la un pahar de vorbă” - Adriana Săftoiu
Dar nu neapărat felul în care Traian Băsescu s-a comportat cu
intelectualii m-a făcut să nu îl plac defel pe fostul preşedinte. Ci
modalitatea în care din pragmatism şi din „nevoie personală” a tratat
acesta o problemă fundamentală pentru România: condamnarea comunismului.
Am intuit încă de la început că ceea ce a făcut Traian Băsescu în
decembrie 2006 a fost cam à contre coeur. Nici nu se putea să fie
altfel. Fusese o mică rotiţă a sistemului comunist şi fusese recompensat
pentru aceasta. Nu oricine avea, în decembrie 1989, 1 milion de lei la
CEC, aşa după cu dl. Băsescu a declarat-o adesea, mai întâi într-o
emisiune a lui Marius Tucă. Pe urmă, văzând că după citirea Raportului
Comisiei Tismăneanu nu se întâmplă nimic palpabil, că foştii înalţi
funcţionari comunişti, foştii securişti, foştii torţionari îşi văd mai
departe liniştiţi de afacerile lor sau îşi aşteaptă în tihnă pensiile,
am avut sentimentul că Traian Băsescu ne-a tras o mare cacealma.
Dar despre aceasta într-un comentariu viitor.
Citeste mai mult: adev.ro/noydk1
Citeste mai mult: adev.ro/noydk1
Conştient fiind că s-ar putea să exagerez, subliniind acest lucru, am
comparat Cronică de Cotroceni cu Orizonturile roşii ale lui Ion Mihai
Pacepa. Acum cred ceva mai puţin în justeţea comparaţiei mele. Despre
alte lucruri decât despre posibila comparaţie dintre memoriile Adrianei
Săftoiu şi cele ale lui fostului general de Securitate sunt însă absolut
convins la capătul lecturii cărţii şi despre ele aş dori să scriu în
însemnările mele de azi.
Nu sunt foarte sigur că toţi cei ce vorbesc sau scriu despre Cronică de
Cotroceni au şi citit-o deja cu adevărat. Mulţi dintre cei ce o condamnă
categoric pe fosta consilieră a lui Traian Băsescu pentru faptul că ar
fi încălcat grav regulile, nu ar fi respectat acel devoir de réserve
impus oricărui fost funcţionar de rang înalt, l-ar fi trădat pe fostul
ei şef, fapt ce ar trebui să îi neliniştească pe actualii ei camarazi şi
superiori din PNL dovedesc, prin ceea ce spun şi scriu, că nu au
făcut-o încă.
O parte, din păcate mult prea consistentă, dintre cei ce au citit cartea
şi se pronunţă azi asupra ei au făcut-o superficial, fără atenţie la
nuanţe, excesiv de preocupaţi de gestul pentru cancan şi de poveştile cu
şi despre Elena Udrea. Poveşti care, e drept, nu sunt deloc puţine. Şi
care, la o adică, pot să trădeze o oarecare gelozie a Adrianei Săftoiu
faţă de „blonda de la Cotroceni”. Nu neapărat şi nu exclusiv din bănuite
şi deocheate motive de alcov. Ci şi din raţiuni şi orgolii strict
profesionale fiindcă, aşa după cum rezultă din carte, şefa Cancelariei
prezidenţiale a fost consilierul favorit al preşedintelui. Singurul cu
care acesta pare a fi comunicat cu adevărat şi de ale cărui sfaturi a
ţinut cont, chiar şi după ce doamna Udrea a fost silită să părăsească
aparatul Administraţiei prezidenţiale.
