*(
Foto placă comemorativă :Sile this Millennium)
Ziarul Cuget Liber Constanta - Hotel „Intim“, locul de unde Eminescu a văzut pentru prima dată marea
http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
Hotel „Intim“, locul de unde Eminescu a văzut pentru prima dată marea
r Campania „Luaţi-i Peninsula lui Mazăre!“, iniţiată de ziarul „Cuget Liber“, continuă. Astăzi, vă prezentăm istoricul unei alte clădiri lăsate să moară, Hotel „Intim“, monument istoric de categoria a II-a
Construit pe locul unde se afla Hôtel d’Angleterre, la mansarda căruia însuşi Eminescu a stat 10 zile, în iunie 1882, hotelul „Regina”, numit, ulterior, „Intim”, a fost fondat în 1906.
Aşa cum arată dr. Doina Păuleanu în lucrarea „Constanţa 1878 - 1928. Spectacolul modernităţii târzii” (vol. II, ed. Arcade, 2006), marele salon al Hôtel d’Angleterre, frapant prin strălucire şi eleganţă, găzduia baluri caritabile, la care participau personalităţi de impact ale oraşului, aşa cum scrie corespondentul ziarului „L’Indépendance Roumaine”, în 1882: „Printre cei 300 de invitaţi de toate naţiona-lităţile şi de ambele sexe, se re-marcă cu graţie aurorală, doamnele Harris, Vergotti, Benderli, Cicilianopulo, Mărculescu, Căplescu, Lusi, Salman, Caridia, Corvin; doamna Coiciu atrage privirile într-un bogat costum naţional; dintre domni se remarcă prefectul, directorul Căilor Ferate, consilieri şi, în general, protipendada urbei. Chiar şi în această atmosferă, comitetul doamnelor se manifestă cu eficienţă, astfel încât reţeta serii se ridică la valoarea de 1500 de franci, din care o parte este destinată scopurilor anunţate”. (p.252).
Regăsim, în volumul Doinei Păuleanu, fragmentul din scrisoarea emoţionantă pe care Mihai Eminescu i-o adresează Veronicăi Micle, în timp ce se afla într-o cameră a acestui hotel: „Şed într-o mansardă şi privirea mi-e deschisă din două părţi asupra mării, pe care aş vrea să plutesc cu tine…[…] O să mă întrebi ce efect mi-a făcut marea, pe care-o văz pentru-ntâia oară? Efectul unei nemărginiri pururi mişcate. Dar, abia de două zile aici, n-am văzut-o în toate feţele - căci ea e schimbăcioasă la culoare şi în mişcări, de unde unii autori o şi compară cu femeia.
Constanţa sau Chiustenge este un mic orăşel, dar îndestul de frumos… Casele au oarecare ele-ganţă în clădirea lor, căci piatra e eftină aci şi clădirile sunt din piatră pătrată, iar primăria, de când stăpâ-nesc românii şi există un Consiliu Comunal, a făcut foarte mult pentru orânduiala şi înfrumuseţarea oraşului. O terasă pe ţărmul mării înalt dă o frumoasă privelişte pe toată întinderea mării şi, când luna e deasupra apei, ea aruncă un plein de lucire slabă, care pluteşte pe-o parte a apei. Restul rămâne în întuneric, şi noaptea marea îşi merită numele ei de neagră” (pp. 252 – 253). Aşa era descrisă atmosfera Constanţei, chiar de Eminescu, care adaugă, în scrisorile următoare: „Pustietatea de prin prejur nu produce nimic. Neavând nici un râu şi lipsită de ploaie, recolta arăturilor e nulă, de aceea oamenii nici nu prea ară şi se-ntemeiază mai mult pe creşterea de vite. Viaţa e monotonă şi peste zi târgul pustiu”. (p. 253).
În 1886, antreprenorului hote-lului, D. Panaitopulo, i se acordă permisiunea de a organiza baluri mascate în salonul Hôtel d’Angleterre în perioada carnavalului, dezvoltând, ulterior, o afacere profitabilă. Balurile erau precedate, în perioada 1 octombrie - 25 decembrie, de un caffe-concert.
Hotelul este demolat, după 1903, pentru ca, în 1906, pe acel loc, să fie proiectat şi construit în cursul anului 1906 Hotelul „Regina”, proprietate a lui Theiler, lucrările fiind urmărite atent de arhitectul Daniel Renard.
Devine, rapid, loc de întâlnire al intelectualilor, în 1909 aici înfiinţându-se o societate intitulată „Cercul farmaceutic”, şi alta numită „Cercul de litere, arte şi sport”. Saloanele hotelului găzduiau, de asemenea, întâlniri ale politicienilor, cum ar fi cea dintre membrii comitetului executiv al Partidului Conservator-Democrat din Constanţa şi Take Ionescu, şeful partidului, ziarele vremii consemnând chiar şi meniul zilei servit la astfel de întâlniri.
Pe 20 iunie 1920, este marcată inaugurarea restaurantului „Re-gina”, de pe strada Lascăr Catar-giu, „un cuib de rai”, aşa cum îl nu-mea ziarul „Liberalul Constanţei”, citat de Doina Păuleanu (p.258). „În urma unui serviciu religios, oficiat de părintele Popescu, s-a servit asistenţei un aperitiv delicios, compus din barbuni, chefali prăjiţi, friptură de miel şi vin înfundat excelent” (p. 257).
Pe lângă frecventele banchete, constănţenii puteau lua lecţii de dans, în saloanele Hotel Regina, susţinute de profesorul Anton Panaitescu. Totodată, aveau loc şezători culturale organizate de Societatea Junimea Macedo-Română din Constanţa.
În oraşul de la malul mării se înfiinţează, la începutul lui 1925, „Cercul Intim”, având ca obiectiv „cordializarea raporturilor între familiile de intelectuali din metropola dobrogeană”, aşa cum arată ziarul „Liberalul Constanţei”, citat de Doina Păuleanu (p. 259). Cercul organiza, la Hotel „Regina”, „ceaiuri dansante”, la care participau elitele constănţene, precum personalităţi politice, magistraţi, profesori, ofiţeri, ingineri, avocaţi, medici, ziarişti, etc. Cronicarii vremii îi menţionau, în articolele lor, ca participanţi la primul ceai dansant pe N. Negulescu, prefectul judeţului, amiral Scodrea, consulul american Hewen sau pe Emil Paraschivescu, comandantul vasului „Principesa Maria”.
Pe 17 şi 18 iulie, ziarele „Dobrogea Jună” şi „Dacia”, citate de Doina Păuleanu, anunţau renovarea completă a Hotelului „Regina”: „Băi, instalaţiuni de apă caldă şi rece în fiecare cameră, calorifer, electricitate, telefon. Se închiriază camere fără pensiune”. (p. 261).
„Construcţia eclectică a hotelului «Regina», cu elemente decorative art nouveau şi structură neoclasică a faţadei principale către strada Nicolae Titulescu, se desfăşoară pe orizontală, fiind ritmată pe toată întinderea sa de ferestre”, arată dr. Doina Păuleanu (p. 261).
Petru Vulcan amintea, în ziarul „Dobrogea Jună”, că, în 1944, hotelul îi aparţine lui Toma I. Târpă, care îl închiriază lui C. Niculescu.
În perioada comunistă, hotelul „Regina” a primit denumirea „Intim”, aşa cum este cunoscut acum constănţenilor.
