Ce e un om , ori un an ,sau un mileniu? Toate trecătoare luate implacabil de valul timpului și cu valul laolată se vor risipi înghțite câte unul în câte unul în uitarea neagră a orizontului din zare care va fi în briză mării fără tine . D.Sin.
vineri, 2 iulie 2010
Mes tou Aigaiou ta nisia - Μες στου Αιγαίου
http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
05 - Giannis Parios - Sala, Sala
http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
joi, 1 iulie 2010
Cezar IVĂNESCU: Dacă eu aveam o inimă slabă, în momentul în care m-a sunat ziarista de la Newsin puteam să fac infarct? Puteam. Ei, pentru asta... - reţeaua literară
Cezar IVĂNESCU: Dacă eu aveam o inimă slabă, în momentul în care m-a sunat ziarista de la Newsin puteam să fac infarct? Puteam. Ei, pentru asta... - reţeaua literară
http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
Cezar IVĂNESCU: Dacă eu aveam o inimă slabă, în momentul în care m-a sunat ziarista de la Newsin puteam să fac infarct? Puteam. Ei, pentru asta...
Dacă eu aveam o inimă slabă, în momentul în care m-a sunat ziarista de la Newsin puteam să fac infarct? Puteam. Ei, pentru asta...“
Jurnalul Naţional: Dle Cezar Ivănescu, aţi incercat să luaţi legătura cu un alt membru al Colegiului CNSAS?
CEZAR IVĂNESCU: Nu. Cu ei nu se poate lua legătura, ei sunt stat în stat, organizaţie conspirativă. Eu sunt, de fapt, în greva foamei de pe 29 ianuarie, orele 16 după-amiază, când am primit ştirea. De atunci nu mai mănânc nimic, beau apa, cafea şi fumez, însă vreau să-mi revin treptat treptat, să mănânc, fiindcă am de dus o bătălie...
JN: Nu aţi mâncat nimic nimic de atunci?
CI: Nu, mă salvează cafeaua, ea mă ţine pe picioare. Greva foamei la Uniunea Scriitorilor a fost doar pentru a obţine un lucru legal, anume acel comunicat oficial pe care l-a dat Uniunea Scriitorilor către CNSAS, să se pronunţe auspra dosarului.
JN: Şi nu v-a fost deloc rău zilele astea?
CI: Rău în ce sens, mă simt ameţit, m-a ajuns oboseala şi am clacat.
JN: Dar dvs aţi spus că aţi vorbit cu Nicolae Manolescu care v-a convins să o întrerupeţi... dvs nu aţi întrerupt-o?
CI: În sensul că n-am rămas să dorm acolo, la Uniune... dar n-am putut să mănânc, n-aş vrea să fac paradă şi caz din asta... mâine (n. red. 9 februarie 2008) sunt sigur că voi fi pe picioare.
JN: Când spuneţi că presa a dat o ştire falsă, la ce vă referiţi? La faptul că CNSAS nu ar fi dat nici un verdict de poliţie politică sau că verdictul ar fi fost dat şi îl contestaţi?
C I: Pentru a se comunica acestă ştire, trebuia dat mai întâi un verdict oficial din partea CNSAS, or aşa ceva nu există. Nu numai că nu există, dar această instituţie, indiferent că o blamăm sau o admirăm, funcţionează după o lege... or legea spune că respectivul cetăţean care a făcut o cerere (particulară sau oficială) să-şi consulte dosarul personal, trebuie să urmeze o cale: chemarea să spre audiere la CNSAS, discuţie cu persoana respectivă în care i se arată dosarul şi i se administrează probele. Apoi i se comunică oficial în plic închis verdictul dat de CNSAS, apoi persoana are dreptul să conteste în timp legal la CNSAS acest verdict, dacă CNSAS nu-l satisface, are dreptul să atace la Curtea de Apel această sentinţă şi abia apoi, prin biroul oficial, CNSAS comunică presei... or ei nu au îndeplinit nimic din ce am zis mai sus.
JN: Atâta timp cât CNSAS nu s-a pronunţat oficial pe cazul dvs., la ora la care funcţiona, putem să presupunem că acest verdict este o invenţie...
CI: Eu asta susţin şi am atras atenţia ziariştilor care mi-au dat telefon că sunt în culpă şi că vor trece pe lista mea de publicaţii pe care le voi chema în instanţă.
J.N.: În momentul în care aţi aflat că presa scrie asta, nu aţi avut impulsul să mergeţi la sediul CNSAS, să vorbiţi cu membrii Colegiului? Ar fi fost o reacţie firească...
C. I.: Nici nu ştiu unde e sediul nou, ştiind ce indivizi sunt acolo, eu acolo nu merg decât însoţit de avocaţii mei, de presă şi eventual de poliţie.
JN: Dvs. credeţi că presa a inventat ştirea sau că sursele din CNSAS au minţit?
CI: Eu cred că persoana care a făcut această intoxicare se numeşte Mircea Dinescu. El, în emisiunea “Tănase şi Dinescu” (vineri, 1.02.2008 şi vineri, 8.02.2008), m-a atacat direct... el ca membru în colegiul CNSAS, spunând că în 1961 aş fi semnat un angajament de colaborare cu securitatea, deci el s-a devoalat singur ca fiind acea sursă din CNSAS care a intoxicat presa.
JN: Presa nu prea are o vină, el ar putea să aibă o vină...
CI: Presa trebuie să se apere în instanţă, divulgând sursa... aceasta agenţie Newsin, care a publicat prima ştirea. La acea oră, în care funcţiona CNSAS-ul, prezenţa dlui Mircea Dinescu era ilegală. El este fost membru de partid, secretar de UTC la Uniunea Scriitorilor, absolvent de academie marxist leninistă Ştefan Gheorghiu şi soldat fruntaş la securitate... în instantă o să fie obligat să vină şi cu livretul.
JN: Aveti probe că a fost securist?
CI: Eu susţin asta şi sper să pot demonstra în instanţă.
JN: Dinescu spune despre dvs. in direct că aţi colaborat cu securitatea, dvs acelaşi lucru despre el... asta miroase şi a răfuială personală... Când au început disensiunile dintre dvs. şi Dinescu?
CI: Cam de 30 şi ceva de ani ţin.
[…]
JN: „Cotidianul” a scris, pe surse, că de fapt CNSAS v-ar fi chemat la audiere, însă dvs. aţi refuzat.