În ceea ce mă priveşte, nu poveştile- cam prea numeroase şi prea
insistent relatate în carte- ale cărei protagonistă a fost Elena Udrea
m-au interesat cu adevărat. Nu în astfel de episoade de istorie minoră
s-ar găsi, după părerea mea, muniţia anti-Băsescu. Cea pe care, prin
volumul său, ar furniza-o Adriana Săftoiu celor despre care „băsiştii”
spun că ţin cu orice preţ să demoleze în totalitate cei zece ani de
mandat ai fostului preşedinte. O face el, Traian Băsescu singur, fără
ajutorul Adrianei Săftoiu prin comportamentul aberant, de zi cu zi, prin
declaraţiile sale în limbaj mahala, prin felul indecent în care
comentează în studiourile de televiziune, la telefon şi, mai ales, pe
facebook, actualitatea românească.
Porniri egoiste şi pragmatism
L-am votat pe Traian Băsescu încă din primul tur al alegerilor
prezidenţiale din 2004. Cam din aceleaşi raţiuni şi cu aceleaşi
sentimente cu care i-am dat votul cu patru ani mai devreme, în turul al
doilea, fostului preşedinte Ion Iliescu. În 2000 socoteam că ar fi o
primejdie de moarte să ajungă preşedinte Corneliu Vadim Tudor, în 2004
vedeam un rău imens în victoria aproape sigură a lui Adrian Năstase.
Altminteri, nu l-am plăcut deloc pe Traian Băsescu de-a lungul primului
său mandat, cu atât mai puţin în timpul celui de-a doilea. Prima
explicaţie a refuzului meu în raport şi cu omul, şi cu preşedintele
Traian Băsescu se găseşte într-un anume fel, formulată în cartea
Adrianei Săftoiu: „Impresia lui despre sine se transforma repede şi
ireversibil. Devenea prea satisfăcut de faptul că e Preşedinte. Reveneau
porniri egoiste, pe care acum şi le justifică afirmând că e bine
informat. Cu atât mai puţin un echilibru interior. Prea repede şi prea
nesăbuit a folosit puterea pe premisa: acum suntem pe val şi ni se
permite ”.
O premisă pe care, dacă ne amintim bine, s-au fundamentat şi multe
dintre acţiunile şi extravaganţele fostului preşedinte Emil
Constantinescu. Ne amintim că prin situatul pe val şi-a justificat dl.
Constantinescu decizia de a-l coopta în aparatul de la Cotroceni pe fiul
doamnei Zoe Petre, Dan Petre. Cu Emil Constantinescu Traian Băsescu s-a
situat în permanenţă într-o relaţie antagonică, mult mai reală şi mai
de substanţă decât cea pe care o afişa faţă de Ion Iliescu. Pe dl.
Constantinescu, dl. Băsescu îl urăşte visceral. Îl dispreţuieşte profund
şi nu s-ar putea spune că dl. Constantinescu i-ar fi rămas în vreun fel
dator la acest capitol.
În schimb, despre dl. Iliescu, Traian Băsescu a vorbit de rău exclusiv
din motive de imagine. Din pragmatism. Doar pentru că şi-a dat seama că
asta e pe placul celor autentic de dreapta. Pe placul intelectualilor pe
care Traian Băsescu i-a descoperit relativ târziu, doar după primul an
de mandat. Pe care nici nu i-a cultivat, nici nu i-a apreciat în chip
autentic vreodată. Doar i-a tolerat din interes şi nicidecum pentru că
ar fi pus prea mult preţ pe ei. Şi aceasta fiindcă, cum iarăşi observă
bine Adriana Săftoiu, în agenda personală a lui Traian Băsescu „teatrul,
filmul, cartea ocupau un spaţiu modest”. Chestiune nu doar de
temperament, ci, în primul rând, de fire. Or, dl. Băsescu are o fire
printre ale cărei atribute nu figurează aplecarea spre meditaţie.
Dl. Băsescu nici nu are timp, nici nu vrea să mediteze. D-lui
Băsescu îi place acţiunea. El scoate mai întâi revolverul, te împuşcă şi
nu prea se sinchiseşte să se lămurească dacă chiar trebuia să o facă.
