DETALII INCREDIBILE din dosarul primarului de Iaşi. Urmăriri, şantaj şi interlopi / STENOGRAME - Autor: Radu Pop, Redactor Publicat: 15:35

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
 

• Publicat de Dimitrio în
•  Mai 1, 2015 la 4:03pm în
•  Creaţionism vs Evoluţionism în New Age
• Înapoi la Creaţionism vs Evoluţionism în New Age Discuţii

DETALII INCREDIBILE din dosarul primarului de Iaşi. Urmăriri, şantaj şi interlopi

/ STENOGRAME

Radu Pop,
Redactor
15:35

Detalii incredibile ies la iveală în cazul primarului de Iaşi. Iată ce au reţinut procurorii DNA:

"Nichita Gheorghe, abuzând de funcţia deţinută, respectiv primar al Municipiului Iaşi şi în scopul obţinerii, pentru sine a unui folos necuvenit, a solicitat unor lucrători ai Poliţiei Locale Iaşi, instituţie aflată în subordinea sa, să efectueze acţiuni de supraveghere operativă a unor persoane folosind personalul şi bunurile aflate în dotarea acestei instituţii.

Pentru a cunoaşte exact deplasările pe care le efectuează persoanele și cu cine se întâlnesc acestea Nichita Gheorghe a instigat mai mulţi funcţionari publici cu funcţii de conducere din cadrul Poliţiei Locale a Mun. Iaşi să efectueze supravegheri operative şi investigative. În acest sens, printre funcţionarii publici se numără Hliboceanu Liviu Mihai, directorul general al instituţiei şi Avîrvarei Ştefan, şef serviciu.

Astfel, la data de 30.01.2015, ora 19:44, Nichita Gheorghe l-a contactat pe Hliboceanu Liviu Mihai, căruia i-a solicitat să se deplaseze „la Breazu, pe la Nelu pe acolo, tragi o fugă şi vezi acolo ce mai este” pentru a urmării o persoană din anturajul său, care se afla la o întâlnire și nu știa cu cine este
În aceeaşi zi, respectiv 30.01.2015,în mai puțin de o oră, la ora 20:39, Nichita Gheorghe a purtat o nouă conversaţie telefonică cu Hliboceanu Liviu Mihai, moment în care ultimul i-a transmis că în zona sunt mai multe autoturisme.
„HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Da, sunt două care le-am mai văzut şi ceva nou, am să mă duc acuma direct să le...
NICHITA GHEORGHE: Ceva nou?
HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Încă trei, altele, să văd...
NICHITA GHEORGHE: Vezi dacă ies de acolo bărbaţi ceva!
HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Da, da, da, păi rămân de acum până...
NICHITA GHEORGHE: Da, rămâi, deci, eu îs în primărie şi aştept de la tine... imediat cum se pleacă de acolo.
HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Da, da, da.
NICHITA GHEORGHE: Pentru că ei stau de la ho, ho, ho.
HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Ştiu de când, da.
NICHITA GHEORGHE: De la cinci.
HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Vă sun imediat.
NICHITA GHEORGHE: Spiritism acolo, ce dracu fac?
HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Da.
NICHITA GHEORGHE: Şi nu se poate vedea nimic în rest?
HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Mai încercăm peste gard să mai vedem.
NICHITA GHEORGHE: Un şef de post să meargă pe acolo să vadă ce este? C-o problemă... nici nu ştiu cum.
HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Aicea deja...
NICHITA GHEORGHE: Nu cunoşti?
HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: O singură dată am stat de vorbă cu el.
NICHITA GHEORGHE: Lasă-i în pace, îi ciudat aşa... nu mai stârni, bine, vezi...
HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Ciudat, gluma-i cam de lungă durată.
NICHITA GHEORGHE: Da, probabil că e vreo ședință masonică cu femei, nu ştiu, dar nu cred că-i masonică, că de obicei ăştia sunt înregistraţi, ei vorbesc, invită mai multă lume...
HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Nu, nu-i genul ăsta, e ceva spiritism, ghicit, prezis viitor.
NICHITA GHEORGHE: Da, important e cine iese şi cine intră de acolo, ca să ştim!
HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Da, da.”

La ora 21:00 convorbirea dintre cei doi interlocutori s-a reluat, moment în care Hliboceanu Liviu Mihai i-a transmis primarului faptul că Avîrvarei Ştefan a plecat la sediul instituţiei publice pentru a efectua verificări în bazele de date cu privire la autoturismele care se aflau parcate în zona respectivă în vederea stabilirii proprietarilor acestora

NICHITA GHEORGHE: Asta-i important, lasă-l să... şi tu rămâi să vezi mai departe ce se întâmplă.

HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Eu mai stau, da, mai stau să fiu sigur sau măcar să am răspunsul de acolo dacă... da.”

La data de 30.01.2015, de pe contul „Zaharia D. Dorin, CNP ……….7”, funcţionar public în cadrul Poliţiei Locale a Mun. Iaşi, în baza de date administrată de Direcţia Regim Permise Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor a fost efectuată, la ora 21:29 o verificare cu privire la deţinătorul autoturismului cu numărul de înmatriculare IS – 05 – Y………, stabilindu-se că aparţine lui Bătrînu Sasu Maria A
De asemenea, la aceeaşi dată, respectiv 30.01.2015, de pe contul utilizatorului „IS10Jupanu”, membru al grupului de utilizatori ai Poliţiei Locale a Municipiului Iaşi, în intervalul orar 22:21 – 22:31, au fost efectuate un număr de 10 verificări în baza de date privind evidenţă populaţiei refritoare la Sasu Ioan, Bătrînu Sasu Maria Antoneta (fiica acestuia), Bătrînu Sasu Daniel (soţul fiicei) şi Mihu Bogdan (fostul soţ al fiicei)

Aşadar, primarul Nichita Gheorghe foloseşte în interesul său personal instituţiile publice ale statului român, pentru efectuarea unor supravegheri operative ale unei persoane, activități ce nu au legătură cu atribuţiile Poliţiei Locale a municipiului Iaşi şi instiga funcţionarii acestei instituţii să îi furnizeze date ce nu sunt destinate publicităţii prin accesarea unor baze de date, în interesul personal al edilului municipiului şi prin permiterea accesului acestuia la informaţiile respective.

În data de 03.03.2015, la ora 09:34:31, primarul Nichita Gheorghe i-a solicitat directorul general al Poliţiei Locale a Municipiului Iaşi, Hliboceanu Liviu Mihai să efectueze o verificare a unui autoturism în baza de date în vederea identificării proprietarului acestuia, urmând ca datele obţinute să îi fie comunicate telefonic edilului.

„NICHITA GHEORGHE: Neaţa bună, verifică un număr de maşină dacă vrei tu.

HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Da.

NICHITA GHEORGHE: IS01BTS.

HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Da, vă trimit mesaj cu ce găsesc?

NICHITA GHEORGHE: Ne auzim, mă suni…”

La data de 03.03.2015, de pe contul „Geania………4”, funcţionar public în cadrul Poliţiei Locale a Mun. Iaşi, în baza de date administrată de Direcţia Regim Permise Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor a fost efectuată, la ora 09:39 o verificare cu privire la deţinătorul autoturismului cu numărul de înmatriculare IS – 01 – BTS.

Ulterior, la ora 09:43:01, Hliboceanu Liviu Mihai l-a contactat telefonic pe edilul Nichita Gheorghe şi i-a comunicat rezultatul verificărilor efectuate în baza de date, respectiv:

„HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Trăiţi, Skoda Octavia albastru, Banca Transilvania SA, Sucursala Iaşi proprietar, strada Ghica Vodă Nr.3A.

NICHITA GHEORGHE: Stai un pic ca să-mi notez. Da... am înţeles, a lor e maşina, da?

HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Da şi BTS, probabil reprezintă Banca Transilvania, deci e maşină de instituţie.”

În data de 15.03.2015, la ora 13:39, Nichita Gheorghe îi solicită lui Avîrvarei Ştefan, efectuarea unor verificări în Mun. Cluj – Napoca pentru obţinerea de date şi informaţii despre Wolsey Robert.

„NICHITA GHEORGHE: Ştefane, băieţii ăia ai noştri nu pot să vadă la Cluj despre el toate amănuntele, toate datele?

AVÎRVAREI ŞTEFAN: Păi da nu ştiu, ce să mai... să-i trimit până acolo?

NICHITA GHEORGHE: Da, adică mă interesează toată viaţa lui.

AVÎRVAREI ŞTEFAN: Aha.

NICHITA GHEORGHE: Cu cine este...

AVÎRVAREI ŞTEFAN: Haideţi c-am să încerc.

NICHITA GHEORGHE: E însurat, nu-i însurat, are soţie aici, nu are aici, are la Londra, unde-o are...

AVÎRVAREI ŞTEFAN: Încerc să aflu, am să vorbesc cu ei şi nu ştiu, mâine să-i trimit.

NICHITA GHEORGHE: Da, păi vreau cât mai rapid, îmi trebuie într-o zi, două să ştiu totul.

AVÎRVAREI ŞTEFAN: Da.

NICHITA GHEORGHE: Dacă nu reuşeşti spune-mi, că trimit pe altcineva dacă nu.”

Conform celor dispuse de Nichita Gheorghe, începând cu data de 17.03.2015, Dumitraşcu Ionuţ, angajat al S.C. SALUBRIS S.A. s-a deplasat în Mun. Cluj Napoca, unde l-a contactat pe numitul Wolsey Robert, sub pretextul derulării unor afaceri, încercând în acest mod să obţină detalii despre el .

Datele obţinute de către Dumitraşcu Ionuţ în perioada 17 – 18.04.2015, au fost transmise către Nichita Gheorghe, care i-a comunicat angajatului S.C. SALUBRIS S.A. totodată ce atitudine să adopte în întâlnirile cu cetăţeanul englez.

De asemenea, la instigarea primarului Nichita Gheorghe, cardul lui Dumitraşcu Ionuţ a fost alimentat în două rânduri cu sume de aproximativ 1.000 lei.

Relevante în acest sens sunt următoarele conversaţii telefonice purtate în datele de 17 şi 18.03.2015.

Astfel, în data de 17-03-2015, la ora 10:59:47, Avîrvarei Ştefan a luat legătura cu Dumitraşcu Ionuţ acesta solicitând bani pentru a putea afla mai multe detalii de la Wolsey Robert, aspect ce rezultă din următorul fragment al convorbirii purtate de cei doi:

„DUMITRAŞCU IONUŢ: …mă întâlnesc după amiază cu el că-mi face un preţ, tre' să-mi fac şi eu nişte cărţi de vizită şi-mi mai trebuie nişte muniţie, că vreau să mă duc cu el la club deseară, mi-o dat cartea lui de vizită, am căcatul ăsta de telefon, n-am cum să-ţi fac o poză să o trimit.

AVÎRVAREI ŞTEFAN: Bun, ai un card?

DUMITRAŞCU IONUŢ: Da, la BRD.

AVÎRVAREI ŞTEFAN: Păi să-mi dai IBAN-ul să merg să-ţi pun nişte bani.

DUMITRAŞCU IONUŢ: Îţi dau CNP-ul, n-am probleme.

AVÎRVAREI ŞTEFAN: Nu-mi trebuie CNP-ul Dumi, îmi trebuie codul IBAN.

DUMITRAŞCU IONUŢ: N-am IBAN-ul dar cu CNP-ul şi numele corespunde, am făcut sute de depuneri.”

În continuare, la ora 11:14:04, Dumitraşcu Ionuţ i-a comunicat lucrătorului de poliţie locală, prin intermediul unui mesaj, tip SMS, datele sale de identitate, respectiv „cnp…. dumitrascu ionut!"

Avîrvarei Ştefan, în aceeaşi zi, prin intermediul unei alte persoane a depus în contul lui Dumitraşcu Ştefan suma de 1.000 lei, aspect ce rezultă şi din convorbirea telefonică purtată de acesta la ora 13:45:53 cu persoana care a efectuat depunerea sumei:

„AVÎRVAREI ŞTEFAN: Da, Bogdan.

DOMN: Câţi bani trebuie să depun?

AVÎRVAREI ŞTEFAN: 1000 de lei, tot.

DOMN: Da, dar o să fie şi comisionul de depunere, de asta întreb.

AVÎRVAREI ŞTEFAN: Nu, pune de la tine cât o fi şi-ţi dau eu când ajungi la birou.

DOMN: Da, da.”

În data de 18.03.2015, printr-un mesaj tip SMS care a fost transmis la ora 00:33, Dumitraşcu Ionuţ solicită depunerea unei noi sume de bani în acelaşi cuantum, pentru continuarea în Mun. Cluj – Napoca a activităţilor pentru care Nichita Gheorghe îl trimisese, „Maine dimineata tre sa mi incarci mitraliera. La fel ca azi..”
La ora 08:28, Avîrvarei Ştefan, i-a solicitat lui Dumitraşcu Ionuţ să obţină acordul lui Nichita Gheorghe pentru depunerea unei noi sume de bani, tot prin intermediul unui mesaj tip SMS, „Vorbeste cu seful de bani..."
Urmare a acestei solicitări, la ora 08:49, Dumitraşcu Ionuţ a transmis un mesaj edilului Mun. Iaşi pentru a obţine un acord în vederea depunerii unei noi sume de bani în contul său „…stefan are nevoie de acceptul d voastra sa mi mai dea niste oxigen…". Acest aspect Dumitraşcu Ionuţ l-a transmis şi lui Avîrvarei Ştefan în convorbirea pe care au purtat-o la ora 08:50 „i-am trimis mesaj acuma ca să-ţi dea ok-ul ca să-mi dai şi mie, că m-am dat scafandru aseară şi am rămas fără oxigen”
Într-o discuţie telefonică purtată la ora 10:20, cu Butnariu Laura, angajată a Primăriei Mun. Iaşi, Avîrvarei Ştefan i-a comunicat acesteia că a primit „ok-ul” de la primarul Nechita Gheorghe, în vederea depunerii unei noi sume de bani în contul lui Dumitraşcu Ionuţ.

În aceeaşi zi, la ora 12:28:39, Chişcă Costel Eugen, şeful Serviciului Administrativ din cadrul Primăriei Mun. Iaşi este contactat de o persoană de sex masculin, utilizatoare a postului telefonic cu numărul de apel., aparţinând S.C. SALUBRIS S.A., cu care poartă o discuţie referitoare la transmiterea unei sume de bani care să aibă acelaşi cuantum ca şi anterior, sumă care trebuia preluată de către Laurovici Ion, angajat în funcţia de conducător auto.

„CHIŞCĂ COSTEL EUGEN: Când treceţi pe la mine? Sau îl trimit pe Nelu până la dumneavoastră? Îl trimit pe Nelu.

DOMN: Dacă vrei... Cât e?

CHIŞCĂ COSTEL EUGEN: La fel ca data trecută, vă spune Nelu.

DOMN: Bine.

CHIŞCĂ COSTEL EUGEN: Că nu-i... nu tre' să vă feriţi de el.

DOMN: Da, da, sigur că da.

CHIŞCĂ COSTEL EUGEN: Vine Nelu, pa.