C.I.: Eu vă dau răspunsul oficial: „Comitetul Director al Uniunii Scriitorilor din România revine cu solicitarea adresată CNSAS de a comunica eventualele colaborări ale membrilor consiliului USR cu securitatea. Urgentarea comunicării este cu atât mai necesară cu cât din cauza apariţiei în mass-media şi în presa scrisă a unor informaţii referioare la dl. Cezar Ivănescu, membru al consiliului, în absenţa unui răspuns oficial din partea CNSAS, comitetul director al USR consideră inacceptabilă şi nelegală difuzarea de către unii membri CNSAS a unor date din dosarele personale ale membrilor” .
În dimineata zilei de marţi, dl Manolescu mi-a zis că a luat legătura cu Cazimir Ionescu şi cu alt domn Buchet, iar eu am dedus din spusele dumnealui că se mergea cu ignoranţa atât de departe, încât nu se ştia dacă eu am dosar. Totul este emanaţia acestui individ, a lui Mircea Dinescu, şi o perdea de fum aruncată cu un anumit scop: de a tulbura apele presei şi a ascunde ce scrie presa ieseană despre adevăraţii informatori ai securităţii.
JN: Fără nici o aluzie la cazul dvs., vă spun că de multe ori presa a dat pe surse cine urma să primească verdict din partea CNSAS ca apoi să se adeverească.
C.I.: Pentru mine nu există dubii, în ceea ce priveşte dosarul meu.
J.N.: Veţi sta în greva foamei până o să vă vedeţi dosarul?
C.I.: O să încerc în seara asta să gust câte ceva, să nu clachez fizic. Eu am o probă irefutabilă prin „Cartea albă a Securitatii”, de Mihai Pelin, prietenul meu, în care există un capitol destul de mare despre mine. El mi-a spus că există un dosar de urmărire cu mine.
J.N.: Aţi încercat să vă vedeţi dosarul de urmărit?
C. I.: Trebuie să spun că n-am dorit să fac acest demers, fiindcă eu stiam pe mulţi care mă turnaseră, din nefericire, dintre persoanele apropiate de mine. Sub diferite motive sau forme, veneau şi-mi spuneau: „iartă-mă, te-am turnat la securitate“. Ei, m-a ajuns greaţa, cum se poate să-ţi vină prietenul şi să-ţi plângă în braţe! Aveam un răspuns pentru toţi, nu contează, ce vorbeam eu pe faţă, nu putea să fie mai puţin grav decât ce turnaţi voi. Eu nu-i condamn, au fost mai slabi şi au cedat. De aceea nu am vrut să scotocesc în aceste miasme ale trecutului, am zis cine m-a turnat să-i fie de bine, bine că am reuşit să supravieţuiesc.
J.N.: Spuneţi că în ’61 au încercat să vă racoleze...
C.I.: Eu am mărturisit în cartea mea, „Timpul asasinilor”, carte despre moartea lui Labiş, că student în Iaşi fiind, un domn maior Ionescu a încercat să mă persuadeze...
J.N.: Cum a încercat securitatea să vă convingă?
C.I.: Eu eram prieten cu profesorul universitar Alexandru Husar, care a fost expluzat pe motive politice de la Cluj la Iaşi, trăieşte si azi. El era profesor de estetică, iar ei voiau de la mine să-i cer cu împrumut cursurile de estetică şi să le duc lor – poate descoperă ceva grav, să poată să-l bage în puşcărie... ei voiau enunţurile reactionare din curs. Şi ca să mă persuadeze respectivul maior a scos un caiet şi mi-a zis „Uitaţi că nu suntem aşa cum zice lumea, aici este caietul de poezii al lui Labiş, care conţine versuri anticomuniste, scrise de mână. Noi ştiam că Labiş scrie aşa dar nu l-am arestat“. Asta în mintea lui probabil că a fost o cale ca să-mi arate că pot avea încredere în ei.
J.N.: Deci numai astfel au încercat să vă convingă, spunându-vă că ei sunt toleranţi... nu v-au promis anumite avantaje, că vă vor publica cărţile.
C.I.: Numai aşa.
J.N.: Au mai fost situaţii în care au încercat să vă racoleze?
C.I.: Niciodată. S-au lămurit cu cine au de-a face, fiindcă evoluţia mea socială era tot mai radicală.
J.N.: Susţineti că în ’87 aţi fost dat în consemn USLA. Când aţi aflat asta?
C.I.: Am aflat după revoluţie de la Mihai Pelin.
J.N.: Nu ştiaţi pe vremea aceea...
C.I.: Nu. Ştiti ce însemna asta? Dacă eu m-aş fi cherchelit şi mă apropiam de Ceauşescu, mă împuşcau.
J.N.: Au existat situaţii în care să vă fi putut apropia de Ceauşescu?
C. I.: Nu, însă aia era o instituţie bolnavă.
J.N.: Ati avut vreodată probleme din cauza asta?
C.I.: Marginalizare, sărăcie. Îmi publicau greu cărţile. Eu am debutat în ’68 şi am stat 7 ani de zile până să public a doua carte. La revoluţia culturală, eram şomer. Până să fiu cel mai apropiat om de Marin Preda, am stat pe tusă. Şi desi se ştia că sunt poetul preferat al lui Preda şi singurul poet contemporan cu el despre care Preda a spus că sunt un mare poet... cu toate astea, eram marginalizat, sărac. Eu n-am avut niciodată funcţie, fiindcă nefiind membru de partid, nu aveam cum. Din 2000 încoace sunt membru în Consiliul Scritorilor şi am fost unul dintre iniţiatorii acestui demers de a comunica dacă unul dintre noi a colaborat cu securitatea, ca să nu ne mai trezim cu un alt scandal ca cel cu Eugen Uricariu. Până acum, n-am primit decât nouă răspunsuri oficiale de non-colaborare.
J.N.: Aţi intentat proces împotriva presei şi a lui Mircea Dinescu?
C.I.: În scurt timp, voi da telefoanele avocaţilor meu şi numai ei vor vorbi despre asta.
J.N.: Presa scrie ce prinde, nu cred să fi fost o conspiraţie la nivelul întregii redacţii.
C.I.: Dar ziaristul nu trebuie să fie şi responsabil? Dacă eu aveam o inimă slabă, în momentul în care m-a sunat ziarista de la Newsin puteam să fac infarct? Puteam. Ei, pentru asta...
Interviu acordat prin telefon ziaristei Sidonia Silian de la Jurnalul Naţional, 8 februarie 2008.
Textul nu a fost publicat. Cezar Ivănescu a decis că este un „interviu ratat“ în sensul
că textul scris nu includea decât o mică partea din afirmaţiile făcute prin telefon.
Textul nu a fost publicat. Cezar Ivănescu a decis că este un „interviu ratat“ în sensul
că textul scris nu includea decât o mică partea din afirmaţiile făcute prin telefon.
Publicat de Clara Aruștei(fiica poetului Cezar Ivănescu) pe Blog.
