Corectitudine, onoare și alte fleacuri

Corectitudine, onoare și alte fleacuri

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

Corectitudine, onoare și alte fleacuri

Brindusa Armanca 

noiembrie 16, 2011

Editorial,
Media
Tech

       La 100 de ani de la nașterea filosofului canadian Marchall McLuhan, cel care a prezis apariția World Wide Web cu trei decenii înainte și a descris lumea viitorului ca pe un imens ”sat global”, presa de pretutindeni este confruntată cu mutații de profunzime care pun sub semnul întrebării rostul, funcționarea și bazele ei conceptuale. Având o convingere aproape religioasă că mass-media influențează decisiv viața oamenilor și viziunea lor despre lume, preocupat să descifreze care va fi natura mesajului mediatic în viitor, precum și cum va funcționa lumea determinată de noile tehnologii, McLuhan nu și-a bătut capul cu problemele de etică jurnalistică. Totuși, prin forța exploratorie a teoriilor sale, McLuhan a observat că se conturează o prăpastie între noul rol al mass-media și abordările eticiste tradiționale. Profeția unei prese participative, extinse dincolo de comunitatea profesioniștilor, așa cum spunea într-o lucrare publicată în 1967, s-a împlinit sub ochii noștri o dată cu Internetul, Facebook, bloggosfera etc. S-a schimbat oare, împreună cu noile platforme și morala mesajului mediatic?
Jean Baudrillard oferă, în contrast cu optimistul McLuhan, care vedea în schimbarea mass-media o cale de armonizare culturală a societății, un răspuns pesimist: mass-media, televiziunea în special, sunt instrumente de dominație, manipulare și control social, menite să inducă confuzie prin ștergerea frontierei dintre realitate și show, între public și privat etc., punând în pericol libertatea de expresie însăși. ”Puritanul” Baudrillard vede în dispariția ”Galaxiei Gutenberg” profețite de McLuhan disoluția lumii moderne pentru a face loc consumerismului postmodern, culturii faptului divers unde tot ce nu înseamnă nimic este glorificat, unde simularea și reciclarea reprezintă noua etică. Pseudo-știri despre pseudo-evenimente, pseudo-obiectele publicității, difuzate industrial, dizolvă suportul simbolic al culturii înlocuindu-l cu surogate tehnologice strălucitoare. ”Comunicarea de masă exclude cultura și cunoașterea”, conchide radical filosoful francez în lucrarea Societatea de consum. Mituri și structuri.

        Dezbaterea subiectului dacă vechea etică (să nu minți, să nu furi etc.) mai poate fi reper pentru presa de azi rămâne actuală. Celei de-a ”patra puteri” i s-a adăugat o a ”cincea putere” instituită de bloggosferă, Facebook, Twitter, YouTube, chiar Wikileaks și alcătuită din contribuțiile tuturor celor care nu fac parte din comunitatea profesioniștilor presei. Ce principii modelează aceste mesaje, cine veghează asupra lor, cât din deontologia și responsabilitățile presei profesioniste sunt preluate de ”social media”, cum spun americanii? Ward și Wasserman propun înlocuirea ”eticii închise”, a eticii normative a comunității mediatice, cu o ”etică deschisă”, un sistem de reguli pe care mass-media și alternativele ei civice să îl adopte ca pe un ghid general de conduită, având în centru diversitatea, ospitaliatea, virtutea sincerității și participarea liberă. Cei doi cercetători americani răspund negativ la întrebarea dacă acest sistem poate fi respectat unanim. Soluția este calculul utilitar al majorității și convingerea ei că fără etică orice comunicare regresează într-un alt Turn Babel.
Înapoi la realitatea imediată. Compărut zilele acestea din nou în fața Parlamentului Britanic, James Murdoch, ca și tatăl său, atotputernicul Rupert Murdoch, a susținut ca n-a știut nimic despre ascultarea ilegală a telefoanelor, urmărirea și încălcarea vieții private, făptuite de redacțiile News.Corp., un scanadal mediatic imens cu 16 arestați și unele suspiciuni de crimă. Cu alte cuvinte, marile corporații și conducătorii ei care au dus mass-media spre culmi ale corupției nu își asumă nicio responsabilitate.

