Poreclă Sile this Millennium Pseudonime sile_this_millennium
miercuri, 15 iunie 2011
Official Google Blog: Knocking down barriers to knowledge
http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
joi, 26 mai 2011
EXCLUSIV: Ce nu s-a spus oficial despre scandalul din portul Constanța
În jur de 1.000 de containere cu mărfuri provenind din China au intrat prin Hamburg, din martie 2009, pînă în octombrie 2009, cu destinația tranzit către România. E vorba, estimativ, de vreo 15.000 000 tone de mărfuri venite din Asia. În punctul final, deci la noi, urma să li se facă formalitățile vamale, ce presupun un noian de taxe la stat. Poliția Vamală din Germania a fost înștiințată că acestor containere nu li s-au făcut formalitățile legale, cu alte cuvinte, mărfurile au intrat fictiv, fără să fie plătite taxele aferente la stat.
Pentru a-și finaliza propria investigație, Poliția Vamală germană a solicitat părții române, în speță Autorității Naționale a Vămilor (ANV) din România, să facă dovada înregistrării fiscale a acestor containere. Cum dovada înregistrăriI nu putea fi făcută, au început să cadă capete. Nu de dragul justiției sau din respect pentru banul public neîncasat. Ci din alt motiv: Nu vom intra în Schengen nici în toamna asta dacă nu se face dovada că vămile din România s-au curățit.
De data aceasta cer dovezi șefii vămii din Germania, care au monitorizat acele 1.000 de containere. Germania este în fond motorul Uniunii Europene, deci ar avea un cuvînt greu de spus, mai ales că 15.000.000 tone (cincisprezece mii de tone de marfă!; pentru cine e mai familiarizat cu kilogramul înseamnă 15.000.000 kilograme de marfă) sînt echivalentul a cîtorva miliarde de euro gaură la bugetul național, dacă mărfurile au rămas în România sau gaură la bugetul altor state, dacă le-au fost destinate.
Atașat, documentul emis de Poliția Vamală a Germaniei către Autoritatea Națională a Vămilor. (Alexandru Căutiș)
(Vom reveni cu amănunte)
marți, 24 mai 2011
Ziua de Constanţa : " Certaţi, dar asociaţi "- "Cu cine „învârt" afaceri Mironescu şi Banias?! " (galerie foto) Marti, 24 Mai 2011 , de Corina SAMOILA
Cu cine „învârt" afaceri Mironescu şi Banias?! (galerie foto)
Marti, 24 Mai 2011 Corina SAMOILA (
În 2007, Mircea Banias, Laurenţiu Mironescu şi Ioan Bălan se reunesc în SC Euro Shipping...
" În 2007, Mircea Banias, Laurenţiu Mironescu şi Ioan Bălan se reunesc în SC Euro Shipping Services SRL
Săptămâna nu a început bine pentru senatorul Mircea Banias, pentru Laurenţiu Mironescu sau pentru vameşii din Portul Constanţa-Sud Agigea.
Mascaţii au descins dis-de-dimineaţă la locuinţa celui care era, la acea oră, secretarul general al Ministerului Administraţiei şi Internelor, iar fostul şef al organizaţiei judeţene a PDL a fost dus la DNA cu mandat de aducere. Câteva ore mai târziu, Mironescu era demis de la MAI şi băgat de mascaţi într-o maşină cu destinaţia Bucureşti, iar Banias ieşea de la Direcţia Naţională Anticorupţie, alipindu-se, din nou, de colegul său de suferinţă. Însă, nu este niciun secret pentru nimeni că Mironescu şi Banias au relaţii departe de prietenie, de o bună perioadă de timp. Laurenţiu Mironescu a fost cel care l-a adus la PDL pe Banias şi l-a susţinut pentru a ajunge în fruntea organizaţiei. Odată atins scopul, lanţul de iubire s-a rupt. Nu acelaşi lucru putem spune şi despre cel afaceristic.