-
Comentariu publicat de Dimitrio cu 1 minut în urmă
- Ştergere comentariu
Comuniştii conduc şi acum doar că nu au sigla cu SECERA şi CIOCANUL ei sînt şi la PUTERE şi tot ei sînt şi-n OPOZIŢIE
-
- Ştergere comentariu Excepţional materialul (Q..E.D. )
felicitări Lucretia Berzintu !
-
Comentariu publicat de Constantin Grecu cu 8 ore în urmă
- să arunce cu piatra cel fără păcat!
duminică, 27 iunie 2010
Cazul Arpagic:motanul Arpagic un Havel de România ? - Cititor de Proză
Cazul Arpagic:motanul Arpagic un Havel de România ? - Cititor de Proză
http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
"Cazul Arpagic: de la “cel mai vestit motan din oraş” la index. Cum se negociază moartea şi ruşinea în comunism"
" Povestea unui motan transformat în sursă de electricitate domestică în perioada cea mai crâncenă a regimului ceauşist şi o serie de cuvinte care i-ar fi putut întrista iremediabil pe “oamenii muncii” deconstruiesc un mit
literar şi explică o dramă.*(...)
"
Înainte de a merge mai departe
Trebuie să deschid o paranteză
(Adică un capitol din carte
Sau din poveste)
Despre cineva care nu este
Nici maidanez, nici maidaneză.
De fapt, în cazul lui,
Epitetele nu explică nimic,
Mai bine să vă spui
Că este vorba de Arpagic.
Şi când am spus Arpagic
Cred că e suficient
Ca să nu mai explic
Şi să ştiţi pe moment
Cine este acest personaj,
Pe care-mi permit
Să-l numesc cel mai vestit
Motan din oraş.
Căruia i s-au scris.poezii
Şi i s-au făcut portrete,
Aşa cum se obişnuieşte printre vedete.
Despre care, pe lângă toate,
S-au făcut şi desene animate
Palpitante şi pline de umor
Date la televizor.
Ei bine,după toate aceste succese
De necontestat
Şi de necrezut,
Arpagic,cum era şi de aşteptat,
S-a cam încrezut.
Dar nici nu e de mirare:
Când iese la plimbare
Toată strada emoţionată
Se îmbulzeşte să-l vadă;
Ferestrele se dau de perete,
Copiii uită de caiete,
Crengile se apleacă peste gard,
E o aglomeraţie ca pe bulevard,
Maşinile sunt obligate
Să încetinească,
I se aruncă ocheade
În manieră pisicească,
I se dau flori,
Pâine cu sare,
Câte-o scrisoare în plic
Şi toată lumea strigă
Ar-pa-gic!
El înaintează important şi hai-hui,
Dă un sfat, ascultă un protest mai sonor
Ca acela al unei cloşte cu pui
Împotriva unui motan vânător,
Distribuie zâmbete, strângeri de labă,
Câte o amendă
Sau, mai degrabă,
Admonestare
Şi toată lumea e atentă
Şi recunoscătoare.
Ba se suspendă
(să vezi şi să nu crezi)
Până şi luptele dintre
maidaneze şi maidanezi
Şi (culme a culmilor) mi s-a relatat
Ca un şoricel,
Care-aştepta să fie înşfăcat
De Domnia-Sa,
Scâncea subţirel
Printre suspine:
Ce cinste pentru mine
Să mă înghităchiar El!
În această situaţie năzdravană
Mi se pare normal
Că Arpagic nu-şi mai încape în blană
Şi se crede fenomenal.
Încât chiar mă mir, în consecinţă,
Că mai răspunde când îl chem
(Oferindu-i, bineînţeles, drept recunoştinţă,
Un poem!).
Probabilcă în firea
Lui de celebritate
Ajunsă la apogeu
Mai răzbate,
Câteodată,
Cu greu,
Ca o erată,
Amintirea
Că e personajul meu..."
...........................................................................................................................................
(....)" La final, o întrebare legitimă a rămas: cât au câştigat şi cât au pierdut scriitorul şi literatura din această tranzacţionare alibertăţii lor?
Răspunsul se lasă aşteptat."
PS,
Întrebare :
_Pentru incendiara poezie tov Gogu Rădulescu * a obţinut protecţie pentru "poetă disidentă" de la Gorbi ?
* Membru al CC al PCR (filozoful socratian prin oralitate de tip comunist vestit din cauza frămîntări dialectice chiar cosmice cu privire la concepţia MACRO.vs MICRO) a obţinut protecţie pentru "poetă disidentă"
Răspunsuri la Aceste Discuţii
-
Legătură Răspunsul lui Catia Maxim
- Ştergere
- Apariţia acelei cărţi a provocat furtuni în mai multe vieţi...
Eram corector(1983) la editura Ion Creangă şi am dat bunul de tipar la manuscris. Îl citisem de trei ori şi, din punctul meu de vedere, nu mai erau probleme. Nu-i vorbă, de manuscris răspundea un redactor, aş zice, principal răspunzător de conţinut şi de BT(aşa erau regulile pe vremea aceea). Ei, bine, după ce cartea a fost tipărită, am fost chemată în biroul lui Vasile Văcaru, secretar de partid în sistemul editorial, unde a trebuit să dau explicaţii pe marginea acelui bun de tipar... A fost o poveste cu tam- tam, cu probleme. Nu am fost dată afară, dar au mai trecut ani buni pînă să devin redactor de carte şi asta abia după 1990.
Azi,deşi nu mai există cenzură, uneori, din păcate nici măcar autocenzură, realitatea începe să semene cu... Îmi amintesc că toţi cei ce încuiaseră uşile clădirii din Casa Scânteii(unde se afla şi sediul editurii Ion Creangă) şi ne împiedica să ieşim în stradă în '89 au ajuns după '90 parlamentari, inclusiv acel domn despre care am amintit şi care nu mai e printre noi.
Cât despre motanul Arpagic, nu mi s-a părut un text din cale-afară de curajos... Cel puţin în ediţia din 1983. Circulau texte mult mai curajoase. A fost însă o abilitate să fie oferit unei edituri pentru copii, poate în speranţă că cenzura tovarăşului Dulea nu va fi atât de vigilentă, încât să se lege şi de cărţile pentru copii, dar acei oameni vegheau cu abnegaţie peste tot...
