Taierea capului Sfantului Ioan Botezatorul - zi de post

Taierea capului Sfantului Ioan Botezatorul - zi de post

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

Taierea capului Sfantului Ioan Botezatorul este praznuita pe 29 august.
Este ultima mare sarbatoare din anul bisericesc,
pentru ca pe 1 septembrie incepe un nou an.
Ziua Taierii capului Sfantului Ioan Botezatorul
este o zi de post.

Ni se cere sa postim in aceasta zi,
pe de o parte
ca sa nu ne asemanam cu Irod,
care din cauza ospatului fara masura,
a cerut ca Salomeea sa-i danseze
si drept rasplata i-a oferit
capul
Sfantului Ioan Botezatorul,
iar pe de alta parte,
ca sa ne asemanam cu viata
infranata a lui Ioan.

Sfantul Ioan Botezatorul

Sfantul Ioan Botezatorul s-a nascut in cetatea Orini, in familia preotului Zaharia. Elisabeta, mama sa, era descendenta a semintiei lui Aaron. Nasterea prorocului Ioan s-a petrecut cu sase luni inaintea nasterii lui Iisus. Nasterea sa a fost vestita de catre ingerul Gavriil lui Zaharia, in timp ce acesta slujea la templu. Pentru ca nu va da crezare celor vestite de ingerul Gavriil, Zaharia va ramane mut pana la punerea numelui fiului sau.

Exista o lunga perioada din viata Sfantului Ioan Botezatorul despre care nu avem informatii. Cunoastem ca s-a retras in pustiu, unde a dus o viata de aspre nevointe, pana in momentul in care a primit porunca sa inceapa sa predice. Rolul lui Ioan nu a fost numai acela de a pregati poporul pentru venirea lui Hristos, ci si acela de a-L descoperi lumii ca Mesia si Fiul lui Dumnezeu.

Taierea capului Sfantului Ioan Botezatorul

Din Evanghelie cunoastem ca Irod, la un ospat prilejuit de sarbatorirea zilei de nastere, a taiat capul Sfantului Ioan Botezatorul, la cererea Irodiadei. In acea vreme, Sfantul Ioan era intemnitat in castelul lui Irod de la Maherus. Ioan il mustrase pe Irod pentru traiul lui nelegiuit cu Irodiada, care era sotia fratelui sau. In ura ei de moarte, Irodiada a sfatuit-o pe Salomeea, fiica ei, care dansase si placuse oaspetilor si indeosebi lui Irod, sa ceara de la acesta capul Botezatorului ca rasplata.

Intelesul duhovnicesc al imbracamintei si hranei Sfantului Ioan Botezatorul

Din Evanghelia dupa Marcu, aflam ca Sfantul Ioan Botezatorul era imbracat in haina din par de camila, incins cu o curea de piele si ca se hranea cu lacuste si miere salbatica.

Camila poate simboliza atat curatia, cat si necuratia. Daca in Vechiul Testament ea putea fi privita ca un animal curat pentru ca era rumegator, ea putea fi vazuta si ca necurata, daca tinem seama ca avea copita despicata. Daca ramanem la prima semnificatie, cea de animal curat, camila simbolizeaza poporul ales, in timp ce necuratia prefigura neamurile pagane.

Faptul ca Ioan purta o haina din par de camila, simbolizeaza chemarea evreilor si a paganilor la Hristos.

Cureaua, provenita de la un animal mort, semnifica prin incingerea cu ea, omorarea patimilor.

Cat priveste hrana sa, trebuie sa stim ca albinele si lacustele erau considerate a fi curate in Vechiul Testament, semn ca Ioan se hranea doar cu cele placute Domnului.

Traditii si obiceiuri in ziua praznuirii sarbatorii Taierea capului Sfantului Ioan Botezatorul

In ziua de 29 august, cand praznuim Taierea capului Sfantului Ioan Botezatorul, exista credinta in popor ca nu trebuie sa se foloseasca cutitul, totul se rupea cu mana. In popor se vorbea si de inceperea unui post, numit "de la cruce pana la cruce", un post care tinea pana pe 14 septembrie (Inaltarea Sfintei Cruci), neconsemnat in calendarul crestin, care avea rolul de a-i curati pe cei care au savarsit omoruri sau alte pacate grave.

