Poreclă Sile this Millennium Pseudonime sile_this_millennium

duminică, 3 mai 2015

DIN TRECUTUL MILIONARILOR NOSTRI -AZI S.O.V. 11:06 PM karma police Scris de Dan Badea pt. CURENTUL


DIN TRECUTUL MILIONARILOR NOSTRI -AZI

 S.O.V.

 11:06 PM 

 karma police

Scris de
Dan Badea
pt.
CURENTUL
http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
 

KARMAPOLICE

DIN TRECUTUL MILIONARILOR NOSTRI

-AZI 

S.O.V.

Tatăl natural al lui Nuşulică era ofiţer de Securitate


Scris de
Dan Badea
pt
CURENTUL
Primul soţ al Eugeniei Vîntu dezvăluie în exclusivitate pentru Curentul

În urmă cu opt ani, pe cånd mă aflam la „Evenimentul Zilei“, am primit la redacţie o scrisoare adresată lui Sorin Ovidiu Vîntu de o persoană care susţinea că este tatăl adoptiv al miliardarului. Pentru că scrisoarea începea cu „Dragă Nuşulică“, iar informaţii despre tatăl FNI apăreau de peste tot, nu i-am acordat prea mare atenţie. Îmi amintesc doar că am sunat atunci la numărul de telefon indicat de expeditor, dar nu mi-a răspuns nimeni şi, în plus, l-am întrebat şi pe Sorin Vîntu dacă îşi aminteşte ca în trecutul său să fi existat un tată adoptiv cu numele Vasile Ghervas. Vîntu a negat orice legătură cu o asemenea persoană („sunt aiureli, probabil este cineva care vrea bani de la mine, mi-a răspuns SOV, la telefon), iar eu am pus scrisoarea într-un dosar.

Zilele trecute am dat din nou, întåmplător, peste acel document şi observînd apelativul cu care era alintat SOV, „Nuşulică“, am înţeles, brusc, faptul că expeditorul este, într-adevăr, cineva care l-a cunoscut pe Sorin Vîntu. Acum, după ce presa a dezvăluit că numele conspirativ al lui Vîntu, de la sfârşitul anilor ‘80, a fost Nuş, iar Nuşulică este forma diminutivată a acestuia, am devenit curios să-l găsesc pe expeditor. L-am căutat şi l-am găsit.

Vasile Ghervas, un rom de 73 de ani din Ploieşti, spune că este primul tată adoptiv al lui Sorin Ovidiu Vîntu. El recunoaşte că, în ianuarie 2002, a trimis o scrisoare la „Adevărul“, dar şi la „Evenimentul Zilei“, prin care, zice el, încerca să-i amintească lui Vîntu cåteva aspecte din trecutul său îndepărtat. Spune că, după ce l-a revăzut la televizor, în emisiunea lui Marius Tucă, şi a încercat inutil să intre în direct pentru a-i lua apărarea, l-a căutat în cåteva rånduri prin Bucureşti dar nu l-a găsit. Nici „pe cheiul gîrlii“ (B-dul Unirii, unde era sediul central al Gelsor), nici la domiciliul din strada Paris 34. Apoi ar fi renunţat, mai ales după ce a aflat că Vîntu a „naufragiat“ cu şalupa în Deltă şi, astfel, n-a vrut să-l mai necăjească şi el cu problemele sale.
Înainte de a-şi spune povestea, zice că nu-i trebuie nimic de la miliardar, că doreşte să stea de vorbă cu Nuşulică şi să vadă ce-şi mai aminteşte el din perioada în care stăteau împreună în Bacău, el, Cuţa (mama lui SOV) şi Nuşulică. Să vadă ce-şi aminteşte din perioada în care expresia preferată a lui, fie că voia să se aşeze pe acordeon, fie că voia la oliţă, era „tăticule fac doi“.

Căsătorit cu Eugenia Vîntu, mama lui SOV, în decembrie 1957, spune el (din investigaţiile noastre rezultă că actul de căsătorie Vasile Ghervas şi Eugenia Vîntu a fost încheiat pe 24 ianuarie 1958), n-a ştiut că aceasta avea un copil din flori. A aflat mai tårziu, când, văzând că lipseşte miercurea de acasă, a urmărit-o să vadă unde se tot duce şi aşa a aflat că ea îşi lăsase copilul la maică-sa, care locuia într-o mansardă din incinta Spitalului Sf. Spiridon din Iaşi. Eugenia Vîntu i-a mărturisit apoi că tatăl copilului era un locotenent major de securitate din Târgu Mureş numit Ovidiu Vultur. I-a văzut chipiul de securist şi aşa a ştiut. După ce l-a botezat creştineşte pe Nuşulică, cumătru’ fiind fochistul spitalului, un anume Ştefănescu, el l-a adus pe cel mic la Bacău. Pentru că avea poliomielită, el i-ar fi făcut primul pantof „ortopedic“ pentru piciorul pe care nu-l putea folosi, piciorul drept - îşi aminteşte bătrånul.

Vorbind de familia Vîntu, el spune că bunicul acestuia, Nicolae Vîntu, provenit din comuna Bivolari - Iaşi, fusese închis la Aiud, la politici, şi murise în închisoare.
Cuţa, Eugenia, ar fi fost şi ea anticomunistă şi era supravegheată de securitate, spune el. Da. Era aşa de supravegheată încåt urmele „supravegherii“ căpătaseră, graţie locotenentului major Vultur, o formă umană ce purta numele... Sorin Ovidiu Vultur. Asta pentru că, pånă a mers la şcoală, numele de familie al lui Nuşulică a fost Vultur. Abia apoi a fost schimbat în Vîntu. Fostă asistentă medicală în anii ‘50, Eugenia Vîntu avea să ajungă să våndă, zic unii, seminţe în gară, la sfårşitul anilor ‘80. După 1990, cånd SOV devenise deja unul dintre milionarii de top ai Romåniei, el avea să instituie premiile de excelenţă „Eugenia Vîntu“, însoţite de cec-uri generoase de zeci de mii de dolari. Printre cei care s-au bucurat de privilegiul premianţilor au fost Alexandru Paleologu, Nicolae Manolescu şi alţii.

Vasile Ghervas sugerează însă că activitatea „anticomunistă“ a Cuţei, de la sfårşitul anilor ‘50, era mai degrabă aducătoare de profit.



Cum a cunoscut-o Vasile pe Cuţa


D.B.: Haideţi să vă arăt ce am primit eu acum nu ştiu câţi ani la Evenimentul Zilei. (...)
V.G.: Da, da, da.
(...)
V.G.: Ce se întâmplă... eu practic am stat în Bacău, am făcut după profesională, vorbesc înainte, acum 40 de ani, nu-i chestie acuma da...
D.B.: Daaa.
V.G.: Şi... am făcut profesionala la tratamente chimice.
D.B.: Sunt chiar 50.
V.G.: Când? Când am făcut? Da, în ‘50... ‘52, ‘53, ‘54 aproape. Când eram eu cavaler vorbesc. M-am însurat în ‘57.
D.B.: Deci, să stabilim nişte ani pentru că...
V.G.: Staţi că ştiu eu... nu coincide cu aicea.... ştiu eu.
D.B.: Nu, că Vîntu s-a născut în ‘55.
V.G.: Ştiu... ştiu, dar aveţi răbdare să vă spun... nu m-am cununat cu ea imediat, m-aţi înţeles?
D.B.: Da, da, da.
N.N.: Da, cum era pe vremea aia.
V.G.: Da, da, da. Acum eu o să vă dau nişte detalii aşa... cum să spun, să trageţi concluzii, n-o să puteţi să... dar e o istorie lungă. Acum eu vreau să spun altceva, nu vă supăraţi că... vă întreb
D.B.: Absolut deloc.
V.G.: Pe dvs lucrul ăsta cu ce vă avantajează?
D.B.: Ca fapt divers, ca... fiind o personalitate puternică ne interesează cum s-a format, cum era când era copil...
(...)
V.G.: Da
N.N.: Şi e interesant să ne spuneţi în copilărie cum era.
V.G.: E drept, e drept.
D.B.: Pe de o parte, pe de altă parte... trecutul lui e necunoscut, nu ştie nimeni...
N.N.: Cum era când era mic, cum era la şcoală, cum era la grădiniţă, cum...
D.B.: Eu ştiu că el are un cult pentru mama lui.
V.G.: Ce are?
D.B.: Are un cult.
N.N.: O admiră foarte mult.
D.B.: A făcut chiar în Roman, dacă nu mă înşel, a făcut un parc sau nu ştiu ce cu numele mamei lui, deci el o iubeşte foarte mult, l-a ajutat enorm, asta...
V.G.: Mă-sa lui.
D.B.: Mama lui, da.
V.G.: Acum eu o să vă spun care era... Eu aveam 20 de ani atunci când am luat-o eu, şi ea venise, ea de fapt, mă-sa lui, Cuţa, vorbesc de Eugenia, da-i spuneam Cuţa, Eugenia e numele în buletin, ea venise de la Iaşi la Bacău, transferată, soră, adică asistentă la secţia pirogof, eu reţin... că eram... Pirogof ce era? Unde se făceau transfuzii.
N.N.: Aha
V.G.: Lua sânge de la X şi punea la Y. Făcea transfuzii. Şi... ea dacă a venit de acolo e normal că nu avea unde să stea.
D.B.: Dvs ce făceaţi acolo? În cadrul...
V.G.: Cine, eu?... Nu, nu, aveţi răbdare, că eu eram băştinaş acolo.
D.B.: Am înţeles.
V.G.: Ea venise acolo.
N.N.: Da, da, da.
V.G.: Şi a venit la gară, naşu’, care m-a botezat pe mine, adică-i şi unchi, cumnatul lui tata, nevasta lui, sora lui tata, şi el o venit, avea o locuinţă mare, noi suntem un fel de etnie de romi cum e Mădălin Voicu.
D.B.: Aha
V.G.: Lăutari. Nu suntem... Muzicieni cum se spune, fraţii mei au fost muzicieni cum e Panseluţa Feraru, cum e ăsta... Şi fiind o familie înstărită de lângă gară, ea şi-a căutat o gazdă, o venit acolo, că acolo la Iaşi ea a stat la spital, mă-sa era infirmieră, Grădinaru o chema, stătea sus la mansardă, aveau locuinţa lor şi avea două surori mici, ea era mai mare, una era Geta, nu ştiu ce s-a mai ales de ele de ani, una era pe la balet, că reţin, se ştia lumea, şi eu, ea a văzut casa aia, aşa i-a plăcut şi a bătut la poartă, bună ziua, bună ziua, nu primiţi în gazdă aşa, uite sunt cadru’ medical, chestii, era sora lui tăticu’, da, dar de unde sunteţi, a întrebat-o, de la Iaşi sunt, asta, asta, asta, asta. Bine, bine. Şi staţi să vorbesc cu soţul. Cumnatu’ lui tăticu, adică... sora lu’ taticu’, era acolo, la o prăvălie undeva, şi a venit un tip, doamna ... era, era şi frumoasă, de ce să mint.
D.B.: Da?
V.G.: Eram şi eu tânăr.
(...)
V.G.: Să nu vă uitaţi la mine că sunt aşa, eu ştiu ce se poate face, ce se poate... eu vreau să ajung la o concluzie.