La data de 23.03.2015, ora 12:39, Avîrvarei Ştefan a fost determinat de către primarul Nichita Gheorghe ca în data de 25.03.2015 să efectueze o deplasare în Municipiul Suceava, la Vila Alice, împreună Cu Dumitraşcu Ionuţ şi Băcioi Ion sub pretextul efectuării unei reconstituiri . În acest sens i a descris ce trebuie să facă :

„NICHITA GHEORGHE: Alo! Ă... băiatul ăsta, cu tine împreună şi cu DUMI, plecaţi la Suceava mâine dimineaţă şi facem o reconstituire.

AVÎRVAREI ŞTEFAN: Ok.

NICHITA GHEORGHE: Da?

AVÎRVAREI ŞTEFAN: Da.

NICHITA GHEORGHE: Deci, la hotel, mergi, iei camera, îi spui... „Băi, vrem ceva să..." mă rog, nu tre’ să ştie ăia de acolo.

AVÎRVAREI ŞTEFAN: Să... luăm camera?

NICHITA GHEORGHE: Da, cameră, tot.

AVÎRVAREI ŞTEFAN: Ok.

NICHITA GHEORGHE: Şi tu cu DUMI în pat şi ăla să vă asculte.

AVÎRVAREI ŞTEFAN: Ok.

NICHITA GHEORGHE: Îl pui pe ... îl pui pe agent în pat...

AVÎRVAREI ŞTEFAN: Da, am înţeles.

NICHITA GHEORGHE: Cu... DUMI şi tu asculţi. Şi invers.”

În data de 24.03.2015, Avîrvarei Ştefan în conversaţia telefonică purtată la ora 12:55, a stabilit cu Dumitraşcu Ionuţ ca în ziua următoare să efectueze deplasarea în Municipiul Suceava, conform solicitării edilului Municipiului Iaşi.

Nichita Gheorghe, într-o conversaţie telefonică purtată cu Avîrvarei Ştefan, la ora 14:30 s-a interesat dacă s-au stabilit detaliile deplasării.

În aceeaşi zi, la ora 18:53, funcţionarii publici Hliboceanu Liviu Mihai şi Avîrvarei Ştefan au stabilit ca ultimul să efectueze deplasarea la Suceava cu un autoturism aparţinând Poliţiei Locale a Mun. Iaşi, urmând să-i fie întocmit şi un ordin de serviciu pentru decontarea cheltuielilor legate de această deplasare

Aceste aspecte rezultă din următorul fragment al convorbirii telefonice purtate de către cele două persoane:

„AVÎRVAREI ŞTEFAN: Da, vroiam să vă sun, mâine cu ce maşină merg încolo?

HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Iei BOJ-ul sau...

AVÎRVAREI ŞTEFAN: BOJ-ul nu pot să-l iau, că nu se poate merge la drum lung.

HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Faci curse sau te duci?

AVÎRVAREI ŞTEFAN: La 70/h îi tremură volanul, e praf maşina.

HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: O iei pe aia cu care ai fost la Bucureşti, numai că cam mulţi kilometri, dar în fine, o să fac ordin de serviciu şi poate te duci şi pe la Poliţia Suceava să-ţi pui viză, ca să decontăm ca deplasare, ştii?

AVÎRVAREI ŞTEFAN: Da.

HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Că asta este de fapt, acolo te duci.

AVÎRVAREI ŞTEFAN: Da.

HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Deci plecaţi dimineaţă, da în partea aialaltă ai vorbit?

AVÎRVAREI ŞTEFAN: Am vorbit, da, am trimis deja pe un prieten de-al meu acolo să ia cameră din seara asta şi să-mi fac treaba bună.

HLIBOCEANU LIVIU MIHAI:Ok, bravo, la asta mă gândeam, măcar cât de cât să se audă ceva.

AVÎRVAREI ŞTEFAN: I-am zis, dacă nu scârţâie, măcar să izbească tăblia patului de perete sau să se audă troncănind şi se ocupă un amic de-al meu din Suceava în seara asta şi deja ia camera, o plăteşte el.”

Întrucât utilizatorul postului telefonic cu numărul de nu a putut rezolva „problema cu patul”, aspect ce reiese din convorbirea telefonică care s-a purtat de către Avîrvarei Ştefan la ora 19:25, funcţionarul public i-a comunicat la ora 19:40 lui Nichita Gheorghe faptul că acea cameră din unitatea hotelieră este disponibilă „abia vineri”.

Totuşi, în data de 25.03.2105, la ora 09:40, Hliboceanu Liviu, în calitate de director general al Poliţiei Locale a Municipiului Iaşi i-a solicitat utilizatorului postului telefonic cu numărul de apel 0744., angajat al instituţiei publice să efectueze o deplasare împreună cu Avîrvarei Ştefan până la Suceava.

Avîrvarei Ştefan s-a deplasat în Mun. Suceava, folosind autoturismul Dacia Logan, cu numărul de înmatriculare B – 62 – YEL, la Vila Alice, însoţit de un polițist local, în calitate de conducător auto.

În data de 27.03.2015, numiţii Avîrvarei Ştefan, Dumitraşcu Ionuţ şi Băcioi Ion s-au deplasat folosind acelaşi autoturism anterior menţionat în Mun. Suceava la Vila Alice,unde trebua sa urmareasca o persoana din anturajul primarului daca are acolo o intalnire amoroasa sau de afaceri conform solicitării primarului Nichita Gheorghe din data de 23.03.2015.

Astfel, din cele mai sus menţionate rezultă că lucrătorii Poliţiei Locale a Municipiului Iaşi, respectiv directorul general al instituţiei Hliboceanu Liviu Mihai şi subalternul său Avîrvarei Ştefan, şef serviciu în cadrul aceleiaşi instituţii publice îşi îndeplinesc în mod defectuos atribuţiile de serviciu, în sensul utilizării resurselor instituţiei, respectiv angajaţi, autoturisme şi carburant, în interesul personal al primarului Nichita Gheorghe, respectiv pentru a efectua verificări cu privire la activităţi desfăşurate persoana din anturajul primarului.

În intervalul 25-27.03.2015, Nichita Gheorghe s-a folosit de autoritatea conferită de funcţia de primar al Municipiului Iaşi, calitate în baza căreia are în subordine şi instituţia Poliţiei Locale Iaşi, pentru a le trasa funcţionarilor din cadrul acestei instituţii sarcini ce exced atribuţiilor de serviciu în sensul că aceştia au desfăşurat activităţi de supraveghere a activităţii numitei Samson Adina Mihaela, scopul acestor supravegheri fiind exclusiv un interes personal al edilului. În concluzie, funcţionarii Poliţiei Locale a Mun. Iaşi, deşi remuneraţi pentru prestarea unui serviciu public au desfăşurat activităţi subscrise unui interes propriu al primarului Nichita Gheorghe.

Astfel, din discuţia purtată în data de 25.03.2015 la ora 12:43 de Avîrvarei Ştefan cu Nichita Gheorghe, rezultă că edilul i-a solicitat poliţistului local stabilirea locului în care se află numita Samson Adina Mihaela şi demararea unei activităţi de supraveghere a acesteia, primind un răspuns pozitiv din partea funcţionarului poliţiei locale.

„AVÎRVAREI ŞTEFAN: Să trăiţi.

NICHITA GHEORGHE: Deci maşina o rămas ca să facă revizia acolo, totu-i în regulă, o plecat Costel Chişcă ca să se asigure, schimbă cauciucurile.

AVÎRVAREI ŞTEFAN: Perfect.

NICHITA GHEORGHE: Povestea este că în timpul ăsta nu ştim alte lucruri, ştii?

AVÎRVAREI ŞTEFAN: Da n-o rămas acolo?

NICHITA GHEORGHE: Doar maşina, ea o plecat.

AVÎRVAREI ŞTEFAN: Nu s-o fi dus la spital?

NICHITA GHEORGHE: Nu merge la spital azi, nu ştiu de unde puteţi să preluaţi, ori de acasă, ori... pentru după amiază. O fi prin oraş, nu ştiu.
AVÎRVAREI ŞTEFAN: Să încercăm să preluăm deci.
NICHITA GHEORGHE: Da discret şi elegant.
AVÎRVAREI ŞTEFAN: Ok.
NICHITA GHEORGHE: Dacă puteţi.
AVÎRVAREI ŞTEFAN: Facem tot posibilul.
NICHITA GHEORGHE: Dacă nu, când ajunge, când nu ajunge...

AVÎRVAREI ŞTEFAN: Am înţeles.

NICHITA GHEORGHE: Bine, pa, da cu multă discreţie, bine.”

Faptul că Avîrvarei Ştefan s-a angrenat în activitatea solicitată de către Nichita Gheorghe rezultă din discuţia purtată în aceeaşi zi la ora 15:22, acesta confirmând că se află în zona de domiciliu a numite Samson Adina Mihaela, fără a putea stabili însă unde se află aceasta.

„AVÎRVAREI ŞTEFAN: Să trăiţi, nu mai ştiu mare lucru.

NICHITA GHEORGHE: Nici acasă nu ştii, nu?

AVÎRVAREI ŞTEFAN: Păi acolo mă învârt. Dacă... domnul Chişcă oare nu ştie?

NICHITA GHEORGHE: N-are cum măi, de unde să ştie? N-are cum şi nu sunăm, că dacă sunăm nu-i bine.

AVÎRVAREI ŞTEFAN: Da.

NICHITA GHEORGHE: Bine, asta e.

AVÎRVAREI ŞTEFAN: Mai stau pe fază.”

Fiind nemulţumit de faptul că încă nu se reuşise localizarea numitei Samson Adina Mihaela, Nichita Gheorghe l-a contactat la ora 15:27 pe Hliboceanu Liviu Mihai, căruia i-a solicitat să facă verificări pe itinerariul obişnuit al Adinei Samson, pentru a stabili cu exactitate locul în care se află aceasta.

„HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Trăiţi, şefu.

NICHITA GHEORGHE: Vezi cum putem să aflăm cam unde ar fi, o plecat din service cu nu ştiu ce, Chişcă tre' să ştie şi vezi obişnuit, vezi Oscar-ul, vezi Palas-ul, vezi Bucur Dent-ul, adică Gioconda, adică ştim traseele astea, nu?

HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Da, da, da.

NICHITA GHEORGHE: Eventual dacă e acasă, o să ne dăm seama mai târziu, că va ieşi sau...

HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Da, verific şi vă sun.

NICHITA GHEORGHE: Încearcă să le dai o mână de ajutor la ei tăi, că ei acum... nu poţi să-i trimiţi peste tot pe toţi.

HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Da, da, da.

NICHITA GHEORGHE: Bine şi dacă e nevoie, la Bucur Dent poate să meargă cineva, eu ştiu, să vadă programarea.

HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Da, haideţi că sun.”

Ulterior, la ora 15:29 Hliboceanu Liviu Mihai l-a contactat pe Avîrvarei Ştefan şi i-a solicitat celui din urmă să verifice unde se află Samson Adina Mihaela. Din discuţia celor doi rezultă că primul fusese deja însărcinat cu verificarea zonelor despre care se cunoştea, ca urmare a supravegherilor anterioare, că sunt frecventate de Samson Adina Mihaela.

„HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Alo? Ia verifică oleacă unde-i.

AVÎRVAREI ŞTEFAN: Păi el m-o sunat, i-am zis că-şi face revizia la maşină şi de acolo o plecat pe jos şi am om acasă care stă şi aşteaptă, mai mult nu ştiu.

HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Aha, m-o sunat şi pe mine să văd prin locurile astea vechi unde poate să fie.

AVÎRVAREI ŞTEFAN: Da unde dracu, intri după ea, ce faci?

HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Da maşina unde-o lăsat-o?

AVÎRVAREI ŞTEFAN: La Skoda, da verific acuma să văd dacă mai e acolo.

HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Da, hai şi mă suni.”

La ora 15:54, cei doi interlocutori discută din nou, prilej cu care rezultă că Avîrvarei Ştefan a verificat dacă Samson Adina Mihaela a revenit la service-ul unde îşi lăsase autoturismul pentru reparaţii dar şi faptul că în activitatea de supraveghere, desfăşurată în interesul personal al primarului Nichita Gheorghe, au fost implicaţi şi alţi funcţionari ai Poliţiei Locale Iaşi, respectiv „Iulian”, neidentificat până în prezent şi „Nicuşor”, identificat ca fiind Bălteanu Nicuşor.

„HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Da.

AVÎRVAREI ŞTEFAN: Nu ştie nimic, n-are sens să-i trimit pe ăştia, să iasă oleacă Nicuşor sau Iulian să mai facă o plimbare pe acolo.

HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: I-am trimis, prin Palas l-am trimis. Hai că-l trimit pe Nicuşor.

AVÎRVAREI ŞTEFAN: Bine, la revedere.”

Implicarea funcţionarilor Poliţiei Locale Iaşi în căutarea numitei Samson Adina Mihaela pentru a fi „preluată” în supraveghere rezultă şi din discuţia purtată la ora 17:02. Astfel, Hliboceanu Liviu Mihai i-a transmis numitului Avîrvarei Ştefan modul în care sunt dispuşi în teren pentru a reuşi localizarea Adinei Samson. Totodată, Hliboceanu Liviu Mihai şi-a manifestat îngrijorarea legată de eventuala descoperire a sistemului de urmărire prin GPS montat pe autoturismul numitei Samson Adina Mihaela, cu ocazia operaţiunilor de service. Avîrvarei Ştefan i-a data asigurări că acest lucru nu se va întâmpla deoarece Chişcă Costel se află la service-ul auto tocmai pentru acest motiv.

„HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Da.

AVÎRVAREI ŞTEFAN: Tot acolo.

HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Trimite totuşi la ea acasă, să nu fie acasă.

AVÎRVAREI ŞTEFAN: Da Nicuşor n-o ieşit acasă?

HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: I-am zis să vină acasă, era prin Păcurari, cred c-o fi ajuns, Iulian e la Bucur, unde ar mai putea? O trecut prin Palas, l-o verificat, nu era, unde să mai verific? Eu îs la Gioconda cu Ben, dar aici degeaba stau. Unde ar mai putea fi?

AVÎRVAREI ŞTEFAN: Acasă, să meargă cineva, n-are rost să-i mai scot eu pe ăştia.

HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Bine, mai vorbim, dar le-ai zis să te anunţe dacă se mişcă?

AVÎRVAREI ŞTEFAN: Da, da.

HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Da oare ăia de acolo de la revizie ştiu să nu umble la...?

AVÎRVAREI ŞTEFAN: Da, că l-am trimis pe Chişcă acolo.

HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Şi nu ştii, o scoate tot azi?

AVÎRVAREI ŞTEFAN: Habar n-am.

HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Ia sună-l pe Chişcă şi-l întreabă.

AVÎRVAREI ŞTEFAN: Ok, îl sun, bine.

HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Bine, pa.”

De asemenea, participarea numitului Bălteanu Nicuşor la activitatea de localizare şi supraveghere a numitei Samson Adina rezultă şi din discuţia pe care acesta a avut-o cu Hliboceanu Liviu Mihai, care i-a solicitat să se deplaseze pedestru în zona domiciliului acesteia pentru a o observa dacă se află în imobilul în care locuieşte.

„HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Da, Nicuşor.... Ieşi oleacă pe jos să vezi dacă-i acasă? Că nu-i cu maşina.