Tot in popor era intalnita si interdictia de a taia si manca fructe si legume cu forma rotunda, de exemplu pepenele nu era consumat in aceasta zi.

Sarbatorile inchinate Sfantului Ioan Botezatorul

Biserica a inchinat lui Ioan sase sarbatori: zamislirea lui (23 septembrie), nasterea (24 iunie), soborul lui (7 ianuarie), taierea capului (29 august), prima si a doua aflare a capului lui (24 februarie) si a treia aflare a capului sau (25 mai).

Adrian Cocosila

Calendar Ortodox

Cădem pe rînd ca nişte poame coapte (Colaj)

[Photo :"serene" search StumbleUpon]
Cădem pe rînd ca nişte poame coapte


http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

Cădem pe rînd ca nişte poame coapte

"Cădem pe rînd ca nişte poame coapte din „raiul satului natal ” în praful „iadului din comuna globală”… (microeseu cu idei păşunist-paseiste ) de Red Sexton (Colaj)

• Postat de Dimitrio în Iulie 6, 2010 la 1:30pm
• Vezi Blogul meu

Opţiunile Administratorului

• Editare Comentariu
• Editare file proprii
Renunţare
• Ştergere Comentariu
• Editează postările de blog

marți, 6 iulie 2010

(microeseu cu idei păşunist-paseiste )

"Cădem pe rînd ca nişte poame coapte din „raiul satului natal ” în praful
„iadului din comuna globală”….

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yo...

"Cădem pe rînd ca nişte poame coapte din , „raiul satului natal ” in praful „iadului din satul global”…."

Enciclopediştii vremurilor noi privesc la românul profund ca la un mistic , iubitor de sfinte moaşte naţionale cu „scheletul lui Eminescu” nelipsit din „dulapul fiecărui român vechi care se respectă” , cu „Mioriţa „moartă-n beci cu ochii bulbucaţi spre ciobanul păstor iubit ,etichetat ca „ mason „ asemenea lui Iancu de Hunedoara - si luceafăr - Ron stea etalon în loc de leu în toiul nopţii faraonice CLONATĂ c-o populaţie de RRONI din Ţiganiada lui Budai … Mioriţa care în comunismul tîrziu a fost înlocuită de intelectualii „disidenţi ” - cu voie de la Secu şi de la Gogu KGB - cu „capră din vecini” MOARTĂ şi ea după operaţiile ciobanului muscal Gorbi…şi cu „ Ana ” dispărută-n zid ca „făcătura” Elodia … iar in clopotniţa credinţei cu un Meşter Manole cu calfe şi zidari deci „mason şi el fireşte” arhitect popular de biserici miraculoase ortodoxe .

La asta se reduce în ochii lor atavismul „iadului nostru identitar” , în survey-ul acestor elite de „ingineri culturali” înlocuitori ai „culturnicilor” din ERA TICĂLOŞILOR cominternistei Ana cea înstelată , deţinători ai „compasului de aur” tomografi recenţi ai unui „picior de plai "şi "gurii noastre de rai” aceşti IDOLI AI FORUMULUI GLOBAL cosmopoliţi dezgustaţi de „veşnicia satului Lancrăm „ zburdă-n „ comuna globală ”….ca elite recente cu chipul implantat în fizicul încă
neclonat de MARELE FRATE POSTUMAN

Publicat de 8sin49

Cuvinte cheie : (Colaj)

www.scribd.com

Scribd is the world's largest social reading and publishing site.

Misterele Constanţei: Ce se ascunde sub Piaţa Ovidiu (document)

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

Misterele Constanţei
Ce se ascunde sub Piaţa Ovidiu (document)

Share |

Vineri, 27 August 2010 | 00:00:00
Teodora DUMITRASCU Print

Tag-uri: Piaţa Ovidiu galerii subterane Gheorghe Papuc
(619)

Cotidianul ZIUA de Constanţa continuă prezentarea unora dintre enigmele vechiului Tomis.