Lui Nuş îi plăcea să stea pe acordeon

D.B.: Ce specialitate aveaţi la muzică?
N.N.: La formaţie. La ce cântaţi?
V.G.: Eram şeful orchestrei.
D.B.: Asta era întrebarea.
N.N.: Aaaa, la acordeon.
D.B.: Că spuneaţi că stătea pe acordeon.
V.G.: Păi stătea el, că stătea pe acordeon, era ... se urca pe acordeon, stătea ca pe scaun. Şi eu vreau să intru în detalii, nu-mi place să umblu cu din astea, ceva ce nu se poate proba, ceva ce să nu fie realitate. Eu am şi bona lui, care l-a crescut, până la urmă dacă are nevoie şi e atât de interesat, eu îl duc la bonă, care-i în Bacău. Trăieşte, îl ţinea în braţe când eu mă duceam la restaurant, ea era la spital, aveam bona asta a lui, care era o femeie serioasă, o femeie, nu era de etnia noastră, da’ vecina noastră era de casă, ea ne servea, ea ne făcea de mâncare...
D.B.: Da, ea ....
V.G.: Că noi am fost o familie, domnule, mai..., cum să spun, se spune de mătase...
D.B.: Am auzit expresia.
N.N.: Da, da.
V.G.: De mătase, adică ceva ...Numai umbra, practic, da eram cu liceu, eram învăţaţi, eram...
D.B.: Eraţi spălaţi, curaţi, inteligenţi...
V.G.: Da, siiiigur că da, mai ales când cântam la restaurant trebuia să fiu pedant.
D.B.: La costum.
V.G.: Siiigur, aveam frac, aveam...
D.B.: Da ea era din aceeaşi etnie?
V.G.: Nu
D.B.: Aaaa, nu?
V.G.: Nu, ea nu era. Da avea ea scop.
N.N.: Da ea avea... El era născut în momentul în care a venit ea la Bacău.
V.G.: Staţi că vă spun.
D.B.: Stai că ne spune.
V.G.: Şi eu m-am dus pe la, pe la... era sora lu’ taticu’, le făceam câte o vizită aşa cam pe la sfârşitul săptămânii, m-am dus acolo şi am văzut-o. Domnule, când am văzut-o, eram şi eu tânăr, o frumuseţe de femeie, nu am... acolo nu am putut să... cam în stilul ăla eram atunci (arată spre un tablou de pe perete).
N.N.: Da. da.
V.G.: Şi mi-a plăcut, am întrebat cine-i, da asta m-a ironizat... tuşa. Şi naşa. Zice: ţi-ai pus ochii pe fată, hai că-i frumoasă, cutare zice, era în camera ei, vrei să ţi-o chem. Trecuse pe acolo, nu ştiu ce vorbise cu ea, şi eu am văzut-o. Şi-o cheamă: Cuţo, ia vino, hai să-ţi fac cunoştinţă cu nepotu-meu. Aaa, sărut mâna... jos pălăria, avea un păr lung aşa, mie îmi spunea, cântam la nunţi, (...)ăla cu femeia frumoasă.
(...)
V.G.: M-am îndrăgostit. Tăticu’ ştiind că eu acum, vedea că lipseam, veneam, mă duceam, veneam... Şi ea îi spune lu’ tuşa mea: măi, dna Vişan, măi nepotul dvs se uită cam des la mine aşa se uită şi ...(...) E căsătorit? Nu e căsătorit. Cum să fie căsătorit? Cântă la... nu ştiu ce. Am făcut conservatorul la Iaşi, la Notre Dames, aşa-i spunea, damele noastre, era...
N.N.: Aha.
V.G.: Eram şi eu altfel tânăr nu? Eram şi mai aşa şi mai... S-a uitat de vreo două-trei ori la mine... Ce-o fi spus... brunet (râde), gândul meu ştii, nu i-am picat bine până nu am venit cu acordeonul, aveam atunci un acordeon italian.
D.B.: Aha.
V.G.: Cand am venit cu acordeonul...
D.B.: I-aţi cântat...
V.G.: A venit ea, da, şi spune: şi ştii să cânţi vreo romanţă? Zic ştiu, cum să nu. Ia cântă o romanţă!
D.B.: Ce vârstă avea?
V.G.: Ea?
D.B.: Da!
V.G.: Atunci aveam 20 de ani. Era mai mare cu un an ca mine. Avea 21... şi am văzut că îi picurau lacrimi, asta nu ştiu ce, a făcut ea cafea dincolo că venea la ea. Venea un din ăsta, un agent sanitar, tot de la spital, o fi aflat acolo...
D.B.: O curta.
V.G.: Siiigur că da, până la urmă ea a văzut că mie nu-mi convine de ăla şi-i spune lu’ tuşa-mea: ia să-i faci lu’ ăsta să nu mai vină cutare. Până la urmă, într-o zi aşa... Îmi spune ea, era în luna decembrie, era cam frig, zice nu mă duci pân’ la spital, să mă conduci? Să te conduc dacă vrei, aşa eu intru la 9 la restaurant, lucram de la 9 la 1, aşa era programul. M-am dus, era cam 8 şi ceva, până o duc, nu ştiu ce, fac, mă duc şi eu la restaurant, vreau să o iau mai pe scurt puţin şi zice, că e prea mare, da vreau să spun esenţialul, adică ce e interesant. În fine, am vorbit aşa, să spun că am vorbit vreo trei săptămâni, să spun aşa am vorbit. Mi-am făcut... taică-meu spune: bă, tu nu mai vii la masă? ce-i cu tine, care-i treaba. Ce, când eşti îndrăgostit, domnule, se cunoaşte, te schimbi cu chestii, timpul, chestii, măi tată uite asta, asta, asta....Tăticu era un om bătrân, da un om care era de apreciat, el când a fost tânăr făcea din astea la biserică, policandre chestii, la macedoneni, cum e Becali, la asta, la...
N.N.: La machedoni.
V.G.: Machedoni sigur, aromani le spune.
D.B.: Aa, da.
V.G.: Şi cutare, şi nu ştiu ce. Şi vine tăticu’, şi vine acasă. Bă tată bă, îmi spune mie, eu nu sunt de acord, nu te subapreciez că eşti băiatul meu... eram primul băiat, erau mai mici fraţii ăilalţi, toţi băieţi, toţi cântau la acordeon...Îmi spune: tată, uite, eu am văzut-o, la sora-mea acolo, nu-i pentru tine, da bine când a zis nu-i pentru tine mi-a dat un cuţit aşa în inimă, pentru că eu eram deja îndrăgostit.(...)
V.G.: Tăticu’ era un om...
D.B.: Practic.
V.G.: Modest, da. M-a ambiţionat şi mai rău. Zic: ţi-a spus ea? Nuuuu, nu mi-a spus. În intervalul ăla am intervenit eu şi i-am spus ei...Ea a zis: am văzut ca eşti sincer, şi mi-a spus clar: voi, etnia asta sunteţi oameni...., mie îmi place cum sunteţi voi, nu sunteţi din aia să daţi cu, pardon de expresie, cu mucii în fasole. Sunteţi oameni citiţi, văzuţi de vecini, îmi place, tu ştii de ce am venit aicea? Da, a murit... nevasta doctorului de la chirurgie, de la Spiridon, i-a murit nevasta şi-au rămas doi copii, şi el se ţine de capul meu să mă căsătoresc cu el. Nu vreau să fiu slugă la doi copii.
D.B.: Şi-a plecat.
V.G.: Şi-a plecat din cauza asta. Ghinionu’ ca s-o iau de nevastă. Zic, şi nu ai vrea să facem noi o partidă aşa, acum hai să vorbim deschis, că eu nu am obligaţii, eu n-am nimica. A fost la mine acasă, a văzut cum stau şi eu. (...)
V.G.: Ai înţeles? Ea mi-a spus. Eu vreau să mă căsătoresc cu acte. Şi zice, ce propui. Să mergem la primărie să ne cununăm!
D.B.: Cum? Când?
V.G.: Mâine. Mâine. Cum ai spus dumneata...
D.B.: V-a spus de copil?
V.G.: Nu nu. Aveţi răbdare
D.B. : Da.
V.G.: Şi eu... m-am dus... Dacă era acolo la spital la luat sânge la analize...Hai, dezbracă-te că-ţi iau eu iar sânge. Ea mai avea o poreclă...
D.B.:: Era asistentă medicală, cu asta se ocupa.
V.G.: Ia să te înţep eu că şi tu ai să mă înţepi. Eu am avut dezlegare acolo la spital. Eu m-am ruşinat şi am spus: ... şi hai să îi iau lui colega. Şi ne scuzi pe noi, spune ea, că o să avem...
D.B.: Aha...
V.G.: ... Şi m-am băgat într-o altă cameră şi auzeam cum discută. Şi spunea aia: ... e ţigan. Înţelegi? Dar ea spune: ...dacă ai şti tu ce familie şi ce suflet are....
D.B.: V-a crescut inima, nu?
V.G.: Da, sigur. Nu se compară cu ai noştri nici a suta parte.
D.B.: Ei nu...

