Ce e un om , ori un an ,sau un mileniu?
Toate trecătoare luate implacabil de valul timpului
și cu valul laolată se vor risipi
înghțite câte unul în câte unul în uitarea neagră a orizontului din zare care va fi în briză mării fără tine .
D.Sin.
Poreclă Sile this Millennium Pseudonime sile_this_millennium
Probabil nu vă interesează. Şi totuşi, dacă vreţi să ştiţi cum arată schiţa desenată zilele trecute de cvartetul Ponta-Iliescu-Năstase-Dragnea, daţi un click aici. Că în altă parte cu siguranţă n-o veţi mai găsi.
Prim-ministru: Victor Ponta
Administraţie, Interne şi Dezvoltare Regională: Liviu Dragnea
Afaceri Externe: Titus Corlăţean
Finanţe: Viorel Ştefan
Jusţiţie: Ioan Chelaru
Apărare şi Securitate Naţională: Radu Moldovan
Educaţie, Cercetare, Tineret şi Sport: Nicolae Bănicioiu
Cultură, Culte şi Minorităţi: Octavian Ştireanu
Agricultură şi Dezvoltare Regională: Victor Surdu
Industrie, Comerţ, Turism şi Mediu de Afaceri: Iulian Iancu
Israelienii care au concesionat în 2007 Cazinoul Constanţa caută disperaţi soluţii pentru a ieşi din afacerea care i-a costat până acum 560.000 de euro, fără a beneficia de nimic în schimb, cu excepţia imaginii şifonate şi a oprobiului public. Astfel, în timp ce Primăria anunţa recent că a dat un ultimatum concesionarilor, afaceriştii israelieni de la Queen Investments Inc SRL cautp, la rândul lor, soluţii pentru a scăpa de monumentul simbol al Constanţei. Informaţiile sunt cât se poate de oficiale, chiar dacă nu au fost aduse la cunoştinţa autorităţilor române. Este vorba despre raportul înfăţişat în luna august acţionarilor de la Queenco Leisure International Ltd, compania israeliană care deţine cazinouri în toate colţurile lumii, inclusiv în România, prin SRL-ul Queen Investments. Conducerea companiei, care înregistra în iunie 2010 un profit net de aproape 12,5 milioane de euro, a anunţat măsuri drastice de reducere a cheltuielilor şi revizuirea tuturor proiectelor de invetiţii, printre care şi modernizarea Cazinoului Constanţa.
Proprietăţi scoase la vânzare
Pentru a face rost de bani, Queenco Leisure a scos la vânzare câteva din proprietăţile sale, achiziţionate iniţial ca parte a proiectelor lor de investiţii. Astfel, cei interesaţi pot cumpăra clădirea Manu, din Bucureşti (acolo unde israelienii deţin Casino Palace şi Casa Vernescu), un fost cinema din Sofia, altul din Varna, dar şi un kilometru pătrat de teren intravilan în Constanţa. Afaceriştii nu spun unde este amplasat imensul teren şi nici cât costă, dar pe această locaţie trebuia să se ridice un hotel de cinci stele şi un centru comercial, special pentru clienţii virtualului Casino Constanţa. Cât despre momumentul în sine, intenţia israelienilor este clară, chiar dacă nu o spun răspicat. Queenco „examinează posibilitatea de a schimba sau a duce până la capăt obligaţiile asumate prin contractul de concesionare pe 49,5 ani”, se arată în raportul înfîţişat acţionarilor. Cum, însă, anunţă în paralel vânzarea terenului de 10.000 de metri pătraţi, care urma să deservească Casinoul, devine evident că se merge pe ideea renunţării la contract. Mai este şi varianta renegocierii termenilor, după cum se poate vedea, dar Casinoul arată deja mult prea rău pentru ca israelienilor să li se mai poate permite prea mult timp până se hotărăsc să se apuce de treabă. Nu se ştie de ce Casinoul Constanţa a devenit atât de neinteresant pentru israelieni, din moment ce Queenco are de gând să ducă până la capăt investiţii mult mai mari, precum un cazino şi o staţiune turistică în Cambodgia şi centrul de distracţii SaSaZu din Praga, după cum se arată în acelaşi raport al companiei.