Încă o parte din istoria veche a Constanţei a pierit sub nemiloasa Mare Neagră. Odată cu prăbuşirea malurilor Mării Negre au dispărut străzi întregi, clădiri, şi chiar o mare parte din Galeriile Subterane prin intermediul cărora se realiza alimentarea Tomisului cu apă.

Sub oraşul vechi, actuala zonă peninsulară, există o reţea de tunele numite catacombe. Cu toate acestea, destinaţia iniţială a acestor galerii nu a fost de apărare împotriva inamicilor, ci a reprezentat sistemul de alimentare cu apă potabilă din afluxul de apă subteran. În antichitate, în epoca „naşterii" Tomisului, sau chiar în perioada exilului poetului latin Ovidius, populaţia îşi procura apa potabilă din fântâni, care erau alimentate de apa de ploaie adunată în pânza freatică aflată la trei-patru metri adâncime. Cu toate acestea, la o adâncime de 10-15 metri se afla, încă de atunci, un puternic curent de apă, în pânza subterană. La un veac după ce poetul Ovidius şi-a găsit sfârşitul pe pământul tomitan, Împăratul Traian şi urmaşul său Hadrian au dispus rezolvarea problemei apei potabile prin construcţia unei Galerii Subterane la mare adâncime. La început, galeria a captat apa în calcarul permeabil, aflat la adâncimea de 18 metri sub trama actuală a Pieţei Ovidiu, transversal pe piaţă, servind, în tronsonul central, şi ca rezervor de captare a apei. „În secolul al II-lea - al III-lea, Tomisul era un orăşel amărât. Cu toate acestea, s-a găsit falia Capidava-Mamaia, de acum, de unde s-a luat apa pentru a fi adusă în oraş. Acum se numesc catacombe, însă acele galerii reprezintă un sistem de aducţiune a apei. Şi pentru că şi atunci, ca şi acum, apa curgea la... vale, apa se scurgea în terme", a explicat arheologul Gheorghe Papuc, autorul lucrării „Despre apeductele Tomisului". Dar cum funcţiona sistemul de captare a apei? „Sursa de apă se află în zona Pescărie, de astăzi, unde s-a făcut o instalaţie de captare a apei prin nişte canale ale căror acoperiş era din piatră fără mortar, prin care să se scurgă apa din pânza freatică. De acolo, reţeaua trece pe sub Vila Şuţu şi iese pe sub Muzeul de Arheologie şi Istorie Constanţa, pe sub Mozaic, pentru ca, mai apoi, apa să fie captată în terme, în nişte cisterne mari, de unde autorităţile scoteau apa ziua şi o dădeau populaţiei. Astăzi am găsit nişte rămăşiţe ale puţurilor în dreptul Catedralei", a declarat Gheorghe Papuc. Din păcate, din pricina surpării malurilor, bucăţi din canal au dispărut în mare.

„În urma săpăturilor, am mai găsit o stradă care continua un kilometru înspre mare, în zona Băncii Naţionale a României din Piaţa Ovidiu. Însă crivăţul care bate în Constanţa majoritatea anului a dus la prăbuşirea malurilor, astfel că o mare parte din apeducte au dispărut în mare", a mai adăugat arheologul Gheorghe Papuc. Conform datelor oferite de istorici şi arheologi, Galeria Subterană de la Tomis are un traseu aproape circular, ramificat, cu mai multe bretele secundare încă neidentificate, care urmăreşte în subsolul oraşului întreaga incintă a cetăţii romane. Galeria porneşte de pe platforma inferioară a Edificiului Roman cu Mozaic. Pragul galeriei transversale se află la 0,62 metri. Infiltrarea apei se făcea direct din stratul de calcar, nestăvilit şi permanent, în tunelul galeriei păstrându-se un nivel de umplere constant de 60-70 centimetri, cu regim menţinut prin gurile de golire spre Portul Turistic Tomis. Galeria a servit şi drept reţea de distribuţie a apei în diferite puncte de pe traseu, fapt dovedit cu ajutorul puţurilor, unul fiind în faţa Edificiului Roman cu Mozaic, altul se află pe strada Marc Aureliu, la marginea trotuarului scărilor spre portul Tomis, iar ultimul dintre puţurile care se mai văd astăzi situându-se pe strada Mării, în faţa intrării palatului Şuţu. În anul 1914, galeria era circulabilă pe 50 de metri spre nord-est, pornind de la terasamentele liniilor ferate din port. Se pare că lucrările pentru săparea acestor galerii au durat 10 ani, terminându-se în anul 150, fiind urmat traseul plajei, care s-a prăbuşit între timp. Vasile Canarache, fostul director al Muzeului de Arheologie şi Istorie Constanţa, al cărui nume îl poartă şi strada din spatele muzeului, pe unde trecea odată calea ferată, a dorit, în anii 1970-1971, să restaureze galeria pentru a o reda spre vizitare publicului. Cu toate acestea, reţeaua subterană de alimentare cu apă a rămas doar o amintire a arheologilor şi a istoricilor.