După ce ne-am luat mi-a spus că are un copil din flori

V.G.: Îi spune ei, stă acolo... cutare, cutare... La trei zile, aşa era atunci, trebuia să ai consimţământul părinţilor şi eu am luat buletinul lu’ mămica, lu’ tăticu, am luat buletinele, pac, am prezentat actul de căsătorie. Şi a fost căsătorită. Din Vîntu, a chemat-o Ghervas Eugenia. În fine... Gata! Ne-am luat! (...) Şi... ne-am luat. Acuma, era nevastă cu cununie... Eu, vedeam eu că, spunea: Mă, eu am treabă la spital. Păi dacă tu ai treabă la spital după-masă, eşti de gardă, du-te acolo. Dar tu miercurea unde eşti în fiecare dimineaţă? ... Nu ştiam unde merge mereu... Măi, nu e de bine, înţelegi? Ca ăla. Şi o urmăreşti. Îţi urmăreşti nevasta? O laşi să plece şi... o iei după ea... Când mă duc, intru la unde scria Comitetul Orăşenesc de Partid. Şi era secretară de partid Găinuşă, dacă vă amintiţi. Voi sunteţi tineri...
Şi după, în locul ei, venise Unguraş. Eu nu vorbesc, eu nu... ce vorbesc pot să mă duc acum acolo... Şi am intrat acolo, nu am spus nimic. A venit acasă... înţelegi? Aveam încă două zile mâncare în frigider, pac, mănâncă, cutare... O las să mănânce şi... Măicuţo, de ce nu vrei să fii tu cinstită cu mine? Ai văzut că ai spus că noi ăştia care suntem aşa suntem într-un fel buni şi nu, nu folosim d-astea... perversiuni, chestii, d-astea nu ştiu ce, minciuni, chestii. Unde ai fost tu, spune-mi şi mie, că tu nu ai fost la spital. O să-ţi spun eu, dar nu acuma. Înţelegi? Eu n-am rămas mulţumit cu răspunsul ăsta pentru că văzusem unde a intrat. Mă, vrei să îţi spun unde ai fost?. Ia spune-mi!. Zic: ai fost la Comitetul de Partid. Dar de unde ştii?. Cum de unde ştiu? Dar eu.... Şi atunci am intrat în subiect. Tatăl ei se numea Vîntu Nicolae. Ei erau, familia asta, din Bivolari, Iaşi. De la Iaşi sunt vreo 87 de km, c-am trecut cu maşina pe la Bivolari că nevastă-mea este din Ştefăneşti. De la Bivolari mergeam până la Ştefăneşti, Romaneşti... şi... treceam prin comuna aia, întrebam: Mă, e cineva de-al lui Vîntu? O, jumate de sat. Păi dacă erau de-acolo din comună, sat, neamuri. (...) Şi a luat pe unul Grădinaru. S-a cununat cu unul Grădinaru. Că pe ea o chema Grădinaru, dar ca pe mă-sa...
D.B.: Da, da, am înţeles...
V.G.: Ei, stătea pe Spiridon Ilie. Pe el l-a botezat fochistul de la spital...
D.B.: De la spital....
V.G.: Ştefănescu. El era fochist. Dădea căldură la ăia la spital. El era acolo fochist. Am fost la el şi eu la ăsta, la cumătru îi spuneam, cumătru.
D.B.: Dar stătea la spital copilul...
V.G.: Cine? Da, da.
D.B.: ... de a fost botezat acolo?
V.G.: Nu ne-am mutat acolo. Încă stăteam, era înainte... stai să vă spun... Şi, tot aşa, tot aşa, o prind o dată, de două, de trei, de patru ori, tot cu... îşi ştergea lacrmile. Bă, zic eu, ţie îţi pare rău că m-ai luat?. Nu Vasile, de ce spui aşa?.Păi eu te găsesc mereu plânsă la ochi. Nu, că e altceva, că nu ştiu ce, că... Şi nu mi-a spus vreo trei luni. Mă, ştiţi ceva? Hai să spun că de acum a trecut timpul. Acuma... când am întrebat-o eu, am insistat prea mult, mi-a spus: Uite mă, am avut o relaţie cu un locotenent de Securitate.
D.B.: De Securitate sau MApN?
V.G.: De Securitate, că l-am văzut.
D.B.: Aaa...
V.G.: L-am văzuut...
D.B.: Aşa, asta este important.
V.G.: Şi... da... şi eu am avut... şi... a rămas însărcinată. Eu nu am avut aventuri decât, spunea ea, am fost într-un concediu, el era căsătorit, şi eu am născut copilul ăsta şi e la mama....

Sorin, Sorinuş, Nuş

D.B.: Aha...
V.G.: Şi... s-a îmbolnăvit de poliomielită, boală. Şi a rămas poliemielita cu sechele la picior. Era în anul ăla, în ‘55...
D.B.: Atunci s-a născut, în noiembrie...
V.G.: În ‘55, noiembrie, da. Şi... s-a îmbolnăvit de poliemielită, boală. Şi a rămas poliemielita cu sechele la picior, piciorul stâng sau drept, nu mai reţin. Drept, drept.
D.B.: Unde era copilul?
V.G.: La Iaşi. Acolo, la Sfântul Spiridon. I-am zis: tu ştii că la noi ăştia, romii, cum îi spunem noi, la noi merge, unde mănâncă unul, mănâncă zece. Nu se pune problema. Că nu am vrut să te ia, că nu ştiam pe care, hai să nu cobim. Ia-ţi liber de la muncă şi hai să îl luăm. Îmi iau şi eu de la servici şi ne-am dus acolo, la Spiridon. Sus, la mansardă, era o femeie grasă. Ea mai avea două surori, v-am spus. Pe una ştiu că o chema Geta şi era la balet.
D.B.: Copilul era acolo?
V.G.: Acolo era băiatul.
D.B.: Şi cum l-aţi descrie?
V.G.: Da. Era frumos rău, ochii albaştri, grăsunel...
V.G.: Şi... am luat băiatul în braţe, cutare... Bine, am stat acolo, am stat o zi acolo. M-am dus la ăştia, la cumetri, care erau în spital, şi ei stăteau tot acolo, care dă căldură spitalului, d-ăştia, centrală, centrală termică. I-am văzut şi p-ăia, şi p-ăia... Am luat băiatul, am dus băiatul acasă.
D.B.: La Bacău?
V.G.: La Bacău l-am adus. M-am dus la Ortopedie...
D.B.: Aproape doi ani avea, nu? În ‘56?
V.G.: Cât? Da, aproape doi ani. Un an şi ceva. Nu împlinise. Am luat băiatul acasă, l-am îmbăiat, l-am nu ştiu ce, zic: Hai să mergem la Ortopedie. Când creşte piciorul trebuie să aibă stabilitate că era foarte moale...
N.N.: Da, da...
V.G.: Am fost acolo, i-am făcut ghetuţa, a crescut, a început să spună tati, tati, tati. Îl luam în braţe, îmi era drag... Ce facem cu el? El are şi bonă acolo, eu d-aia am vrut să... că dac-o fi ceva să nu creadă, îl duc la bonă că bona murea de el. Că m-a întrebat când am fost acolo: Mă, ce mai face Nuşulică?, că l-a văzut cutare pe la televizor....
N.N.: Nuşulică îi spunea?
V.G.: Da, Nuş. Ăsta-i... nu, nu... aşa i-am spus noi. Nu i-am spus Sorin sau Ovidiu sau... nu. Nuşulică. Ăsta era numele.
N.N.: Nuşulică e de la...
V.G.: De la Nuş, Sorin, Sorinuş, Nuş.
N.N.: Aham...
V.G.: Sorinuş. Nu îi mai spuneam întreg Sorinuş. Nuş.
D.B.: Apelativul ăsta m-a surprins foarte tare.
V.G.: Păi, d-aia, eu m-am gândit la asta. Căci şi eu am urmărit la televizor. Se spunea că ar fi fost Securitate... nu ştiu ce.
D.B.: Da, da, da...
V.G.: ... şi ar fi avut nume conspirativ Nuş. Şi eu am început să râd.
D.B.: Da.
V.G.: ... dacă ştiam adevărul... E, dar e ... până la proba contrarie.... se numeşte aşa...