-
Legătură Răspunsul lui Dimitrio
- Ştergere
- Catia Maxim. Cu deosebită consideraţie, Dimitrio Vasile Văcaru este acum la Ceauşescu îl pîrăşte pe Iliescu ! PS. EL-CICLOPEDIA LIBERĂ :
"Vasile Văcaru (n.19 septembrie 1946, sat Pocruia, comuna Tismana, judeţul Gorj - d.martie 2001) a fost unul dintre fondatorii Frontului Salvării Naţionale. A fost membru şi secretar al Colegiului director al Frontului Salvării Naţionale, membru al Comisiei Naţionale a Frontului Salvării Naţionale şi membru în Consiliul Naţional a P.D.S.R. A activat ca parlamentar între anii 1990-2000 fiind ales senator în legislatura 1990-1992 în Circumscripţia electorală Gorj, reales în aceeaşi circumscripţie pentru mandatul 1992—1996, iar în legislatura trecută, 1996—2000, senator de Mehedinţi. A îndeplinit funcţii de răspundere în structura Parlamentului între anii 1996—2000, fiind membru al Comisiei comune permanente a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activităţii Serviciului Român de Informaţii. În perioada 1990—1992 a îndeplinit funcţia de preşedinte al Grupului parlamentar al F.S.N. din Senat, iar în legislatura 1992—1996 a fost lider al Grupului parlamentar al P.D.S.R. din Senatul României. Până la alegerea ca senator, în 1990, a condus timp de mulţi ani, ca redactor-şef şi director, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. De profesie editor, Vasile Văcaru este autorul a 13 cărţi şi a peste 200 de articole de specialitate referitoare la informatică, electronică şi alte domenii ale ştiinţei. A fost membru al Asociaţiei Oamenilor de Ştiinţă din România şi vicepreşedinte al Academiei Române de Drept Umanitar A murit în martie 2001."(sursă : Wikipedia, enciclopedia liberă)" _joinprompttext=""> Mulţumesc pentru mărturia dumneavoastră stimată doamnă Catia Maxim.
Cu deosebită consideraţie,
Dimitrio
Vasile Văcaru este acum la Ceauşescu îl pîrăşte pe Iliescu !
PS.
EL-CICLOPEDIA LIBERĂ :
(sursă : Wikipedia, enciclopedia liberă)
Un interviu interesant: Sebastian Lazaroiu despre starea presei romanesti, intre mogulime si comenzi externe. AUDIO
Un interviu interesant: Sebastian Lazaroiu despre starea presei romanesti, intre mogulime si comenzi externe. AUDIO
http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
June 25th, 2010 
VR 
4 Comments »
http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
Un interviu interesant: Sebastian Lazaroiu despre starea presei romanesti, intre mogulime si comenzi externe. AUDIO
Asculta mai multe audio Evenimente
Asculta mai multe audio Evenimente
Despre presa ticalosita si papusarii lui Geoana – Vintu si Voiculescu
-Domnule consilier prezidenţial, cum vedeţi evoluţia presei în această perioadă electorală foarte agitată?
-Trebuie să recunosc că treburile au mers din rău în mai rău. Eu am atras atenţia şi chiar am tras semnale de alarmă în urmă cu câteva luni de zile că se întâmplă un lucru grav în presă şi anumite evenimente care s-au întâmplat au confirmat îngrijorările, pe care eu le-am transmis public, tot prin intermediul presei. Mi-amintesc acum, de pildă, de schimbarea echipei de la „Cotidianul“, când a venit Cornel Nistorescu. Eu cred că, cu o săptămână înainte, am spus că există o presiune foarte mare din partea proprietarilor de presă, marilor trusturi, pentru a schimba sau impune o linie editorială.
- Am simţit-o şi eu pe propria-mi piele…
- Exact. Stenograma discuţiei dintre Sorin Roşca Stănescu şi şeful de la ANI, pe care aţi publicat-o în „Curentul“, a venit după ce eu şi alţii am atras atenţia că în presă se practică şantajul, şi la un nivel foarte înalt. Sigur, nu toată lumea, n-a spus nimeni că toţi ziariştii practică şantajul, dar se ştia, n-a fost nimeni surprins…
- Deci, practic, a venit ca o confirmare…
- Da, a venit ca o confirmare, şi sunt convins că în perioada următoare or să mai apară şi alte lucruri, care să confirme că lucurile merg foarte prost în presa din România, că patronii din presă încearcă să strângă foarte tare şurubul, şi profită de faptul că e criză economică pentru a le impune angajaţilor jurnalişti să urmeze o anumită linie editorială care lor le foloseşte.
- Linia e foarte clară, ne-a fost dată şi nouă, tuturor jurnaliştilor, când lucram la ziarul „Ziua“: Anti-Băsescu.
- Exact. Cred că lucurile se spun explicit, mulţi ştiu despre e vorba; sigur, nu le cunosc, şi asta e cel mai supărător, îi vezi pe urmă pe televizor sau în ziare, cum ţipă toţi iritaţi, cum pot să spun eu, că am spus la un moment dat că presa falsifică jocul democratic, falsifică democraţia şi mimează, mimează libertatea presei, mimează democraţia la televizor, mimează faptul că sunt liberi şi nimeni nu-i constrânge.
Există în presă un centru unic de coordonare anti-Băsescu
- Dar, într-un fel, nu credeţi că se autodecredibilizează? De ce, pentru că românii nu sunt idioţi, ei văd realitatea cu proprii lor ochi şi pot să gândească, nu?
- Ceea ce nu înţeleg oamenii ăştia e că România s-a schimbat mult în ultimii 20 de ani şi, mai ales, oamenii s-au schimbat foarte mult, la nivelul mentalităţii, sunt mult mai critici cu ceea ce văd la televizor, cu ceea ce citesc în ziare. Eu am curajul să spun că, undeva în ‘96, când lucrurile erau cu totul altfel, o asemenea campanie, cum este cea anti-Băsescu, probabil că l-ar fi dus pe Geoană, care este favoritul trusturilor Realitatea şi Antena, la un 80%…
- Cum a ajuns Iliescu, cu 87%…
- Da. Să ne amintim că, în ‘90, Iliescu a câştigat cu 87%…
- Cu ajutorul televiziunii unice, TVR-ul de atunci.
- Erau mult mai puţine mijloace de informare în masă, iar ele funcţionau atunci cam cum funcţionează azi Realitatea şi Antena…
- Credeţi cumva că putem vorbi de un centru unic de comandă, un centru de coordonare…
- În mod sigur există o coordonare, este iarăşi un lucru pe care l-am spus şi mulţi jurnalişti m-au acuzat că sunt nedrept, dar se vede foarte bine, după modul în care sunt preluate ştirile. Aceleaşi ştiri, acelaşi mod de prezentare, de multe ori am surprins aceleaşi titluri şi pe Antena 3, şi pe Realitatea, şi, desigur, în toate publicaţiile trusturilor, deci e greu de crezut că nu există o coordonare, ca să apară simultan acelaşi tip de poveste, acelaşi tip de acuzaţii, ş.a.m.d. Dacă mi-amintesc de cazul lansat recent, de fumigena cu fratele preşedintelui şi armamentul – a fost suficient ca Roşca Stănescu să iasă cu povestea aceea însăilată şi toate posturile, toate publicaţiile trusturilor Realitatea şi Antena au sărit imediat pe ea, nici măcar nu au făcut o minimă verificare, au titrat-o, dat-o şi au încercat să facă oamenii să creadă că preşedintele, chiar preşedintele e implicat în afaceri cu armament, cu terorişti, ş.a.m.d.