Traseul Galeriei Subterane de la Tomis

» Vezi document

Ce afaceri a făcut soţia lui Hristu Cati cu Eolica Dobrogea?! (documente)

Ce afaceri a făcut soţia lui Hristu Cati cu Eolica Dobrogea?! (documente)

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

Replica

Replica

Epava Titanicului, explorata in vederea reconstructiei virtuale in 3D

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

Soţul deputatei PDL, paravan pentru dinozaurii finanţelor româneşti

Familia Stavrositu, asociată cu devalizatorii Băncii Internaţionale a Religiilor

(minim 2 voturi)

Maria si Iancu Stavrositu

Pentru cine se întreba cum de a reuşit consilierul judeţean Iancu Stavrositu, soţul deputatei PDL Maria Stavrositu, să ajungă în 2002, la doar 30 de ani în fruntea Interfinbrok Corporation SA, una din cele mai importante firme româneşti de intermedieri financiare, există câteva răspunsuri de-a dreptul halucinante. Tânărul Stavrositu a intrat brusc în familia extrem de selectă a Interfinbrok, pe 18.12.2002, când a fost numit preşedintele Consiliului de Administraţie şi director general, în locul lui Bogdan Ioan Tomoşoiu. Treptat, soţului deputatei Maria Stavrositu i se cesionează aproape toate acţiunile Interfinbrok, astfel încât numele cu adevărat grele, care au la baza acestei companii, dispar în anonimat. De pe 07.02.2007, Iancu Stavrositu ajunge să deţină 97,7625% din acţiunile societăţii, iar el şi soţia sa cunosc o ascensiune fulminantă pe plan politic. Pe de-o parte, numele Cuşu- familia din care provine deputata PDL- pe de altă parte, deţinătorii din umbră ai Interfinbrok şi greutatea afacerilor pe care aceştia le derulează, au constituit un suport extrem de puternic pentru saltul cuplului Iancu- Maria în primele nivele decizionale ale politicii româneşti. Este, de altfel, o evoluţie logică: economicul finanţează şi susţine politicul, pentru ca decizia politică să favorizeze, ulterior, economicul. Interesant este că nu Iancu Stavrositu a fost primul sosit în clubul select al dinozaurilor finanţelor româneşti, pe care îi vom prezenta imediat. Până la avansarea soţului deputatei în fruntea Interfinbrok, acţionarul majoritar al companiei era Iancu Cuşu, fratele parlamentarei noastre. Cuşu deţinea în 2002, ultimul an în care Monitorul Oficial face o referire exactă la acţionariatul complet al SC Interfinbrok Corporation SA, pachetul majoritar de 78,96250%. Fratele Mariei Stavrositu era şi este asociat în Interfinbrok cu personaje blestemate de miile de români păgubiţi de două bănci înfiinţate şi vandalizate în perioada sălbatică şi întunecată a capitalismului românesc. Este vorba despre Banca Română de Scont (BRS) şi Banca Internaţională a Religiilor (BIR), două falimente răsunătoare pentru care nu a fost găsit, nimeni, niciodată vinovat. Absolut toate persoanele din conducerea BIR şi o parte din cea a BRS sunt acţionare la Interfinbrok Corporation, alături de alte nume extrem de cunoscute, dar şi de Iancu Cuşu şi Iancu Stavrositu, adică fratele, respectiv soţul deputatei Maria Stavrositu.