Securistul Vultur Ovidiu - tatăl natural al lui Nuşulică

N.N.: Dar cum îl chema? Adică ştiaţi...
V.G.: Pe cine?
N.N.: Pe ta-su.
V.G.: Vîntu Nicolae. Ea nu a fost căsătorită, decât cu mine.
N.N.: Ta-su natural cum îl chema?
V.G.: Pe ăla natural dom’le: Vîntu Nicolae.
D.B.: Nu era Vultur???
V.G.: O să vă spun. O să vă spun, dom’le.
D.B.: Acum, dvs. spuneaţi că tatăl....
V.G.: Vultur ăsta era ungurul ăsta cu care avusese aventura.
N.N.: Ăla, ăla, pe ăla mă... adică tatăl natural.
V.G.: Vultur Ovidiu îl chema.
N.N.: Vultur Ovidiu. Aha!
V.G.: Din Târgu Mureş.
N.N.: Aha, aha! Ăsta...
V.G.: Şi după el i-a spus Vultur Ovidiu Sorin.
D.B.: Deci Vultur Ovidiu era numele tatălui, locotenent major atunci...
V.G.: Sigur.
D.B.: Vaaai, deci înseamnă că v-a spus...
V.G.: Ca să revin la idee. Aţi întrebat de tatăl natural. Ăsta e numele lui: Vultur Ovidiu. Ăla, locotenent de Securitate.
D.B.: Dar sigur nu era de Armată?
V.G.: Domnule, dacă eu m-am dus...
D.B.: Acolo aşa scria, căpitan MApN, în scrisoare.
V.G.: Nuu, nu, nu, nu. Dar ce? Eu nu am văzut? Şi ea mi-a spus: E internat la secţia Dermatologică că era bolnav de boli venerice sau ce avea... Da, la Dermatologie, vrei să îl vezi pe ta-su lui Sorin? Vreau. Unde-i? Hai vino încoace! Mă duc, m-am băgat pe scări acolo, l-am văzut. Avea caschetă de securist, înţelegi? Cutare, dă mâna cu mine, soţul, soţul, domnul nu ştiu care... Vrăjeală nasoală. A avut nevastă el. Era ungur. El a avut nevastă.
D.B.: Vultur era ungur?
N.N.: Păi Vulturu...
D.B.: Nu e romanesc?
V.G.: Nu ştiu eu. Ce pot să zic eu?
D.B.: Aaaa, păi probabil că era din Târgu Mureş, nu?
V.G.: Târgu Mureş, da. Putea să fie saş, d-ăla să fi fost. În orice caz...
(Va urma)



Filmare cu camera ascunsă.

Interviul realizat de Dan Badea

Vizualizări: 3
Încetare urmărire – Nu mă anunţa prin email când sunt răspunsuri

sâmbătă, 2 mai 2015

PSnews.ro Mărturisiri uluitoare despre ce i s-ar fi pregătit Elenei Udrea. Ruxandra Dragomir dezvăluie situația dezastruoasă în care se află fosta șefă PMP News de Georgiana Cristea - Mai 2, 201


PSnews.ro

 Mărturisiri uluitoare despre ce i s-ar fi pregătit Elenei Udrea. Ruxandra Dragomir dezvăluie situația dezastruoasă în care se află fosta șefă PMP

 News

 de Georgiana Cristea - Mai 2, 201

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
 
PSnews.ro

Mărturisiri uluitoare despre ce i s-ar fi pregătit Elenei Udrea. Ruxandra Dragomir dezvăluie situația dezastruoasă în care se află fosta șefă PMP

de
- Mai 2, 2015
3 799

Fostul ministru Elena Udrea a fost mutată în această săptămână, din arestul Politiției Capitalei, la Penitenciarul Târgșor.
Pe lângă situația de a fi mutată într-un penitenciar, se pare că Udrea se mai confruntă cu o situație la fel de neagră.
Astfel, se pare că Elena Udrea ar fi primit o scrisoare în care un deţinut  încarcerat la Colibaşi îi spune că a primit comandă de la clanul Cămătarilor să o înţepe cu un ac infectat cu HIV, potrivit b1.ro.
Atacul ar fi urmat să aibă loc în momentul în care ea era transferată la instanţă. În plus, bărbatul, care susţine că are 42 de ani şi este acuzat de răpire, scrie că totul a fost comandat de Sile Cămătaru, care a fost dispus să dea 15.000 de euro.
Deținutul care i-a scris Elenei Udrea fost arestat pentru răpire şi cămătărie. Puşcăriaşul o avertizează astfel pe fostul ministru că a primit comandă de la clanul Cămătarilor pentru a o înţepa pe aceasta cu un ac infectat cu HIV.
”Tu ai un duşman care te-a denunţat şi te-a băgat acolo şi e prieten bun cu Sile.Au discutat despre tine şi spunându-i că vrea să te distrugă şi că dacă are pe cineva care să-ţi facă rău. Sile a zis da spunându-i că îi oferă 15 mii să dea ordin să te înţepe cu un ac de sida ca să te distrugă”, i-a transmis deţinutul lui Udrea.
Acesta i-a transmis Elenei Udrea şi spune că a refuzat să execute comanda primită de la Sile Cămătaru și îi transmite fostului ministru că aşteaptă un răspuns la scrisoarea sa şi promite că îi sta la dispoziţie în orice fel de problemă.
În acest context, prietena Elenei Udrea, Ruxandra Dragomir, a transmis într-o intervenție la B1Tv, că speră ca Elena Udrea să depună plângere, punctând că acesta este foarte îngrijorată și că de când a fost mutată nu a mâncat nimic.
„ Faptul că este plimbată și oricine se poate apropia de ea, sigur că suntem îngrijorați atât noi, cât și ea. Am vorbit despre acest lucru ieri cu ea și sigur că era nelinștită. Eu sper că va face o plângere. Eu cred că orice amenințare de acest gen trebuie luată în serios. Nu ne putem juca cu astfel de lucruri.
(…) De când a fost mutată, Elena nu a mâncat nimic. Suntem foarte îngrijorați, la fel și Elena.”, a precizat Ruxandra Dragomir pentru sursa citată mai sus.
Cuvinte cheie :
 -, 2, 2015, Cristea, Dragomir, Elenei, Georgiana, Mai, Mărturisiri, News, Mai multe…

Radu Banciu despre mutarea Elenei Udrea la penitenciarul din Targsor



http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

A fost Nicolae Ceauşescu mason? Un istoric român dezleagă enigma relaţiilor fostului dictator cu cel mai misterios mason italian - 2 mai 2015, 09:11 de Remus Florescu


A fost Nicolae Ceauşescu mason? Un istoric român dezleagă enigma relaţiilor fostului dictator cu cel mai misterios mason italian - 2 mai 2015, 09:11 de Remus Florescu

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
 
Cluj-Napoca
A fost Nicolae Ceauşescu mason? Un istoric român dezleagă enigma relaţiilor fostului dictator cu cel mai misterios mason italian
2 mai 2015, 09:11
de
Remus Florescu

Istoricul şi ziaristul român Horia Nestorescu-Bălceşti (77 de ani) demontează ipoteza potrivit căreia Nicolae Ceauşescu ar fi făcut parte dintr-una dintre cele mai controversate loji masonice din lume. Acesta a realizat un interviu cu însuşi Licio Gelli, fondatorul lojii.


Istoricul Horia Nestorescu-Bălceşti (77 de ani) este unul dintre puţinii români care au cercetat ipoteza apartenenţei fostului dictator comunist Nicolae Ceauşescu la masonerie, dincolo de teoriile conspiraţiei şi de speculaţii gratuite vehiculate în presă. Nestorescu-Bălceşti a început să studieze masoneria română din 1968 şi este autorul celei mai cuprinzătoare lucrări despre acest fenomen: „Enciclopedia Ilustrată a francmasoneriei din România“. El însuşi mason, istoricul român i-a luat, în 2011, un interviu lui Licio Gelli (96 de ani), la vila acestuia din apropiere de Florenţa, în localitatea Arezzo.


