Ce e un om , ori un an ,sau un mileniu? Toate trecătoare luate implacabil de valul timpului și cu valul laolată se vor risipi înghțite câte unul în câte unul în uitarea neagră a orizontului din zare care va fi în briză mării fără tine . D.Sin.
“Inculpatul Voiculescu Gelu Voican a dat dovadă de sinceritate în timpul urmăririi penale”
April 27th, 2011 · Comentati (Nu sunt comentarii)
"Marius Mioc [blogul lui Marius Mioc] [articolele acestui autor]"
- “Inculpatul Voiculescu Gelu Voican a dat dovadă de sinceritate în timpul urmăririi penale” | AlterMedia România (fondată 2002) (afişaţi pe Google Sidewiki)
← Gelu “748000 de euro” Voican: “Despre faptul că falsific deconturile, în afară de şeful meu, mai cunoşteau majoritatea colegilor mei”
cu referire la:"← Gelu “748000 de euro” Voican: “Despre faptul că falsific deconturile, în afară de şeful meu, mai cunoşteau majoritatea colegilor mei”"
- “Inculpatul Voiculescu Gelu Voican a dat dovadă de sinceritate în timpul urmăririi penale” | AlterMedia România (fondată 2002) (afişaţi pe Google Sidewiki)
„Mă deranjează la Radu Mazăre că nu mai acţionează ca atunci când era şeful şi colegul nostru, nu mai putem să-l iubim la fel ca atunci şi să-l numim fratele nostru, al oamenilor de rând"
În urmă cu aproape 20 de ani, o expresie prezidenţială făcea ocolul României, din punctul de plecare Constanţa, iar „Măi, animalule!" a devenit istorie. „De ce strigi, bă, ca animalu'?" Aceasta este celebra replică a lui Ion Iliescu pe care a dat-o la Constanţa unui jurnalist, în timpul vizitei prilejuite de Ziua Marinei, pe 15 august 1992, acum 19 ani. Vorba de duh nu a fost uitată niciodată de cetăţeni, Iliescu fiind deseori numit şi preşedintele „Măi, animalule!". Misteriosul jurnalist căruia i-a fost adresată expresia a vorbit la Interviu Online despre perioada de început a presei libere din Constanţa, interval care se identifică vrând-nevrând şi cu construcţia unui personaj devenit peste timp primarul Constanţei, Radu Mazăre.
În urmă cu mai bine de 20 de ani, mai exact în martie 1990, Paul Pârvu intra în „redacţia" a ceea ce a însemnat săptămânalul Contrast - o cămăruţă mobilată cu lăzi goale de bere, în sediul fostei şcoli de partid, actualul sediu al Universităţii Maritime Constanţa. Acolo l-a cunoscut pe Radu, pe atunci un tânăr ca mulţi alţii, cu idealuri frumoase. Despre acea perioadă romantică a presei româneşti, Paul Pârvu îşi aminteşte cu nostalgie: „Subiectele se alegeau în '90 pe criteriul adevărului şi necesităţii pentru omul de rând, categorie din care făceam parte noi toţi, inclusiv patronii de presă. O şedinţă de sumar la Contrast sau în primul an al Telegrafului era un balamuc total, pentru că exista o sinceritate totală, mult romantism, voluntarism, de ce să nu o spunem: destul diletantism, dar ne simţeam bine, pentru că eram puri şi ne consideram un fel de salvatori ai neamului, haiduci ai vremurilor pe care le trăiam".