Familia Stavrositu face afaceri cu foşti consilieri şi apropiaţi ai lui Ion Iliescu

Îi regăsim aici pe Ion Popescu, fostul colonel DIE devenit preşedinte al BIR, scos, evident, de sub urmărire penală în 2008, pe motiv că nu a existat nici o devalizare, cu 0,45% din acţiunile Interfinbrok Corporation; Nicolae Cinteză, nimeni altul decât şeful Direcţiei de Supraveghere din Banca Naţională a României, cu 0,1125%; Vasile Secăreş, cu 0,225% din Interfinbrok, a fost consilier prezidenţial al lui Ion Iliescu, în perioada 1990- 1992, fost rector al Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative (SNPSA), pe care a părăsit-o în 2004 după ce a fost acuzat că a devalizat-o cu 10 miliarde de lei vechi, ofiţer de Securitate, potrivit lui Mircea Răceanu şi membru fondator al FSN, dar şi vicepreşedinte al Eximbank, până în 1997; Lucian Burghelea, cu 0,025% din compania familiei Stavrositu, este fostul şef al Biroului de Plasamente la Societatea de Asigurări Astra, arestat în 2002 pentru complicitate la delapidare în uriaşul scandal al falimentului Băncii Române de Scont; Constantin Grigore Săraru, mult mai cunoscut sub numele de Dinu Săraru, fostul lider comunist, apropiat al lui Ion Iliescu, foarte activ în perioada imediat de după decembrie 1989, care are şi el 0,225% din Interfinbrok; Valentin Eugen Daeanu, fostul consilier al preşedintelui BIR, cu 0,3% din acţiuni; Caius Filimon, cu 0,45%, de asemenea, anchetat în dosarul falimentului BIR, scos ulterior de sub urmărire penală; camerunezul Joseph Noupadja, celebru şi el în urma devalizării societăţii de asigurări Metropol, prin care a prejudiciat mii de români cu peste 5.000.000 de dolari, dar şi pentru afacerile ciudate pe care le derulează în Zona Liberă Constanţa; Centrul Naţional Ecumenic, cu 0,75% din acţiunile Interfinbrok, este entitatea care a fondat Banca Internaţională a Religiilor, înfiinţată de Ion Popescu, capul afacerii BIR şi condusă de Dinu Săraru, vărul celui dintâi; Provitas SA, cu 12% din Interfinbrok, societate de asigurări acţionară la BIR, a fost desfiinţată în 2006, din conducerea ei făcând parte acelaşi Ion Popescu, dar şi Vasile Gică (de asemenea, acţionar la Interfinbrok-ul familiei Stavrositu), Raul Alexandru Doicescu (alt nume foarte interesant, asociat cu Adriean Videanu, dar şi cu Sida Ionescu) şi Elisabeth Roze Marie Neagu.

Două bănci falimentate, mii de păgubiţi, nici un vinovat

Toate personajele implicate în falimentele BRS şi BIR au fost cercetate şi chiar arestate; procesul dosarului BIR continuă, de altfel, şi în zilele noastre. Treptat, cei despre care anchetatorii spuneau că au devalizat zeci de milioane de dolari, falimentând astfel, cu bună ştiinţă, cele două bănci, au fost declaraţi nevinovaţi. Şi ţinând cont de experienţa, renumele şi sumele uriaşe de bani care au trecut, într-un fel sau altul, prin mâinile acestor veritabili dizonauri ai finanţelor româneşti, revenim la ipoteza de la început şi deducem că Iancu Cuşu şi Iancu Stavrositu par a fi mult prea tineri pentru calibrul celor amintiţi mai sus. Că este folosită familia deputatei Stavrositu drept paravan de un grup de interese specializate în tranzacţii bancare mai mult sau mai puţin ortodoxe sau sunt pur şi simplu asociaţi „pe bune”, rămâne de văzut. Cert este că până a ajunge să dea lecţii de moralitate politică, familia deputatei Stavrositu ar fi putut să-şi amintească de propriile asocieri cu figurile întunecate din trecutul iliescian al României.