Horia Nestorescu-Bălceşti la standul său de carte masonică de la Târgul Gaudeamus din Cluj.
FOTO: Remus Florescu
"M-a preocupat foarte mult nu atât personalitatea lui Licio Gelli, cât zvonul care a circulat foarte mult imediat după 1990, potrivit căruia el ar fi mediat o adeziune a lui Nicolae Ceauşescu – nu la masonerie, în general, cât chiar la Propaganda Due (P2) –, care a fost o lojă faimoasă în Italia şi nu numai, pentru că avea adepţi din toată lumea“, povesteşte Nestorescu-Bălceşti.
Istoricul are şi explicaţii pe care se bazau acele zvonuri, privind apartenenţa lui Ceauşescu la P2: „Au fost speculaţii apărute în presă. În timpul anchetei făcute de justiţia italiană împotriva lui Gelli şi a P2, au apărut şi zvonuri, potrivit cărora Ceauşescu a fost racolat în P2, zvonuri pe care, ulterior, în goana după senzaţional, tabloidele din România, imediat după ’90, le-au preluat şi le-au amplificat. Apoi, ca un balon de săpun, informaţia s-a rostogolit ce s-a rostogolit şi a «murit»“.
O ROMÂNCĂ, ŞANSA ÎNTÂLNIRII
Istoricul român a reuşit să ajungă la fostul mare venerabil (n.r. – termen folosit pentru desemnarea


conducătorului unei loji masonice) al P2, prin intermediul masonilor italieni.
„Masoneria fiind o organizaţie fraternă, am găsit ajutor la masonii din Italia. De asemenea, am mai avut un noroc incredibil. Am luat avionul de la Roma la Florenţa, iar la aeroport am fost aşteptat de maşina lui personală, era un Mercedes. M-a condus până la vila Wanda, aflată undeva în afara oraşului. Acolo, am avut o surpriză. M-a întâmpinat nu Licio Gelli, ci o doamnă. Când am întrebat de Licio, doamna respectivă mi-a răspuns într-o română perfectă. Donna Gabriela (n.r. – Gabriela Vasile- foto dreapta), a doua soţie a lui Licio Gelli, este româncă. Această împrejurare m-a făcut să mă simt în largul meu acolo“, istoriseşte Nestorescu-Bălceşti.
„ESTE O GOGORIŢĂ“
Ajuns în salonul în care îl aştepta gazda, istoricul român a mai avut o surpriză: pe masă era un fanion cu steagul României.
„Dialogul s-a închegat foarte uşor, Gelli fiind un tip extrem de vivace pentru vârsta lui. E un om cu o mare curiozitate, care face dialogul foarte uşor şi foarte atractiv“,
îl descrie Nestorescu-Bălceşti pe Gelli.
A fost impresionat de dezinvoltura cu care fondatorul P2 a abordat orice subiect.
„La puţin timp de la începerea conversaţiei, eu am atacat subiectul direct, nu am fost nepoliticos, dar oricum, abrupt: «A fost Ceauşescu mason?
L-ai iniţiat tu?».
El a răspuns prompt, nu a stat nicio secundă să se gândească:
«Este o gogoriţă! Un dictator nu putea fi iniţiat în masonerie, mai ales că era un dictator comunist»“, povesteşte Nestorescu-Bălceşti.
Totuşi, venerabilul P2 a recunoscut că l-a iniţiat în masonerie pe controversatul Juan Perón (n.r. – preşedinte al Argentinei în perioadele 1946-1955 şi 1973-1974), care este considerat de unii istorici „un dictator tipic sud-american“.
„Mi-a explicat: «Da, am avut relaţii cu Ceauşescu. Am fost în România cu Juan Perón şi am făcut afaceri». Gelli era interesat de comerţul cu textile, România având atunci o industrie textilă foarte cunoscută, cu produse de foarte bună calitate pentru export. Altfel de relaţii susţine că nu a avut cu Ceauşescu“,
Horia Nestorescu-Bălceşti, istoric

În februarie 1973, Juan Domingo Peron şi Isabel Martinez de Peron, a treia lui soţie, au fost în România într-o vizită particulară.
FOTO: historia.ro
RELAŢIILE LUI GELLI CU ROMÂNIA CEAUŞISTĂ
Gelli era un bun cunoscător al fenomenului comunist din estul Europei.
„Mi-a explicat: «Da, am avut relaţii cu Ceauşescu. Am fost în România cu Juan Perón şi am făcut afaceri». Gelli era interesat de comerţul cu textile, România având atunci o industrie textilă foarte cunoscută, cu produse de foarte bună calitate pentru export. Altfel de relaţii susţine că nu a avut cu Ceauşescu“, arată Nestorescu-Bălceşti.
În 1973, Licio Gelli a avut o întâlnire cu Nicolae Ceauşescu, în cursul unei vizite efectuate în România de preşedintele Argentinei Juan Perón. Vizita a pus bazele unei relaţii economice profitabile pentru italian. Ştefan Andrei, ministru român de Externe din 1978 până în 1985, a declarat într-un interviu: „Noi vindeam foarte multe confecţii în Italia, unde puneau ei marca“.
Gelli aducea materie primă textilă în România, care era prelucrată şi apoi exportată în Italia. „Ceauşescu nu a fost membru nici în alte loji masonice. El a avut o perioadă în care a cochetat nu numai cu masoneria, ci şi cu Occidentul. Voia neapărat să iasă de sub tutela Moscovei. Însă el avea o adevărată oroare de internaţionalism, acesta fiind şi motivul pentru care n-a intrat în masonerie, care este tot o familie internaţională. A ajuns la concluzia, sfătuit de consilierii săi, că nu e bine să facă parte din masonerie, dar nici să se pună împotriva ei“, explică Horia Nestorescu-Bălceşti. Fostului dictator îi plăceau zorzoanele, decoraţiile, uniformele, elemente pe care le întâlnim în masonerie, însă asta nu înseamnă că era mason, mai precizează istoricul.
ELENA CEAUŞESCU, „ABSOLUT DEZAGREABILĂ“
La discuţia cu Bălceşti, Gelli a completat că nici măcar nu a discutat cu Ceauşescu despre masonerie. „«Dacă vrei să-ţi mai spun ceva», mi-a mărturisit Gelli, «cea mai proastă impresie nu mi-a făcut-o Ceauşescu, ci ea, Elena Ceauşescu. Absolut dezagreabil㻓, povesteşte istoricul.
Nestorescu-Bălceşti susţine că, în mod sigur, Ceauşescu a fost informat despre activitatea masonică a lui Gelli. Discuţia de la vila Wanda a continuat pe alte teme. „Nu mi-a spus altceva despre Ceauşescu“, a relatat Nestorescu, adăugând că Licio Gelli a vizitat România în calitate de om de afaceri, fără vreo însărcinare oficială de stat, iar la Ceauşescu a ajuns sprijinit şi de un jurnalist italian. „A fost ajutat şi de celebrul gazetar Gianmarco Venier, corespondentul agenţiei italiene de presă «ANSA» la Bucureşti. Sigur că masoneria are oameni peste tot, şi în rândul gazetarilor, oamenilor politici, care ţin legături cu toată lumea. Acest gazetar avea legături cu Ceauşescu, a scris şi o carte despre acesta“, explică istoricul.
Acesta spune că va scrie o carte despre presupusa calitate a lui Ceauşescu de membru al masoneriei. Va face însă asta numai după ce va avea acces la documentele din arhiva lojii Propaganda Due, care a fost donată arhivei statului italian.

Unul dintre membrii lojei P2 a fost Silvio Berlusconi, conform listei găsite de autorităţile italiene în biroul lui Gelli.
„Mai departe de Gelli nu se poate trece“
Eugen Ovidiu Chirovici, scriitor şi jurnalist, care a îndeplinit funcţia de Mare Maestru al Marii Loji Naţionale din România în perioada noiembrie 2003-noiembrie 2010 îi dedică un capitol lui Licio Gelli în cartea sa „Misterele istoriei“.
„În toată istoria frământată a Italiei postbelice nu a existat o figură mai controversată, mai misterioasă şi mai dificil de desluşit decât venerabilul celebrei Loji Propaganda Due. Acuzat de unii că ar fi fost agent KGB infiltrat la cele mai înalte nivele, de alţii că era agent CIA, Gelli a sfârşit prin a dejuca toate planurile justiţiei de a-l înfunda şi nu a împărţit destinul tragic al unui Sindona sau Calvi (n.r. – bancheri italieni asasinaţi) (...) Raportul întocmit de comisia parlamentară de anchetă a activităţii P2, condusă de deputata comunistă Tina Anselmi, sfârşeşte prin a-şi recunoaşte neputinţa. Acest document asemăna P2 cu o piramidă, în vârful căreia se afla Licio Gelli. Dar vârful acestei piramide, la rândul său, nu este decât începutul bazei unei alte piramide – mai departe de Gelli nu se poate trece“.

Horia Nestorescu-Bălceşti (dreapta) i-a luat un interviu lui Gelli în 2011. 
Licio Gelli, un personaj de roman
Licio Gelli este probabil cel mai controversat mason italian, de numele său legându-se, de-a lungul vremii, mai multe scandaluri. Horia Nestorescu-Bălceşti l-a cunoscut pe Aldo Mora, italianul care a scris biografia lui Gelli: „Este o biografie obiectivă, care nu face apologia lui Gelli. Arătând toată evoluţia lui Gelli de la fascism, pentru că a luptat în Spania împotriva comuniştilor din brigăzile internaţionale ale lui Stalin, la anticomunist la Roma“, spune Horia Nestorscu-Bălceşti.