Liantul Euro Shipping
În 2001, Mircea Marius Banias pune bazele Euro Shipping Services, cu sediul pe bulevardul Alexandru Lăpuşneanu nr. 187, bl. 6, la domiciliul unicului asociat. În 2004, Euro Shipping Services, alături de Romac Invest, înfiinţează Euro River Transport, administrator al noii afaceri fiind Banias. În 2007, Monitorul Oficial spune că business-ul avea alţi asociaţi: Vera Florena Potcoavă, Corneliu Mironescu (defunctul tată al lui Laurenţiu) şi Eugen Răcăuţanu. Cei trei s-au retras şi le-au lăsat locul lui Mircea Banias, Laurenţiu Mironescu şi Ioan Bălan, cel care avea să devină director al Companiei Naţionale Administraţia Porturilor Maritime SA în locul asociatului său, Mircea. În 2008, Petrică Constantin Oprea şi Oana Ionela Roşu, asociaţi ai SC Interprest Trading SRL îi primesc în firmă pe Laurenţiu Mironescu, Raluca Băsescu, Mircea Banias, Paraschiva Chirică şi societatea Carbofarm Europa. În luna mai a aceluiaşi an, trio-ul Mironescu-Banias-Bălan preia de la Adrian Sarivan SC Betelgeuse Investment SRL şi îi mută sediul în incinta Port, Poarta 2 (Direcţia Sanitară), Construcţia C1, clădire administrativă P+1. Tot în 2008, Betelgeuse Investment fuzionează prin absorbţie cu Euro Shipping Services SRL. De-a lungul vremii, firma care îi reuneşte şi la această dată pe Mironescu, Banias şi Bălan a fost implicată în Euro River Transport (cu Romac Invest) şi Romterminal (cu Sea Container Services şi Euroexpert Grup).
Legătura Ban Com - RAEDPP - Mazăre
Dintre cei trei asociaţi, singurul care nu mai deţine alte afaceri este Ioan Bălan, demis de la conducerea CN APMC în urma scandalului legat de rambursarea ilegală de TVA şi de Said Baaklini. Potrivit Registrului Comerţului, Mircea Marius Banias este implicat în Ban Com SRL, E.T.I. Comercial şi Euro Shipping Services. Ban Com SRL este o afacere de familie, în care sunt implicaţi Emil (tatăl), Maria (mama) şi Emil-Sorin (fratele). ZIUA de Constanţa v-a mai prezentat afacerile pe care societatea lui Banias le-a făcut cu Regia Autonomă de Exploatarea Domeniului Public şi Privat, instituţie aflată în subordinea Primăriei conduse de Radu Mazăre. Cu numai 35 de zile înaintea alegerilor prezidenţiale din 2009, firma senatorului Mircea Banias, fostul preşedinte interimar al organizaţiei judeţene a PDL Constanţa, a perfectat o tranzacţie imobiliară cu una dintre societăţile subordonate Primăriei şi, în consecinţă, lui Radu Mazăre. Ban Com SRL a fost înfiinţată în 1991. Are sediul pe bulevardul Tomis nr. 26, exact lângă Hotelul Tineretului, fost BTT. De altfel, în spaţiul comercial de 44 mp a funcţionat, ani de-a rândul, un magazin cu haine şi diverse mărunţişuri. Registrul Comerţului notează faptul că societatea are un punct de lucru pe bulevardul Tomis nr. 26 (la sediu), care funcţionează în baza contractului de închiriere 4733 din 18 aprilie 2000. Locul aparţinea Regiei Autonome de Exploatare a Domeniului Public şi Privat Constanţa, condusă de tânărul PSD-ist Radu Babuş, subordonat pe linie de partid lui Radu Mazăre - primar şi boss al social-democraţilor locali, şi fiu al binecunoscutului Constantin Babuş, şi el director în cadrul Primăriei Constanţa. Cu alte cuvinte, firma democrat-liberalului Banias a funcţionat fiind chiriaş al RAEDPP-ului „roşu". Poate că asta nu ar fi chiar o problemă, însă, aşa cum spuneam, cu numai 35 de zile înaintea alegerilor prezidenţiale - în care Traian Băsescu, susţinut de PDL şi, în consecinţă, de Mircea Banias (?!), a luptat împotriva social-democratului Mircea Geoană, pentru care, în plan local, s-au luptat Mazăre şi Nicuşor Constantinescu împreună cu oamenii lor -, Ban Com a încheiat cu RAEDPP contractul de vânzare cumpărare 2503 din 27octombrie 2009. Obiectul vânzării a fost spaţiul comercial de pe bulevardul Tomis nr. 26, iar preţul a fost stabilit la 14.700 de euro, adică 334 euro/mp. Aceasta este povestea Ban Com. În E.T.I. Comercial SRL sunt implicaţi cei doi fraţi Banias.