- Dar s-au făcut de râs…
- S-au făcut de râs în final, dar să ne amintim ce coordonare a fost atunci.
- Asta vroiam să spun, că şi din stenograma publicată de noi în „Curentul“ apare această organizaţie: „noi, noi“ – i se spune lui Macovei…
- Exact, e foarte interesant.
- „…dacă eu, eu şi cu Bogdan îţi garantăm, nu mai apari nicăieri“, spune Roşca Stănescu. Nicăieri, în toată presa română!
- Domnule Roncea, noi ne ferim de foarte multe ori, sigur, publicul nu ştie, dar noi, în lumea asta mai mică, a politicienilor, a jurnaliştilor, noi ştim foarte bine: ştiam că Bogdan Chirieac şi Roşca Stănescu sunt stâlpii trustului Realitatea-Caţavencu, sunt oamenii pe care domnul Vîntu îi foloseşte în tot felul de afaceri de genul acesta, de intimidare, de aruncat materiale-n presă, poveşti împotriva preşedintelui…
- Deşi, într-un fel, Vîntu a încercat să se spele pe mâini, punându-l pe Răzvan Dumitrescu să afirme că cei doi „nu sunt angajaţi ai trustului Realitatea-Caţavencu“.
- Au fost mai multe faze, în prima fază trustul Realitatea-Caţavencu n-a spus nimic despre scandalul acesta.
- Omerta.
- Exact, nu s-a vorbit deloc, deşi Internetul era plin, toată lumea asculta înregistrările. Iar în a doua fază, tot centrul de greutate s-a mutat pe şeful ANI, care ar avea nu ştiu ce probleme, şi pe cei trei politicieni despre care se spunea că ar avea conturi în străinătate. Deci asta a fost mişcarea a doua. Abia ulterior, sigur, când presiunea publică a fost foarte mare asupra Realităţii, au încercat să prezinte echilibrat cazul, dar, iniţial, vă amintesc că l-au ignorat.
- Mai există o fază, cea în care aşa-zisa societate civilă atacă ziariştii care au publicat documentul.
- Da, se vorbeşte foarte mult de faptul că înregistrările sunt ilegale.
- Se pune accentul pe acest lucru.
- Este o prostie, am mai auzit asta şi în cazul înregistrării de la Comisia pentru Elena Udrea, la fel, s-a mutat centrul de greutate.
- Sau în cazul caltaboşilor, scandalul Remeş.
- Exact, în cazul caltaboşilor. M-aştept să aud asta de la politicieni, dar să aud asta de la jurnalişti, e ruşinos. Dacă ţie îţi vine o astfel de înregistrare, care are elemente explozive, de interes public, despre un politician sau despre un ziarist…
- Care reflectă un tip de presă interlopă.
- Exact, e presa interlopă. Cum ziceaţi, funcţionează de prea multe ori Omerta, mi se pare, în zona asta, de aia zic, lucrurile merg din rău în mai rău. Sigur, după alegerile prezidenţiale probabil că o să vedem nişte schimbări majore.
- Multe publicaţii probabil că o să dispară de la sine.
- Da, pentru că eu ştiu foarte bine, şi se ştie foarte bine în lumea asta în care ne învârtim, că există publicaţii sau chiar televiziuni aparţinând trusturilor care merg pe pierdere. Cât îşi vor permite să meargă pe pierdere?
Presa interlopă a lui Vîntu se extinde în Moldova
Avocatii lui Dan Diaconescu in fata presei dupa judecarea recursului in cauza DNA contra OTV. VIDEO. Maestrii Gheorghe Mateut si Ovidiu Budusan dupa cele patru ore de proces, consternati de prestatia procurorului DNA
Avocatii Gheorghe Mateut si Ovidiu Budusan dupa cele patru ore de proces.
Apel catre Federatia Internationala a Jurnalistilor si organizatiile europene si americane de aparare a libertatii presei privind cazul arestarii abuzive a lui Dan Diaconescu. Acum se judeca recursul la Tribunalul Bucuresti (fostul magazin Junior), Etajul 2, Sala 243. Sedinta este publica
June 25th, 2010 VR 4 Comments »Diaconescu devine "noua stea a politicii" din Sistemul ticalosit "desavirsit ca stat mafiot in EPOCA BASESECU.
Adaugat la 26.06.2010 09:30:42
Romanika lui Diaconescu fondata de Ion Ilici Iliescu va deveni Caracal
Din rau in mai rau ne meritam soarta daca alegem escrocii sa conduca Romania.Magistratii trucheza "actul de justitie".Televiziunea de nisa face dreptate in locul institutiilor statului.
Ce spunea presedintele despre reforma statului?
Ce spunea domnul Fota ,consilierul prezidential despre pericolele care submineaza statul roman?
Din rau in mai rau ne meritam soarta daca alegem escrocii sa conduca Romania.Magistratii trucheza "actul de justitie".Televiziunea de nisa face dreptate in locul institutiilor statului.
Ce spunea presedintele despre reforma statului?
Ce spunea domnul Fota ,consilierul prezidential despre pericolele care submineaza statul roman?
CEZAR IVĂNESCU: FITI ALATURI DE NOI! Semnaţi APELUL adresat autorităţilor STATULUI ROMÂN. CAZUL CEZAR IVĂNESCU
CEZAR IVĂNESCU: FITI ALATURI DE NOI! Semnaţi APELUL adresat autorităţilor STATULUI ROMÂN. CAZUL CEZAR IVĂNESCU
http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
SCRISOARE DESCHISĂ
La 24 aprilie 2008 a încetat din viaţă, în mod neaşteptat şi în condiţii încă neelucidate, unul dintre marii scriitori români contemporani, Cezar Ivănescu. Suspiciunile privind moartea poetului sunt legate, pe de o parte, de o serie de culpe medicale, cu totul stranii (pentru că nu este vorba de o singură greşeală, ci de un şir întreg de erori, parcă bine coordonate), iar, pe de altă parte, de înscenarea pusă la cale împotriva lui la sfârşitul lunii ianuarie 2008.