Istoricul spune că Gelli n-ar fi avut această atitudine făţiş anticomunistă dacă Partidul Comunist italian, condus de Palmiro Togliatti, n-ar fi călcat, în ascensiunea către putere, pe urmele stângii franceze şi nu ar fi existat pericolul să câştige puterea în Italia. „În anii ’70, exista riscul ca Franţa şi Italia să fie conduse de comunişti. Gelli aproape că a pregătit o lovitură de stat pe care i-o impută foarte multă lume. În democraţie nu e permis aşa ceva“, precizează istoricul.
Foto: Gelli a fost arestat în Elveţia
LOJA,DECLARATĂ ÎN AFARA LEGII
Gelli a fost implicat, în anii ’70, în operaţiunea „GLADIO“ din Italia, prin care s-au pus la cale, cu ajutorul serviciilor secrete din Vest, mai multe atentate menite să discrediteze mişcarea socialistă italiană care, la vremea respectivă, deţinea un loc important în Parlament.
În primăvara anului 1981, Garda Financiară găseşte, în urma unei percheziţii la fabrica de ţesături a lui Gelli, o listă a membrilor P2, care conţine aproape 1.000 de nume, pe listă figurând miniştri, demnitari politici, preşedinţi de bănci importante, ofiţeri superiori de armată şi servicii secrete. În biroul venerabilului lojii P2, autorităţile au găsit şi un plan secret de impunere la putere a unui guvern autoritar în Italia. De asemenea, în 1982, a izbucnit un alt scandal asociat cu Loja P2 – colapsul băncii Ambrosiano, care aparţineaVaticanului, şi moartea suspectă a preşedintelui acesteia, Roberto Calvi, membru în loja condusă de Gelli.
Însă, Loja P2 a fost declarată ilegală încă din anul 1976. Era considerată o organizaţie subversivă din cauza dezvăluirilor privind afacerile în care erau implicaţi membrii săi, dar şi a legăturilor cu mafia. Cu toate acestea, Loja a fost desfiinţată de facto abia în 1981.
„A fost o lojă aproape universală, având membri din toată lumea. De aici şi ideea că sub masca relaţiilor comerciale, Gelli îl racolase pe Ceauşescu în P2. Un om politic de mare anvergură poate folosi inclusiv relaţiile comerciale pentru a dezvolta, ulterior, relaţii politice. Nu cred însă că Ceauşescu a folosit relaţiile cu Gelli în scopuri politice“, Nestorescu-Bălceşti, istoric
BANII NU AU MIROS
Loja P2 ajunsese extrem de puternică, avea în jur de 3.000 de membri, printre care miniştri, oameni politici, agenţi ai serviciilor secrete.
„A fost o lojă aproape universală, având membri din toată lumea. De aici şi ideea că sub masca relaţiilor comerciale, Gelli îl racolase pe Ceauşescu în P2. Un om politic de mare anvergură poate folosi inclusiv relaţiile comerciale pentru a dezvolta, ulterior, relaţii politice. Nu cred însă că Ceauşescu a folosit relaţiile cu Gelli în scopuri politice“, susţine Nestorescu-Bălceşti. În biografia lui Licio Gelli, scrisă de Aldo Mora, relaţia venerabilului P2 cu România este tratată în linii mari. Este interesant faptul că Propaganda Due s-a vrut un fel de reacţie aproape universală la pericolul comunist în Vest, susţine Nestorescu-Bălceşti, dar italianul nu a ezitat să facă afaceri cu Ceauşescu, un dictator comunist. „Banii nu au miros. Gelli a fost un om de afaceri abil. A făcut bani, enorm de mulţi“, spune istoricul. El adaugă că pentru a nu-şi periclita afacerile comerciale, Gelli nu a luat legătura cu masonii din România pe vremea comunismului.
A DISPĂRUT DIN ÎNCHISOARE
Cum a ajuns Propaganda Due o organizaţie aşa de puternică? „Prin talentul organizatoric al lui Gelli. În general, oamenii foarte puternici, mai devreme sau mai târziu sunt înjuraţi de foarte multă lume“, crede Nestorescu-Bălceşti. Marile scandaluri legate de afacerile pe care le derula l-au forţat pe Gelli să-şi părăsescă ţara. „Gelli a fugit din Italia ca să nu fie arestat. A stat o vreme în Elveţia, apoi a fost arestat. A dispărut din închisoare şi a ajuns în America de Sud, iar apoi a revenit în Italia. A fost oarecum reţinut şi i s-a dat un fel de domiciliu forţat, cum este la noi arestul la domiciliu. A dat în judecată statul italian şi a câştigat la CEDO. În epoca în care i-am luat intreviu nu era om de afaceri şi nici demnitar mason. Era un om care cunoştea foarte bine masoneria. Nu ştiu dacă trăia retras sau era doar aparent retras“, relatează istoricul român. El spune că „m-au impresionat vastele lui cunoştinţe geopolitice despre absolut orice spaţiu despre care l-am întrebat, în speţă zona Europei Centrale. Era extrem de bine informat inclusiv despre România“.
În vila de lângă Floreţa, trecutul masonic al lui Gelli nu era expus la vedere.
„Era foarte discret. Nu am văzut prin casă simboluri masonice. Ceea ce m-a impresionat a fost ceremonialul de la masă. Am fost invitat la cină şi am constatat că lua masa după un ceremonial princiar. A fost impecabil, serviciile au fost princiare, pur şi simplu. El este conte, fiind înnobilat de ultimul rege al Italiei“, detaliază istoricul. ;
VIP-urile de pe lista de masoni a lui Licio Gelli, membri ai P2
Loja masonică Propaganda Due (P2) a funcţionat sub jurisdicţia Marelui Orient al Italiei în perioada 1945-1976, când a fost scoasă în afara legii din cauza scandalurilor în care a fost implicată. La percheziţia făcută în biroul lui Licio Gelli, autorităţile italiene au găsit o listă cu presupuşii membri ai P2.
Lista conţinea 962 de nume, printre care şi cel al lui Gelli, însă este posibil să nu fie completă întrucât începe cu numărul 1.600. Lista îi includea pe toţi şefii serviciilor secrete din Italia, 195 de ofiţeri (12 generali din Carabinieri, 5 din Garda Financiară, 22 din armată, 4 din aviaţia militară şi 8 amirali), 44 de parlamentari, 3 miniştri şi secretarul unui partid politic, magistraţi cu funcţii de conducere, câţiva prefecţi şi şefi de poliţie, bancheri şi oameni de afaceri, funcţionari publici, ziarişti şi lucrători în televiziune. Printre cei aflaţi pe lista lui Gelli se numără şi Silvio Berlusconi, Michele Sindona (bancher cu legături în mafie), Roberto Calvi (directorul Băncii Ambrosiano a Vaticanului), Angelo Rizzoli Jr, proprietarul ziarului „Corriere della Sera“, Generalul Vito Miceli, şeful Serviciului Secret al Armatei, Raffaele Giudice, şeful Gărzii de Finanţe (1974–1978), Raúl Alberto Lastiri, (preşedintele Argentinei timp de patru luni în 1973). Masoneria în vremea comunismului Nicolae Ceauşescu nu a fost membru al vreunei loji masonice, dar nici nu a recurs la o represiune violentă a masonilor. Dacă mişcarea legionară din România s-a declarat de la început împotriva masonilor şi a comis chiar şi atentate împotriva acestora, situaţia a fost diferită în timpul comunismului. „Niciun stat comunist nu şi-a permis să interzică masoneria prin lege, hotărâre sau decret. Cei din conducere îşi dădeau seama că îşi taie un canal de comunicare cu Europa de Vest. Erau ferm conştienţi că prin oamenii infiltraţi în masonerie aveau o deschidere spre Vest, care nu era ideologică, ci economică. Or, vorbim despre perioada de după război, când România avea o situaţie economică deloc strălucită“, susţine istoricul. El a găsit o autorizaţie avizată de Biroul II, adică de serviciile secrete, datând din septembrie 1944, prin care se permitea Marii Loji Naţionale din România să-şi reia activitatea. Masoneria şi atunci, şi după 1989 a activat într-un cadru absolut legal cu autorizaţia statului. Nu este ceea ce se spune, o organizaţie ocultă, subversivă, care are secrete. Statul român – şi cel incipient comunist din ’44-’48, şi cel de după ’89 – a autorizat funcţionarea masoneriei, explică istoricul.

Istoricul Horia Nestorescu-Bălceşti spune că faptul că "lui Ceauşescu îi plăceau zorzoanele" nu are legătura cu presupusa sa apartenenţă la masonerie
AMBASADORI AI COMUNISMULUI
În primii ani de guvernare, regimul comunist, dorind să lase impresia în exterior că este un regim democratic, a trimis pe posturi de ambasadori în ţările din Vest oameni de ştiinţă cunoscuţi, dar şi masoni. „Unul dintre aceştia este Mihail Ralea, care a fost trimis ambasador în SUA. În primul raport pe care îl face, acesta scrie că a fost bine primit, nu pentru că e om de ştiinţă, ci pentru că e mason“, detaliază Nestorescu-Bălceşti. Istoricul precizează că regimul comunist şi-a infiltrat oameni de încredere în masonerie. „De obicei, oameni de stânga, nu comunişti notorii, ci social-democraţi, socialişti, unii cu vederi liberale de stânga, cum ar fi N.D. Cocea, Mihail Ralea şi mulţi alţii care au fost racolaţi de regim – despre care spunem că au făcut pactul cu diavolul, cum sunt Sadoveanu şi alţii“, arată specialistul.
Foto puşcării
„Au fost dosare peste dosare, arestări peste arestări. În această perioadă, peste 100 de masoni au murit în puşcăriile comuniste. Am studiat sute de dosare şi am observat că în niciunul masonii nu au fost acuzaţi de apartenenţa la masonerie, absolut niciunul. Se spunea orice, de la deţinere de valută, la trecerea frauduloasă a frontierei, la manifestări ostile clasei muncitoare“,
Horia Nestorescu-Bălceşti, istoric