Business-uri de ex (secretar general)
Nu la fel de „liniştită" este viaţa afaceristică a lui Laurenţiu Mironescu. Cel care până ieri a fost secretar general al MAI este implicat în Euro Shipping Services, Maresq Consultants, Interprest Trading, Impromex, Quadro Civil Construct şi Kanara Print. Maresq Constultants îl are ca unic asociat pe Laurenţiu, iar administrator este soţia sa, Adriana-Carmen. Kanara Print a fost înfiinţată în 2002 şi are mai mulţi asociaţi: Dinu-Ion Efrim, Valer Gavris, Jana Monica Efrim, Marius Dorobanţu, Radu Severian Popeia, Laurenţiu Mironescu şi Ana Diana Cuşa. În Quadro Civil Construct (2009) îi regăsim pe Vasile Ovidiu Tudor, Valentin Ilie, Eugen Ilie şi Mironescu. Dinu Ion Efrim, Marius Dorobanţu, Radu Severian Popeia şi Laurenţiu Mironescu sunt asociaţii SC Impromex (2007). SC Interprest Trading reuneşte nume interesante: Constantin Petrică Oprea, Raluca Băsescu, Laurenţiu Mironescu, Paraschiva Chirică, Vera Florena Potcoavă şi SC Carbofarm Europa SRL, administrator fiind Sorin Groza. Şi SC Euroshipping Services, firma lui Banias, Mironescu şi Bălan, deţine părţi sociale în două societăţi comerciale. În SC Titan Containers Romania SRL, Euro Shipping este asociată cu Titan & Sales Management Holding APS Danemarca, Mediator CO. LTD. SRL Bucureşti şi Romtrans SA. Poate aşa se explică faptul că, ieri, şi Romtrans-ul a fost vizitat de mascaţi, cu toate că reprezentanţii companiei neagă acest lucru. Firma celor trei mai deţine părţi sociale şi în Euro River Transport SRL.
Cum e implicat Titi Chirilă?!
Un fapt foarte interesant este că şi numele deputatului PDL Constantin Chirilă pare a răsări în încrengătura percheziţiilor. Dis de dimineaţă, jandarmii şi poliţia de frontieră au percheziţionat un apartament situat pe strada Pescarilor, în bl. PA6B. Apoi, anchetatorii au descins la sediul SC Marinco SRL, în portul Constanţa-Sud Agigea. Atât locuinţa cât şi firma sunt ale lui Lucică Priscoveanu, despre care se spune că a fost vameş. Administratorul Marinco este Romică Cupeş. În 2008, din Marinco SRL s-au retras Laurenţiu-Constantin Dincă şi Marian-Ionuţ Iordănescu. În 2007, deputatul Titi Chirilă, alături de Cătălin Pricop, au pus bazele SC Bestrecovery SRL, cu sediul în Iaşi. În 2008, l-au cooptat pe Laurenţiu-Constantin Dincă, iar în 2009 au suspendat activitatea societăţii. Menţionăm că numele lui Marian-Ionuţ Iordănescu, unul dintre foştii asociaţi ai SC Marinco SRL, apare pe lista mandatelor de aducere la DNA."