„Intelectualii băsişti”- sintagma le aparţine, ne place sau nu ne place
pseudo-jurnaliştilor de la Antenele felixiene şi acestora trebuie să le
plătim cuvenitele drepturi de autor- au căzut în capcană. Nu din vina
ori din voinţa lui Traian Băsescu. Ci pe socoteală proprie. D-lui
Băsescu i-a păsat prea puţin şi de dl. Liiceanu, şi de dl. Patapievici,
şi de Mircea Mihăieş. Ce gândea şi cum se comporta cu Teodor Baconsky
sau cu Cristian Preda aflăm din cartea d-nei Săftoiu.
„Cred că, în relaţia cu intelectualii, cei care au greşit au fost
aceştia. Şi nu invers. Nu Preşedintele a fost de vină că au primit
eticheta de băsişti, ci chiar ei, printr-o admiraţie necritică. Pentru
Traian Băsescu, relaţia cu elitele a apărut mai degrabă dintr-o
necesitate impusă de evenimente, şi nu dintr-o nevoie personală. Până la
final, cred mai degrabă că evoluţia relaţiei cu aceştia nu a făcut
decât să îi confirme opinia: simpatici, dar ineficienţi.
Băsescu-marinarul judeca lucrurile pragmatic, iar pragmatismul lui nu
permitea o emoţie romantică, spontană, nu accepta slăbiciuni de
percepţie şi interpretare, confesiuni riscante sau manifestări
vulnerabile, la un pahar de vorbă” - Adriana Săftoiu
Dar nu neapărat felul în care Traian Băsescu s-a comportat cu
intelectualii m-a făcut să nu îl plac defel pe fostul preşedinte. Ci
modalitatea în care din pragmatism şi din „nevoie personală” a tratat
acesta o problemă fundamentală pentru România: condamnarea comunismului.
Am intuit încă de la început că ceea ce a făcut Traian Băsescu în
decembrie 2006 a fost cam à contre coeur. Nici nu se putea să fie
altfel. Fusese o mică rotiţă a sistemului comunist şi fusese recompensat
pentru aceasta. Nu oricine avea, în decembrie 1989, 1 milion de lei la
CEC, aşa după cu dl. Băsescu a declarat-o adesea, mai întâi într-o
emisiune a lui Marius Tucă. Pe urmă, văzând că după citirea Raportului
Comisiei Tismăneanu nu se întâmplă nimic palpabil, că foştii înalţi
funcţionari comunişti, foştii securişti, foştii torţionari îşi văd mai
departe liniştiţi de afacerile lor sau îşi aşteaptă în tihnă pensiile,
am avut sentimentul că Traian Băsescu ne-a tras o mare cacealma.
Dar despre aceasta într-un comentariu viitor.
Citeste mai mult: adev.ro/noydk1
Citeste mai mult: adev.ro/noydk1
Mircea Morariu Mircea Morariu
Adriana Săftoiu şi pragmatismul lui Traian Băsescu (I)
Citeste mai mult: adev.ro/noydk1
Citeste mai mult: adev.ro/noydk1
Ce spune fosta purtătoare de cuvânt a lui Iohannis despre publicarea unei cărţi cu viaţa de la Cotroceni
Ce spune fosta purtătoare de cuvânt a lui Iohannis despre publicarea unei cărţi cu viaţa de la Cotroceni
http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
Femeia în roșu, cu fustă mini, de la Cotroceni - de Sidonia Bogdan , 25 mai 2015 - Sursa: Romania Libera
Femeia în roșu, cu fustă mini, de la Cotroceni
- de
Sidonia Bogdan ,
25 mai 2015
- Sursa:
Romania Libera
http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
Femeia în roșu, cu fustă mini, de la Cotroceni
de
25 mai 2015
- stire actualizata la ora 11:12, 26 mai 2015
Femeia în roșu, cu fustă mini, de la Cotroceni Fostul consilier prezidențial, Adriana Săftoiu, face dezvăluiri spectaculoase despre personalitatea din culise a lui Traian Băsescu, într-o carte-jurnal lansată zilele acestea. Reacțiile au fost pe măsură, fostul preşedinte acuzând-o de lipsă de loialitate, iar Elena Udrea că „s-a coborât să vândă poveşti de budoar“.