      Prea puțin s-a sinchisit la noi lumea de fărădelegile care au distorsionat rolul presei timp de mai mulți ani prin jocurile politico-financiare care ies la iveală încet, prea încet, în cazurile Vântu-Luca-OTV, sau în alte cazuri știute, dar încă neanchetate. Dar poate responsabilitatea individuală a jurnaliștilor și comunicatorilor, a formatorilor de opinie încă există. Sunt dovezi în presa autohtonă. 

        Totuși convorbirea purtată la telefon de Mircea Dinescu, poetul, fostul disident, jurnalist post-decembrist cu patronul sau, Sorin Ovidiu Vântu, oferă un raspuns descurajant:

”MD: Să trăieşti, coane, ce faci, bă?
SOV: Bine, tati, felicitări pentru emisiune!
MD: Mersi, bă, da’ ai văzut că ăsta (n.r. – Tănase) tot nu dă, nu vrea să dea. De atâtea emisiuni şi n-a dat.
SOV: Da…
MD: Nu vrea el!
SOV: Lasă… a fost foarte bine, nu? Ascultă ce îţi spun eu, tati. E un pas făcut spre normalizare. Realitatea TV e o instituţie patronală, tati. Deci, răspunde intereselor patronului.
MD: Da, da, aşa e, bă! Dar, băăăi, ştii ce mi-a zis?
SOV: Ă?
MD: Mi-a zis: „Mircea, eu nu dau aşa în Putere fără motiv. Chiar dacă faultează, nu dau!”.
SOV: Nu, nu cred. Bine, trebuie să-l înţelegi şi pe el, că nu poate chiar aşa. Stelică e tare la simulări, înţelege şi tu. Oricum, ai văzut că în partea a doua te-a lăsat pe tine…
MD: Da, bă, da..
SOV: Te-a lăsat non-stop şi el era moderator…
SOV: Deci, câte-ţi trebuie? Zi!
MD: Câte poţi tu, coane…
SOV: Hai, tati, zi câte-ţi trebuie, cincizeci, o sută, câte vrei…
MD: Cât?
SOV: O sută, cât îţi trebuie? Ce să faci cu cincizeci… cât…
MD: Bă, adu-mi cât poţi tu. Dar cât mai repede, te rog!

articol aparut si Revista 22

Ai informatii despre tema de mai sus? 

Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? 

Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

” Politicieni pe banii deturnaţi de Sorin Ovidiu Vîntu “ Autor: Nicoleta Savin

Ştirile zilei

• 
  
  Politicieni pe banii deturnaţi de Sorin Ovidiu Vîntu

Citiţi mai mult: Stiri si Actualitate > Ultimele stiri si stirile zilei online > Evenimentul Zilei > EVZ.ro http://www.evz.ro/index.html#ixzz1UPwDA1xM
EVZ.ro

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

Luni, 08 August 2011.

” Politicieni pe banii deturnaţi de Sorin Ovidiu Vîntu “

Autor: 

Nicoleta Savin

     Sorin Ovidiu Vîntu a fost personajul care, prin interese şi intermediari, a unit întreaga scenă politică şi a fost factor de continuitate între Iliescu şi Constantinescu.

  Redeschiderea dosarelor Vîntu produce mari emoţii în întreg spectrul politic românesc. Şi asta fiindcă toate regimurile care s-au perindat la putere au relaţionat nepermis cu “tatăl” Fondului Naţional de Investiţii. Măcar acum, în ceasul al doisprezecelea, Justiţia trebuie să clarifice cât de corecte au fost aceste relaţii, câţi bani a dat şi câtă influenţă a obţinut, în schimb, Sorin Ovidiu Vîntu de la politicienii de diverse culori.

Puntea dintre Iliescu şi Constantinescu

   Debutul preşedinţiei lui Emil Constantinescu coincide şi cu ascensiunea fulminantă a firmei Gelsor SA (înfiinţată în 1995) pe o piaţă a valorilor mobiliare precar reglementată. În spatele firmei Gelsor se afla, complet necunoscut opiniei publice, Sorin Ovidiu Vîntu. Presa vremii scria că Vîntu a reuşit să atragă de partea lui câţiva finanţişti gen Nicolae Popa, Ioana Maria Vlas, Adrian Mititean, un apropiat a lui Emil Constantinescu, Lucia Pavel, o rudă de-a lui Ion Iliescu sau Dinu Băcăuan, vărul lui Constantin Dudu Ionescu. Toţi liderii romilor deja lucrau pentru Vîntu: cumpărau cupoane de privatizare şi acţiuni pe care apoi le vindeau pe nimic filialelor Gelsor din ţară. Vîntu a început să facă primele plasamente. De unde avea banii de start, deloc puţini?