duminică, 1 mai 2011
“Inculpatul Voiculescu Gelu Voican a dat dovadă de sinceritate în timpul urmăririi penale” April 27th, 2011 ·
“Inculpatul Voiculescu Gelu Voican a dat dovadă de sinceritate în timpul urmăririi penale”
April 27th, 2011 · Comentati (Nu sunt comentarii)
"Marius Mioc [blogul lui Marius Mioc] [articolele acestui autor]"
- “Inculpatul Voiculescu Gelu Voican a dat dovadă de sinceritate în timpul urmăririi penale” | AlterMedia România (fondată 2002) (afişaţi pe Google Sidewiki)
← Gelu “748000 de euro” Voican: “Despre faptul că falsific deconturile, în afară de şeful meu, mai cunoşteau majoritatea colegilor mei”
← Gelu “748000 de euro” Voican: “Despre faptul că falsific deconturile, în afară de şeful meu, mai cunoşteau majoritatea colegilor mei”
cu referire la:"← Gelu “748000 de euro” Voican: “Despre faptul că falsific deconturile, în afară de şeful meu, mai cunoşteau majoritatea colegilor mei”"
- “Inculpatul Voiculescu Gelu Voican a dat dovadă de sinceritate în timpul urmăririi penale” | AlterMedia România (fondată 2002) (afişaţi pe Google Sidewiki)
vineri, 8 aprilie 2011
Paul Pârvu - după 20 de ani: Amintiri despre Radu Mazăre şi cine este de fapt „Măi, animalule!" (document)
Paul Pârvu - după 20 de ani
Amintiri despre Radu Mazăre şi cine este de fapt „Măi, animalule!" (document)
Vineri, 08 Aprilie 2011Lavinia SICLITARU
„Mă deranjează la Radu Mazăre că nu mai acţionează ca atunci când era şeful şi colegul nostru, nu mai putem să-l iubim la fel ca atunci şi să-l numim fratele nostru, al oamenilor de rând"
În urmă cu aproape 20 de ani, o expresie prezidenţială făcea ocolul României, din punctul de plecare Constanţa, iar „Măi, animalule!" a devenit istorie. „De ce strigi, bă, ca animalu'?" Aceasta este celebra replică a lui Ion Iliescu pe care a dat-o la Constanţa unui jurnalist, în timpul vizitei prilejuite de Ziua Marinei, pe 15 august 1992, acum 19 ani. Vorba de duh nu a fost uitată niciodată de cetăţeni, Iliescu fiind deseori numit şi preşedintele „Măi, animalule!". Misteriosul jurnalist căruia i-a fost adresată expresia a vorbit la Interviu Online despre perioada de început a presei libere din Constanţa, interval care se identifică vrând-nevrând şi cu construcţia unui personaj devenit peste timp primarul Constanţei, Radu Mazăre.
În urmă cu mai bine de 20 de ani, mai exact în martie 1990, Paul Pârvu intra în „redacţia" a ceea ce a însemnat săptămânalul Contrast - o cămăruţă mobilată cu lăzi goale de bere, în sediul fostei şcoli de partid, actualul sediu al Universităţii Maritime Constanţa. Acolo l-a cunoscut pe Radu, pe atunci un tânăr ca mulţi alţii, cu idealuri frumoase. Despre acea perioadă romantică a presei româneşti, Paul Pârvu îşi aminteşte cu nostalgie: „Subiectele se alegeau în '90 pe criteriul adevărului şi necesităţii pentru omul de rând, categorie din care făceam parte noi toţi, inclusiv patronii de presă. O şedinţă de sumar la Contrast sau în primul an al Telegrafului era un balamuc total, pentru că exista o sinceritate totală, mult romantism, voluntarism, de ce să nu o spunem: destul diletantism, dar ne simţeam bine, pentru că eram puri şi ne consideram un fel de salvatori ai neamului, haiduci ai vremurilor pe care le trăiam".
„Măi, animalule!" i-a oferit un loc de parlamentar, refuzat sec
Episodul „Măi, animalule!", care l-a făcut celebru în 1992, nu s-a fructificat la maniera la care v-aţi putea gândi. Deşi a fost ofertat de toate partidele cu excepţia celor de stânga sau care îi cântă în strună preşedintelui Iliescu, Paul Pârvu s-a ţinut departe de politică. „Mi s-a oferit în 1992 să candidez pe locuri eligibile pentru Parlament. I-am refuzat pe toţi şi nu regret, şi bine am făcut, ca să nu fiu şi eu acuzat acum că am omorât speranţa celor care credeau în partidele de dreapta". În legătură cu momentul 15 august 1992, Paul Pârvu rememorează: „Am căutat-o cu lumânarea, pentru că pentru noi, fie că ne numeam Mazăre, Pârvu, Băcanu sau oricine altcineva din presa românească, Iliescu era ceea ce zbieram noi în Piaţa Universităţii: „Iliescu, pentru noi, este Ceauşescu doi". Pentru mine, el a rămas aşa, pentru foştii mei colegi, se pare că nu. Întâmplarea în sine nu a fost deci chiar o întâmplare, nu l-am provocat pe preşedinte, deşi mi s-a tot sugerat în cele trei ore cât l-am aşteptat în faţa Prefecturii, pe 15 august 1992. Pur şi simplu nu am putut să mă abţin să nu-i arăt cât de mult apreciam faptul că ne fereşte de o prea bruscă trecere în normalitate. Nu mă aşteptam să fie atât de impresionat de insistenţa mea încât să mă trezesc cu el de gât, până în momentul în care a constatat că din buzunar tocmai îmi cădea o legitimaţie mare, galbenă, pe care scria PRESA.