La Salonul Internațional de Carte Bookfest, Adriana Săftoiu a lansat, la Editura Polirom, cartea „Cronică de Cotroceni“, în care dezvăluie informații de culise din perioada în care a lucrat împreună cu fostul președinte. Prin descrierile sale, Săftoiu creionează profilul psihologic al lui Băsescu, un personaj politic care, scrie ea, „dacă e nevoit să înghită broasca, o face fără să clipească“.
„Am înțeles târziu, observându-i comportamentul, că Traian Băsescu folosește cu dibăcie tot ce îi este util pentru a-și atinge obiectivul. Iar dacă e nevoit să înghită broaște, o face fără să clipească: scopul său e mereu mult mai important decât inconvenientele digestive. În afară de Stolojan, există o colecție întreagă de oameni folosiți și abandonați atunci când nu au mai fost de folos“, scrie Adriana Săftoiu în cartea sa.
Săftoiu susține că miza a lui Băsescu, în confruntarea electorală din anul 2004, pentru câștigarea alegerilor prezidențiale a fost una „personală“, vizând libertatea sa.
„Miza personală a lui Traian Băsescu a vizat și libertatea sa. Era aproape convins că Adrian Năstase nu se va da în lături să folosească orice mecanism pe care îl avea la îndemână pentru a-l trimite la închisoare. Avea nevoie de timp ca să își rezolve problema Dosarului Flota, piatră de moară în 2004. La Cotroceni se înființase o comisie specială pentru acest caz (…) „Stolojan președinte“ era o garanție pentru o soluționare onestă a acestui dosar. Cu Adrian Năstase președinte, Băsescu era convins de verdict: vinovat. Între cei doi, Stolojan părea un profil mult mai potrivit pentru funcția de președinte. Iar în Stolojan, Băsescu putea avea încredere“. scrie ea.
Cartea relatează modul în care Băsescu se comporta cu colaboratorii săi politici, de la personaje fără anvergură, și până la relația cu Vasile Blaga, Adriean Videanu sau Radu Berceanu și nu ocolește nici subiectul feminin controversat, pe celebra Elena Udrea.
Episodul Udrea şi fusta mini
„5 februarie 2005. Avem o nouă colegă, soția domnului Cocoș - unul dintre stâlpii mafiei lui Adrian Năstase- doamna Elena Udrea. Președintele mi-a explicat că Dorin Cocoș doar la început a fost cu Năstase, că - după ce Năstase a început să ceară din ce în ce mai mulți bani de la grupul lui de afaceri - Cocoș nu a mai fost în echipa cu Bittner și Petrache, că a avut el informații greșite când îl includea în gașcă. Teribil“, scrie Săftoiu.„Elena Udrea reprezintă un capitol delicat în viaţa preşedintelui. (...) Traian Băsescu s-a comportat însă în aşa fel încât o slăbiciune a sa ca om a devenit o vulnerabilitate pentru preşedinte”, scrie Adriana Săftoiu, amintindu-şi că existau momente în care consilierii prezidenţiali se confruntau cu adevărate „crize de isterie” ale preşedintelui, generate de o presupusă lipsă de sprijin pentru Elena Udrea.
Săftoiu povesteşte despre un episod când i-a văzut pe Udrea şi Băsescu într-o postură delicată: ”Pe la şase seara m-a chemat la el în birou. Ea, îmbrăcată în roşu, cu o fustă mini provocatoare, atârnând de biroul lui. Nici un gest de a masca atitudinea deloc neoficială şi nepotrivită locului. Elena m-a privit cu siguranţa femeii care poate sta la propriu pe biroul şefului”.