Dudu Ionescu i-a scăpat pe Vlas şi Popa

    În 1995 – în plin regim Iliescu – s-a înfiinţat firma Mobiliar Invest, cu acţionari principali Mititean, Pavel şi Băcăuan, consideraţi de presă, în ordine, omul de încredere a lui Constantinescu, ruda lui Iliescu şi vărul lui Dudu Ionescu. Combinaţie mai mult decât ciudată, o pistă care merită verificată de Parchet, fiindcă cele două firme Gelsor şi Mobiliar Invest au pus bazele unei noi afaceri, SOV Invest, prin care s-a derulat operaţiunea FNI.
Neîndoielnic, Vîntu a avut nevoie de relaţia cu oamenii lui Constantinescu ca să obţină garanţia CEC pentru depunerile investitorilor FNI. În 1997, Adrian Mititean, apropiatul lui Emil Constantinescu, povestea aproape cu veneraţie, într-un interviu publicat în EVZ, despre geniul Vîntu, un investitor “pionier” pe piaţa valorilor mobiliare. Odată cu intrarea CEC în afacerea FNI, firma Mobiliar Invest s-a retras din SOV Invest. O parte dintre a
cţiuni au fost preluate de Gelsor şi o altă parte de off-shore-ul cipriot Comac Ltd, controlat de tandemul Vîntu-Luca. Dacă există legături între participarea firmei Mobiliar Invest la “tunul” FNI şi faptul că, în mandatul lui Dudu Ionescu, pe ultima sută de metri a regimului Constantinescu, Vlas şi Popa au reuşit să fugă din ţară, ar trebui să aflăm de la procurori.

Vîntu, agent de influenţă NATO

  Fostul preşedinte Emil Constantinescu a declarat că, în 1999, când NATO a avut nevoie de dreptul de survol pentru a bombarda Iugoslavia, “s-a apelat” inclusiv la Vîntu, pentru a convinge parlamentarii pe care îi cunoştea să voteze în acest sens. Asta înseamnă că SOV avea atunci suficienţi parlamentari care aveau obligaţii faţă de el şi cu care putea înclina balanţa unui vot important în Parlament. Pe blogul său, Sorina Matei a publicat, în martie, declaraţia unui oficial NATO despre presiunile care s-au făcut asupra lui Javier Solana, ca, în iulie 1999, când se afla în vizită la Bucureşti, să se întâlnească cu Vîntu. Cine a făcut presiunile, care era miza lui Vîntu, ce l-a convins pe Solana să accepte un tete-a-tete intempestiv cu un om care nu însemna nimic în ierarhia oficială a statului? Emil Constantinescu, Radu Vasile, Cătălin Harnagea sau Costin Georgescu ar trebui să ştie.

Sponsor de campanie pentru Ion Iliescu

  “M-am întâlnit cu Sorin Ovidiu Vîntu, când eram preşedintele României, dar numai în treacăt”, declara, la Ploieşti, Ion Iliescu, pe 23 septembrie 2010, răspunzând unei întrebări puse de un jurnalist. “Era pe vremea când mă întâlneam frecvent cu patronatele, care erau împărţite în câteva organizaţii care se contestau reciproc”, nuanţa fostul şef al statului.
Tot în treacăt, probabil, Vîntu l-a sponsorizat pe Ion Iliescu cu 300 de milioane de lei vechi pentru campania electorală din 2000. Banii au fost viraţi Fundaţiei Române pentru Republică şi Democraţie, unde preşedinte era chiar Ion Iliescu.