Despre varianta episodului Radu Mazăre - „Măi, animalule!", Paul Pârvu spune că această versiune a apărut pe piaţă după ce Mazăre a devenit primar. „E adevărat că Radu Mazăre a participat şi el la acel eveniment, în calitatea sa de redactor- şef al Telegrafului. Fiind redactor-şef, era şi singurul care avea un aparat de fotografiat mai performant. Îi mulţumesc pe această cale că mi-a făcut nişte fotografii superbe, chiar dacă a ratat momentul în care Iliescu m-a luat de gât. Bine că nu l-a ratat şi fotograful oficial al redacţiei". Revenind la legătura dintre Mazăre şi apelativul „Măi, animalule!" , jurnalistul susţine că a observat şi el o repoziţionare a primarului faţă de acel episod, şi, mai ales, faţă de el, cel care a primit respectivul apelativ. „Totuşi, în puţinele discuţii private pe care le-am mai avut după ce a devenit primar, Radu Mazăre niciodată nu a făcut referire la acest subiect şi nici eu nu am făcut-o. Mi s-a părut că a încercat să ţină acest subiect într-o zonă gri, pe care eventual să-l folosească în treburile lor interne de partid sau în diferite dispute politice cu adversarii...".
Cum era ziaristul Radu Mazăre!?
Nu de puţine ori actualul primar s-a grăbit să dea lecţii de gazetărie noilor generaţii de ziarişti. L-am întrebat pe invitatul nostru cum l-a perceput el pe actualul primar, din redacţie, din postura de coleg. „Ca ziarist, copatron şi redactor-şef, până la momentul 1996, când a devenit deputat, Mazăre era fie „de pus la rană", fie insuportabil, dar recunosc că toţi eram cuceriţi şi ambiţionaţi de voluntarismul său, de ambiţia nemăsurată şi, atunci, de dorinţa sa de a fi apreciat şi iubit chiar, de cetăţeanul de rând". Paul Pârvu spune că „Mazăre se comporta nu ca un ziarist de teren sau de investigaţie, ci conform funcţiei: realiza concepţia ziarului, trasa obiective de genul „uite-l pe ală ce a făcut", mai târziu, totul transformându-se în „lasă-l pe ală că nu-i singurul şi e băiat bun". Despre ziaristul Mazăre, Paul spune: „Mai scria editoriale, unele mai reuşite, altele... noroc că scria rar în Telegraf". În schimb, actualul preşedinte al Consiliului Judeţean, Nicuşor Constantinescu, se pare că avea veleităţi reale în domeniu. În perioada Contrast, când erau foarte puţini în redacţie, adevăratul „big hunter" cum îi plăcea să fie numit, era Nicuşor Constantinescu. Strutinski a fost ceea ce este şi astăzi, omul cu finanţele...".
Vorbind despre relaţia presă-politic, ziarist-politician, ca temă a întâlnirii noastre online, i-am cerut colegului nostru să ne spună ce îl deranjează cel mai mult la un politician (n.r. cazul Mazăre pe care ai avut ocazia să-l cunoşti în dublă ipostază)... Răspunsul a fost unul pe care îl intuiam, pentru că Paul nu este singurul din vechea gardă care nu-l mai recunoaşte în atitudine pe cel care a fost odată ziaristul Mazăre: „Mă deranjează multe la politicieni, iar la Radu, în mod concret, mă deranjează că nu mai acţionează ca atunci când era şeful şi colegul nostru, nu mai putem să-l iubim la fel ca atunci şi să-l numim fratele nostru, al oamenilor de rând". Remarca este valabilă şi pentru Nicuşor Constantinescu. Mi-aş fi dorit ca ceea ce fac ei acum să fie în concordanţă deplină cu ceea ce ne doream cu toţii când ne blestemau politicienii anilor '90".