BĂLTEANU NICUŞOR: Eu ies oleacă prin zonă, dar nu mai stau aşa să văd dacă...

HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Păi asta, dacă vedem ceva pe la balcon, pe la...

BĂLTEANU NICUŞOR: Şefu, ştii foarte bine că nu... bine, hai cobor, nu-i o problemă, ştii că nu iese.

HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Poate ajunge acasă.

BĂLTEANU NICUŞOR: Asta-i altceva, da, da, haideţi că cobor.

HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Mersi, pa, pa.”

Conform celor stabilite anterior, în cadrul discuţiei de la ora 17:02, Avîrvarei Ştefan l-a contactat telefonic pe Chişcă Costel pentru a întreba dacă autoturismul numitei Samson Adina se află în continuare la service, răspunsul primit fiind unul afirmativ, cu menţiunea că „mâine o ia”, după care i-a transmis acest lucru şi lui Hliboceanu Liviu Mihai, la ora 17:11.

„AVÎRVAREI ŞTEFAN: Mâine o ia, n-o mai ia azi.

HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: E clar, s-ar putea să fie acasă deja de mult. Ce nu ne-o anunţat atunci imediat?

AVÎRVAREI ŞTEFAN: Nu ştiu, nu-l duce capul.

HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Am să-i zic că am fost peste tot. Bine, hai pa, vezi ce faci cu scârţâiala.

AVÎRVAREI ŞTEFAN: Bine.”

Ulterior, la ora 17:28, Hliboceanu Liviu Mihai a fost contactat de către Nichita Gheorghe pentru a se interesa de stadiul activităţii de supraveghere, fiindu-i transmis că până la momentul respectiv, numita Samson Adina nu fusese găsită. Totodată, din cuprinsul discuţiei rezultă că primarul Nichita Gheorghe a avut reprezentarea numărului de persoane implicate în supravegherea numitei Samson Adina Mihaela precum şi durata acestei activităţi, aceste aspecte fiindu-i transmise de către interlocutorul său.

„HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Da, şefu.

NICHITA GHEORGHE: Salut, n-ai nimica, nu?

HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: N-avem nimic, am lăsat patrulă fixă în Nicolina, la Bucur ...

NICHITA GHEORGHE: Cum o plecat de acolo, de la service? Nu cu taxiul?

HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Nu ştiu, când am ajuns era plecată.

NICHITA GHEORGHE: Nu mă de asta, Chişcă nu ştie? N-o întrebat acolo?

HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Să-l sun pe el.

NICHITA GHEORGHE: Da, să vă dea un taxi care o luat-o să întrebi la taximetrist unde-o dus-o.

HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Da eu tare mă gândesc să nu fim acasă.

NICHITA GHEORGHE: Şi eu la fel.

HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Dar pentru siguranţă, am să las până diseară târziu acolo.

NICHITA GHEORGHE: Nu, să nu se vadă, prefer să nu ştiu nimic, decât să stricăm iar...

HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Nu, nu, pe jos, cu căţelul, ştiu eu, da. Nu patrulă de asta să stea în maşină, ştiu cum acolo.

NICHITA GHEORGHE: În uniforme sau nu?

HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Nu nimica, cum... Nu, civil cu coker, am vreo trei scoşi. Şi eu stau, aşa am fost prin Palas să mănânc ceva, n-am găsit nimic, nici la chinezesc, nici sus nici jos la Oscar, am fost să găsesc un peşte, dar nimic, Gioconda nu, mai vedem, eu oricum rămân să patrulez şi eu prin oraş.

NICHITA GHEORGHE: Nu, că telefonul e închis, a vorbit Laura.

HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: S-ar putea să dormim.

NICHITA GHEORGHE: Da, da. Mă interesează aşa, în principiu să ştiu. Bine, mersi.”

Deşi, activităţile desfăşurate de către funcţionarii Poliţiei Locale a Mun. Iaşi în data de 25.03.2015 nu au avut drept rezultat localizarea numitei Samson Adina Mihaela, Nichita Gheorghe i-a solicitat lui Hliboceanu Liciu Mihai ca activitatea să continue până în jurul orei 21:00 după care să fie reluată în cursul zilei următoare.

„NICHITA GHEORGHE: N-ai văzut nimic, nu?

HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Nu, în schimb e televizorul aprins, o mai aprins lumina-n dormitor, o început să fie mişcare, la un moment dat nu era, da mai stăm.

NICHITA GHEORGHE: Mai stai o oră, mâine dimineaţă e important să vezi.

HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Bun atunci.

NICHITA GHEORGHE: Ca mâine la 8-9 să ştii dacă... mâine ar trebui să legaţi echipa voastră cu echipa cealaltă, ştii? Până când se ia celălalt...

HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Am înţeles, da.

NICHITA GHEORGHE: Bine, pa, pa.”

Despre dispoziţiile primarului, Hliboceanu Liviu Mihai l-a încunoştinţat şi pe Avîrvarei Ştefan, în cuprinsul discuţiei de la ora 20:09.

„HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Sună şi anunţă mâine de la 8 fără un sfert la Lacului.
AVÎRVAREI ŞTEFAN: Da?

HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Da, până preluăm agregatul.

AVÎRVAREI ŞTEFAN: O zis el?

HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Da, acuma am închis cu el, dar până acum am mişcat oamenii noştri peste tot, şi acuma-i Iulian, cred că suntem acasă la nani, da sună-i, să văd, mâine cred c-o să fie şi Iulian, dar dimineaţă vreau să le spui discreţie maximă şi să le spui că n-au agregatul, să fie pregătiţi pentru taxi, pentru asta, ar trebui două, sau să-l chem şi pe Iulian?

AVÎRVAREI ŞTEFAN: Da.

HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Na, hai să văd ce program are mâine şi dimineaţă...
AVÎRVAREI ŞTEFAN: Bine.

HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Hai, da sună de pe acum.
AVÎRVAREI ŞTEFAN: Bine, la revedere.”

Conform celor solicitate de Nichita Gheorghe, activitatea de supraveghere a numitei Samson Adina Mihaela, desfăşurată de către funcţionarii Poliţiei Locale a Mun. Iaşi, a continuat şi în data de 26.03.2015. Acest aspect rezultă din discuţiile telefonice pe care Nichita Gheorghe le-a purtat cu Hliboceanu Liviu Mihai, la orele 09:51 şi 11:03 şi cu Avîrvarei Ştefan, la ora 18:34.

În ziua următoare, 27.03.2015, activitatea de supraveghere a numitei Samson Adina Mihaela a fost reluată, şi cu sprijinul unei societăţi de detectivi particulari, aşa cum rezultă din discuţia de la ora 07:50.

„AVÎRVAREI ŞTEFAN: Deci aţi reţinut, da? Ideea e să staţi acolo şi vedeţi, aveţi grijă ce mai vorbim în maşină, ce mai...

DOMN: Bun, dar nu prea vorbesc eu multe.

AVÎRVAREI ŞTEFAN: Ei na, dacă vorbim ceva, ideea-i să fie aceeaşi, s-o întâmplat.

DOMN: Da, da.

AVÎRVAREI ŞTEFAN: Bine.”

La ora 10:04, Hliboceanu Liviu Mihai i-a transmis numitului Avîrvarei Ştefan că activitatea de supraveghere a început precum şi faptul că aceasta trebuie să se desfăşoare de aşa manieră încât să nu fie observaţi de către Samson Adina.

„HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Vezi c-am început să ne mişcăm.

AVÎRVAREI ŞTEFAN: Ştiu, ştiu.

HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Zi-i s-o urmărească să vadă. Vezi să stea departe.

AVÎRVAREI ŞTEFAN: Da.

HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Bine, pa.

AVÎRVAREI ŞTEFAN: Bine, la revedere.”

Ulterior, la ora 10:49, şi Nichita Gheorghe i-a transmis numitului Avîrvarei Ştefan ca persoanele care sunt implicate în supravegherea Adinei Samson să aibă grijă astfel încât să nu fie observate de către aceasta.

„AVÎRVAREI ŞTEFAN: Da.

NICHITA GHEORGHE: Ce vreau să te rog, dacă e la Bucur, atunci înseamnă să nu stea maşina în preajmă acolo, să stea mai departe, să nu mai avem... nu mai stăm în maşină aşa, nu mai...

AVÎRVAREI ŞTEFAN: Da, da, da.

NICHITA GHEORGHE: Că iar se uită, iar...

AVÎRVAREI ŞTEFAN: Păi da.[…]”

La finalul activităţii de supraveghere, la care a participat din nou şi poliţistul local pe nume Iulian, aşa cum rezultă din convorbirea de la ora 11:41, Avîrvarei Ştefan i-a relatat primarului Nichita Gheorghe principalele activităţi pe care Samson Adina le-a desfăşurat pe parcursul zilei.

„NICHITA GHEORGHE: Da Ştefane.

AVIRVAREI STEFAN: Să trăiţi, bună seara. Ăăăă, eu m-am retras acasă.

NICHITA GHEORGHE: Dar unde ai mai fost?

AVIRVAREI STEFAN: Cu cumpărături.

NICHITA GHEORGHE: Unde ai mai fost, aţi fost după Laura, cu Laura ai fost?

AVIRVAREI STEFAN: Da am fost cu Laura prima dată la restaurant.
NICHITA GHEORGHE: Da, după aceea la farmacie ai fost.

AVIRVAREI STEFAN: Da, după aia la farmacie, am făcut ceva cumpărături la alimentară şi m-am dus acasă.

NICHITA GHEORGHE: Da, îhî. Da, asta mi-ai spus-o.

AVIRVAREI STEFAN: Nu ştiu dacă am să mai ies…”

În concluzie, în intervalul 25-27.03.2015, la solicitarea primarului Nichita Gheorghe, funcţionari din cadrul Poliţie Locale Iaşi au fost angrenaţi în activităţi de supraveghere a activităţii numitei Samson Adina Mihaela deşi acest gen de activitatea nu se regăseşte în atribuţiile instituţiei respective, motivul fiind un interes personal al edilului să știe deplasările și activitățile desfășurate de către persoana de sex feminin.

5.e. De asemenea, tot în data de 15.04.2015, ora 23:26 primarul Nechita Gheorghe i-a solicitat lui Hliboceanu Liviu să efectueze verificări pentru a stabili dacă autoturismul utilizat de către Stoica Gruia era parcata acasă la acesta.

,„NICHITA GHEORGHE: Ia verifică, în Păcurari este acasă băiatul ăla Stoica Gruia?

HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Da, verific acuma.

NICHITA GHEORGHE: Te rog, repede, da? Numai dacă dacă maşina este parcată la el acasă, numai atât

HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Am înţeles.

NICHITA GHEORGHE: Bine, te rog, mersi.”

Funcţionarul public s-a conformat solicitării şi, la ora 23:27, a luat legătura cu Avîrvarei Ştefan, cel din urmă confirmând prezenţa la domiciliu a persoanei respective a mașinii. Imediat după această discuţie, la ora 23:28, Hliboceanu Liviu i-a comunicat lui Nichita Gheorghe rezultatul verificărilor.

„NICHITA GHEORGHE: Da.

HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Da şefu', se confirmă, mașina e acasă la băiatul.

NICHITA GHEORGHE: E acasă şi el, da?

HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Da, da.

La scurt timp de la discuţia anterioară, la ora 23:39, Nichita Gheorghe i-a transmis lui Hliboceanu Liviu faptul că ar dori ca în ziua următoare să se întâlnească cu Stoica Gruia-Alexandru pentru a purta o discuţie cu acesta „vezi mâine dacă tipul acesta coboară cumva, vezi cum intri în contact cu el , că vreau să-l aduci până la mine…vreau să stau de vorbă cu el”

În ziua următoare, respectiv 16.04.2015, ora 08:53, Nichita Gheorghe îl contactează pe Hliboceanu Liviu şi îi solicită să verifice dacă Stoica Gruia-Alexandru a plecat de la domiciliu.

„NICHITA GHEORGHE: Ce-i măi?

HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: N-o plecat.

NICHITA GHEORGHE: N-o plecat de acasă.

HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Nu, nu.

NICHITA GHEORGHE: Vezi el dacă o plecat

HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Da, da el la cine vă referiţi exact?

NICHITA GHEORGHE: Ei, la cine, minte în p... mă-sii, ai un cap cât baniţa de la...

HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Da.

NICHITA GHEORGHE: Băi, dar du-te-n p... mea că eşti prost de bubui câteodată.”

Pentru a da curs solicitării edilului, directorul general al Poliţiei Locale a Mun. Iaşi a luat legătura la ora 09:01 cu un subordonat, căruia i-a solicitat să se deplaseze în zona Păcurari pentru efectuarea verificării solicitată de către Nichita Gheorghe.

„HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Ce faci, unde eşti?

DOMN: Pe aleea Tudor Neculai.

HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Cu cine eşti de serviciu?

DOMN: Cu Stelică şi cu Cantemir Georgel.

HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Zi-i să se ducă la bază, să se îmbrace civil şi iei o maşină, mă întrebi când ajunge acolo, dar să se ducă repede, până în Păcurari să vadă ceva.

DOMN: Da, da, acuma.

HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Bine, pa.”

Întrucât la sediul poliţie locale nu a fost găsit niciun autoturism fără însemnele instituţiei, Hliboceanu Liviu Mihai a convenit cu subalternul său ca cel din urmă să se deplaseze cu autoturismul personal în vederea efectuării verificării respective, aşa cum rezultă din discuţia purtată la ora 09:19 între cei doi.

HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Da.

DOMN: Trăiţi domnul director, am ajuns aici?

HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Ce maşină-i acolo, VOJ-ul?

DOMN: Nici una nu văd pe aici, doar în spate să mă uit... nimic nu-i civil. O iau pe a mea.

HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Da, hai cu a ta.

DOMN: Şi unde mă duc?

HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Vino în Păcurari, ştii tu unde şi ne vedem acolo.

DOMN: Aha, acolo în spate la... da, da, da. Pe lângă piaţă, da, da.

La ora 09:40, cei doi au purtat o nouă discuţie telefonică în care Hliboceanu Liviu i-a solicitat subalternului său să îi comunice rezultatul verificării pentru care fusese trimis, respectiv dacă în zona domiciliului numitului Stoica Gruia-Alexandru se află autoturismul utilizat de acesta, răspunsul fiind negativ „este maşina aia…Land Cruiser, culoare închisă”, „nu văd nicio maşină de teren de aia”.
Pentru a afla numărul de înmatriculare al autoturismului utilizat de către Stoica Gruia-Alexandru, Hliboceanu Liviu a luat legătura, la ora 09:44, cu utilizatorul postului telefonic cu numărul de apel 0758.231.744, un alt funcţionar al Poliţiei Locale Iaşi care i-a transmis că numărul de înmatriculare respectiv este „IS-10-ZNT”.

În urma verificărilor efectuate de organele de urmărire penală s-a stabilit că autoturismul cu numărul de înmatriculare IS-10-ZNT este marca Toyota, model Land Cruiser, proprietatea numitului Stoica Romeo, tatăl lui Stoica Gruia-Alexandru.