Serviciul secret al lui SOV, construit de generalu Iliescu

  Mult mai legaţi de Vîntu par a fi fost oamenii de încredere ai lui Ion Iliescu din cadrul Administraţiei Prezidenţiale, generalii Dumitru Iliescu, fost şef al SPP, şi Cătălin Voicu, actualul senator PSD. Primul este cel care a organizat “serviciul secret al lui SOV“, alături de ex-colonelul SPP Ion Florian. Apropiat al lui Ion Iliescu, generalul Dumitru Iliescu i-a convins, în 2000, pe cei mai buni oameni ai Brigăzii Antiteroriste a SRI să părăsească Serviciul. Le-a oferit salarii duble la “Agenţia Internaţională de Protecţie şi Pază SRL“, firma pe care o conducea din umbră.
Echipa lui Dumitru Iliescu a asigurat paza vilei lui Vîntu din Otopeni (din 2001 acesta i-a angajat pe oamenii lui Iliescu la firma sa de pază) şi a asigurat protecţia candidatului prezidenţial Ion Iliescu în timpul campaniei electorale din 2000. Bodyguarzii de la SRI au spus în anchete ce misiuni au avut în ţară în timpul campaniei electorale a lui Ion Iliescu, dar şi ce persoane veneau frecvent în vizită la Vîntu. Potrivit acestor declaraţii, veritabili “oameni de casă” ai lui Vîntu erau Dumitru Iliescu, Nicolae Popa, Varujan Vosganian, Nicolae Văcăroiu şi Radu Timofte.

PDSR INAUGUREAZĂ “PUŞCULIŢA”

Gaură la Bancorex şi Banca Agricolă

     Cât de strânse erau în anii ’90 legăturile lui Vîntu cu PDSR ne-a spus Sever Mureşan, celebrul bancher de la Dacia Felix, încă judecat pentru devalizarea acestei bănci. Mureşan a declarat, pe 19 septembrie 1996, că PDSR a trimis la el “un intermediar, pe unul Vîntu de la Gelsor”, căruia să-i dea cinci milioane de dolari pentru campania electorală”.
Puşculiţa SOV-Gelsor a fost inaugurată de câţiva dintre bunii prieteni ai lui Vîntu din PDSR, reclama presa vremii. Numai FPP II Moldova a emis, în 1996, bilete la ordin în favoarea Gelsor, în valoare de 3,3 milioane dolari. Pagubele totale cauzate defunctei Bancorex de către FPP II Moldova şi SOV Invest-ul lui Vîntu sau ridicat, în final, la 30 de milioane de dolari. Vlad Soare, chiar înainte de a pleca de la Bancorex, a aprobat pentru Vîntu o emisiune de obligaţiuni de 50 de miliarde de lei vechi. O sumă identică tot pentru obligaţiuni SOV Invest a fost aprobată şi de Banca Agricolă, împotriva avizului de supraveghere bancar. AVAB a facut plângere penală la Parchet, dezvăluind ilegalităţile. Pentru a-l salva pe Vlad Soare, a doua zi, Vîntu a virat 80 de miliarde în contul AVAB. 

CLIENT 700.000 de dolari pentru Văcăroiu 

    Fost premier, fost preşedinte al Senatului, actual preşedinte al Curţii de Conturi, Nicolae Văcăroiu nu a vrut niciodată să lă murească relaţia pe care a avut-o cu Sorin Ovidiu Vîntu. El a înfiinţat, în 1999, Banca pentru Investiţii şi Dezvoltare (BID, lichidată ulterior), cu bani de la SOV.
De asemenea, Văcăroiu a avut şi calitatea de acţionar al băncii. După alegerile din noiembrie 2000, Văcăroiu a fost, timp de două luni, şi al doilea om în stat, şi preşedintele BID. Văcăroiu a renunţat cu greu la şefia BID, în ianuarie 2001, şi numai în urma insistenţelor presei, care a denunţat incompatibilitatea dintre cele două funcţii.

Fostul premier spunea că a lucrat “gratis”