„Măi, animalule!" i-a oferit un loc de parlamentar, refuzat sec
Episodul „Măi, animalule!", care l-a făcut celebru în 1992, nu s-a fructificat la maniera la care v-aţi putea gândi. Deşi a fost ofertat de toate partidele cu excepţia celor de stânga sau care îi cântă în strună preşedintelui Iliescu, Paul Pârvu s-a ţinut departe de politică. „Mi s-a oferit în 1992 să candidez pe locuri eligibile pentru Parlament. I-am refuzat pe toţi şi nu regret, şi bine am făcut, ca să nu fiu şi eu acuzat acum că am omorât speranţa celor care credeau în partidele de dreapta". În legătură cu momentul 15 august 1992, Paul Pârvu rememorează: „Am căutat-o cu lumânarea, pentru că pentru noi, fie că ne numeam Mazăre, Pârvu, Băcanu sau oricine altcineva din presa românească, Iliescu era ceea ce zbieram noi în Piaţa Universităţii: „Iliescu, pentru noi, este Ceauşescu doi". Pentru mine, el a rămas aşa, pentru foştii mei colegi, se pare că nu. Întâmplarea în sine nu a fost deci chiar o întâmplare, nu l-am provocat pe preşedinte, deşi mi s-a tot sugerat în cele trei ore cât l-am aşteptat în faţa Prefecturii, pe 15 august 1992. Pur şi simplu nu am putut să mă abţin să nu-i arăt cât de mult apreciam faptul că ne fereşte de o prea bruscă trecere în normalitate. Nu mă aşteptam să fie atât de impresionat de insistenţa mea încât să mă trezesc cu el de gât, până în momentul în care a constatat că din buzunar tocmai îmi cădea o legitimaţie mare, galbenă, pe care scria PRESA.
Despre varianta episodului Radu Mazăre - „Măi, animalule!", Paul Pârvu spune că această versiune a apărut pe piaţă după ce Mazăre a devenit primar. „E adevărat că Radu Mazăre a participat şi el la acel eveniment, în calitatea sa de redactor- şef al Telegrafului. Fiind redactor-şef, era şi singurul care avea un aparat de fotografiat mai performant. Îi mulţumesc pe această cale că mi-a făcut nişte fotografii superbe, chiar dacă a ratat momentul în care Iliescu m-a luat de gât. Bine că nu l-a ratat şi fotograful oficial al redacţiei". Revenind la legătura dintre Mazăre şi apelativul „Măi, animalule!" , jurnalistul susţine că a observat şi el o repoziţionare a primarului faţă de acel episod, şi, mai ales, faţă de el, cel care a primit respectivul apelativ. „Totuşi, în puţinele discuţii private pe care le-am mai avut după ce a devenit primar, Radu Mazăre niciodată nu a făcut referire la acest subiect şi nici eu nu am făcut-o. Mi s-a părut că a încercat să ţină acest subiect într-o zonă gri, pe care eventual să-l folosească în treburile lor interne de partid sau în diferite dispute politice cu adversarii...".
Cum era ziaristul Radu Mazăre!?
Nu de puţine ori actualul primar s-a grăbit să dea lecţii de gazetărie noilor generaţii de ziarişti. L-am întrebat pe invitatul nostru cum l-a perceput el pe actualul primar, din redacţie, din postura de coleg. „Ca ziarist, copatron şi redactor-şef, până la momentul 1996, când a devenit deputat, Mazăre era fie „de pus la rană", fie insuportabil, dar recunosc că toţi eram cuceriţi şi ambiţionaţi de voluntarismul său, de ambiţia nemăsurată şi, atunci, de dorinţa sa de a fi apreciat şi iubit chiar, de cetăţeanul de rând". Paul Pârvu spune că „Mazăre se comporta nu ca un ziarist de teren sau de investigaţie, ci conform funcţiei: realiza concepţia ziarului, trasa obiective de genul „uite-l pe ală ce a făcut", mai târziu, totul transformându-se în „lasă-l pe ală că nu-i singurul şi e băiat bun". Despre ziaristul Mazăre, Paul spune: „Mai scria editoriale, unele mai reuşite, altele... noroc că scria rar în Telegraf". În schimb, actualul preşedinte al Consiliului Judeţean, Nicuşor Constantinescu, se pare că avea veleităţi reale în domeniu. În perioada Contrast, când erau foarte puţini în redacţie, adevăratul „big hunter" cum îi plăcea să fie numit, era Nicuşor Constantinescu. Strutinski a fost ceea ce este şi astăzi, omul cu finanţele...".