Din studierea verificărilor efectuate, în perioada 2014 – 2015, de către lucrătorii Poliţiei Locale a Municipiului Iaşi în bazele de date „evidenţa auto” şi „evidenţa persoanelor” gestionate de către Direcţia de Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date, a rezultat că autoturismul cu numărul de înmatriculare IS-10-ZNT a fost verificat în data de 27.12.2014, iar Stoica Gruia – Alexandru a fost verificat în perioada 03.10.2014 – 21.02.2015 de nouă ori în baza de date a evidenţei persoanelor, în timp ce Stoica Romeo a fost verificat de cinci ori în aceeaşi bază de date. Rezultatul verificărilor a ajuns la edilul Nichita Gheorghe acesta solicitând de mai multe ori funcţionarilor publici ai Poliţiei locale şi efectuarea unor verificări în teren, în interes propriu, în ceea ce priveşte prezenţa la domiciliu a numitului Stoica Gruia – Alexandru aşa cum este cazul şi situaţiei din data de 13.03.2015, când Avîrvarei Ştefan şi-a luat angajamentul de a trimite un alt funcţionar al Poliţiei Locale Iaşi să facă verificări la domiciliul numitului Stoica Gruia – Alexandru.

Şi în alte ocazii funcţionarii publici ai Poliţiei Locale a Mun. Iaşi au efectuat verificări la domiciliul numitului Stoica Gruia – Alexandru la instigarea primarului Nichita Gheorghe.

Începând cu data de 24.04.2015, la ora 12:29:35, Nichita Gheorghe l-a contactat pe Avîrvarei Ştefan, căruia i-a solicitat ca în zilele următoare să desfășoare activitate de supraveghere a numitei Samson Adina Mihaela și pentru realizarea supravegherii le-a cerut sporirea efectivelor în teren, întrucât aceasta trebuia să întâlnească cu o persoană de sex masculin care venea în România cu avionul. De asemenea, pentru a afla detalii legate de sosirea persoanei respective Nichita Gheorghe i-a solicitat funcţionarului public să ia legătura cu numitul Ostaficiuc Marius.

„NICHITA GHEORGHE: [...] Te-ai văzut cu Marius cumva?

AVÎRVAREI ŞTEFAN:Nu.

NICHITA GHEORGHE: Da-i te-a sunat?

AVÎRVAREI ŞTEFAN:Nu.

NICHITA GHEORGHE: Băieţii sunt pe baricade, da?

AVÎRVAREI ŞTEFAN:Sunt, da, sunt pe aproape.

NICHITA GHEORGHE: Păi nu c-a plecat de aicea.

AVÎRVAREI ŞTEFAN:Îhî. Am zis că-i sun acuma.

NICHITA GHEORGHE: Da vezi despre ce-i vorba şi doi, mai vreau un lucru. Noaptea asta şi mâine şi duminică vreau vigilenţă maximă.

AVÎRVAREI ŞTEFAN:Am înţeles, am înţeles.

NICHITA GHEORGHE: Că adică mai multă lume.

AVÎRVAREI ŞTEFAN:Îhî.

NICHITA GHEORGHE: Că s-ar putea să vină cineva din afară.

AVÎRVAREI ŞTEFAN:Ok.

NICHITA GHEORGHE: Dacă te caută Marius îţi dă ceva, ai să monitorizezi. Da?

AVÎRVAREI ŞTEFAN:Da, da, da, da, da.

NICHITA GHEORGHE: Că sunt nişte mesaje, nişte ...

AVÎRVAREI ŞTEFAN:Ştiu, ştiu, ştiu, ştiu.

NICHITA GHEORGHE: Îs mai multe.

AVÎRVAREI ŞTEFAN:Ştiu, ştiu, ştiu.”

În aceeaşi zi, la ora 13:47:46, cele două persoane au reluat conversaţia telefonică, edilul fiind interesat dacă Ostaficiuc Marius i-a comunicat interlocutorului datele pe care trebuia să le verifice. Primarul Nichita Gheorghe l-a înştiinţat pe funcţionarul public că dorea să cunoască toate amănuntele legate de întâlnirile lui Samson Adina Mihaela

„NICHITA GHEORGHE: O verificat Marius la aeroport?

AVÎRVAREI STEFAN: Nu-nţeleg.

NICHITA GHEORGHE: O verificat Marius Ostaficiuc la aeroport ce i-am dat să verifice?

AVÎRVAREI STEFAN: O încercat să verifice dar nu-i ăsta, nu-i ăsta care trebuia să se ocupe, vine abia diseară că-i plecat la Bucureşti şi nu o reuşit. Dar aflu eu, staţi liniştit că o să mă... o să iau eu.

NICHITA GHEORGHE: Da?

AVÎRVAREI STEFAN: Da, bine.

NICHITA GHEORGHE: Vreau să ştiu mai multe amănunte despre treaba asta ca să... să pregătesc pe cineva.”

Tot în data de 24.04.2015, în intervalul orar 14:18 – 14:20, Avârvarei Ştefan a aflat de la utilizatorul postului telefonic cu numărul de apel 0758.58, prin intermediul unor mesaje tip SMS faptul că persoana de sex masculin care trebuia să se întâlnească cu Samson Adina Mihaela urma să ajungă în ţară în seara respectivă, pe aeroportul din Iaşi.

În ziua următoare, respectiv 25.04.2015, la ora 12:14, Avîrvarei Ştefan i-a comunicat lui Nichita Gheorghe despre sosirea persoanei în cauză „A sosit în iasi de dimineață. Ea a ieșit. Auchan acum. E posibil sa se intersecteze în curând." Aceleaşi aspecte, funcţionarul public le-a comunicat, la ora 12:15 şi numitului Bejan Ovidiu-Nicolae, precum şi faptul că îi va da detalii ulterior.

Şi edilul Nechita Gheorghe s-a interesat dacă „Ovidiu” a fost înştiinţat despre aceste aspecte, răspunsul lui Avîrvarei Ştefan fiind afirmativ. Aceste aspecte reies din schimbul de mesaje tip SMS care a avut loc între cei doi în intervalul orar 12:16- 12:17.

În data de 25.04.2015, la ora 12:25:17, Avîrvarei Ştefan a fost anunţat telefonic de către detectivul Băcioi Ion care supraveghea activitatea numitei Samson Adina Mihaela cu privire la faptul că aceasta s-a întâlnit la terasa Quartz&Lounge cu o persoană de sex masculin.

„BĂCIOI ION: Alo? S-au întâlnit.

AVÎRVAREI ŞTEFAN: Unde?

BĂCIOI ION: Îs pe esplanadă la o ... Palas la Quartz & Lounge (?), da' numai că e terasa de afară, nu-i interior. Ştiţi?

AVÎRVAREI ŞTEFAN: Aha. Ok.”

La scurt timp, respectiv la ora 12:27, Avîrvarei Ştefan i-a comunicat şi lui Bejan Ovidiu-Nicolae locaţia, respectiv terasa de la Quartz & Lounge unde se aflau ambele persoane.

La ora 12:58:24, Avîrvarei Ştefan a fost contactat telefonic de către Bejan Ovidiu-Nicolae care i-a transmis „s-au aflat nişte date multe, multe, multe şi are, o să fie bucuros să-l înştiinţez”. Cei doi reiau discuţia telefonică la ora 13:02, moment în care Bejan Ovidiu-Nicolae i-a transmis faptul că persoanei de sex masculin i s-a cerut să părăsească de urgenţă Municipiul Iaşi, aşa cum rezultă din următorul fragment al conversaţiei telefonice:
„BEJAN OVIDIU-NICOLAE: (…) Deci trebuie, acuma a văzut, iar eu vin în 3 ore. Dacă în 3 ore n-a plecat, mă mai sunaţi unde este şi se rezolvă de tot.

AVÎRVAREI ŞTEFAN: Aha. Tu pleci din Iaşi?

Bejan Ovidiu-Nicolae: Deci vedeţi, i s-a dat ultimatumum, trebuie ca să părăsească în 2 ore a şi confirmat el că pleacă imediat.”

În data de 25-04-2015, la ora 14:52:40, Avîrvarei Ştefan a luat legătura cu Băcioi Ion pentru a se interesa dacă Samson Adina Mihaela şi persoana împreună cu care se afla aceasta au fost vizitate de alte persoane, răspunsul interlocutorului fiind unul pozitiv, totodată acesta afirmând şi că a filmat momentul „deci a fost i-a vizitat eu ştiu, doi băieţi mai mari aşa mai voinici au fost la masa lor, au stat de vorbă, înţelegi, cu ei un minut şi ceva că am filmarea de la cap coadă, de la venire până la plecare”.

La ora 17:07, Avîrvarei Ştefan este contactat de către Bejan Ovidiu-Nicolae cu care a purtat următoarea conversaţie telefonică:

„AVÎRVAREI STEFAN: Alo!

BEJAN OVIDIU-NICOLAE: Veniţi un pic pân’ la Oscar, dacă sunteţi amabil.

AVÎRVAREI STEFAN: De ce?

BEJAN OVIDIU-NICOLAE: Că e discuţia asta de bani, că nu ştiu ce... veniţi puţin să discutăm, veniţi puţin vă rog, că doară... că i-o chemat pe ăştia, pe fraţii ăştia şi... fac presiune pe mine acuma.

AVÎRVAREI STEFAN: Cine i-o chemat?

BEJAN OVIDIU-NICOLAE: Ăia doi i-o chemat pe fraţii Corduneanu aici al Oscar şi vreau bani, trebuia să le spuneţi să-şi vadă de treaba lor.

AVÎRVAREI STEFAN: Păi stai oleacă frate, că nu am să vin eu.

BEJAN OVIDIU-NICOLAE: Dar trimiteţi pe cineva, trimiteţi...”

La scurt timp, respectiv la ora 17:12, cele două persoane au reluat convorbirea telefonică, Bejan Ovidiu Nicolae spunând că îl va contacta pe edilul Nichita Gheorghe dacă nu este ajutat.

„BEJAN OVIDIU-NICOLAE: Auziţi, puteţi trimite pe cineva?

AVÎRVAREI ŞTEFAN: Dar nu am pe cine frate, nici nu ştiu ce să fac.

BEJAN OVIDIU-NICOLAE: Dar îl sun pe nea Gigi dacă nu rezolvaţi dvs., trimiteţi... veniţi dvs. şi discutăm exact să... oamenii îs supăraţi că... nu ştiu ce.”

Despre implicarea „Cordunenilor” în activitatea de ameninţare a persoanei care s-a întâlnit cu Samson Adina Mihaela, funcţionarul public l-a anunţat şi pe Hliboceanu Liviu Mihai.

„AVÎRVAREI ŞTEFAN: Haideţi urgent pân' la primărie.

HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Eşti nebun.

AVÎRVAREI ŞTEFAN: Ştiu. Îi cunoaşteţi pe Corduneni?

HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Nu.

AVÎRVAREI ŞTEFAN: Cine îi cunoaşte? Georgel îi ştie?

HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Da.

AVÎRVAREI ŞTEFAN: Să vină Georgel atunci până aicea.”

În data de 25.04.2015, la ora 17:40, Avîrvarei Ştefan a purtat o nouă conversaţie telefonică cu Bejan Ovidiu-Nicolae din care a reieşit că persoanele care au discutat cu individul căruia i s-a solicitat să prăsească Mun. Iaşi sunt membri ai „Cordunenilor”

„AVÎRVAREI ŞTEFAN: Da?

BEJAN OVIDIU-NICOLAE: Ăia doi care-am fost eu i-au chemat pe ăştia. Şi ăştia au spus aşa...

AVÎRVAREI ŞTEFAN: Ovidiu, da' ăştia doi erau ăia.

BEJAN OVIDIU-NICOLAE: Nu, nu, nu. Îs alţi doi.

AVÎRVAREI ŞTEFAN: Ovidiu!

BEJAN OVIDIU-NICOLAE: Îţi spun eu.

AVÎRVAREI ŞTEFAN: Ovidiu, deci dacă vrei să colaborăm, mie-mi spui adevărul.

BEJAN OVIDIU-NICOLAE: Hai să-ţi spun adevărul. Ăştia-s ăia, da, ăştia-s ăia.

AVÎRVAREI ŞTEFAN: Păi ai văzut? Ăştia-s ăia. Nu-mi spune mie alte lucruri. Dacă vrei hai să vorbim franc şi verde-n faţă ca să nu mai stârnesc alte belele.

BEJAN OVIDIU-NICOLAE: Da, chestia este că se speria nenea Gigi. Şi am zis că hai să aşa. Şi i-am spus care-s condiţiile. Astea sunt şi astea sunt. Şi acuma a sucit-o ca la puşcărie, m-a prins în...

AVÎRVAREI ŞTEFAN - Da, bine, eu asta am înţeles. Da' te rog nu încerca, nu măcar acuma în al doişpelea ceas nu... spune adevărul”.

La ora 21:47:07, Avîrvarei Ştefan şi Bejan Ovidiu-Nicolae au purtat o nouă discuţie telefonică în care au stabilit să se întâlnească în ziua următoare în jurul orelor 16:00 întrucât „Corduneninii” solicitau suma de 3.000 pentru informaţiile suplimentare pe care le deţineau.

„AVÎRVAREI ŞTEFAN: Ovidiu?

BEJAN OVIDIU-NICOLAE: Bună seara!

AVÎRVAREI ŞTEFAN: Salut!

BEJAN OVIDIU-NICOLAE: Mâine dacă putem să ne vedem pe la patru. E ok?

AVÎRVAREI ŞTEFAN: În principiu cred că da.

BEJAN OVIDIU-NICOLAE: Da că ei au zis că mai au informaţii noi şi vor vreo trei mii.

AVÎRVAREI ŞTEFAN: Da, da' vreau să mă văd eu cu ei.”

Despre evenimentele petrecute în data de 25.04.2015, Samson Adina Mihaela i-a comunicat şi lui Butnariu Laura în convorbirea telefonică purtate de cele două în data de 26.04.2015, la ora 14:40.

„SAMSON ADINA MIHAELA: Ştii ce mi-o făcut? Mi-o trimis doi borfaşi că a, la masă eram cu un tip şi din ăştia, prieteni ai Cordunenilor şi i-o zis să plece într-o oră din Iaşi, că fata asta nu e singură.

BUTNARIU LAURA: Nu cred!!!”

Hliboceanu Liviu Mihai în data de 26.04.2015 s-a întâlnit în intervalul orar 19:00 – 23:00 de două ori cu numitul Junică Gheorghe Gelu, apropiat al familiei Cordunenilor, după fiecare dintre întâlniri acesta aducând la cunoştinţa edilului Nichita Gheorghe rezultatul discuţiilor purtate.

„NICHITA GHEORGHE: Cum e?

HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Acuma suntem la nişte discuţii.

NICHITA GHEORGHE: Da? Şi cam în cât timp terminaţi?

HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Suntem la Izăreni.

NICHITA GHEORGHE: A, acolo tocmai?

HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Hm... da, cam în cinci - zece minute terminăm, în... jumate de oră maxim putem fi la bază” (ora 19:52:57)

În aceeaşi zi, respectiv 26.04.2015, la ora 20:32, Nichita Gheorghe l-a contactat pe Tomorug Petru Dumitru cei doi purtând o discuţie cu caracter ambiguu.

„NICHITA GHEORGHE: Nu ai mai spus nimica, nu ai mai...