   Şirul declaraţiilor contradictorii făcute de Văcăroiu a început în noiembrie 2001, când a fost publicat contractul de înfiinţare a BID, pentru care mai-marele pesedist primea, în 1999, 700.000 de dolari. Văcăroiu a susţinut că, deşi a semnat contractul, nu a luat banii de la Vîntu din motive de moralitate, căci se declanşase deja scandalul FNI.O necunoscută a rămas şi relaţia dintre Văcăroiu şi BID. Deşi iniţial a spus că, în urma demisiei, nu mai are nici o legătură cu banca, Nicolae Văcăroiu a rămas acţionar până în februarie 2001, când şi-a cesionat acţiunile. Mai mult, el a fost acuzat că ar fi fost consultant la vânzarea BID, în ianuarie 2002. Fostul colaborator al lui Vîntu a recunoscut doar că a avut un salariu de 10.000 de dolari cât timp a condus BID. “România Liberă” a publicat, pe 7 octombrie 2002, un articol intitulat “Enigma contului bancar al clientului 421″, în care susţinea că Văcăroiu a primit mii de dolari de la BID după ce a demisionat din funcţia de preşe dinte. Potrivit unui extras de cont din ianuarie 2001, Văcăroiu primise de la BID un salariu de 265 de milioane de lei vechi, adică aproximativ 10.600 de dolari. Alte extrase arătau că şi după ce nu a mai fost preşedintele BID, ex-preşedintele Senatului a continuat să primească regulat cam 3.000 euro lunar din partea noului preşedinte BID.Pentru aceste afirmaţii, Petre Mihai Băcanu a fost dat în judecată de Nicolae Văcăroiu. Băcanu a fost condamnat în România, dar a câştigat la CEDO, statul român fiind obligat să-i plătească daune morale lui Petre Mihai Băcanu şi editorului “României libere” în valoare de 8.150 euro.
RISC

Adrian Năstase, finanţat şi şantajat de SOV 

    Relaţia Adrian Năstase- Sorin Ovidiu Vîntu a fost sintetizată într-un raport Armagedon, rămas necercetat de autorităţi: “Începând cu anul 1996, SOV l-a finanţat pe Adrian Năstase cu sume cuprinse între 3.000 şi 5.000 de dolari lunar. (…) Actualul scandal este o etapă în cadrul războiului din PSD între Ion Iliescu şi Adrian Năstase, în care acesta din urmă, având şi o echipă de sprijin mult mai competitivă, a reuşit să puncteze decisiv, îndreptând atenţia opiniei publice aproape exclusiv asupra oamenilor poli tici din anturajul preşedintelui României. În realitate, relaţii pecuniare cu Sorin Ovidiu Vîntu au avut alături de Adrian Nastase şi persoane din anturajul acestuia, printre ei figurând: Viorel Hrebenciuc, Miron Mitrea, Dan Ioan Popescu, Ovidiu Muşetescu, Dan Matei Agathon, Sorin Teşu.

Ameninţările lui SOV

    Îngrijorat de scandalul tot mai mare din jurul numelui său, dar şi de răcirea bruscă a relaţiilor cu Năstase, SOV a făcut presiuni asupra acestuia în cursul lunilor noiembrie şi decembrie 2001, pentru a-l determina să-şi respecte promisiunile de protecţie făcute încă din anul 2000. La sfârşitul lunii decembrie 2001, considerând iremediabil compromisă relaţia cu Năstase şi iritat de informaţiile pe care le avea că Mihai Iacob, adversarul său, este susţinut de primul ministru, Vîntu a hotărât să-l atace pe Năstase, anunţând dezvăluiri extraordinare pentru începutul anului 2002, dezvăluiri menite să ducă la căderea Guvernului. În ultimele zile din 2001 şi în primele zile din 2002 s-au purtat negocieri intense între reprezentanţi ai lui Năstase şi SOV. În substanţă, Năstase i-a promis lui Vîntu că va fi protejat în continuare şi că, în plus, studiază câteva planuri de a-l scoate de sub presiunea opiniei publice, cerând în schimb asigurări ferme ca numele sau şi ale persoanelor din anturajul său nu vor fi făcute publice”.

GENEROS1,3 miliarde de lei pentru UFD-ul lui Varujan Vosganian şi Adrian Iorgulescu

Varujan Vosganian, fost ministru de Finanţe în guvernul Tăriceanu, a pierdut postul de comisar european, printre altele, şi din cauza unor legături considerate nepermise la Bruxelles cu magnatul Sorin Ovidiu Vîntu. Nu este un secret faptul că Uniunea Forţelor de Dreapta (UFD), partidul pus pe picioare de Varujan Vosaganian şi Adrian Iorgulescu, a fost sponsorizat la alegerile din 2000 cu 1,3 miliarde lei vechi de Sorin Ovidiu Vîntu.