Circa o sută de masoni au murit în puşcării în perioada conducerii lui Gheorghe Gheorghiu-Dej
MASONII, BĂGAŢI ÎN PUŞCĂRII
Situaţia s-a schimbat în 1948, când regimul comunist era deja stăpân pe situaţie – înlăturase monarhia, desfiinţase partidele istorice şi făcuse naţionalizarea terenurilor. „În iunie 1948, fără îndoială din ordinului lui Stalin – pentru că fenomenul s-a petrecut aproximativ concomitent în tot lagărul socialist – masoneria a fost rugată să intre în adormire. Textul documentului sună astfel: «Lojile sunt rugate să ia vacanţă până în septembrie pentru a permite fraţilor să-şi îndeplinească îndatoririle de muncă patriotic㻓, povesteşte istoricul. El aminteşte despre procesul care a avut loc în 1950-1951 împotriva masonilor. „După ce au murit cei doi titani ai organizaţiei masonice române, suveranul mare comandor Jean Pangal şi suveranul mare comandor de onoare Mihail Noradunghian, în naivitatea lor, masonii credeau că sunt toleraţi de regim şi au hotărât să-şi aleagă un nou suveran. Au făcut o şedinţă şi l-au ales pe inginerul Constantin Bellu, eroul de la Mărăşeşti“, istoriseşte Nestorescu.
Toţi cei prezenţi la întrunire au fost arestaţi. Bellu a fost supus la un tratament barbar în puşcărie. „Informatorul care i-a fost plasat în celulă a raportat că Bellu ar fi spus: «Dacă şi mâine mă mai bat la fel, am să recunosc că l-am răstignit pe Hristos»“, povesteşte masonul. Perioada cea mai cruntă a fost cea dintre anii 1948 şi 1964, perioada Gheorghe Gheorghiu-Dej, când regimul era puternic încorsetat de consilieri sovietici – nu exista instituţie unde să nu existe un consilier sovietic.
„Au fost dosare peste dosare, arestări peste arestări. În această perioadă, peste 100 de masoni au murit în puşcăriile comuniste. Am studiat sute de dosare şi am observat că în niciunul masonii nu au fost acuzaţi de apartenenţa la masonerie, absolut niciunul. Se spunea orice, de la deţinere de valută, la trecerea frauduloasă a frontierei, la manifestări ostile clasei muncitoare“, precizează istoricul. La finalul dosarului, însă, era o filă cu adeziunea la masonerie, fără nicio legătură cu celelalte acuzaţii. „Scopul? Judecătorii erau atenţionaţi de această apartenenţă şi le dădeau cinci ani în plus de puşcărie“, mai explică Nestorescu-Bălceşti.
După 1964, când toţi deţinuţii politici au fost eliberaţi, situaţia s-a relaxat un pic. „Asta nu înseamnă însă că masonii şi-au relauat activitatea. Până în 1989, nu a mai existat activitate masonică, povesteşte Nestorescu-Bălceşti. La Revoluţie, în România mai erau 21 de masoni, cu vârste cuprinse între 60 şi 90 de ani. ;
Foto Eugen Barbu
„Este iniţiat, la Roma, în loja Mozart nimeni altul decât marele scriitor .
Să fim serioşi. Chiar dacă Barbu n-a spus înainte de ce merge la Roma sau n-a fost trimis să se iniţieze, după ce s-a întors, a spus ce s-a întâmplat. Nu avea cum să ţină secret un asemenea aspect“ Horia Nestorescu-Bălceşti, istoric
Eugen Barbu, mason din 1987
„Ceauşescu ştia despre masonerie. Au existat zvonuri conform cărora anumite personalităţi din cercul său de putere au avut contacte cu masoneria. Este posibil, dar nu bag mâna în foc“, susţine Nestorescu-Bălceşti. Nicolae Ceauşescu a încercat de mai multe ori să iasă de sub tutela Moscovei. Este posibil ca în acest registru să fie interpretată iniţierea unui important scriitor român la masonerie, în 1987. „Este iniţiat, la Roma, în loja Mozart nimeni altul decât marele scriitor Eugen Barbu (foto dreapta). Să fim serioşi. Chiar dacă Barbu n-a spus înainte de ce merge la Roma sau n-a fost trimis să se iniţieze, după ce s-a întors, a spus ce s-a întâmplat. Nu avea cum să ţină secret un asemenea aspect“, explică Nestorescu-Bălceşti.
În arhiva Marelui Orient al Italiei, prenumele scriitorului este „Eugeniu“, iar la profesie a trecut „jurnalist“. După 1989, istoricul nu are informaţii că acesta ar mai fi continuat activitatea masonică. Eugen Barbu a fost unul dintre scriitorii cu trecere la Ceauşescu. În 1969, Eugen Barbu a fost ales membru supleant al CC al PCR, iar în 1975, a devenit deputat în Marea Adunare Naţională. Din 1970 până în 1989, Barbu a condus revista „Săptămâna“. Statutul lui, deci, nu a fost schimbat după întoarcerea din Italia, când, cu siguranţă autorităţile din România au aflat de iniţierea lui la masonerie.
Citeşte şi:
Tainele masoneriei în România. Masoni celebri care au schimbat istoria: Mihail Kogălniceanu a făcut reforma agrară, Ion Nistor a susţinut unirea cu Bucovina

Alexandru Vaida Voevod a intrat în masonerie pentru a ajuta România la Conferinţa de Pace de la Paris din 1919

Citeste mai mult:
Vizualizări: 20
Încetare urmărire – Nu mă anunţa prin email când sunt răspunsuri

Mihai Margineanu - Dragoste rurala.mp4



http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

CU ADEVARAT INCREDIBIL! Primarul Nichita, sub control judiciar! Amanta lui era spionata in fiecare secunda! Sambata, 02 Mai 2015 | Catalin BOACNA catalinb•bzi.ro


CU ADEVARAT INCREDIBIL! Primarul Nichita, sub control judiciar! Amanta lui era spionata in fiecare secunda! Sambata, 02 Mai 2015 | Catalin BOACNA catalinb•bzi.ro

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
 
Home

CU ADEVARAT INCREDIBIL! Primarul Nichita, sub control judiciar! Amanta lui era spionata in fiecare secunda!

• Grozaviile primarului Gheorghe Nichita au iesit ieri la suprafata in mod oficial • Dragostea obsesiva pentru amanta lui mult mai tanara l-a trimis in spatele gratiilor • Ieri dupa-amiaza Gheorghe Nichita a fost adus in fata judecatorilor de la Tribunalul Bucuresti alaturi de seful Politiei Locale si de un alt director din cadrul Politiei Locale pentru emiterea mandatului de arestare preventiva dar magistratii au decis punerea sub control judiciar • Pentru a-i alunga pe curtezanii iubitei sale, primarul s-a folosit inclusiv de serviciile membrilor clanului Corduneanu • In dorinta de a avea control absolut asupra ei, i-a oferit cadou un telefon care avea instalat un program spion

Ieri dupa-amiaza, procurorii de la Directia Nationala Anticoruptie (DNA) au prezentat, in mod oficial, detalii incendiare despre modul in care primarul Gheoghe Nichita a creat un adevarat serviciu de informatii si filaje cu unicul scop de a-si urmari amanta si dusmanii. Primarul este acuzat de comiterea urmatoarelor infractiuni: instigare la folosire, in orice mod, direct sau indirect, de informatii care nu sunt destinate publicitatii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informatii; instigare la abuz in serviciu; instigare la infractiunea de acces ilegal la un sistem informatic si instigare la infractiunea de operatiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice.

Mihai Liviu Hliboceanu, directorul general al Politiei Locale, este acuzat de comiterea a doua infractiuni: folosire, in orice mod, direct sau indirect, de informatii ce nu sunt destinate publicitatii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informatii si abuz in serviciu. Stefan Avirvarei, sef serviciu in cadrul Politiei Locale, are cinci infractiuni puse in sarcina sa: folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informatii ce nu sunt destinate publicitatii, ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informatii; complicitate la abuz în serviciu; infractiunii de abuz în serviciu; acces ilegal la un sistem informatic; operatiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice.

Relatia de amor tumultuoasa! Amanta il insela


Relatia de dragoste dintre primarul Gheorghe Nichita si Adina Samson, cea pe care el a pus-o sefa la Serviciul de Management al Calitatii, a fost una destul de tumultuoasa. Gurile rele sustin ca tanara de 30 de ani l-ar fi determinat pe acesta sa divorteze de Florentina Nichita, o doamna respectabila, profesoara la un liceu din Iasi. Dupa ce a bagat divort, Nichita s-a mutat de la vila lui din Copou si si-a lasat nevasta acolo. Numai ca, pasiunea pentru Adina s-a transformat intr-o adevarata obsesie. Fata voia sa iasa prin cluburi sa se distreze, sa-si traiasca tineretea... Tot ce-si dorea el era discretie. Se intalneau prin locuri ascunse si nu s-au afisat niciodata la evenimente oficiale. Intre cei doi au avut loc mai multe certuri generate de acuzatiile de gelozie pe care si le adresau reciproc. Suparat ca nu are probe clare prin care sa demonstreze ca este inselat, Nichita le-a ordonat subalternilor sai sa o urmareasca pe Adina. Bineinteles au inceput sa apara si rezultatele: politistii de la Locala au descoperit ca intr-adevar acesta il insela. In acest context, primarul a devenit de-a dreptul bolnav. Pe de alta parte, amanta, speriata de modul in care este urmarita si hartuita, a depus o plangere la Parchetul de pe langa Tribunalul Iasi pentru comiterea infractiunii de amenintare. Ulterior, aceasta plangere a ajuns pe masa procurorilor de la DNA avand in vedere ca era vorba de primarul Nichita. Adina Samson n-a crezut nicio secunda ca se va ajunge aici. A vrut doar sa fie lasata in pace.