Băsescu şi „lacheii“
În relația cu colaboratorii, Săftoiu susține că Băsescu nu avea respect pentru persoanele care suportau „umilințele sale publice“. Iar pe intelectuali, îi cataloga drept „simpatici, dar ineficienți“. „Cântărea cu răbdare capacitatea celuilalt de a suporta umilința. Pentru el însă, toți care suportau umilințele publice intrau în categoria lacheilor. Iar această categorie era cu mult sub clasamentul cu care mă înăscrise în anii de colaborare: „lichele“, „jigodii“, „javre“. Nu avea nici un respect pentru „lachei“, pentru cei care nu își apărau demnitatea. Îi trecea pe lista persoanelor pe care le putea folosi nestingherit, în împrejurări și vremuri propice“.Despre relația fostului preşedinte cu serviciile
Adriana Săftoiu atinge în carte și relația dintre Traian Băsescu și serviciile secrete. Saftoiu susține că fostul președinte era hotărât de la bun început să își subordoneze direct instituțiile de forță ale statului. Potrivit Adrianei Săftoiu, după demisia foștilor șefi ai SRI și SIE, Radu Timofte, respectiv Gheorghe Fulga, Traian Băsescu a semnat două decrete la care însă a renunțat în ultima clipă: „Președintele mă informează că i-a lăsat lui Ștefan Deaconu, de cu seară, numirile viitorilor șefi de Servicii.„După ce le trimite la Monitorul Oficial să anunți presa. Când îmi spune numele rămân uluită: Coldea și Predoiu (Silviu - n.red). Îi spun că nu e în regulă. Îi amintesc că odată intrați în structurile NATO, ne-am asumat obligația demilitarizării acestor servicii. S-a iritat și mi-a spus că e o prostie condiționarea. (...) îi cere STS-istului să-i facă legatura cu Ștefan Deaconu (...) Îi cere să oprească trimiterea decretelor la Monitorul Oficial”.
Băsescu: „Lipsă de onestitate“
În replica la dezvăluirile Adrianei Săftoiu, Traian Băsescu a declarat că fosta sa colaboratoare denotă „lipsă de onestitate“. „Probabil e o perioadă în care nu are alte surse de venit. Să îți încalci onestitatea față de un om care a avut încredere în tine... Slavă Domnului, m-am oprit cu încrederea în 2007. De toți consilierii m-am despărțit în relații amiabile, cu Adriana Săftoiu a fost mai complicat, dar nu aș intra în detalii (...) Dacă au ajuns foștii mei consilieri să trăiască din amintirile că au fost consilierii mei... Să știți că orice consilier, în momentul în care se angajează la Cotroceni, semnează un angajament de loialitate care nu are termen de prescripție“, a spus Traian Basescu într-o emisiune la B1TV.Udrea: „Bârfe şi mizerii“
La scurt timp, a reacționat pe Facebook și Elena Udrea. Aceasta a scris că pune „insinuările Adrianei Săftoiu pe seama propriilor neîmpliniri în relația cu Traian Băsescu și îi doresc să își găsească liniștea“. „Astăzi este foarte profitabil să vorbești despre Elena Udrea. Este regretabil ca o persoană cu certe calități, care ar putea câștiga și din altceva decât din bârfe și mizerii, se coboară să vândă povești de budoar inventate din invidie și frustrare“, a acuzat Udrea.
You like Femeia în roșu, cu fustă mini, de la Cotroceni | Romania Libera.
Femeia în roșu, cu fustă mini, de la Cotroceni | Romania Libera
Fostul consilier prezidențial, Adriana Săftoiu, face dezvăluiri spectaculoase despre personalitatea din culi...
Cuvinte cheie :
Caricatura zilei - 26 mai 2015
Caricatura zilei
- 26 mai 2015
http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