Curtea de Conturi a cercetat operaţiunea

  Deoarece s-a depăşit suma maximă admisă în legea privind sponsorizarea partidelor politice, Curtea de Conturi a cercetat operaţiunea. Aşa au apărut în presă documentele potrivit cărora Sorin Ovidiu Vîntu, Nicolae Popa şi alte 12 persoane din anturajul lui SOV au virat banii în conturile UFD în 2000, cu numai câteva luni înainte de prăbuşirea FNI.

  După eşecul de la alegerile din 2000, când n-a reuşit să intre în Parlament, UFD a fuzionat prin absorbţie cu Partidul Naţional Liberal. Baza de date ataşată la expertiza judiciar contabilă efectuată în dosarul FNI a demonstrat faptul că senatorul PNL Varujan şi soţia sa au fost şi investitori la FNI. “Într-adevăr, am avut un certificat de 50 de milioane la FNI”, a declarat Vosganian pentru un post de televiziune – “însă n-am luat niciodată banii. Mai mult decât atât, este dovada de la Secţia 6 de Poliţie că sunt parte la procesul împotriva Ioanei Maria Vlas şi FNI“, a mai menţionat Vosganian, în apărarea sa.

   De ce-l vizita atât de des la Corbeanca şi în strada Paris pe Vîntu, n-a mai spus Vosganian. Probabil pentru a pune la cale strategia de campanie pentru Primăria Capitalei în 2000, în care Vosganian a fost sponsorizat tot de Vîntu.

Citiţi şi:

• 300.000 de păgubiți FNI așteaptă ca Vîntu să plătească. Parchetul General a reluat cercetările
• SOV: Mega-anchetă În România. Încă un FNI în Republica Moldova
• EDITORIALUL EVZ: Dosarul Vîntu, un cutremur urmat de tsunami
• Caracatiţa lui SOV şi moartea singurului procuror incomod

Citiţi mai mult:
Politicieni pe banii deturnaţi de Sorin Ovidiu Vîntu – Exclusiv EVZ > EVZ.ro http://www.evz.ro/detalii/stiri/politicieni-pe-banii-deturnati-de-sorin-ovidiu-vintu-940942.html#ixzz1UPrhGryl
EVZ.ro

Rate This

About 49sin

I am the tramp of the net but I have any rules like that :
"1. Postările scrise de mine personal, la fel si pozele sunt cu drepturi de autor. Adica, as dori sa precizati de unde le-ati preluat. La fel fac si eu. Postările care nu sunt scrise de mine si nu au sursa, sunt preluate din surse personale: primite prin mail, messenger sau din auzite.
 2. Imi rezerv dreptul de a da sau nu accept la anumite comentarii.
 De asemenea de a modifica anumite mesaje, bineinteles fara a le schimba semnificatia initiala
. 3. Pentru cei ce imi viziteaza blogul si nu sunt bloggeri la randul lor, vreau sa la spun ca se pot inregistra si imi pot lasa comentarii.
 4. Comentariile sa fie lasate la tema postului scris de mine si sa nu fie cu ofense la ceea ce au comentat alte persoane anterior.
 Puteti sa va spuneti parerea si fara sa jigniti.
 Nu toata lumea are acelasi nivel de experienta/cultura/religie si educatie
 5.Postările mele nu trebuie sa fie neaparat litera de lege.
 Sunt doar parerile mele personale.
Pot sa gresesc, pot chiar sa nu am dreptate."
 ( Sursă:Grapefruits )

View all posts by 49sin →

This entry was posted in CITITORI DE PROZĂ, COLŢUL PROFANULUI and tagged Studiu de caz: " UN NAŞ PENTRU ROMÂNIA numit SOV ". Bookmark the permalink. Editare

← Suveranitatea României în pericol ?

Like

Be the first to like this post.

One Response to Studiu de caz: ” UN NAŞ PENTRU ROMÂNIA numit SOV ” – Articol : ” Politicieni pe banii deturnaţi de Sorin Ovidiu Vîntu ” Autor: Nicoleta Savin

1. 49sin says:

   august 8, 2011 la 6:36 am (Editare)

   Felicitări , jurnalistei-investigator de excepţie ,doamna Nicoleta Savin !