Mai multe puteţi citi >>aici<<
marți, 5 aprilie 2011
„Cade! Dă-te, bă, că cade!!!": Peste tot, în Constanţa, se prăbuşeşte ceva (galerie foto)
(520)
„Cade! Dă-te, bă, că cade!!!": Peste tot, în Constanţa, se prăbuşeşte ceva (galerie foto)
http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
„Cade! Dă-te, bă, că cade!!!"
Peste tot, în Constanţa, se prăbuşeşte ceva
(galerie foto)
Marti, 05 Aprilie 2011
Corina SAMOILA
"„Ceea ce am fost şi ce suntem, mâine nu vom mai fi" - Publius Ovidius Naso, Metamorfoze, XV
Cu cât mai triste ar fi fost Tristele lui Ovidiu dacă le-ar fi scris în această epocă a vechii cetăţi Tomis? Cât de trişti suntem noi văzând că oraşul în care trăim este pe cale să se prăbuşească?
Auzim mereu: „Am zece ani de mandat şi nimeni nu mă învaţă cum şi ce să fac", dar nu vedem decât tragicele urmări. Străzile Constanţei se surpă, malurile la fel, iar mândriile de altă dată, clădirile elegante şi înmiresmate de istorie ale Peninsulei, stau să cadă. Nepăsare, neştiinţă sau doar alte interese? Autorităţile locale se trezesc din adormire numai atunci când se întâmplă o tragedie. Iar noi, cei care păşim zilnic pe străzile oraşului, am învăţat, ca un mecanism de autoapărare, să nu mai vedem ruinele. Un imbold morbid ne ia, câteodată, ceaţa de pe ochi. Aşa cum s-a întâmplat acum cu omul care a murit strivit de gardul Cimitirului Central. Dar să ne imaginăm că s-ar fi surpat strada Traian.
Câţi oameni ar fi murit? Că ar fi căzut o bucată din tencuiala neîngrijitului Cazinou. Sau o frântură din geamul spart al unei clădiri pe care primăria şi primarul ei au concesionat-o unor prieteni israelieni. Tocmai atunci când o mamă îşi plimba liniştită copilul pe faleza din faţa celui numit simbolul Constanţei. Cum am fi reacţionat noi, ca entitate, dacă micuţul din căruciorul imaginar ar fi murit strivit de o bucată de... istorie?! Cu aşa simboluri... ce oraş avem? Ne mândrim cu ruine, cu ctitoriri din alte vremuri, cu asfalt care se găureşte peste noapte. Noi ce am realizat, cum am înfrumuseţat oraşul, cum am pus umărul la dezvoltarea lui? Peninsula a devenit parcă un oraş al fantomelor. Te aştepţi ca suflete care nu-şi găsesc liniştea în viaţa de apoi să-ţi sară în faţă şi să-ţi reproşeze că ceea ce a fost odată o casă elegantă, cu stil şi mândrie, acum a devenit o ruină. Treci pe străduţele întortocheate ale oraşului vechi până ajungi la Cazinoul dezolant. Din port, în depărtare, vezi „inima" străzii Traian şi nu ştii dacă în faţă ai porţile Mordorului, malefica cetate din „Stăpânul Inelelor", sau intrarea în măruntaiele Iadului. Ţi-aduci aminte fără să vrei de strada Cărămidari, cea căzută în mare, dar pe care autorităţile locale încă retrocedează terenuri. Mai departe, la Poarta V a Portului, taluzul se surpă şi pare a nu se mai opri din alunecare. Situaţia este identică şi în Faleză Nord, sub nasul consilierilor şi al cartierului lor, sub ochii bogătaşilor oraşului şi al străinilor care vin (cică) să ne înfrumuseţeze ţara. Acolo, marea spală ceea ce a fost odată, pe vremea hulitului Ceauşescu, o frumoasă promenadă.
Da, a căzut gardul cimitirului. A murit un om. Ce se va mai prăbuşi? Şi câţi oameni trebuie să moară pentru a vedea că, de fapt, oraşul se dărâmă?
PS: Neavând pretenţia că am surprins totul, rugăm cititorii să ne trimită imagini şi informaţii cu alte zone în care ceva din Constanţa se prăbuşeşte.
"