Zvonul infamant transmis de agenţia de ştiri NewsIn, referitor la existenţa unui verdict de poliţie politică pronunţat de CNSAS în cazul lui Cezar Ivănescu şi aceeaşi afirmaţie defăimătoare repetată pe un post de televiziune, două zile mai târziu, de dl Mircea Dinescu, membru CNSAS, au fost rapid preluate şi difuzate, fără discernământ şi fără o minimă cercetare, de aproape toate canalele de ştiri, ducând la declanşarea unui scandal mediatic de proporţii.
Dacă declaraţia dlui M. Dinescu îşi găseşte o explicaţie (psihologică) în sentimentele de inamiciţie pe care acesta i le purta de zeci de ani lui Cezar Ivănescu (animozităţile dintre ei constituind deja un fapt de istorie literară), rămân în schimb cu totul de neînţeles urgenţa şi lipsa de profesionalism cu care a reacţionat cea mai mare parte a presei.
În lipsa oricărui document oficial care să probeze temeiul acestei acuzaţii şi având în vedere că mediatizarea ei necontrolată a avut consecinţe dintre cele mai grave, nu putem decât să o considerăm calomnioasă şi să solicităm instituţiilor abilitate să facă lumină în acest caz.
O anchetă realizată de Jurnalul Naţional din 12.02.2008 (“Cezar Ivănescu, o nebuloasă pentru CNSAS”), este de natură să sugereze amploarea acţiunii de intoxicare şi dezinformare a opiniei publice pusă în operă pentru denigrarea lui Cezar Ivănescu. Răspunsurile membrilor Colegiului CNSAS – care, în calitatea lor de decidenţi, ar fi trebuit să fie cel mai în măsură să cunoască adevărul – sunt stupefiante: din cei 11 membri, 4 nu ştiu dacă s-a dat vreun verdict, alţi 4 afirmă că nu s-a dat niciun verdict, unul refuză orice comentariu, încă unul declară că nici nu ştie, nici nu vrea să comenteze. 10 din cei 11 membri ai Colegiului CNSAS nu-şi amintesc exact când a avut loc şedinţa în care s-a discutat cazul poetului Cezar Ivănescu. Din cei 11 membri CNSAS unul singur (Mircea Dinescu, aflat la Paris în acea perioadă!) afirmă existenţa verdictului de colaborare cu fosta Securitate şi cunoaşte exact data şedinţei.
Urgenţa unei clarificări autorizate a cazului Cezar Ivănescu, validată prin prezentarea şi publicarea documentelor doveditoare, este cu atât mai mare cu cât culpa celor implicaţi în colportarea falsei ştiri a avut urmări de o gravitate extremă: pe fondul traumei provocate de compromiterea sa publică, al tensiunii în care a trăit în ultimele luni în încercarea disperată de a-şi demonstra nevinovăţia, starea de sănătate a poetului s-a înrăutăţit dramatic, pentru ca, în cele din urmă, el să se stingă răpus de o acută suferinţă cardiacă.
Hotărârea de a solicita CNSAS să verifice dosarele membrilor din conducerea USR, luată în 2006 de Consiliul USR, fusese aprobată cu entuziasm şi votată de Cezar Ivănescu însuşi. În urma acestei decizii, toată corespondenţa, adresele, înştiinţările şi orice alt act emis de CNSAS referitor la oricare dintre persoanele supuse verificării soseau în mod oficial pe adresa USR (de altfel, până la data de 4.02.2008, veniseră doar 9 decizii din 67 solicitări, aşadar CNSAS a verificat doar 9 persoane din conducerea USR, pe parcursul unui întreg an). De aceea, conducerea USR, căreia nu-i parvenise niciun astfel de document, era obligată moral şi statutar să declare public acest lucru. Conform Statutului USR (cap. 1, art. 1, art. 2, art. 5, art. 7, art. 36), atât Conducerea USR, cât şi Directorul de Imagine al USR erau obligaţi să adopte o atitudine tranşantă în mod direct şi imediat, fie printr-o conferinţă de presă, fie printr-un comunicat de presă în care să indice cu fermitate adevărul şi anume faptul că USR nu a primit o hârtie oficială în cazul Cezar Ivănescu.
În absenţa unei asemenea atitudini, pe 4 februarie a.c., poetul se vede constrâns să recurgă la o formă radicală de protest, declarând greva foamei la Sala cu Oglinzi a USR, cu intenţia de a-i determina pe cei în cunoştinţă de cauză să recunoască public adevărul.
Sub presiunea gestului său de protest, Comitetul Director al Uniunii Scriitorilor din România redactează, în cele din urmă, un comunicat în care se afirmă că dialogul cu CNSAS este necesar din cauza „apariţiei în mass-media şi în presa scrisă a unor informaţii referitoare la dl. Cezar Ivănescu, membru al Consiliului, în absenţa unui răspuns oficial din partea CNSAS”, recunoscând astfel că nu este în posesia niciunui document incriminant. Această declaraţie târzie (şi forţată de împrejurări), publicată numai pe site-ul USR, a trecut însă neobservată, dată fiind lipsa oricărei alte forme de mediatizare, dar şi formularea ei confuză şi ezitantă.
Tot cu această ocazie, Cezar Ivănescu – în calitate de membru al USR şi al Consiliului de conducere al acesteia – a înaintat un memoriu Preşedintelui USR Nicolae Manolescu şi un altul – în calitate de Cetăţean român şi de membru al Ordinului Steaua României în grad de Comandor – Preşedintelui României Traian Băsescu (nr. 2994/4.02.2008, Administraţia Prezidenţială, Registratura Generală). A murit însă fără să fi primit vreun răspuns la întâmpinările sale, trimise şi înregistrate legal, conform legislaţiei în vigoare, fără a-şi vedea dosarul/dosarele de la CNSAS, fără ca măcar o instituţie a Statului Român, democrat, european, să-i dea de ştire că ar fi luat notă de petiţiile sale.