Profit în ciuda crizei
Pe de altă parte, în ciuda crizei şi a problemelor financiare din toată lumea, conducerea companiei a arătat acţionarilor că, la finele lui iunie 2010, exista un profit net de 4 milioane de euro la Casino Loutraki (Grecia), 1,3 milioane de euro la Casino Rodos (Grecia), 2 milioane de euro la Casino Palace (Bucureşti) şi 5,1 milioane euro la Casino Belgrad (Serbia). Unul din fondatorii Queenco şi cel care a mijlocit toate afacerile companiei în România este Fredy Robinson, băcăuanul supranumit la un moment dat regele cazinourilor. Robinson a dezvoltat în România afaceri de zeci de milioane de euro, de la marmură la telecomunicaţii şi de la cazinouri la bănci. Româno-israelianul este acuzat că a păgubit statul român cu câteva zeci de miliarde de lei, de referinţă fiind cazul Băncii Dacia Felix. De altfel, afacerile necurate din România l-au costat libertatea în Israel, Fredy şi Oded Lior Robinson fiind arestaţi în 2008 pentru diverse fraude. Pe 26.05.2009, Fredy Robinson a demisionat de la conducerea Queenco Leisure, dar a rămas acţionar semnificativ, cu 6,8% din acţiunile companiei.
Solicitarea privind încuviinţarea executării silite a municipiului va fi analizată astăzi de magistraţii Judecătoriei Constanţa
Municipiul Constanţa, la un pas de executare silită. Cel care cere executarea silită a oraşului condus de Radu Mazăre este nimeni altul decât Constantin Lahovary, ultimul descendent în viaţă al prestigioasei familii de politicieni români. De menţionat că nu este pentru prima dată când descendentul familiei Lahovary atrage atenţia presei, aflându-se în litigiu cu administraţia locală a unei urbe.
În luna iunie 2010, Constantin Lahovary a anunţat că va depune plângere penală împotriva familiei primarului Sectorului 5, Marian Vanghelie. Acuzaţiile pe care bărbatul i le aducea primarului erau de profanare de morminte. Potrivit presei centrale, străbunicul său a fost unchiul lui Iacob Lahovary, cel ale cărui rămăşiţe ar fi dispărut de la Cimitirul Bellu, făcând astfel loc rudelor edilului. Revenind la litigiul cu municipalitatea constănţeană, pe rolul Secţiei civile a Judecătoriei Constanţa a fost înregistrat dosarul cu numărul 38719/212/2010, în care Constantin Lahovary solicită instanţei încuviinţarea executării silite a creditorului Municipiul Constanţa prin Primar. Mai exact, bărbatul s-a adresat judecătorilor constănţeni pentru a investi cu formulă executorie sentinţa civilă numărul 1332/14.12.2009, pronunţată în dosarul 3517/118/2008 al Tribunalului Constanţa, prin care judecătorii au decis restituirea în natură către Constantin Lahovary a unui imobil situat în zona veche a Constanţei. Concret, este vorba despre un teren de pe strada Callatis, despre care instanţa a stabilit că i-a aparţinut iniţial lui Mihai Şuţu, fiind trecut în proprietatea statului prin Decretul cu numărul 712/1966 şi luat în primire prin procesul verbal din 25 februarie 1967, proces verbal transmis către Notariatul de Stat al Regiunii Dobrogea sub numărul 500/18 mai 1967.
Şi-a câştigat terenul în instanţă
Atâta doar că, la rândul său, Mihai Şuţu a menţionat în testamentul întocmit pe 24 octombrie 1928 că transmite proprietatea asupra imobilului respectiv către moştenitorul său, Ion Gligore Lahovary. Calitatea de moştenitor i-a fost atestată acestuia prin certificatul de moştenitor nr. 466/1977 de către Notariatul de Stat al Sectorului 1 Bucureşti. În calitate de moştenitor al lui Ion Gligore Lahovary, Constantin Lahovary a notificat Primăria Municipiului Constanţa pe 10 august 2001, prin notificarea nr. 107536, cu privire la terenul situat pe strada Callatis, în Constanţa, însă nu a primit răspuns. Sătul să tot aştepte, descendentul familiei Lahovary şi-a luat soarta în mâini şi s-a adresat judecătorilor Tribunalului Constanţa pentru a-i face dreptate. În cele din urmă, la capătul unui proces care a durat mai bine de un an de zile, Constantin Lahovary a obţinut în instanţă dreptatea căutată: magistraţii Tribunalului Constanţa i-au admis acţiunea deschisă în baza Legii 10/2001 şi au dispus restituirea în natură a imobilului situat pe strada Callatis, din zona veche a Constanţei. Nemulţumiţi că au pierdut în faţa lui Lahovary, reprezentanţii Primăriei Constanţa au atacat decizia în apel, acesta fiind însă respins de Curtea de Apel Constanţa, pe data de 23 iunie 2010. Pe 5 august, dosarul a fost înregistrat pe rolul Secţiei civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, după ce reprezentanţii Primăriei Constanţa au atacat în recurs decizia instanţei. Termenul de judecată a fost stabilit pentru data de 7 aprilie 2011.