TOMORUG PETRU DUMITRU - Păi nu am spus că nu a fost, a avut weekend, o avut liber, am fost pe acolo şi nu era, o zis că azi intră în program normal.

NICHITA GHEORGHE: Dar la club nu o fost seara, nu?

TOMORUG PETRU DUMITRU: Ă, o fost seara dar la Time Out, dar eu dacă nu m-am mai dus să mă uit în partea aialaltă.

NICHITA GHEORGHE: A, te-ai dus dincolo, da, da.

TOMORUG PETRU DUMITRU: Da, o fost acolo că am... am văzut, are şi fotografii.

NICHITA GHEORGHE: Bine.

TOMORUG PETRU DUMITRU: Dar mă oup azi mai aprofundat.

NICHITA GHEORGHE: Da, că dacă nu, mă duc eu peste să văd ce...

TOMORUG PETRU DUMITRU: Da, OK.

NICHITA GHEORGHE: Nu vreau să fiu în penibil acolo, dar nici nu vreau să... să ştim dacă... intrăm sau nu intrăm cu...

TOMORUG PETRU DUMITRU: Corect, cu dezăpezirea.

NICHITA GHEORGHE: Dezăpezirea, da.

TOMORUG PETRU DUMITRU: Da, bine, o să mă duc eu şi văd exact.

NICHITA GHEORGHE: Eu sunt la Bucureşti şi mă întorc de la Bucureşti diseară pe la şase, şapte.

TOMORUG PETRU DUMITRU: Da, bine, bun.”

Totuşi ulterior acestei discuţii, la scurt timp, respectiv la ora 20:48, Hliboceanu Liviu Mihai a luat legătura telefonic cu Tomorug Petru Dumitru, director general în cadrul Primăriei Municipiului Iaşi, totodată comunicându-i şi că va trece pe la domiciliul acestuia „în... 3-4 minute”
De asemenea, Hliboceanu Liviu Mihai i-a comunicat lui Junică Gheorghe Gelu faptul că se afla „în Păcurari … aştept să iau un pachet şi vin încolo”, iar după aceea îl va contacta pentru a se întâlni, aspecte ce reies din convorbirea telefonică purtată la ora 21:08.

Ulterior întâlnirii cu Junică Gheorghe Gelu, directorul general al Poliţiei Locale a purtat discuţii cu edilul Nichita Gheorghe referitoare la transmiterea sumei de bani şi modul în care urmau să acţioneze ulterior.

„HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Trăiţi şefu.

NICHITA GHEORGHE: Salut, ce faci?

HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Ăăă, suntem încă prin oraş, am fost, am discutat, rămâne... cum am stabilit dar să vedem dacă se poate marţi că omul îi la Londra... ăla, dar s-ar părea...

NICHITA GHEORGHE: Când?

HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: S-ar părea să vină.

NICHITA GHEORGHE: A, nu e în România?

HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Nu.

NICHITA GHEORGHE: Şi când se întoarce?

HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: M... ne întâlnim din nou cu ei şi vă spunem exact.

NICHITA GHEORGHE: Ai rezolvat şi cealaltă chestiune?

HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Am rezolvat tot, da.

NICHITA GHEORGHE: Şi îs mulţumiţi sau...?

HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Deci sunt dispuşi... să meargă până la capăt fără nicio problemă.

NICHITA GHEORGHE: Da? Foarte bine.

HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Şi dedicaţi, adică la modul...

NICHITA GHEORGHE: Să fie sinceri asta ...(?).

HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Păi asta, aste vrem şi noi.

NICHITA GHEORGHE: Da, sinceri. Nu trebuie să fim păcăliţi de nimeni.

HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Nu, nu, păi... vă daţi seaama că asta e cel mai important.”

NICHITA GHEORGHE: Şi sunt convins că şi ei îs OK pentru că... eu sunt şi eu un om OK, nu am fost derbedeu cu nimeni.

HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Nnn... nu se ştie încă exact cu cine o să se întâlnească dar... cum am discutat şi cum asta, ce-o vrut condiţiile le-am respectat, ei la fel, plus că este cineva la mijloc care ne garantează...

NICHITA GHEORGHE: Da, da, da, da, să fie linişte în oraş, asta e important”

În data de 21.04.2015, la ora 16:25:20, primarul Nichita Gheorghe a purtat o conversaţie telefonică cu o persoană de sex masculin, utilizatoare a postului telefonic cu numărul de apel 0742.353.934, pentru a se interesa de posibilităţile de furnizare informaţii pe care le putea oferi o aplicaţie, respectiv determinarea poziţiei GPS

„NICHITA GHEORGHE: Dar scula ai de care ţi-am vorbit eu azi... îmi dă şi locaţia?

DOMN: Ăăă...

NICHITA GHEORGHE: Unde sunt, tot?

DOMN: Da, da, da.

NICHITA GHEORGHE: În mod automat?

DOMN: Ă, nu ştiu să vă spun, nu ştiu detalii.

NICHITA GHEORGHE: Ia verifică, că nu luăm decizia până nu verificăm şi asta.

DOMN: Da, da.

NICHITA GHEORGHE: Că vreau să mi-o ia dar vreau ca să ştie...

DOMN: Exact.

NICHITA GHEORGHE: Cei de la mine de la cabinet, unde sunt.

DOMN: Sigur că da.

NICHITA GHEORGHE: Să mă aştepe lumea acolo, să...

DOMN: Sigur, sigur.

NICHITA GHEORGHE: Da?

DOMN: Ne pregătim şi vă informez.”

Tot în aceeaşi zi, respectiv 21.04.2015, la ora 20:49:20, Avîrvarei Ştefan, a primit un mesaj tip SMS, prin care s-a confirmat efectuarea unei plăţi în cursul aceleiaşi zile. Mesajul avea următorul conţinut: „Suma 331.07 RON a fost platita in 21-04-2015 la avangate*mspy.software din contul 999900902131. Sold: 118.13 RON."

În urma efectuării unor verificări pe site-ul „www.mspy.com” s-a constatat că mSpy este o aplicaţie de monitorizare a telefoanelor mobile, respectiv un software&

dna hloboceanu mihai nichita gheorghe stenograme

PS.

MODERATORUL Dimitrio a colorat cateva cuvinte in textul articolului din

PS2.

INCREDIBIL: Primarul Iaşului, săltat de DNA din cauza unei BLONDE -...

"În intervalul 25-27.03.2015, Nichita Gheorghe s-a folosit de autoritatea conferită de funcţia de primar al Municipiului Iaşi, calitate în baza căreia are în subordine şi instituţia Poliţiei Locale Iaşi, pentru a le trasa funcţionarilor din cadrul acestei instituţii sarcini ce exced atribuţiilor de serviciu în sensul că aceştia au desfăşurat activităţi de supraveghere a activităţii numitei Samson Adina Mihaela, scopul acestor supravegheri fiind exclusiv un interes personal al edilului. "
- (AMANTA primarului Nichita Gheorghe

)
....

Cuvinte cheie : /, 15:35, Autor:, DETALII, INCREDIBILE, Iaşi., Pop, Publicat:, Radu, Redactor, Mai multe…

Vizualizări: 6

▼ Răspunde la Aceasta

Încarcă Fişierele

Încetare urmărire – Nu mă anunţa prin email când sunt răspunsuri

Isabela Vasiliu-Scraba, Interviu ALEXANDRU DRAGOMIR: «Eu mă simt acasă numai în filozofie» (Se editează în 3 numere consecutive – Partea III-sfârşit)

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
 

• Publicat de Dimitrio 
• în 
• Mai 1, 2015 la 10:19am în 
• Creaţionism vs Evoluţionism în New Age
• Înapoi la Creaţionism vs Evoluţionism în New Age Discuţii

Isabela Vasiliu-Scraba, Interviu ALEXANDRU DRAGOMIR:

«Eu mă simt acasă numai în filozofie»

(Se editează în 3 numere consecutive – Partea III-sfârşit)

 

 

VII. „NOICA NU A AVUT INFLUENȚĂ ASUPRA LUI LIICEANU ȘI PLEȘU”

            Fabian Anton  : Noica spunea că sunteți «dracul gol». Alții vă spun «cel mai important filozof român în viață». Care este definiția care v-ar conveni cel mai mult în ceea ce vă privește?

            [In 18 decembrie 1949 Noica îi scria lui Alexandru Dragomir că îl consideră „cel mai înzestrat cap filozofic pe care l-a întâlnit”, după ce constatase încă din  7 octombrie 1949 că Dragomir „face filozofie pentru că este prea inteligent ca să facă altceva”, dezvăluind chiar și „cusurul” remarcabilei inteligențe cu care nepotul istoricului Silviu Dragomir fusese înzestrat: anume că inteligența lui Alexandru Dragomir nu funcționa „din când în când” ca la ceilalți oameni. La Sănduc (cum îl alinta Noica), inteligența ar fi funcționat „la orice oră, asupra oricărei materii, sub orice solicitare”, ceea ce s-a văzut cu prisosință chiar din discuția avută la 84 de ani cu tânărul Fabian Anton. Într-o altă scrisoare, C-tin Noica îi prevedea, pe 14 dec. 1978, că epistolele lui Dragomir pe teme filozofice (pe care le-a citit întotdeauna cu „emoție speculativă”) vor ajunge posterității într-unul din volumele („al XI-lea”, preciza Noica) de OPERE COMPLETE ale lui Alexandru  Dragomir cu care se va îmbogăți filozofia românească. Pe 9 decembrie 1981 filozoful de la Păltiniș îi scria că anul 2010 va fi să fie anul editării Operelor complete ale lui Dragomir  (vezi scrisorile lui Noica publicate în vol.: Alexandru Dragomir, Meditații despre epoca modernă, 2010, p. 251 ; p. 253 și p. 262; p. 266). Epistolele trimise filozofului de la Păltiniș de Alexandru Dragomir n-au fost încă publicate de editorul care (într-o discuție cu Mircea Ivănescu) se auto-intitula „traducătorul lui Heidegger”, de ca și cum el l-ar fi tradus primul sau ar fi fost unicul, când de fapt lista traducătorilor lui Heidegger în română este destul de amplă chiar numai din anii patruzeci până la căderea comunismului (Al. Dragomir, St. Teodorescu, Horia Stamatu, George Uscătescu, C-tin Amăriuței, Dorin Tilinca, Oct. Nistor, etc., etc.. Manipularea cripto-comunistă preferă însă a reține doar minciuna sfruntată cu așa-zisa „primă” traducere, cea dedicată lui Walter Biemel, după ce „Sein und Zeit” apăruse la o editură din Cluj în  traducerea integrală a doctorului Tilinca. Oricum, față de performanța lui Gabriel Liiceanu la care papagaliceala propriei traduceri din  filozoful german a suplinit în comunism comentariul însoțitor al textelor heideggeriene, exilul românesc a strălucit prin acea pledoarie pentru rolul profetic al poetului din inspiratul comentariu la „Hoelderlin si esența poeziei”,  tradus și comentat de poetul-gânditor Horia Stamatu în „Revista Scriitorilor Români”, nr. 16/ 1981, poet de care Mircea (Sandu) Ciobanu (1940-1996) îi scria prin nouăzeci lui Basarab Nicolescu că ar trebui grabnic editat în întregime în România:„Dacă ai putea să-mi procuri poeziile (toate) ale lui Horia Stamatu ai face un bine poeziei românești. Căci acum doar prin mintea mea trece aducerea operei sale în țară” (vezi „Viața românească” 10/ 2009 în: Basarab Nicolescu, Martorul: Mircea Ciobanu). Filozof autentic, Alexandru Dragomir sesizase perfect ideea maestrului său de la Freiburg după care gândirea filozofică „cere o adevărată luptă cu marea tradiție” (Heidegger). Inventatorul „Scolii de la Păltiniș” (negată de Noica în vol. Epistolar, 1987), fiind mai capabil de papagaliceli decât de a-l citi pe Kant, nu a putut sesiza profunzimea părerii lui Martin Heidegger cu privire la tradiția filozofică.  „Latinul” Alexandru Dragomir, care la seminarul pentru avansați „îi făcea opoziție lui Heidegger” (vezi W. Biemel, Rămânând cu Heidegger, în rev. „Orizont”, Timișoara, 1997), umpluse de-a lungul timpului o mulțime de caiete cu „opoziția” sa față de gândirea lui Kant, Platon, Hegel, Toma din Aquino, Descartes, etc., nelipsind desigur nici consemnarea „opoziției” sale față de filozofia noiciană: „Azi Noica mi-a arătat zece pagini îndesate cu observațiile pe care Alexandru Dragomir i le-a făcut la Tratatul de ontologie”, se lăuda în Jurnalul de la Păltiniș (C.R., 1983) într-o notație din 29 sept. 1979 cel numit de Noica „discipol al lui Henry Wald, nu al său” (vezi vol.: Noica și Securitatea, București, Editura Muzeului Național al Literaturii Române, 2009, p.154). Despre Alexandru Dragomir, previziunea lui Noica referitoare la „anul 2010” i-a plăcut nespus Liiceanului care nici într-un sfert de secol de post-comunism nu i-a scos lui Noica seria cuvenită de OPERE COMPLETE, serie pe care nu i-a editat-o nici lui Mircea Eliade, „cel mai mare istoric al religiilor din sec. XX”), antrenat fiind în „Daciada traducerilor” ( Radu Mareș  în interviu cu Gabriel Stănescu pe tema editării lui Eliade. Fiindcă în anul 2010 editorul  volumului „Meditațiil despre epoca modernă”  a decretat  că publicarea  comentariilor făcute de Alexandru Dragomir  la Platon, Aristotel, Toma din Aquino, Descartes, Leibnitz, Kant si Hegel n-ar fi „utilă”. Asta desigur doar în opinia sa de posesor al unui controversat titlu de doctor în filozofie menținut valid și după scandalul tipăririi ca scris de Liiceanu a unui amplu text aparținându-i lui Noica (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, „Noica, un marginalizat al culturii comuniste și post-comuniste”, în rev. „Tribuna”, Cluj-Napoca, nr. 282, 1-15 iunie 2014 precum și  I. Vasiliu-Scraba, „Despre G. Liiceanu și plagierea de tip inadequate paraphrase la Patapievici”,   http://melidonium.com/2012/08/07/isabela-vasiliu-scraba-despre-g-li... ). După autorul „Jurnalului de la Păltiniș” originalitate de gândire în arhiva rămasă după moartea lui Alexandru Dragomir n-ar fi de găsit decât în cele cinci volume publicate de fosta Editură „Politică” începând cu anul 2004 până în 2010 (vezi Notă asupra ediției în vol. „Meditații despre epoca modernă”, București, 2010)].

Alexandru Dragomir  : Da, bine! Uite definiția mea: Eu sînt cel mai mare gânditor român în viață așa cum alții sînt cei mai mari jucători de golf din România, o țară în care nu se joacă golf!