După moartea sa, campania de denigrare a continuat cu aceeaşi forţă. Chiar a doua zi după tragicul eveniment câţiva scriitori şi critici îşi exprimau regretele ipocrite, grăbindu-se să adauge că era o persoană „incomodă”. Nu se specifică însă din ce motiv şi, mai ales pentru cine era incomod Cezar Ivănescu. Unul din scriitorii care a făcut această mărturisire recunoaşte totuşi că nu a avut „niciun fel de relaţie cu poetul. Nu era un om deosebit de plăcut. Am avut informaţii indirecte în ceea ce îl priveşte.” Din nou acuzaţii „după ureche” încheiate cu o afirmaţie infamantă, potrivit căreia ultimele informaţii despre poet, care făceau referire la colaborarea acestuia cu fosta Securitate, „au lăsat tuturor un gust amar”. În acelaşi timp, o mare parte a presei scrise şi audio-vizuale a preluat, chiar în anunţul mortuar, formula privind "verdictul de colaborare cu Securitatea ", căutând parcă s-o fixeze bine in mintea publicului neştiutor. Ca de altfel o seamă de personaje din mediul cultural, culminând cu declaraţia pe Mediafax a dlui Adrian Iorgulescu, Ministrul Culturii şi Cultelor („Sigur, lucrul care a marcat într-un fel ultima perioadă a existenţei lui a fost decizia CNSAS cu privire la colaborarea sa cu Securitatea”), care, fără să se informeze, aşa cum l-ar fi obligat statutul său de înalt funcţionar al statului, a repetat şi a difuzat minciuna, oferindu-i astfel valoare oficială!
Şi în faţa acestor atacuri USR a păstrat o tăcere glacială, deşi, reamintim, dezminţise prin comunicat oficial zvonul respectiv şi deşi unii dintre cei care au continuat să-l propage sunt membri ai breslei scriitoriceşti.
Singurul document oficial redactat cu această tragică ocazie a fost un scurt necrolog publicat pe site-ul USR, care conţine însă o insinuare otrăvită ("dincolo de sinuozităţile biografiei, amintirea sa" etc.), sugerând indirect existenţa unor derapaje în viaţa poetului. La ce fel de „sinuozităţi biografice” s-ar putea gândi cititorii neavizaţi – în contextul actual, când acuzaţia de poliţie politică n-a fost dezminţită de nicio sursă autorizată – dacă nu chiar la pactul cu diavolul de care este învinovăţit?
Poetul Cezar Ivănescu a murit umilit în propria ţară, ucis fizic, moral şi social de atacurile nedemne îndreptate asupra sa în foc încrucişat, care au urmărit să-l elimine din viaţa publică, precum, odinioară, pe Eminescu şi Labiş. Astfel, se încununează cu spini, în loc de binemeritaţii lauri, triada tragică a poeţilor de geniu veniţi din Moldova ca să moară la Bucureşti.
Din tot ce a rămas în manuscris rezultă în mod zguduitor cât de mult a suferit Cezar Ivănescu din cauza acuzaţiilor „pe surse“ (niciodată probate!) la care a fost supus, în locul recunoaşterii cuvenite, atât a valorii sale ca autor, cât şi a valorii sale ca model uman, de existenţă exemplară.
Revelator în acest sens, precum şi pentru forţa cu care a luptat până la capăt pentru a-şi dovedi nevinovăţia, este următorul pasaj dintr-o ultima scrisoare, postumă, adresată Domniei-Sale Domnului Traian Băsescu, în calitate de Preşedinte al României şi de Şef al Ordinului Steaua României.
„Domnule Preşedinte, supun judecăţii şi arbitrajului Domniei-Voastre situaţia inacceptabilă în care mă aflu începând de marţi, 29.01.2008, ora 16 şi agravată continuu, până la paroxism, de o masă de ziarişti, de neoprit în tentativa lor de linşaj mediatic.
În 29.01.2008, agenţia de ştiri NewsIn a difuzat o ştire, „scurgere“ din Colegiul CNSAS, conform căreia subscrisul ar fi primit decizie de colaborare cu Securitatea. Ştirea a fost preluată de toate agenţiile de ştiri şi de întreaga presă românească, mi-a creat un prejudiciu care nu va mai putea fi diminuat sau anulat sub nici o formă şi cu nici o măsură reparatorie şi are o finalitate clară: linşajul mediatic.[…]
Cred în justiţia română şi ştiu mai bine decât orice securist că viaţa mea e nepătată iar opera mea literară se situează, valoric, la primul nivel de sub opera Maestrului Absolut al literaturii române, Mihai Eminescu.
Este cel mai de sus nivel la care poate aspira un scriitor român.
Nu o spun eu, au spus-o alţii, cei care m-au preţuit, Marin Preda şi Nichita Stănescu, Constantin Noica şi Petru Creţia, şi o legiune de alte nume prestigioase ale literaturii române.
Nu am probleme neclare, nici cu viaţa, nici cu opera mea, am însă o mare problemă cu ţara mea, aflată, se pare, încă sub ocupaţie. Poate ştiţi d-voastră mai bine sub ocupaţia cui.
Aştept urgent răspunsul dumneavoastră, pentru ca să mă decid dacă mai rămân în ţara mea sau trebuie, la 66 de ani, să cer azil politic într-o ţară europeană civilizată.
Cu speranţa că nu au pierit toţi oamenii de onoare din această ţară, speranţă întărită de semenii mei care s-au ridicat să mă apere, aştept domnul Preşedinte, atât cât sufletul meu îmi va dicta că e demn să aştept.
Cu cele mai bune sentimente,
Cezar Ivănescu.“
Cât de enormă şi de revoltătoare este învinuirea de colaborare în cazul lui Cezar Ivănescu reiese fără echivoc din datele biografiei sale, constituind tot atâtea argumente faptice pentru o viitoare judecată a istoriei literare, când acuzatorii înşişi vor fi judecaţi.
În timpul regimului comunist poetul a trăit şi şi-a scris cea mai mare parte a operei într-o stare apăsătoare de sărăcie, pe care şi-a asumat-o însă cu demnitate – angajat fiind doar cu jumătate de normă la revista „Luceafărul”; în această neagră perioadă nu s-a bucurat de niciun fel de funcţii sau privilegii – precum unii dintre inchizitorii săi de astăzi –, dimpotrivă, a fost constant marginalizat şi ţinut într-un con de umbră, atât de liderii comunişti, cât şi de mai mărunţii lor executanţi; a declarat în trei rânduri greva foamei (în perioada anilor '60, în 1983 şi în 1986), cu un curaj sinucigaş pentru vremurile acelea, mai ales că gesturile sale repetate de protest n-au fost niciodată susţinute de forţe din afara ţării (aşa cum s-a întâmplat cu unii dintre „dizidenţii” cu patalama de astăzi, cărora, cu toată teroarea comunistă, nu li s-a clintit un fir de păr de pe cap).
Cartea Albă a Securităţii, publicată sub coordonarea lui Mihai Pelin, conţine pasaje mai mult decât edificatoare privind comportamentul său curajos şi exemplar, precum şi sinteze ale formelor de represiune la care era supus în regimul comunist de către Securitate: „Prin conducerea redacţiei se vor lua măsuri de îndepărtare a acestuia din locurile unde au loc acţiuni publice organizate sau unde este prezentă conducerea de partid şi de stat. Asigurarea sa cu sprijinul organelor de investigaţii şi, la nevoie, cu cele de miliţie, pe perioada desfăşurării acţiunii. Darea sa în consemn la USLA. Şi Direcţia a V-a.“ (Cartea Albă a Securităţii, Ed. Presa Românească, Bucureşti, 1996).