Soţul şi socrul deputatei Stavrositu fac speculaţii penale cu acţiuni la bursă

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

Soţul şi socrul deputatei Stavrositu fac speculaţii penale cu acţiuni la bursă

Share |

Marti, 24 August 2010 | 00:00:00
Curentul.ro Print

Tag-uri: Stiri calde Stiri calde Soţul şi socrul deputatei Stavrositu fac speculaţii penale cu acţiuni la bursă
(216)

„Famiglia" de la malul Mării Negre - Episodul 2 Familia Stavrositu pare să acapareze tot ce mişcă în Constanţa. Socrul şi soţul deputatei Maria Stavrositu controlează direct sau indirect mai multe firme. Interesante şi foarte bănoase sunt firmele pe care familia le controlează indirect, adică cele în care reprezentanţii ei nu apar ca acţionari majoritari, dar apar ca administratori. „Curentul" vă prezintă una dintre modalităţile oculte prin care soţul deputatei face afaceri la Bursa de Valori Bucureşti şi foloseşte informaţii din interior pentru binele clienţilor săi.

Monopol pe remorcare

Aşa cum era normal, în Constanţa majoritatea banilor se învârt în jurul portului, principala activitate fiind concentrată acolo, indiferent de natura ei. Fie că este vorba despre manipularea mărfii care intră, de reparaţiile vapoarelor sau de descărcarea acestora, orice se întâmplă în Portul Constanţa aduce bani. Aşa probabil s-au gândit şi reprezentanţii familiei Stavrositu în momentul în care au pus mâna pe Compania de Remorcare Maritimă Coremar SA.
Atât Iancu Adrian, soţul deputatei, cât şi Stilă, socrul acesteia, apar ca administratori ai firmei care deţine monopolul remorcării în port. Ei nu apar ca şi acţionari, dar Stilă Stavrositu îşi pune semnătura pe aproape toate actele interne, dat fiind faptul că la cei 72 de ani ai săi este şi director economic al companiei.
„Coremar SA este una din cele mai mari companii de remorcaj din portul Constanta şi are cca. 350 angajaţi, o flotă de 12 remorchere şi o reputaţie cucerită de-a lungul timpului pentru siguranţa şi calitatea serviciilor", se prezintă firma controlată de familia Stavrositu.
Cu active de 5.9 milioane de euro şi o cifră de afaceri de 7.3 milioane de euro în 2008, firma controlată a realizat în 2008 un profit de 1.7 milioane de euro, cu aproape o jumătate de milion de euro mai mult decât în 2007.

Jocuri bursiere cu firma „casei"

Apariţia familiei Stavrositu în interiorul unei firme aşa de mari a adus de la sine şi unele schimbări. Cea mai „naturală" a fost legată de faptul că firma Interfinbrok Corporation a început să se implice activ în vânzarea şi cumpărarea acţiunilor de la Coremar.
Interfinbrok este manageriată de Iancu Adrian Stavrositu care, în numele acestei firme, a fost ales şi vicepreşedinte al Asociaţiei Brokerilor din România.
Nu ştim exact câte tranzacţii realizează firma lui Iancu Stavrositu cu acţiuni ale firmei Coremar la care acelaşi personaj este administrator, dar această relaţie este cel puţin „bolnăvicioasă", putând fi interpretată ca nelegală.
Firma Interfinbrok Corporation a fost preluată de un grup de machidoni de la Banca Internaţională a Religiilor în momentul în care instituţia financiar-bancară a dat faliment. De atunci, firma a crescut şi a ajuns să fie controlată de Stavrositu împreună cu Bogdan Tomoşoiu, fostul şef al Trezoreriei de la BIR.