   Răspunde

Venerabilii masoni: Care sunt lojele din Constanţa şi conducătorii acestora

Venerabilii masoni: Care sunt lojele din Constanţa şi conducătorii acestora

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

11:10:47

Luni, 11 Iulie 2011
Editia Nr. 3121

venerabilii masoni

Care sunt lojele din Constanţa şi conducătorii acestora

Luni, 11 Iulie 2011 | 00:00:00 Cecilia ZAREA Tag-uri: loje masoni Constanţa Nicolae Nemirschi Ovidiu Cupşa (1188) Reprezentanţii Asociaţiei Cavalerii Ospitalieri s-au adresat, până în prezent, de două ori Judecătoriei Constanţa solicitând acordarea personalităţii juridice, cererea fiindu-le respinsă de tot atâtea ori, în  dosarele cu numerele 19448/212/2010 şi respectiv 25575/212/2010        Se spune despre masoni că ar conduce lumea. Că uneltesc, în întruniri secrete, planuri de preluare a conducerii mondiale. Cât este mit şi cât realitate, nimeni nu poate şti cu siguranţă. Însă, în contextul isteriei generale pe care ar putea-o naşte frica de masoni şi teoriile conspiraţiei ţesute în jurul acestora, ZIUA de Constanţa vă prezintă lista completă a lojelor masonice care operează la ora actuală în judeţ şi conducătorii lor, numiţi venerabili. De la bun început, este de precizat că nume grele - deşi nu întotdeauna cunoscute - ale Constanţei se înscriu în cartea roşie a masoneriei de la malul mării. Cei mai cunoscuţi dintre aceştia sunt doi politicieni, respectiv Nicolae Nemirschi, venerabil al lojei „Sfântul Andrei", din Buzău, dar şi Ovidiu Cupşa, venerabilul lojei „Cavalerii de Mangalia". Facem menţiunea că, acolo unde este posibil, vom preciza şi dosarele de la instanţă prin care au fost înfiinţate lojele. Conform informaţiilor afişate pe site-ul airportprisoner.wordpress.com , circa 20 de loje masonice ar exista, la momentul de faţă, în judeţul Constanţa. Cu toate acestea, fostul viceprimar al oraşului şi fost ministru al Mediului, Nicolae Nemirschi, este venerabil al unei loje nu din oraşul de baştină, ci conduce o grupare tocmai din Buzău. Concret, Nemirschi este venerabilul lojei „Sf. Andrei", înregistrată sub numărul 40. Revenind la masonii din Constanţa, lista lojelor cuprinde „Steaua Dobrogei", condusă de venerabilul Emil Postole, „Cavalerii Dobrogei" - al cărei venerabil este Mircea Prelipcean Ghiocel, „Ovidius", condusă de Vlad Tudor, „Farul Ospitalier", îndrumat de Bogdan Dumitru Boeru, „Steaua Sudului", sub oblăduirea lui Aurelian Ivaşcu şi „Marea Neagră", condusă de Ionel Ştefan. Avocaţi şi liberali Lista continuă cu venerabilul Aurel Martinescu aflat în fruntea lojei „Minerva", Titu Prusu, al lojei „Anghel Saligny", avocatul constănţean Tiberius Emanuel Hodor - venerabil al lojei „Pitagora", loja „Maeştrii Tomitani", condusă de Gabriel Balaban, „Tomis", sub comanda lui Constantin Raicu, „Adonai", al cărei venerabil este Marian Iliescu şi „Demnitatea Pontică", sub îndrumarea liberalului Mihai Lupu. „Colosseum" este condusă de venerabilul Sorin Şandru, loja „Glykon" îl are ca venerabil pe Ionel Dan Gheorghiu, în timp ce venerabilul Ismail Temungin se află în fruntea lojei „Uzun Hasan". Nu în ultimul rând, Remus Munteanu conduce loja „Adoniram", iar „Cavalerii de Mangalia" sunt îndrumaţi de liberalul Ovidiu Cupşa. La comanda „Cavalerilor lui Mircea" se află venerabilul Marian Odor. În ceea ce priveşte documentele de înfiinţare ale lojelor, este de precizat că „Steaua Dobrogei" a fost înfiinţată în 2008, pe 14 octombrie, când magistraţii Judecătoriei Constanţa au admis cererea de acordare a personalităţii juridice formulată de reprezentanţii asociaţiei, în dosarul cu numărul 21662/212/2008. Cavalerii Ospitalieri, cu cererea respinsă         Interesant de remarcat este faptul că acordul privind înfiinţarea asociaţiei a fost dat la circa trei luni după ce magistraţii aceleiaşi instanţe au respins o cerere similară venită din partea asociaţiei. Concret, pe data de 22 iulie 2008, în dosarul cu numărul 13215/212/2008, Judecătoria Constanţa respinsese „ca neîntemeiată cererea de acordare a personalităţii juridice" formulată de „Steaua Dobrogei". Loja „Cavalerii Dobrogei" a primit acordul instanţei pentru înfiinţare pe data de 27 iunie 2008, în dosarul cu numărul 12431/212/2008, când Judecătoria Constanţa a decis: „admite cererea petentei. Dispune înregistrarea în Registrul Asociaţiilor şi Fundaţiilor a Asociaţiei «Cavalerii Dobrogei» Constanţa, în vederea acordării personalităţii juridice". Decizia putea fi atacată cu recurs în termen de cinci zile de la comunicare. Evident, un astfel de recurs nu a existat niciodată. Loja „Cavalerii de Mangalia" a primit o nouă undă verde din partea instanţei Judecătoriei Constanţa pe data de 6 august 2010, când a fost admisă cererea de modificare a actelor constitutive ale asociaţiei, formulată în dosarul cu numărul 29138/212/2010. Cea mai nouă lojă pare să fie „Demnitatea Pontică", cererea de acordare a personalităţii juridice fiind aprobată de magistraţii Judecătoriei Constanţa pe data de 20 mai 2011, în dosarul cu numărul 11755/212/2011. Poate nu este de trecut cu vederea faptul că, pe de altă parte, reprezentanţii Asociaţiei Cavalerii Ospitalieri s-au adresat, până în prezent, de două ori Judecătoriei Constanţa solicitând acordarea personalităţii juridice, cererea fiindu-le respinsă de tot atâtea ori, în dosarele cu numerele 19448/212/2010 şi respectiv 25575/212/2010.