Vorbind despre relaţia presă-politic, ziarist-politician, ca temă a întâlnirii noastre online, i-am cerut colegului nostru să ne spună ce îl deranjează cel mai mult la un politician (n.r. cazul Mazăre pe care ai avut ocazia să-l cunoşti în dublă ipostază)... Răspunsul a fost unul pe care îl intuiam, pentru că Paul nu este singurul din vechea gardă care nu-l mai recunoaşte în atitudine pe cel care a fost odată ziaristul Mazăre: „Mă deranjează multe la politicieni, iar la Radu, în mod concret, mă deranjează că nu mai acţionează ca atunci când era şeful şi colegul nostru, nu mai putem să-l iubim la fel ca atunci şi să-l numim fratele nostru, al oamenilor de rând". Remarca este valabilă şi pentru Nicuşor Constantinescu. Mi-aş fi dorit ca ceea ce fac ei acum să fie în concordanţă deplină cu ceea ce ne doream cu toţii când ne blestemau politicienii anilor '90".
Mai multe puteţi citi >>aici<<
Cu cât mai triste ar fi fost Tristele lui Ovidiu dacă le-ar fi scris în această epocă a vechii cetăţi Tomis? Cât de trişti suntem noi văzând că oraşul în care trăim este pe cale să se prăbuşească?
Auzim mereu: „Am zece ani de mandat şi nimeni nu mă învaţă cum şi ce să fac", dar nu vedem decât tragicele urmări. Străzile Constanţei se surpă, malurile la fel, iar mândriile de altă dată, clădirile elegante şi înmiresmate de istorie ale Peninsulei, stau să cadă. Nepăsare, neştiinţă sau doar alte interese? Autorităţile locale se trezesc din adormire numai atunci când se întâmplă o tragedie. Iar noi, cei care păşim zilnic pe străzile oraşului, am învăţat, ca un mecanism de autoapărare, să nu mai vedem ruinele. Un imbold morbid ne ia, câteodată, ceaţa de pe ochi. Aşa cum s-a întâmplat acum cu omul care a murit strivit de gardul Cimitirului Central. Dar să ne imaginăm că s-ar fi surpat strada Traian.
Câţi oameni ar fi murit? Că ar fi căzut o bucată din tencuiala neîngrijitului Cazinou. Sau o frântură din geamul spart al unei clădiri pe care primăria şi primarul ei au concesionat-o unor prieteni israelieni. Tocmai atunci când o mamă îşi plimba liniştită copilul pe faleza din faţa celui numit simbolul Constanţei. Cum am fi reacţionat noi, ca entitate, dacă micuţul din căruciorul imaginar ar fi murit strivit de o bucată de... istorie?! Cu aşa simboluri... ce oraş avem? Ne mândrim cu ruine, cu ctitoriri din alte vremuri, cu asfalt care se găureşte peste noapte. Noi ce am realizat, cum am înfrumuseţat oraşul, cum am pus umărul la dezvoltarea lui? Peninsula a devenit parcă un oraş al fantomelor. Te aştepţi ca suflete care nu-şi găsesc liniştea în viaţa de apoi să-ţi sară în faţă şi să-ţi reproşeze că ceea ce a fost odată o casă elegantă, cu stil şi mândrie, acum a devenit o ruină. Treci pe străduţele întortocheate ale oraşului vechi până ajungi la Cazinoul dezolant. Din port, în depărtare, vezi „inima" străzii Traian şi nu ştii dacă în faţă ai porţile Mordorului, malefica cetate din „Stăpânul Inelelor", sau intrarea în măruntaiele Iadului. Ţi-aduci aminte fără să vrei de strada Cărămidari, cea căzută în mare, dar pe care autorităţile locale încă retrocedează terenuri. Mai departe, la Poarta V a Portului, taluzul se surpă şi pare a nu se mai opri din alunecare. Situaţia este identică şi în Faleză Nord, sub nasul consilierilor şi al cartierului lor, sub ochii bogătaşilor oraşului şi al străinilor care vin (cică) să ne înfrumuseţeze ţara. Acolo, marea spală ceea ce a fost odată, pe vremea hulitului Ceauşescu, o frumoasă promenadă.