Tranzacţie suspectă

La data de 16.04.2008, firma Interfinbrok Corporation anunţa Bursa de Valori Bucureşti că unul dintre administratorii Coremar SA, Ştefănescu Gheorghe, cumpăra un număr de 1.000 de acţiuni Coremar SA la preţul de 0.8750 RON/acţiune. Anunţul era necesar deoarece în temeiul legii clientul era o „persoană iniţiată", dat fiind funcţia pe care o ocupa.
Nu ştim exact dacă în perioada respectivă s-au mai efectuat prin intermediul Interfinbrok şi alte tranzacţii ale persoanelor iniţiate sau dacă aceeaşi firmă a considerat cumva că persoane iniţiate sunt şi rudele administratorilor şi acţionarilor. Nu ştim nici dacă deputata Stavrositu sau soacra ei, Ecaterina, au derulat în acea perioadă tranzacţii. Aflarea acestor informaţii ţine de organele de anchetă.
Cert este însă că două zile mai târziu, Adunarea Generală Extraordinară a Coremar a decis să majoreze capitalul social al companiei cu o cotă din profit. Majorarea era cu peste 700.000 de euro, iar manevra crea posibilitatea de a acorda o nouă acţiune pentru fiecare acţiune deja deţinută.
Art. 3 din Hotărârea nr. 1/2008 a AGEA Coremar arată că „Fiecare acţionar al societăţii va deţine un număr dublu de acţiuni faţă de cele pe care le deţinea până la AGEA".
Putem să presupunem faptul că atât Iancu şi Stilă, cât şi clientul lor au avut cunoştinţă de faptul că acţiunile deţinute urmează să se dubleze şi au acţionat pe cale de consecinţă, cumpărând.

Antecedente periculoase

Un alt client al firmei de brokeraj a familiei Stavrositu, despre care vom discuta într-un episod viitor, a vândut la data de 17.06.2010 acţiuni ale Coremar SA prin intermediul Interfinbrok Corporation. Acesta era, de asemenea, persoană iniţiată, în temeiul legii.
Ciudat este că, exact a doua zi, preţul acţiunilor a scăzut cu 12.73%, iar la două zile de la vânzare a mai scăzut cu alte 12.20 de procente. Nu ştim ce a influenţat preţul, dar este cert faptul că „persoana iniţiată" a reuşit să-şi vândă acţiunile sale la un preţ mai bun decât alţi acţionari.
Acest tip de fapte cu rezonanţe penale nu a fost îndeajuns cercetat de procurori din cauză că faptele sunt foarte greu de probat. Cu toate acestea, anchetatorii s-au pus la punct cu modurile de operare ale „gulerelor albe", ultimul caz în acest sens fiind cel instrumentat de DIICOT în urma căruia preşedintele Băncii Transilvania a ajuns să fie trimis în judecată.

Sursa: Curentul.ro

Famiglia“ de la malul Mării Negre - Episodul 1: Clanul Stavrositu jonglează cu datoriile

Famiglia“ de la malul Mării Negre - Episodul 1: Clanul Stavrositu jonglează cu datoriile

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
Deputata PDL Maria Stavrositu a trecut afacerile pe numele soacrei, iar soacra a scăpat repede de datorii „vînzîndu-le" unor oameni de bine. Parlamentara a promis băncii banii pe care-i are de primit de la firma soţului. Clanul Stavrositu se reorganizează pentru a face faţă crizei. Familia care vrea să monopolizeze litoralul a scăpat dintr-un foc de peste 6 miliarde de lei vechi pe care ar fi trebuit să-i vireze la stat. Asta nu e singura problemă. Deputata şi soţul ei, consilierul judeţean Iancu, au jonglat cu alţi bani existenţi doar pe hîrtie pentru a putea să contracteze un împrumut la banca Transilvania.
Familia Stavrositu reprezintă interesele unui grup de aromîni cu pretenţii de la Constanţa. Femeia este nepoata lui Dumitru Cuşu, patron de restaurante şi hoteluri pe litoral. Acesta are un trecut romanţat cu dosare penale pierdute, acuzaţii de fraude sau afaceri oneroase cu statul. Proprietar de imobile ca orice baronaş local, Cuşu găzduieşte în casele sale chiar Tribunalul şi Judecătoria din oraş, instanţe care ar trebui să judece dosarele sale.
Iancu este un tînăr a cărui familie dezvoltă la rîndul ei afaceri mari, iar mariajul cu Maria nu a făcut decît ca aceste afaceri să capete o conotaţie politică. El împreună cu rudele controlează mai multe firme importante. Acestea l-au propulsat în funcţia de vicepreşedinte al Asociaţiei Brokerilor din partea Interbrok Corporation, firmă pe care o gestionează împreună cu Bogdan Tomoşoiu, şeful departamentului Trezorerie de la defuncta Bancă Internaţională a Religiilor.