F. A.: Sună bine. Eee, ziarele spun că a început să se joace și golf în România

{Ca și în cazul părerii după care originalul  filozof  Nae Ionescu ar fi lipsit de operă (vezi înregistrarea Isabelei Vasiliu-Scraba de la Bacău despre FAUSTul lui Nae Ionescu https://www.youtube.com/watch?v=we8dUIgk2ck ), tânărul Fabian Anton se arată a fi din nou victima unei false opinii  larg difuzată prin mass media, respectiv a opiniei eronate că Gabriel Liiceanu și Andrei Pleșu ar fi de admirat ca filozofi. Tocmai despre acești  auto-declarați „discipoli”ai filozofului Noica, Petre Țuțea observase cu justețe că „Noica nu a făcut școală”, că ar fi făcut „doar asistenți la Filozofie”(Între Dumnezeu și neamul meu).
   Nici Alexandru Paleologu n-a admirat cărțile auto-declaraților discipoli. Despre producția „filozofică” a lui Liiceanu zicea în 1994 următoarele: „pe mine nu m-au entuziasmat niciodată nici TRAGICUL [controversata teză de doctorat a lui Liiceanu unde el confundă tragicul antic cu tragicul modern, după opinia lui Alexandru Dragomir], nici PERATOLOGIA” (vezi Alexandru Paleologu, Interlocuțiuni, București, 1997, p.275).
    Fără nici un echivoc, filozoful Dragomir va spune că «Noica nu a avut influență față de Liiceanu, Pleșu, etc.», lucru pe care-l sesizase însuși Noica în prefața la EPISTOLAR (1987) unde a negat fără echivoc existența „Scolii de la Păltiniș (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Himera “Scolii de la Păltiniş” ironizată de Noica; http://www.isabelavs.go.ro/Articole/IsabelaVS-himera1ScoalaPaltinis...  precum și Isabela Vasiliu-Scraba, Himera discipolatului de la Păltiniș, pretext de fină ironie din partea lui Noica; http://www.isabelavs.go.ro/Articole/IsabelaVS-himera2ScoalaPaltinis...) .      
 Făcând o referire metaforică la inexistența jocului de golf  în România, Alexandru Dragomir s-a referit la jumătatea de secol de inexistență a filozofiei într-o „gubernie sovietizată” (apud. Virgil Ierunca) unde locul filozofilor români fusese după gratii (Ion Petrovici, Petre Țuțea, Mircea Florian, Anton Dumitriu, dr. Nicolae Roșu, Mircea Vulcănescu, Traian Brăileanu, Gheorghe Mușu, Sergiu Al-George, Alice Voinescu, Grigore Popa, etc., etc.). Nu a fost chiar Noica  întemnițat șase ani pentru o carte despre Hegel considerată de turnătorul Pavel Apostol drept „una dintre cele mai periculoase materiale din țară” ? Necesitând o libertate de gândire și de expresie inexistentă „oficial” în România comunistă și post-comunistă, filozofia n-a existat „oficial” nici ea, oficialii dovedindu-se incapabili de a sesiza valoarea  lucrărilor filozofice românești, handicap compensat de ei prin oferirea de premii pe criterii de gașcă (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, O carte premiată sub șocul „sperieturii cu termeni grecești”: TIMP si ETERNITATE, de Virgil Ciomos , on-line în rev. „Omniscop”, Craiova, sau http://isabelavs.go.ro/Articole/IsabelaVS-CiomosTimpEternitate5.htm  ), astfel încât s-a ajuns la situația destul de regretabilă ca premiile să nu mai reprezinte o carte de vizită pentru nici o scriere post-comunistă, cărțile premiate (chiar si de Academia Română) neieșind prin nimic din rând.
   Memorabil a rămas gestul lui Adrian Marino de a părăsi comisia de premiere a unei oarecare culegeri de texte scrise de ex-ministrul Andrei Pleșu, auto-declarat discipol al filozofului Constantin Noica, în fapt considerat de acesta exact ceea ce a fost: un „cronicar plastic”și activist comunist bine plătit de Institutul de Istoria Artei, cu asiduitate mediatizat și bine recompensat în calitate de „cronicar plastic” al  emisiunii „Tele-enciclopedia”, cronicar care n-a publicat nimic remarcabil în domeniul istoriei artelor plastice din Romînia. Apoi un muzeograf ieșit din rând doar prin salariul său mult mai consistent decât salariul celorlalți muzeografi de pe aceeași listă de plată, cum îmi spusese poetul Pan Izverna, angajat și el ca muzeograf.  Așa-zisul „dizident” de la  Tescani (vezi scrisoarea sculptorului Bata Marianov, fost coleg de studenție cu activistul comunist Pleșu,  http://www.romanianstudies.org/content/2013/02/marea-pacaleala-scri... )- trimis de oficialitățile comuniste pentru ani de zile după Cortina de fier cu cca 2500$ pe lună ca bursier Humboldt-,  a fost incapabil să urmărească ideile filozofice ale lui Noica. Actorul amator Pleșu (înregistrat pe CD recitând din Topârceanu) n-a scris nici un rând despre gândirea lui Noica, pe care nu se plictisește să-l tot invoce în desele lui apariții televizate.
    Influențat de reclama pe care și-o fac reciproc auto-declarații „discipoli ai lui Noica”, tânărul Fabian Anton pare convins că falșii discipoli ar fi  mari «jucători de golf», adică mari filozofi, fără ca pentru asta să fi fost necesar să fi publicat vreo carte originală de filozofie, sau, cum spunea Heidegger la un interviu, să păstreze, „prin lupta de idei”, legătura cu  marea tradiție filozofică.
    Spre a-și arăta dezacordul față de considerarea drept gânditori autentici (/ filozofi) a comuniștilor din jurul filozofului de la Păltiniș care-l citeau pe Platon și tot la filozofia marxistă ajungeau, cum observase însuși Noica (vezi vol. Noica în arhiva Securității, vol. I, Editura Muzeului Literaturii Române, București, 2009, p.101), Alexandru Dragomir  a trecut brusc de la sensul metaforic, la sensul propriu al „jocului de golf”, așa cum se joacă el în Anglia, a doua patrie a candidatului la președenție din 1990.
   Practic, Alexandru Dragomir a schimbat discuția trecând-o în plan politic, pentru că el știa foarte bine că manipularea nu poate fi anihilată prin indicarea falsității pe care o propagă. Pentru tinerii lipsiți de discernământ, minciuna mediatizată e mult mai credibilă decât adevărul. Dar, după succinta schimbare în direcția unui vag comentariu politic, filozoful s-a întors  pe vechiul făgaș al discuției despre bătrânețe.}

Alexandru Dragomir: A început, da!  [răspunde el ironic]. Și, dacă l-am fi urmat pe Rațiu, jucam [după 1990 „golful” pe care-l joacă englezii, adică ne-am fi „des-sovietizat”, „englezindu-ne”] mult mai mult!

    Cred că la bătrâni există un amestec, neidentificat cantitativ sau calitativ [„neidentificarea”  prelungește sensul glumeț - ironic adoptat ca să vorbească de „englezirea” ca  oportună învățare a democrației], între experiența vieții și înțelepciunea gândirii. Un om care a gândit 60 de ani și care, deci, trebuie sa fie de la 75 de ani în sus, acela trebuie să știe să despartă foarte clar ce datorează el experienței lui de viață și ce datorează lecturilor și, mai ales, gândurilor lui. În general bătrânii nu fac aceasta deosebire. Ei confundă cele două ramuri și rezultatul fiecăreia dintre ele. Și au o anumită aroganta a bătrâneții. Îi vad și la televizor uneori. Ei se bizuie pe o judecată fundamentală, dar fără fundament: «Eu știu mai bine decât voi pentru că sunt mai bătrân! Am experiență!».

    Ca și când experiența ți-ar da dreptul și la altceva decât la o acumulare, la o acumulare de fapte trăite, de gânduri care ți-au trecut prin cap.  Dar vârsta nu-i ca o bancă de date în care s-au acumulat date. Că poate au fost proaste. Poate sînt putrede astăzi. Poate sînt depășite.

    Argumentul depășirii, al învechitului, este astăzi un argument foarte serios și din motive pe care nu are rost să le deslușim aici. Tot ce este temporal mai aproape de prezent este ipso facto mai bun decât era înainte. Acest argument, al temporalității, joacă un rol fundamental. Dar, pentru asta, trebuie să știi și ce rol fundamental a jucat problema timpului din secolul al XVII-lea, dar îndeosebi din al XVIII-lea încoace. Și multe lucruri trebuie să știi despre dresarea timpului, ș.a.m.d.

Fabian Anton: Ce părere aveți despre monarhie? România trebuie sa fie republică, sau monarhie?  

Alexandru Dragomir: Tiii  ! Ia uită  ! Nici o părere!

F. A.: E mai bine așa??

A. D.: Nu că e mai bine așa. Sincer! Nu m-a preocupat niciodată! Dar cred ca o expunere judicioasa este în Montesquieu, în L’Esprit des lois. Și în Grandeur des Romains et leurs décadence, tot de Montesquieu. Charles de Secondat, baron de Montesquieu. Pe vremea aia baronii gândeau!

[Sensul ironic vizează deosebirea baronilor de altădată de cei cărora li se spune „baroni” în post-comunism. In interviul din «Observatorul Cultural», nr.275/2005 nu au fost trecute titlurile de cărți si de aceea a trebuit să le scot de pe caseta. Si expresiile în germană folosite de Alexandru Dragomir au fost în general trecute sub tăcere.].

Fabian Anton: Și o ultimă întrebare: credeți că «experimentul Păltiniș», tot ce s-a întâmplat acolo, mai poate fi reluat? Și, dacă da, cu cine?

Alexandru Dragomir: Adică experiența maestru-discipoli?

F. A.  : Exact!

A. D. : Oricând poate fi reluată!

F. A.: Cu cine? Avem oamenii necesari?

A. D.  : Apar ei dacă sînt!

F. A.: Și noi cât așteptăm?

A. D. : Până apar!

F. A.: Și dacă nu apar?

A. D.  : Dacă nu apar, nu e cazul [să apară]. Asta e ca și cu Apocalipsa. Când o să vină, o să vină. O să știm noi când vine Apocalipsa. Nu am dubiu că o să știm.

    Acuma, ca să-ți dau un răspuns mai serios: Aici în comentariul din Phaidros-ul lui Platon, în ultima parte, aceea cu zeul Theuth al egiptenilor și cu scrisul, sînt lucruri fundamentale. Adică trecerea de la educația concepută ca orală, ca maestru-ucenici (discipoli), la educația concepută ca instituție, în care se învață de la unul care a scris la alții care citesc, este o trecere complicată. Ea a implicat și implică o groază de lucruri, care nu au prea fost gândite serios de masele largi de cetățeni. Și nici nu s-a scris prea mult despre asta. Mult, adică lucruri serioase. Pentru că ceva s-a schimbat fundamental când s-a trecut de la maestru oral și discipol oral la maestru autor și discipol cititor. Dar că totuși, un halou și o oarecare valabilitate [a relației maestru oral și discipol oral] se păstrează până în vremurile noastre e dovadă Păltinișul.

    El nu este un fenomen în care un autor, Noica, a avut influenta asupra unor cititori (mă rog, Liiceanu, Pleșu, Vieru etc.). Nu! Păltinișul este un fenomen al unui maestru, care ținea să fie maestru, care ținea să aibă discipoli, care a fost Dinu Noica, și un grup de tineri foarte înzestrați, cărora le-a picat la țanc un maestru de genul lui Dinu Noica. Care l-au iubit pe Dinu și pentru ce reprezentă el cultural, și pentru bizareriile lui, și pentru tot ce astăzi intră în anecdotica Noica. Relațiile scorțoase astăzi nu mai sînt decât între autori și cititori, (la vremea) educației.

    [Știu că] e o sarcină foarte grea să răzbați singur, cum este acuma cazul generației dumitale. E mult mai bine să ai un maestru.

F. A.  : Da  !

A. D.  : Că te agăți de el.

F. A.  :  Noi nu am avut nici un Nae Ionescu, sau, cum a fost pe vremea d-voastră , un Mircea Vulcănescu, sau un Eliade, sau un Cioran…

Alexandru Dragomir: Și nici un Noica!

[Filozoful Alexandru Dragomir (care-i fusese prieten lui Noica  jumătate de secol) a găsit demnă de evocat doar postura  tinerilor vizitatori care au jucat, față de Noica, rolul de discipoli ca să-i creeze impresia, la care Noica ținea foarte mult, că este un profesor înconjurat de elevi. Din «Jurnalul de la Păltiniș» (ed. I-a, 1983) transpare chiar și dezamăgirea față de Gabriel pe care „profesorul” Noica tot încerca să și-o reprime. În vremurile de azi, când interesul față de Dosarele de Securitate transpare în toate revistele de cultură, dacă luăm aminte la șocul suferit de Constantin Noica atunci când și-a revăzut în cartea din 1983 propriile-i spuse, redate „cuvânt de cuvânt” (apud. Nicolae Florescu), „Jurnalul de la Păltiniș” ar putea  apărea  drept primul dosar de Securitate indirect publicat. Mai ales dacă ne gândim la permanenta „subțiere” post-comunistă a dosarului de urmărire a lui Blaga cerut de Dorli (fata marelui poet și filozof) șefului SRI ( Virgil Măgureanu) și primit spre consultare de fiecare dată renumerotat, cu pagini din ce în ce mai puține.

Când luase în tărbacă obiceiul (de la G.D.S, înființat de fostul stalinist Silviu Brucan în 1990) de a pierde vremea cu discuții politice în gol („de acolo până acolo”), filozoful Alexandru Dragomir îi vizase atât pe fostul său coleg de facultate Mihai Șora, cât și pe  Liiceanu și Pleșu. ].

Fabina Anton: Și nici un Noica, nici un Nae Ionescu… Și nici nu știu dacă o să avem, dacă o să putem da. Văd acum că este o tendință de a face experiențe gen Păltiniș cu pelerinajele (pe care tinerii le fac) pe la duhovnicii români. Cum a fost părintele Cleopa, cum se întâmplă cu părintele Arsenie Papacioc.

A. D.  : Papacioc  ?

F. A. Da. Acum două săptămâni am fost la părintele Papacioc, la Mânăstirea din Techirghiol. Tinerii mai mult către genul acesta de experiențe se îndreaptă.

A. D. : Călare pe mistică! Și pe filozofia religiilor, sau, mă rog, în fine, pe filozofia ortodoxiei, cred, bănuiesc. E ortodox părintele Papacioc?

F. A.  : Părintele Arsenie este ortodox. Pentru că în alte părți văd că nu avem către cine să ne îndreptăm.

F. A.: Eu am avut norocul să-l prind în viață pe Arșavir Acterian. L-am mai întâlnit și pe Lucian Boz. Dar alții nu.

A. D.: Boz  ? Nu știu cine este!

F. A.  : Era prieten cu Arșavir, cu Eliade. În rest… mai sînt doar câțiva: dl Alexandru Paleologu, dumneavoastră… Mai e și dl Barbu Brezeanu.

A. D.  : Mai trăiește?

F. A.  : Are 90 de ani. L-am văzut acum câteva luni.

A. D.  : Dar el este istoric de artă

F. A.  : Da! Mai e și dl Mihai Sora..

A. D.  : Cel care se ține cel mai bine! Paleologu… Mihai…toți octogenari!

F. A. Da! Și tineretul nu-i frecventează, din păcate. N-au cum să ajungă la ei.

A. D. Cum așa  ?

F. A.: Adică se face și un trafic imens cu cărțile lor, cu numerele lor de telefon și cu adresele lor. Cine vrea să se ducă [să-i viziteze] le cumpără numărul de telefon. Și cu dumneavoastră se întâmplă la fel.