Da, a căzut gardul cimitirului. A murit un om. Ce se va mai prăbuşi? Şi câţi oameni trebuie să moară pentru a vedea că, de fapt, oraşul se dărâmă?
PS: Neavând pretenţia că am surprins totul, rugăm cititorii să ne trimită imagini şi informaţii cu alte zone în care ceva din Constanţa se prăbuşeşte.
"
 |
| " Sin - Astăzi, suntem depunerea documentelor pentru a lansa campania noastră 2012. Facem acest lucru acum, deoarece noi credem în politica nu începe cu reclame TV scumpe sau extravagante, dar cu tine - cu oameni organizarea de bloc-de-bloc, să vorbesc cu vecinii, co-lucrătorilor, şi prieteni. Şi acest tip de campanie are nevoie de timp pentru a construi. Deci, chiar dacă eu sunt concentrat la locul de muncă mi-ai ales să faci, şi rasa nu poate ajunge la viteză maximă pentru un an sau mai mult, activitatea de stabilire a fundaţiei pentru campania noastră trebuie să înceapă de astăzi. Am ştiut întotdeauna că schimbările de durată nu va veni rapid sau uşor. Ea niciodată nu. Dar, ca administraţia mea şi oameni în întreaga ţară lupta pentru a proteja progresele pe care le-am făcut - şi să facă mai multe - de asemenea, avem nevoie pentru a începe mobilizarea pentru 2012, cu mult înainte de timp vine pentru mine, pentru a începe campania electorală în serios. Aşa cum am lua acest pas, aş dori să vă împărtăşesc un video care dispune de unii oameni ca tine care sunt ajută să deschidă calea în această călătorie. Vă rugăm să luaţi un moment pentru a viziona:  În următoarele zile, suporterii ca tine forjare va începe o nouă organizaţie pe care vom construi împreună în oraşe şi oraşe din ţară. Şi voi nevoie de tine pentru a ajuta la forma planul nostru ca vom crea o campanie care este mai departe ajunge, mai concentrat, si mai inovatoare decât orice am construit înainte. Vom începe prin a face ceva fără precedent: coordonarea milioane de unu-la-unu conversaţii între suporterii în fiecare stat singur, reconectarea prieteni vechi, cele inspira noi să se alăture cauzei, şi ne pregateste pentru lupta de anul viitor. Acest lucru va fi campania mea finală, cel puţin ca un candidat. Dar cauza de a face o diferenţă de durată pentru familiile noastre, comunităţile noastre, şi ţara noastră nu a fost niciodată despre o persoană. Şi se va reuşi doar dacă lucrăm împreună. Nu va fi mult mai mult să vină ca se desfasoara cursa. Astăzi, pur şi simplu să ne că eşti în a ne ajuta să înceapă, şi răspândit apoi cuvântul: http://my.barackobama.com/2012 Vă mulţumesc, Barack " |
 |
 |
| Contribuţiile sau cadouri pentru Obama pentru America nu sunt deductibile fiscal. |
Politic Chiru - „Mazăre, ca şi Hitler, va deveni o pată neagră şi urâtă, după 2012" Chiru - „Mazăre, ca şi Hitler, va deveni o pată neagră şi urâtă, după 2012" |
Print
Christian Gigi Chiru a anunţat ieri că îl dă în judecată pe Radu Mazăre pentru jignirile aduse şi că îi va cere despăgubiri în valoare de un milion de euro, bani pe care-i va folosi să repare gardurile de la cimitirele Constanţei Preşedintele organizaţiei judeţene a PDL Constanţa, Gigi Chiru, a anunţat ieri că îl va da în judecată pe primarul Constanţei pentru jignirile ce i-au fost aduse.