Colapsul Economic al Argentinei (Intreg)

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

Official Google Blog: Knocking down barriers to knowledge

Official Google Blog: Knocking down barriers to knowledge

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

EXCLUSIV: Ce nu s-a spus oficial despre scandalul din portul Constanța

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

Join the conversatio

EXCLUSIV: Ce nu s-a spus oficial despre scandalul din portul Constanța

n

În urmă cu trei luni v-am povestit în revista Kamikaze despre cum Poliția Vamală din Germania s-a sesizat în privința transporturilor de mărfuri care intră în U.E., prin România, fără să plătească vamă. Pe scurt, povestea este aceasta:

În jur de 1.000 de containere cu mărfuri provenind din China au intrat prin Hamburg, din martie 2009, pînă în octombrie 2009, cu destinația tranzit către România. E vorba, estimativ, de vreo 15.000 000 tone de mărfuri venite din Asia. În punctul final, deci la noi, urma să li se facă formalitățile vamale, ce presupun un noian de taxe la stat. Poliția Vamală din Germania a fost înștiințată că acestor containere nu li s-au făcut formalitățile legale, cu alte cuvinte, mărfurile au intrat fictiv, fără să fie plătite taxele aferente la stat.

Pentru a-și finaliza propria investigație, Poliția Vamală germană a solicitat părții române, în speță Autorității Naționale a Vămilor (ANV) din România, să facă dovada înregistrării fiscale a acestor containere. Cum dovada înregistrăriI nu putea fi făcută, au început să cadă capete. Nu de dragul justiției sau din respect pentru banul public neîncasat. Ci din alt motiv: Nu vom intra în Schengen nici în toamna asta dacă nu se face dovada că vămile din România s-au curățit.

De data aceasta cer dovezi șefii vămii din Germania, care au monitorizat acele 1.000 de containere. Germania este în fond motorul Uniunii Europene, deci ar avea un cuvînt greu de spus, mai ales că 15.000.000 tone (cincisprezece mii de tone de marfă!; pentru cine e mai familiarizat cu kilogramul înseamnă 15.000.000 kilograme de marfă) sînt echivalentul a cîtorva miliarde de euro gaură la bugetul național, dacă mărfurile au rămas în România sau gaură la bugetul altor state, dacă le-au fost destinate.

Atașat, documentul emis de Poliția Vamală a Germaniei către Autoritatea Națională a Vămilor. (Alexandru Căutiș)

(Vom reveni cu amănunte)