Caracatiţa Stavrositu

Compania a fost fondată chiar de banca mai sus-amintită, apoi predată unui grup de machidoni din Constanţa în frunte cu cel care este cumnatul lui Iancu, fratele viitoarei sale soţii.
Tatăl lui Iancu, Stilă, este directorul Coremar SA, firma care deţine monopolul activităţilor de pilotaj şi remorcare din Portul Constanţa, fiind şi membru în Colegiul de Conducere al Camerei de Comerţ, Industrie, Navigaţie şi Agricultură din Constanţa.

„Capcană arăbească" pentru Banca Transilvania

În anul 2005, Maria şi Iancu Stavrositu s-au prezentat la ghişeele Băncii Transilvania şi au contractat un împrumut. Dacă ar fi să ne luăm după declaraţia de avere depusă la Camera Deputaţilor de Maria, împrumutul nu este mare.
Cu toate acestea, ei nu puteau justifica veniturile pe care ar fi trebuit să le aibă legal pentru a primi banii. În aceste condiţii, ei au prezentat băncii o hârtie din care reieşea că au de primit de la firma World Shipping Agency suma de un miliard de lei vechi pe an.
Firma World Shipping Agency era deţinută chiar de Iancu, în coproprietate cu misteriosul Saadedine Samer. Ulterior, arabul a ieşit din societate, iar soţul deputatei Stavrositu a schimbat numele firmei în Iana Business Consulting.
Numai în anul 2006, firma a avut un profit mai mare de un miliard de lei vechi, iar anul trecut a înregistrat chiar pierdere, nici măcar cifra de afaceri nepermiţându-i firmei să achite presupusa datorie pentru soţii Stavrositu.
Interesant este faptul că actul prin care cei doi soţi arătau că au de primit banii de la firma lor era datat pe 03.03.2005, iar contractul de împrumut nr. 590 a fost semnat pe data de 04.04.2005.
Metoda folosită de Maria şi Iancu Stavrositu a mai fost utilizată cu succes şi de fostul asociat al soţului, arabul primind în 2007 un împrumut de la aceeaşi bancă în baza unei sume pe care se presupunea că o are de primit de la o firmă a sa.
Nu ştim cine a patentat metoda, Saadedine sau Stavrositu, dar este cert faptul că ea este undeva la limita legalităţii, mai ales că în 8 aprilie 2010, când datele de la Ministerul Finanţelor Publice indicau clar că firma nu putea să plătească o sumă aşa de mare, creditul a fost extins de bancă pentru încă cinci ani în baza aceloraşi acte.

Soacra - mare scapă turma

În ultima perioadă s-a constatat lansarea în afaceri a Ecaterinei Stavrositu, mama lui Iancu şi, implicit, soacra Mariei. Femeia este acţionară în firmele Ianina Business Consulting (fosta World Shipping Agency) şi Quadro Industries (preluată de la noră în februarie 2009).
În urmă cu câteva luni preluase şi compania Lexx Expert Imobiliare, care avusese în 2007, primul an de activitate, venituri de 119 miliarde de lei vechi şi în 2008 venituri de 16 miliarde de lei vechi. Nu ştim ce afaceri s-au desfăşurat acolo, ancheta fiind de competenţa procurorilor de la DIICOT.
Cu toate acestea putem să ne întrebăm care au fost motivele pentru care, în iunie 2010, atât Ecaterina Stavrositu, cât şi Bogdan Tomoşoiu (asociatul fiului ei) şi-au cesionat acţiunile şi au renunţat la o companie care generase venituri de aproape 3 milioane de euro în urmă cu nici 3 ani. Explicaţia ar putea fi dată de datoria de aproape 7 miliarde de lei vechi care exista la stat în martie 2010. Jumătate din sumă era reprezentată de TVA-ul pe care soacra deputatei a „uitat" să-l plătească în ultima perioadă.
De altfel, Administraţia Finanţelor Publice Sector 3 ceruse încă din martie 2009 insolvenţa firmei, dar familia Stavrositu a avut tupeul să ceară statului să timbreze cererea, iar procesul a stagnat. În acest timp, firma a fost făcută pierdută, iar acum datoriile nu vor mai fi recuperate. Sursa: Curentul.ro