Violeta Pavelescu
Continuăm campania „Luaţi-i Peninsula lui Mazăre” prezentând, astăzi, istoricul Hotelului Palace
În 1912, terenul pe care se va proiecta şi construi Hotel Palace se afla în proprietatea doamnei Movilă. Aflăm, din lucrarea „Constanţa 1878 - 1928. Spectacolul modernităţii târzii” (vol. II, editura Arcade, 2006), realizată de dr. Doina Păuleanu, că hotelul a fost construit conform unui contract de concesionare semnat între primărie şi baronul Edgar de Marçay, căruia i s-a substituit, ulterior, Societatea Marilor Stabilimente din Constanţa, cu sediul în Bucureşti. Societate care, la 28 martie 1912, comandă arhitectului E.P. Goué proiectul spaţiului de pe strada Remus Opreanu.
Hotelul este inaugurat în 1914, având, de la început, luxul pe care îl impunea categoria din care făcea parte. Conform ziarului „Conservatorul Constanţei”, din 13 iulie 1914, hotelul are „250 de camere, ascensorii la toate etajele. Baie pentru fiecare cameră. Lumină electrică. Calorifer. Salon de lectură. Terase. Restaurant de Prim Rang. Terasă pe acoperişul Hotelului. Direcţiunea Dlor Baroni Fraţii de Marcçay” (p. 93).
În 1915, proprietarii Hotelului Palace editează un ghid bilingv al Constanţei, prin intermediul căruia autoarea volumului „Constanţa 1878 - 1928” descoperă faptul că directorul hotelului era o femeie, pe numele Marie Antoinette Husser. Tot în acel ghid se specifică faptul că hotelul posedă fabrică proprie de gheaţă şi spălătorie electro-mecanică, bucătăria avea specific româno-francez, toate acestea la preţuri „din cele mai raţionale”.
Pe 26 octombrie 1915, în saloanele Hotelului Palace are loc un banchet organizat în cinstea oaspeţilor sosiţi la întrunirea „federaţiunii unioniste”. Unul dintre cei care au toastat a fost Barbu Delavrancea, care, aşa cum consemna ziarul „Dacia”, „şi-a exprimat marea sa satisfacţie pentru măreţia meetingului, mulţumind organizatorilor” (p. 95).
Ziarul „Victoria” arată că, pe 28 martie 1916, la Hotel Palace se instalează ministrul Germaniei, Von den Büsche, de unde urma să meargă la Techirghiol, pentru a se întâlni cu ministrul Austro-Ungariei, contele Czernin. Ziarul „Victoria” consemna: „Vorbindu-se de rostul lor acolo, mulţi au spus că au venit să comită şi alte murdării, iar alţii că au de gând să se spele…” (p. 96).
Pe 24 iunie 1928 se redeschide restaurantul „M.H. Husser - Hotelul Palace, Constanţa”. „Se servea zilnic „Table d’Hote şi a la Carte / Renumitele Bucătării Franceză, Română şi Greco - orientală / Specialităţi de Pescării şi Vinuri din renumitele pivniţe indigene şi franceze cu preţurile cele mai convenabile” (p. 96).
Societatea Marilor Stabilimente vinde hotelul la 8 mai 1928 avoca-tului Toma Boată, cu obligaţia ca acesta să-i achite datoriile. 11ani mai târziu, proprietarul, care mai avea încă de plătit datorii, ipotechează hotelul prin Societatea de Credit Financiar Urban Iaşi. Până în 1944, hotelul este rechiziţionat de germani, fiind folosit apoi de trupele sovietice. Pustiit, din 1957 serveşte drept spaţiu de cazare pentru mecanizatorii agricoli, iar din 1964, „un sordid imobil de locuit” (p. 96). Este refăcut şi funcţionează din 1972 ca hotel şi restaurant, fiind restituit, în prezent, proprietarului de drept.
Criticul de artă dr. Doina Păuleanu prezintă hotelul şi din punct de vedere al realizării arhitecturale: „Alcătuit din cinci, respectiv şase etaje la nivelul faţadei dinspre mare, hotelul este construit în stilul eclectic specific Rivierei franceze. Faţada principală, concepută simetric şi monumental, ca şi întreaga clădire de altfel, are ca element central intrarea, flancată de câte două console mari, prevăzute în partea superioară cu ghirlande de tip Empire. […]
Monumentalitatea sa impresionantă, de sorginte neoclasică pe filieră franceză, diversitatea citatelor (între care nu lipsesc cele art nouveau), bazate mai ales pe recuzita de tradiţie mediteraneană, i-au conferit, printr-un paradox posibil numai la Constanţa, apartenenţa la categoria modernităţii” (p. 93).
Print