A. D. : Să mă crezi că eu nu am nici o vină  !

F. A.  : Știu că nu aveți nici o vină. Poate singura vină pe care o aveți este că nu ați ieșit ceva mai în față.

A. D. : Asta nu e o vină, este o decizie a mea!

F. A. : Da, dar, dacă o făceați, mai aveam și noi, tinerii, o șansă în plus, mai aveam pe cine asculta, mai aveam ce învăța.

A. D. : Se poate! Dar cămașa e mai aproape decât surtucul. Adică am scuza că persoana mea și ceea ce se întâmplă cu persoana mea era mai important decât a mă juca de-a marele dascăl.

F. A.  : Știți foarte bine că nu era vorba de o joacă.

A. D.  : Nu mă joc deloc de-a dascălul ! Nu sunt un dascăl! Nu am nici aplicația, n-am nici talentul.

F. A.  : Dar tinerii caută în continuare să afle…să citească…

A. D.  : Cred că n-au încotro. Și eu, în locul lor, tot așa aș face.

F. A. Păi da, în locul lor nu știu dacă dumneavoastră v-ar conveni dacă ați da sute de mii de lei (vechi) pe ceva care nu există: pe un volum de Alexandru Dragomir și apoi ați auzi, din gura autorului, că el nu a scris nimic.

A. D.  : La asta nu pot răspunde decât cu nemțescul: „Unglaublich!”  Incredibil! Ce-mi spui mă stupefiază!

{Această parte a interviului a fost masiv cenzurată de «Observatorul Cultural». Fiindcă din ea iese la iveală dezaprobarea filozofului Alexandru Dragomir față de îndeletnicirea unor autori comuniști care preferă să paraziteze pe gândirea altuia, deformând-o (spre a o aduce la nivelul lor) în loc să-și scrie propriile opere originale. Se știe graba cu care a fost plătită cu bani de la buget traducerea în franceză a volumului „Crase banalități metafizice” cuprinzând prelegeri ale lui Alexandru Dragomir modificate să nu se mai știe unde a vorbit Dragomir si unde a intervenit editorul Liiceanu care după ani și ani de zile a indicat cele câteva pagini adăugate de el, fără a se gândi să facă totuși publice conferințele în forma pe care le-a dat-o filozoful Dragomir.

   Din această zonă a discuției reiese și minciuna clujanului Virgil Ciomoș (bursier al lui Pleșu), care consemnase că scrierile [contrafăcute] ale lui Alexandru Dragomir - circulând prin 1994-1995 de câtva timp în micul cerc al așa-zișilor prieteni ai filozofului Dragomir -, ar fi fost «textes autographes» (vezi rev. „Studia Phaenomenologica”, 3-4/2004, p.82).

   Față de Fabian Anton, Alexandru Dragomir a revendicat din volumul xeroxat doar textul din 1946 despre oglindire (comentat de Mircea Vulcănescu), text pe care îl concepuse atunci în vederea publicării. Pluralul folosit de bursierul  Ciomoș (cu doctoratul în filozofie condus de Pleșu, un doctor în istoria artei) indică minciuna: Toate textele care circulau între cei care-l vizitaseră, și tot ce era dat spre vânzare la anticari, era rezultatul unei îndeletniciri reprobabile, desemnată de Alexandru Dragomir drept «excrocherie».

   La data când scriam cartea despre Alexandru Dragomir (v. Isabela Vasiliu Scraba, Propedeutică la eternitate. Alexandru Dragomir în singurătatea gândului, Ed. Star Tipp, Slobozia, 2004) nu cunoșteam această părere a filozofului Alexandru Dragomir despre prelegerile sale contrafăcute (și comercializate) pe care, fără să fi fost întrebat, era trecut drept autor. Dar, citind volumul „Crase banalități metafizice” lansat la Bookfest în 2004, am bănuit adevărul, pe care l-am și expus în cartea mea (I.V.S).}

Fabian Anton: V-am spus că eu cunosc persoane care de 2-3 ori au dat bani pentru numărul d-voastră  de telefon și au primit numere false. Și au dat bani pe ele  !

Alexandru Dragomir: Ei nu!

F. A. : E ca și cum eu aș pleca de aici și aș vinde caseta asta care e cât de cât originală. E exactă. Dar [de fapt e] ca și cum ies de aici și vând cu 50 000 sau cu 100 000 de lei (vechi) numărul dumneavoastră de telefon cu două cifre schimbate. Poate asta nu convine studentului la filozofie. După ce că mai sînt puțini oameni cu care se poate discuta din generația dumneavoastră, se face și un trafic cu numerele de telefon și cu «operele» [zise ale] lor. Eu am câteva numere false ale telefonului dumneavoastră până acum. Nici numărul d-lui Mihai Sora nu-l am.

A. D. : Pot să ți-l dau eu  ! Cred că mie mi-ar ierta-o.

F. A.: Asta n-ar fi o problemă..

E dureros pentru tineri să afle că tot ce circulă prin cărți [cu numele d-voastră ] nu sînt lucruri scrise de dumneavoastră.  Și o să se afle acum!

A. D. Nefiind deloc interesat de notorietatea mea, nu am fost deloc interesat, adică nu m-au preocupat niciodată efectele nocive ale acestui refuz de notorietate.

Adică până acum nu m-am gândit niciodată că faptul ca nu mă știe lumea, că nu am scris nimic, că nu am publicat nimic, ar putea să aibă și laturi negative. Niciodată nu m-am gândit. Mi-am spus doar că nu mă interesează, că îmi vad de treaba mea și basta, fiind de părere că «omul nu trebuie să se vândă » [expresia este pe casetă în germană]. Da,  acesta [faptul de a avea laturi negative] este riscul pe care trebuie să ți-l asumi [dacă nu te vinzi].

F. A.: O să încerc, și sper să mă ajutați și dumneavoastră…

A. D. : Sigur că da ! Cum să nu ? N-am alte lucruri de făcut!

F. A.: Să dăm o formă, să refacem într-un fel toată această operă care circulă și eu nu știu cât e de adevărată. Și e păcat să dea lumea bani pe lucruri care nu sînt valabile.

Alexandru  Dragomir: Da!  Sigur   că da! E într-un fel chiar o EXCROCHERIE  !

F. A.  : E o excrocherie  ! Nu știu dacă în vremea când erați student circulau scrieri ale lui Nae Ionescu care nu erau ale lui Nae Ionescu! Sau ale lui Mircea Vulcănescu care nu erau ale lui Mircea Vulcănescu  !

A. D.  : Așa ceva nu se întâmpla! Nu se putea întâmpla  !

F. A.  : Vă mulțumesc mult pentru tot.

A. D.  : Nu ai de ce, dragul meu. Domnul Fabian ?

F. A.  : Fabian Anton!

Alexandru Dragomir : Anton… (sfârșitul interviului din 15 iunie 2000)

[Două lucruri sînt semnificative în acest schimb de replici . Primul (și cel mai important ) ar fi disponibilitatea filozofului de a da o formă publicabilă gândurilor sale, deși din întregul dialog s-a putut observa limpezimea gândirii sale, exprimată oral într-o românească de om cult. Expunerea lui Alexandru Dragomir nu a necesitat niciuna dintre cripto-comunistele cenzurări sau „îmbunătățiri” așa-zis  „stilistice” operate de redacția „Observatorului Cultural”. Nici “creativitatea editorilor” la volumul „Cinci plecări din prezent”(2004)  invocată de Liiceanu în 2005 n-a fost necesară. A fost o evidentă înrăutățire amintind de vremurile de teroare ideologică în care publicarea se făcea cu tăierea unor idei și adăugarea de fraze în textul altuia. Scăderea calității textului modificat de Liiceanu a ieșit la iveală chiar din exemplul dat de acest henrywaldian care scria că a introdus „acumularea cantitativă lentă”,  acolo unde Dragomir spusese că e vorba de un „proces continuu” deosebit de „acumulările cantitative” care sînt „puncte-evenimente” ale unui proces discontinuu (vezi Nota asupra ediției volumului: Alexandru Dragomir, Semințe, 2008, p.8-9).  Ideologii comuniști n-au remarcat niciodată alterarea ideilor filozofice neînțelese de editorii mai inculți decât scriitorii pe care-i publicau. Ei au tot crezut că aduc îmbunătățiri prin “creativitatea editorilor” cum am văzut că s-a auto-amăgit și Liiceanu. Supărat că Alexandru Dragomir nu l-a considerat gânditor autentic, cum am văzut că nu i-a considerat pe niciunul dintre comuniștii care-l frecventaseră pe el și pe Noica, vizitatorul Sorin Vieru i-a „transferat lui Liiceanu” paternitatea ideilor lui Dragomir din volumul Crase banalități metafizice (2004) accentuând fără măsură (sau jenă) asupra “creativității editorului”. Pitit după pseudonimul „Alexandru”, Sorin Vieru scria într-un comentariu la un articol de-al meu (Angelologul Pleșu pe fundal de Mircea Vulcănescu într-un film de la TV-Cultural, sau http://www.isabelavs.go.ro/Articole/IsabelaVS-Noica3Andronache.htm  ) că întrucât „Liiceanu a povestit cum a crezut ce a auzit de la Dragomir, acel volum ar putea trece sub numele lui Liiceanu” (comentariu   în „Revista Noi, nu!”postat pe 28 nov. 2009 si îndepărtat de Ciprian Cherhat, când a șters toate comentariile articolelor mele, vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Wikipedia confiscată de o mafie cu interese ascunse, on-line http://www.isabelavs.go.ro/Articole/IsabelaVS-WIKIPEDIAro19.htm ).  Probabil așa erau dresați să gândească ideologii comuniști care “în aspiraţia lor de confruntare, urcă doar până la ură, furt, agresiune şi asasinat” cum observase fostul deținut politic, eseistul Ion CARAION (Ultima Bolgie, Bucureşti: Ed. Nemira, 1998, p. 25). După un raționament asemănător cu cel al lui Vieru dispus a-l deposeda de paternitatea ideilor pe cel care ținuse conferințe în casa lui Liiceanu, pare să fi gândit și comunistul cu liceul pe puncte Ion Ianoși. Conducătorul tezei lui G.Liiceanu a considerat pe semne că Liiceanu avea tot dreptul să „treacă sub numele lui” paginile transcrise (copiate cu mâna lui proprie în propria lucrare de doctorat) din Noica, adică un eseu de vreo 30 de pagini (http://isabelavs.go.ro/Articole/IsabelaVS_PlagiatorulPata5.htm).

  Al doilea lucru semnificativ din schimbul final de replici ar fi acela că scrieri de-ale lui Alexandru Dragomir care nu sînt ale lui Alexandru Dragomir n-ar fi putut circula în cultura de dinainte de ocupația sovietică. Fiindcă înainte de 23 august 1944 cultura românească nu era structurată, ca în post-comunism, după un sistem mafiot, cum se înfățișează ea scriitorilor care au răspuns la o anchetă despre mafiile literare (vezi revista „Art-Panorama”, București, nr.1/1997 scoasă de Dan Silviu Boerescu).

   In perioada interbelică, la vremea când în București strălucea filozoful Nae Ionescu (foarte audiat la conferințele și la cursurile lui universitare),  nu numai că n-ar fi fost puse pe piață (n-ar fi PUTUT să fie puse pe piața cărții) „excrocherii” de genul acesta, dar în cultura de atunci nu s-ar fi putut ivi un lingușitor atât de mare (precum Ovidiu Pecican din Cluj), care să-l laude în 2009 pe Gabriel Liiceanu că l-ar fi „inventat” pe Dragomir, cum „inventat” ar fi fost și Nae Ionescu, sfiindu-se însă a-i preciza inventatorul (vezi on-line articolul „Inventând filozofi”, postat pe 3 febr. 2009). În schimb, clujanul nu se sfiește să compare un plagiator dovedit încă din anii șaptezeci de o comisie de specialiști ai Institutului de filozofie (vezi rememorările lui Octavian Chețan din vol.: „Modelul cultural Noica”, I-II, Fundația Națională pentru Stiință și Artă, București, 2009, pp. 119 - 133) cu unul dintre Evangheliștii prin care învățătura lui Iisus a ajuns la noi (vezi și Isabela Vasiliu-Scraba, Alexandru Dragomir nu este o „invenție” a lui Liiceanu, fiindcă oamenii mici nu-i pot inventa pe oamenii mari, în rev. „Acolada”, Satu Mare, nr.3/2012, p.19, http://www.scribd.com/doc/167094850/Isabela-Vasiliu-Scraba-Al-Drago... ).  După marele lingușitor, volumul cu prelegeri de paternitate „discutabilă” (apud. Ovidiu Pecican), ar poseda un fost comunist drept „autor cert” si un „autor incert” în persoana fostului elev al lui Heidegger care a ales exilul interior la vremea terorii ideologice comuniste.  Maestrul lingușelilor nu uită să decreteze că buna intenție a lui Liiceanu n-ar trebui să fie pusă de nimeni la îndoială, cum am văzut că a pus-o pe 15 iunie 2000  filozoful Alexandru Dragomir, autorul zis (de Ovidiu Pecican) „incert” al prelegerilor înregistrate (uneori) pe bandă magnetică în casa lui Liiceanu. Oricum, îndoiala privitoare la „buna intenție” exprimată de zisul  „autor  incert” către finalul interviului, a fost rapid cenzurată de cei de la „Observatorul Cultural”.

   Cum tot rapid au fost dosite - de cenzura românească (să nu poată fi citite!) în 2013 si în 2014 -, textele mele despre Alexandru Dragomir, Noica, Cioran și Horia Stamatui etc.,  după postarea lor pe segmentul românesc al Scribd -ului, de a trebuit să fie inițiată o corespondență cu administratorii din SUA a acestui site, pentru ca scrierile mele să redevină temporar accesibile. O altă strategie a cenzurării cripto-comuniste a scrierilor mele de pe segmentul românesc al Scribd-ului o constituie impunerea forțată a unei „filtrări” astfel încât, unele texte să apară de 5-7 ori iar altele deloc, strategie care (deocamdată) poate fi ocolită prin alegerea unei filtrării după data postării (Despre cenzurarea mea pe Scribd a se vedea si considerațiile marginale la eseul: Isabela Vasiliu-Scraba, „Lucian Blaga și Fenomenologia”,       http://cititordeproza.ning.com/group/creationismvsevolutionism/foru....).

   In cartea Propedeutică la eternitate. Alexandru Dragomir în singurătatea gândului (2004) publicată de mine la vreo șase luni după apariția Craselor banalități metafizice  reproșam celor care au alcătuit acel prim volum din prelegerile ținute de Alexandru Dragomir faptul că nu au semnalat prin schimbarea caracterului de literă modificările operate de editor.