„Vreau să-i dau nişte veşti domnului primar Măzărică, pentru că aşa îi voi spune de acum înainte, acest mic nazist al vremurilor noastre. El a demonstrat că este nazist, iar acum arată că este şi rasist. Este pentru a doua oară când mă atacă public, şi neprovocat. Îl anunţ că îl voi da în judecată şi îi voi cere un milion de euro despăgubiri, iar de acei bani voi repara gardurile cimitirelor din Constanţa", a declarat Christian Gigi Chiru. Şeful democrat-liberalilor constănţeni este de părere că prin jignirile ce i-au fost adresate, Mazăre ar încerca să distragă atenţia de la subiectul gardului ucigaş de la Cimitirul Central care s-a prăbuşit peste doi oameni, pe unul dintre ei omorându-l. Cu acest prilej, Chiru l-a înştiinţat pe Mazăre că nu este ţigan, invitându-l să demonstreze în instanţă că ar fi, pentru a-şi susţine afirmaţiile.
„Originile mele sunt pur româneşti"
Gigi Chiru şi-a reiterat afirmaţiile potrivit cărora speră ca în 2012 Constanţa să scape de administraţia Mazăre. „Aşa cum Hitler a devenit o pată neagră în istorie, sper ca şi Mazăre să devină o pată neagră şi urâtă după alegerile locale din 2012", a declarat democrat-liberalul. Chiru a precizat că va face toate demersurile pentru „corijarea" lui Mazăre, întrucât este convins că primarul va continua în acelaşi stil. „Am crezut că prima oară a fost un accident , însă a doua oară a spus cuvântul «ţigan» de trei ori în două minute", a adăugat democrat-liberalul.
Antecedente
Reamintim că prima jignire adresată de Mazăre şefului PDL Constanţa a avut loc pe 7 februarie, atunci când, în emisiunea Reporter de la TV Neptun, edilul a vorbit în acelaşi registru despre Chiru: „S-au dus pe la ţiganu' ăsta de la ISC (Inspectoratul de Stat în Construcţii), pe la Chiru, care nu ştie ce să facă decât să blocheze orice construcţie...". Ca urmare a acestor declaraţii, postul de televiziune a fost somat public de către Consiliul Naţional al Audiovizualului. Mai precis, prin decizia nr. 230 din 3 martie a.c., CNA a sancţionat SC SOTI Cable Neptun SRL pentru TV Neptun, din pricina injuriilor. Consiliul a considerat că prezentatoarea emisiunii ar fi trebuit să intervină şi să-l atenţioneze pe invitatul emisiunii de ştiri că o asemenea atitudine contravine legislaţiei audiovizuale. Or, aceasta nu a avut nicio reacţie din care să reiasă măcar că dezaprobă folosirea unui limbaj injurios de către invitat. „Atitudinea permisivă a prezentatoarei emisiunii a condus, implicit, la încălcarea dreptului la imagine al persoanei la adresa căreia dl. primar Radu Mazăre s-a referit în termeni injurioşi", se arată în decizia CNA.
şi jurnalista Ioana Ene ( "Revolutia nesimtirii a invins")
CLASA POLITICĂ DIN ROMÂNIA INTRE PARADOX SI IMPOSTURĂ DE LA STING LA DREAPTA SI RETUR !
"suficient de scurt ca sa fie atragator si suficient de lung ca sa acopere totul"a preluat-o prin "copiere" mediocrul intelectual utecilă de la premierul aliantei DA , adică de Trădiceanu copiată si de acesta după "Goagăl" halal premieri de dreapta mai are ROMÂNIA in competitie cu "capitalistii " de stinga ai "capitalismului de cumetrie " care culmea sint condusi de un presedinte de onoare care a fost cominternist de cap să vă fie la toti...("n")
Ghiciţi pe cine aleg şi care-i profesionistul ?
Sursă caricatură :
Pozitia lui Jup
Caricatura lui Jup - Boc, cravata violet si Avram Iancu