"În perioada ianuarie - aprilie 2015, inculpatul Nichita Gheorghe, abuzând de functia detinuta, respectiv primar al Municipiului Iasi, în mod repetat, i-a determinat pe inculpatii Hliboceanu Liviu Mihai si Avîrvarei Stefan, functionari publici în cadrul Politiei Locale Iasi, dar si pe alte persoane din cadrul institutiei pe care o conducea, sa efectueze, personal sau prin intermediari, verificari în baze de date care contin informatii ce nu sunt destinate publicitatii, iar ulterior sa foloseasca informatiile astfel obtinute si sa permita accesul unor persoane neautorizate la aceste informatii, pentru a obtine personal foloase nepatrimoniale necuvenite", au declarat procurorii de la DNA.

Zeci de masini verificate in baza de date


Practic, Nichita incerca sa detina controlul total asupra vietii private a iubitei sale. "Astfel, la data de 30.01.2015, ora 19:44, Nichita Gheorghe l-a contactat pe Hliboceanu Liviu Mihai, caruia i-a solicitat sa se deplaseze „la Breazu, pe la Nelu pe acolo, tragi o fuga si vezi acolo ce mai este” pentru a urmari o persoana din anturajul sau, care se afla la o întalnire si nu stia cu cine este.

În aceeasi zi, respectiv 30.01.2015, în mai putin de o ora, la ora 20:39, Nichita Gheorghe a purtat o noua conversatie telefonica cu Hliboceanu Liviu Mihai, moment în care ultimul i-a transmis ca în zona sunt mai multe autoturisme", se arata in referatul procurorilor. In scurt timp, un angajat din cadrul Politiei Locale, Dorin Zaharia, a facut verificarile in baza de date a Politiei pentru a vedea ale cui sunt autoturismele care erau parcate la petrecerea care avea loc la Breazu. Au fost verificate nu mai putin de zece autoturisme. Unele apartineau membrilor familiei Ioan Sasu din Iasi. Pe data de 3.03.2015, primarul i-a cerut lui Liviu Hliboceanu sa verifice o alta masina cu nr. de inmatriculare IS.01.BTS. Dupa verificari in baza de date i-a comunicat primarului ca acea masina era detinuta de Banca Transilvania si era condusa de un reprezentant al acestei banci.

Voia sa afle detalii despre un om de afaceri


Un alt aspect interesant punctat de procurori este intalnirea pe care un angajat de la Salubris SA a avut-o cu Wolsey Robert, un om de afaceri englez care traia in Cluj. Nichita voia sa afle mai multe detalii despre acesta si l-a trimis pe Ionut Dumitrascu sa se intalneasca cu el. Pentru a afla mai multe de la el, Dumitrascu a trebuit sa mearga la petreceri cu acesta si sa-l imbete. Au fost in club pe banii primariei. "Conform celor dispuse de Nichita Gheorghe, începand cu data de 17.03.2015, Dumitrascu Ionut, angajat al S.C. SALUBRIS S.A., s-a deplasat în Mun. Cluj Napoca, unde l-a contactat pe numitul Wolsey Robert, sub pretextul derularii unor afaceri, încercand în acest mod sa obtina detalii despre el. Datele obtinute de catre Dumitrascu Ionut în perioada 17 – 18.04.2015, au fost transmise catre Nichita Gheorghe, care i-a comunicat angajatului S.C. SALUBRIS S.A. totodata ce atitudine sa adopte în întalnirile cu cetateanul englez. De asemenea, la instigarea primarului Nichita Gheorghe, cardul lui Dumitrascu Ionut a fost alimentat în doua randuri cu sume de aproximativ 1.000 lei", se arata in referatul cu propunerea de arestare a celor trei acuzati.

Cordunenii implicati sa-i sperie pe iubitii Adinei Samson


Cele mai fierbinti detalii vizeaza in mod direct supravegherea Adinei Samson. La un moment dat, primarul avea banuieli ca aceasta se intalneste pe ascuns cu un tanar. Prin micul lui serviciu de spionaj, Nichita a descoperit ca iubita lui mult mai tanara ar avea un amant in persoana lui Alexandru Gruia Stoica. Astfel, pe data de 15 aprilie 2015, primarul a discutat la ora 24:00 cu Liviu Hliboceanu despre acest Gruia Stoica: voia sa se intalneasca cu el sa lamureasca problema. "La scurt timp de la discutia anterioara, la ora 23:39, Nichita Gheorghe i-a transmis lui Hliboceanu Liviu faptul ca ar dori ca în ziua urmatoare sa se întalneasca cu Stoica Gruia-Alexandru pentru a purta o discutie cu acesta „vezi maine daca tipul acesta coboara cumva, vezi cum intri în contact cu el , ca vreau sa-l aduci pana la mine… vreau sa stau de vorba cu el", se mai arata in referatul procurorilor. Pe data de 24 aprilie 2015 a mai avut loc o intalnire extrem de fierbinte. Adina Samson s-a intalnit la o cafenea din Palas cu un tanar venit din afara Iasului. La acea cafenea au fost trimisi si doi membri ai clanului Corduneanu pentru a-l speria pe tanarul care statea la discutii cu amanta primarului. "Tot în data de 24.04.2015, în intervalul orar 14:18 – 14:20, Avirvarei Stefan a aflat de la utilizatorul postului telefonic cu numarul de apel 0758.58, prin intermediul unor mesaje tip SMS faptul ca persoana de sex masculin care trebuia sa se întalneasca cu Samson Adina Mihaela urma sa ajunga în tara în seara respectiva, pe aeroportul din Iasi. În ziua urmatoare, respectiv 25.04.2015, la ora 12:14, Avîrvarei Stefan i-a comunicat lui Nichita Gheorghe despre sosirea persoanei în cauza: „a sosit în Iasi de dimineata. Ea a iesit. Auchan acum. E posibil sa se intersecteze în curand". Aceleasi aspecte, functionarul public le-a comunicat, la ora 12:15, si numitului Bejan Ovidiu-Nicolae, precum si faptul ca îi va da detalii ulterior", se mai arata in referatul procurorilor.

I-a bagat un program spion in telefon


Pentru a avea un control si mai bun asupra iubitei sale, Nichita i-a oferit acesteia un telefon cadou, in perioada sarbatorilor pascale. Numai ca i-a introdus in telefon un program informatic prin care avea acces la tot ce facea aceasta cu telefonul. "De mentionat este faptul ca activitatile de supraveghere, despre care inculpatul Nichita Gheorghe era tinut la curent în timp real, continuau si atunci când acesta era plecat din localitate. În cursul lunii aprilie 2015, pentru a avea un control permanent asupra activitatilor zilnice ale persoanei supravegheate, inculpatul Avîrvarei Stefan, determinat de inculpatul Nichita Gheorghe, a achizitionat un program informatic conceput în scopul de a asigura accesul fara drept la un sistem informatic si a detinut aceasta aplicatie pe care a pus-o ulterior la dispozitia acestuia din urma, în acelasi scop. Aceasta aplicatie de tip “spy”, a fost instalata din dispozitia inculpatului Nichita Gheorghe pe un telefon mobil ce a fost facut cadou ulterior persoanei supravegheate", au mai explicat procurorii. Pentru ca primarul nu se pricepea prea bine la utilizarea acestui soft informatic, l-a pus pe Avirvarei sa se ocupe. "In cursul aceleiasi luni, primarul municipiului Iasi, Nichita Gheorghe, l-a determinat pe inculpatul Avîrvarei Stefan sa acceseze fara drept sistemul informatic apartinând persoanei supravegheate, în scopul de a obtine date informatice referitoare la locatia GPS, fotografii, videoclipuri, e-mailuri, mesaje tip SMS, transmisii de date realizate prin aplicatii Skype, WhatsApp", au completat oamenii legii.

Audieri maraton


Primarul Nichita si ceilalti doi acuzati au fost dusi la Bucuresti in urma cu doua zile. In noaptea de 30 aprilie/1 mai 2015, audierile de la sediul DNA au durat pana la 05:30 dimineata. Au fost audiati mai multi martori implicati direct in aceasta poveste. Este vorba in special de angajati din Primarie si de la Politia Locala. A fost audiata si Adina Samson. Aceasta este foarte speriata si parea sa nu inteleaga nimic din ceea ce se intampla in jurul ei. Procurorii i-au dus la instanta pentru emiterea mandatului de arestare preventiva in jurul orei 17:00. Dezbaterile au durat cateva ore. La ora 21:25 magistratii au decis punerea primarului Nichita sub control judiciar. Aceeasi decizia a fost luata si in cazul politistilor implicati. Avocatul sau, Marius Sebastian Striblea, a sustinut ca nu se impune sub nicio forma arestarea preventiva a primarului.

"Tribunalul Bucuresti a respins propunerea de arestare facuta de DNA. Nu poti aresta un om doar pentru ca e lider politic regional si national sau pentru ca este primar de mare oras, pentru acuzatii derizorii. Este un prim pas spre normalizarea situatiei clientului meu", a declarat avocatul sau, Marius Sebastian Striblea.

Urmareste BZI.ro pe FACEBOOK.COM
Stiri despre:
Cuvinte cheie :

https://silethismillennium2019.blogspot.com/

Cine a Furat Banii lui Ceausescu | PODCAST Cristian Sima