   Când tehnoredactarea textului permite (fără nici un efort) schimbarea caracterelor într-o pagină, Gabriel Liiceanu se ferise a marca frazele sau cuvintele lui Alexandru Dragomir scoase de pe casetele cu prelegeri înregistrate. Că acest lucru nu s-a întâmplat dintr-o scăpare, mi-am dat seama citind, - dintr-o revistă scoasă tot de G. Liiceanu ( revistă unde și-a republicat prefața la „ediția nord-coreană” (apud. Dan Petrescu) a volumului „Crase banalități metafizice”) -, un amestec indistinct între texte scrise direct în germană de filozoful Alexandru Dragomir și traducerile altor texte ale lui Dragomir scrise în românește și cuprinse în caietele despre TIMP  din anii 1948-1959 (v. Chronos -Buch I, German translation by Mădălina Diaconu în revista „Studia Phaenomenologica”, vol.IV, 3-4/2004, pp.253-285). Lucrul este cu atât mai ciudat, cu cât orice vizitator al lui Noica a putut afla de la filozoful de la Păltiniș că trebuie să se ferească de traduceri, întrucât la mâna a doua gândirea oricărui filozof apare involuntar deformată. În cazul revistei tipărită de Gabriel Liiceanu, informația după care textul german ar fi fost tradus de Mădălina Diaconu ("Uebersetzung aus dem Rumaenischen von Mădălina Diaconu") induce în eroare tocmai prin lipsa schimbării de literă acolo unde germana este a lui Dragomir. Ceea ce dovedește limpede nu numai o crasă lipsă de profesionalism, dar și îngâmfarea unora care se cred îndreptățiți a „lucra în echipă” cu autorul neîntrebat dacă acceptă modificările ideilor sale odată cu editarea, autor evident în dezacord cu asemenea practică, impusă în cultura românească odată cu „regimul comunist al Anei Pauker” (Virgil Ierunca), cum reiese din replicile finale ale interviului.].

REPERE BibliografiCe:

1. Isabela Vasiliu-Scraba, Propedeutica la eternitate. Alexandru Dragomir în singurătatea gândului, Ed. Star Tipp, Slobozia, 2004,        http://fr.scribd.com/doc/130854967/IsabelaVasiliuScrabaAlexDragomir... .

2. Isabela Vasiliu-Scraba, Alexandru Dragomir nu este o „invenție” a lui Liiceanu, fiindcă oamenii mici nu-i pot inventa pe oamenii mari, în rev. „Acolada”, Satu Mare, nr.3/2012, p.19,    http://www.scribd.com/doc/167094850/Isabela-Vasiliu-Scraba-Al-Drago... .

3. Isabela Vasiliu-Scraba, Himera “Scolii de la Păltiniş” ironizată de Noica; http://www.isabelavs.go.ro/Articole/IsabelaVS-himera1ScoalaPaltinis...

4. Isabela Vasiliu-Scraba, Himera discipolatului de la Păltiniș, pretext de fină ironie din partea lui Noica; http://www.isabelavs.go.ro/Articole/IsabelaVS-himera2ScoalaPaltinis... .

5. Isabela Vasiliu-Scraba, Noica printre oamenii mici și mari la 25 de ani de la moarte, http://www.totpal.ro/isabela-vasiliu-scraba-noica-printre-oamenii-m...

6. Isabela Vasiliu-Scraba, Wikipedia citită printre rânduri, http://cititordeproza.ning.com/group/creationismvsevolutionism/forum/topics/isabela-vasiliu-scraba-wikipedia-ro-citit-printre-r-nduri

7. Isabela Vasiliu-Scraba, Noica, un marginalizat al culturii comuniste și post-comuniste,  http://www.agero-stuttgart.de/REVISTA-AGERO/CULTURA/Noica marginali... .

8. Isabela Vasiliu-Scraba, Incultura Păltiniș,  http://www.romanianstudies.org/content/2010/09/isabela-vasiliu-scra...

9. Isabela Vasiliu-Scraba, Lucian Blaga și Fenomenologia, http://cititordeproza.ning.com/group/creationismvsevolutionism/foru...

10. Isabela Vasiliu-Scraba, Mircea Vulcănescu si Alexandru Dragomir în Cercul de la Andonache înființat de Noica, în rev. „Acolada”, Satu Mare, nr. 5/2013, sau http://www.isabelavs.go.ro/Articole/IsabelaVS-Noica3Andronache.htm .

ALTERNATIVA / THE ALTERNATIVE / L'ALTERNATIVE - Politica, cultura, stiri, publicitate

Cuvinte cheie : (Se, 3, ALEXANDRU, DRAGOMIR:, III-sfârşit), Interviu, Isabela, Partea, Vasiliu-Scraba, acasă, Mai multe…

Vizualizări: 1

▼ Răspunde la Aceasta

Încarcă Fişierele

Încetare urmărire – Nu mă anunţa prin email când sunt răspunsuri

Elvis Presley - The Last 24 Hours

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

Carnavalul din Mamaia dispare. „Piticii porno“ nu vor mai fi plătiţi din banii constănţenilor

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

Carnavalul din Mamaia dispare. „Piticii porno“ nu vor mai fi plătiţi din banii constănţenilor

27 Apr, 2015 00:00 - Ada CODĂU

• Publicat de Dimitrio 
• în Aprilie 27, 2015 la 9:16am în
•  Creaţionism vs Evoluţionism în New Age
• Înapoi la Creaţionism vs Evoluţionism în New Age Discuţii

Făgădău se desparte de Mazăre?

Carnavalul din Mamaia dispare. „Piticii porno“ nu vor mai fi plătiţi din banii constănţenilor (document)

Share on facebook Share on twitter Share on email Share on print More Sharing Services 1

27 Apr, 2015 00:00 - Ada CODĂU
- 1273
Tag-uri:
mazare carnaval mamaia

Consiliul Local Municipal (CLM) Constanţa se reuneşte, joi, de la ora 12.00, în şedinţa ordinară a lunii aprilie, pe ordinea de zi a evenimentului figurând, până la acest moment, 38 de proiecte de hotărâre. Unul dintre cele mai interesante este proiectul cu numărul 35, care se referă la abrogarea HCL nr. 65/2013 privind aprobarea unor măsuri de stimulare a turismului în staţiunea Mamaia, „astfel cum a fost completată de HCL nr. 56/2014“. Cel puţin la prima vedere, proiectul nu atrage atenţia. El face însă referire la carnavalul din staţiunea Mamaia, acţiune de suflet a primarului suspendat al municipiului Constanţa, Radu Mazăre, controversată, pe de o parte, din cauza hedonismului şi a kitsch-ului pe care le promovează şi, pe de altă parte, din cauza faptului că banii publici, ai constănţenilor plătitori de taxe şi impozite, sunt pompaţi în acest carnaval, fără voia acestora din urmă.

Consilierii locali constănţeni dezbat, în şedinţa ordinară a acestei luni, un proiect de hotărâre referitor la abrogarea HCL nr. 65/2013 privind aprobarea unor măsuri de stimulare a turismului în staţiunea Mamaia, „astfel cum a fost completată de HCL nr. 56/2014“. În expunerea de motive ataşată proiectului sunt explicate aspectele care stau la baza acestuia: „Ţinând cont de prevederile HCL nr. 264/2014 privind stabilirea impozitelor şi taxelor locale pentru anul 2015, care, la Anexa nr. 5 pct. 7, instituie taxa de promovare a turismului în staţiunea Mamaia şi Sat Vacanţă, din a cărei contravaloare sunt finanţate activităţi de promovare şi punere în valoare a patrimoniului turistic“, „luând în considerare, pe de o parte, atingerea scopului pentru care a fost adoptată HCL nr. 65/2013, respectiv creşterea gradului de expunere a staţiunii Mamaia şi afirmarea acesteia ca destinaţie turistică, iar pe de altă parte, contribuţia adusă de autoritatea locală la dezvoltarea şi conservarea resurselor materiale şi naturale ale litoralului Mării Negre prin implementarea proiectelor cu finanţare externă «Promenadă turistică Mamaia» şi «Îmbunătăţirea accesului în staţiunea Mamaia prin construirea unor pasarele pietonale»“, „imediata apropiere a sezonului turistic care începe la data de 1 mai, în conformitate cu prevederile art. 34 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 202/2002 privind gospodărirea integrată a zonei costiere, cu modificările şi completările ulterioare“, dar şi „raţiunile de asigurare a predictibilităţii cadrului normativ, pentru încurajarea şi stimularea liberei iniţiative în dezvoltarea unui management durabil al resursei şi patrimoniului turistic şi pentru transparenţa actului decizional“.

„O măsură anticompetitivă“

Este oportun, în acest context, să amintim atât prevederile hotărârii numărul 65 privind aprobarea unor măsuri de stimulare a turismului în staţiunea Mamaia, cât şi completările aduse acesteia prin hotărârea cu numărul 56 din 2014, din moment ce, aşa cum reiese din proiectul de hotărâre iniţiat de viceprimarul cu atribuţii de primar Decebal Făgădău, ambele vor fi abrogate.

În 2013, CLM Constanţa aproba hotărârea prin care, „în vederea promovării staţiunii Mamaia ca destinaţie turistică şi pentru creşterea calităţii produselor turistice“, toţi proprietarii de cluburi care îşi desfăşoară activitatea în Mamaia erau obligaţi să îşi amenajeze un car alegoric („vehicul amenajat cu o platformă, pe care se reprezintă o scenă simbolică, specifică unei teme alese, dotat cu iluminare şi sonorizare adecvată şi diversă şi cu care se defilează în anumite zile“ - aşa cum era descris acest car alegoric în hotărârea cu pricina). La momentul respectiv, proiectul a dat naştere unor divergenţe de opinie în cadrul şedinţei de consiliu, consilierul liberal Radu Matei declarând că, în opinia lui, această iniţiativă este „o măsură anticompetitivă, pentru că ridică foarte mult standardul de intrare pe piaţa de cluburi şi forţează un operator economic să facă o investiţie pe care el o consideră a nu fi benefică afacerii lui“.

Primarul - acum suspendat - Radu Mazăre nu a întârziat cu replica. Evident, de „miştocăreală“: „Adică eu mă îmbrac în toate hainele, mă scălâmbăi pe la toate televizoarele de plăcere?!?“, întreba, retoric, social-democratul, în martie 2013. „Anul trecut, am ţipat eu la ei. Acum am zis că nu mai are sens să răcnesc, le-am spus că le dau hotărâre de consiliu şi asta-i viaţa“, a explicat edilul-şef. Totodată, Mazăre susţinea că, „dacă fiecare priveşte prăvălia lui individual, nu se ajunge la ceea ce am reuşit să ajungem cu Mamaia“. În 2013, cotidianul ZIUA de Constanţa prezenta, prin intermediul unor fotoreportaje, ce înseamnă, de fapt, Mamaia: gunoaie şi şantiere.

Mai multe detalii despre divergenţele dintre liberalul Radu Matei şi şeful administraţiei publice locale puteţi afla citind materialul:
„«O măsură anti competitivă». Mazăre obligă cluburile din Mamaia să...

50.000 de euro, bani publici pentru amenajarea carelor alegorice

În 2014, CLM Constanţa completa hotărârea 65/2013 cu următoarele articole: „Se aprobă participarea municipiului Constanţa la caravanele organizate în timpul sezonului estival cu un car alegoric amenajat conform unor teme alese“, „cheltuielile determinate de activităţile prevăzute la art. 3.1 (n.r. mai sus menţionate) se suportă din bugetul local“, „frecvenţa defilărilor şi dotările corespunzătoare temelor alese se stabilesc în funcţie de sumele aprobate cu această destinaţie. Un alt articol menţiona că „se împuternicesc structurile funcţionale competente din cadrul aparatului de specialitate al primarului să întreprindă demersurile necesare pentru asigurarea participării municipiului Constanţa la caravanele organizate pe perioada sezonului estival“.

Amintim că, anul trecut, municipalitatea a decis, în contextul carnavalului din Mamaia, alocarea a 50.000 de euro din banii constănţenilor pentru butaforia carelor alegorice şi pentru câteva zeci de figuranţi. Este vorba despre carul alegoric pe care a defilat Radu Mazăre costumat în Cezar, Ştefan cel Mare şi Ramses, faraonul.

Mai multe detalii despre direcţionarea banilor publici în carnavalul din Mamaia puteţi afla citind materialul „«Veţi defila pe car?“ Mazăre - „Normal, ce întrebare-i asta?»
Primăria Constanţa dă 50.000 de euro din bani publici pentru amenaj.... 

Remember 

Anul trecut, după ce Radu Mazăre a defilat la carnavalul din Mamaia îmbrăcat ca Ştefan cel Mare şi Sfânt (ceea ce, aşa cum era de aşteptat, a iscat noi controverse), în mass-media centrală a apărut informaţia potrivit căreia unul dintre figuranţii care au urcat alături de el pe scenă este un actor din filmele dedicate exclusiv adulţilor. Şeful municipalităţii constănţene a mărturisit că nu ştia că acel Iulian Barbu - numele figurantului de pe lângă Ştefan cel Mare şi Sfânt - joacă în filme XXX. „Nu ştiu, e un om şi el, care câştigă un ban. Şi să ştii că a şi câştigat un bănuţ“, a declarat primarul suspendat. Social-democratul a precizat că îl remarcase pe acest Iulian Barbu în cluburi, acolo unde l-a văzut dansând, dar şi că nu ştie ce face acesta în „viaţa privată“. Problema este însă că tocmai această „viaţă privată“ a figurantului a scandalizat opinia publică, care nu consideră firesc ca un actor de filme porno să apară lângă un fost domnitor canonizat de Biserica Ortodoxă Română, fie el şi interpretat pe o scenă de carnaval, de către Radu Mazăre.

„Trădarea“ lui Făgădău

Revenind la prezent, este cumva de înţeles de ce viceprimarul cu atribuţii de primar al municipiului Constanţa, Decebal Făgădău, vrea să abroge hotărârile privind organizarea controversatului carnaval din Mamaia. Dacă social-democratul va fi desemnat candidatul PSD Constanţa la proximele alegeri locale, e evident că acesta va face tot posibilul să se debaraseze de imaginea de apropiat al lui Mazăre, din echipa căruia a făcut şi încă face parte. Pentru că niciun posibil succesor al primarului suspendat aflat acum în stare de arest preventiv nu-şi doreşte să defileze cu eticheta de „omul lui Mazăre“.

Chiar şi aşa, trebuie menţionat că, în calitate de viceprimar, Decebal Făgădău nu a avut nicio obiecţie cu privire la circul organizat în Mamaia, pentru manifestarea unui veritabil cult al personalităţii. Printre aspectele invocate în expunerea de motive a proiectului care va fi supus dezbaterii joi figurează şi cel conform căruia HCL nr. 65/2013 şi-a atins scopul pentru care a fost adoptată, anume „creşterea gradului de expunere a staţiunii Mamaia şi afirmarea acesteia ca destinaţie turistică“. E greu de crezut că scopul a fost atins, de vreme ce acest carnaval măzărist a constituit, în ultimii doi, ţinta a numeroase materiale ironice în presa centrală, staţiunea Mamaia fiind caracterizată drept una a cojilor de seminţe sparte aruncate pe jos într-o totală nesimţire „estivală“, o staţiune kitsch-oasă şi sufocată de betoane.

Ti-a placut articolul?

Cuvinte cheie : Carnavalul, Mamaia, banii, constănţenilor, din, dispare., fi, mai, nu, plătiţi, Mai multe…

Vizualizări: 7

▼ Răspunde la Aceasta

Încarcă Fişierele

Încetare urmărire – Nu mă anunţa prin email când sunt răspunsuri