În noua societate democratică, Cezar Ivănescu devine primul grevist al foamei în momentul în care, la 5 ianuarie 1990, Mircea Dinescu, proaspăt recompensat pentru activitatea sa „revoluţionară” cu învestitura de Preşedinte al USR, îl dă afară abuziv din colectivul de redacţie al revistei „Luceafărul” („Am fost singurul ziarist dat afară din presă – declara în ianuarie 2008 Cezar Ivănescu rememorând acest episod. Nu s-a luat atunci atitudine faţă de Ion Gheorghe, care a scris atâtea laude lui Ceauşescu, şi nici faţă de Titus Popovici, care a făcut parte din Comitetul Central al PCR ); tot în 1990 este maltratat în timpul mineriadei din iunie, când indivizi travestiţi în „ortaci” îl trimit în stare gravă la Spitalul de Urgenţă.
În comunism, ca şi în postcomunism, Cezar Ivănescu a luptat întotdeauna de unul singur împotriva ideologiilor nocive, a minciunii proliferante, a contrafacerilor valorice şi a imposturii generalizate, împotrivindu-se unei maşinării infernale, care, în cele din urmă, l-a spulberat. Ce nu au reuşit comuniştii, care s-au mulţumit să-l împingă la marginea vieţii literare şi sociale, dar nu l-au lichidat fizic, au izbutit, într-un elan de furie primitivă, urmaşii lor, „democraţii” de astăzi.
Deşi în ce priveşte persoana lui Cezar Ivănescu nicio reparaţie nu mai este posibilă, dat fiind faptul irevocabil al morţii sale, memoria sa trebuie să rămână nepătată aşa cum a fost poetul însuşi de-a lungul întregii sale vieţi.
De aceea, considerăm prin prezenta că atât Uniunea Scriitorilor cât şi Preşedinţia României, cărora poetul le-a adresat cereri şi memorii în legătură cu defăimarea sa, sunt datoare cu un răspuns oficial, scris, cu dreptul de a fi făcut public, în presă şi în media, adresat opiniei publice româneşti, şi, nu în ultimul rând, familiei, prietenilor şi admiratorilor săi. Aşa este democratic, aşa este corect şi moral, într-o societate în care demnităţile publice sunt obţinute sub imperativul funcţionării legale a instituţiilor publice şi a dreptului la informare corectă şi nemijlocită a cetăţeanului, cu atât mai mult atunci când este vorba de personalităţi care, prin întreaga lor activitate, au contribuit la faima României şi la cunoaşterea de sine a poporului român.
Ţinând cont de faptul că trăim într-o ţară membră a Uniunii Europene în care drepturile cetăţenilor ar trebui să fie integral garantate, atât de o Constituţie modernă, cât şi de un principiu fundamental în democraţie – acela al prezumţiei de nevinovăţie –, se impune, de asemenea, o luare de poziţie oficială, fermă şi imediată a Biroului de presă al CNSAS. O atare declaraţie ar fi salvat de la moarte o personalitate de geniu, de talie mondială, şi ar fi devenit, în acelaşi timp, dovada incontestabilă a faptului că CNSAS-ul este o instituţie reală, activă, care funcţionează în deplină armonie cu legile unui stat de drept.
Solicităm Preşedintelui României Traian Băsescu, Conducerii Uniunii Scriitorilor şi Preşedintelui Nicolae Manolescu, precum şi Conducerii CNSAS, să dea răspunsuri clare şi precise, în legătură cu cele două cereri şi memorii trimise de Cezar Ivănescu, în timpul vieţii, la care nici post-mortem nu s-a primit vreun răspuns.
Acordăm instituţiilor în cauză, încă o dată, termenul prevăzut de lege pentru datoria de a răspunde la petiţiile cetăţenilor.
Alături de noi, opinia publică românească este interesată să afle acest răspuns.
Anexăm cele două petiţii înaintate de poet Preşedinţiei României şi Conducerii Uniunii Scriitorilor, Preşedintelui Nicolae Manolescu.
Drept pentru care semnăm.
1. Ion Murgeanu, scriitor, membru USR, Bucureşti;
2. Gabriela Creţan, scriitor, membru USR, cercetător ştiinţific, Bucureşti;
3. Gelu Alecu, sociolog, Bucureşti;
4. Clara Aruştei, inginer, Bucureşti;
5. Dumitru Ivănescu, dr. în istorie, scriitor, membru USR, Iaşi
6. Magda Ursache, scriitor, critic literar, membru USR, Iaşi;
7. Petru Ursache, etnolog, estetician şi istoric literar, prof. univ. dr., Universitatea "Al.I. Cuza", Iaşi;
8. George Roncea, ziarist, Bucureşti;
9. Victor Roncea, ziarist, coordonator Asociaţia Civic Media, Bucureşti;
10. Lucreţia Berzintu, publicist, redactor şef - Israel(STARPRESS);
11. Noemi Bomher, conf. dr., Facultatea de Litere, Universitatea “Al. I. Cuza”, Iaşi;
12. Marcel Buzea, inginer, Editura Junimea, Iaşi;
13. Alexandru Cetăţeanu, scriitor, preşedintele Asociaţiei canadiene a scriitorilor romani, (ACSR), Canada;
14. C.T. Ciubotaru, scriitor, membru USR, Bacău;
15. Valentin Ciuca, critic de artă, membru al UAP România, membru al USR, Iaşi;
16. Theodor Codreanu, critic şi istoric literar, membru al USR, Filiala Iaşi;
17. Maria Oprea Dobrescu, jurnalistă, preşedinta Asociaţiei Jurnaliştilor şi Scriitorilor Minorităţilor Etnice din România "Europa 21", Bucureşti;
18. Marius Dobrescu, scriitor, traducător, redactor-şef al revistei "Prietenul albanezului", Bucureşti;
19. Mihaela Dordea, critic de teatru, scriitor, jurnalist, Bucureşti;
20. Mircea Gheorghe, scriitor, membru al Asociatiei canadiene a scriitorilor romani, (ACSR), Canada
21. Dr. Mirel Giurgiu-Georg, medic, Frankenthal, Germania;
22. Ioana Greceanu, scriitor, membru USR, profesor, Bucureşti;
23. Ion Lazu, scriitor, membru USR, Bucureşti;
24. Lidia Lazu, scriitor, membru USR, Bucureşti;
25. Corneliu Leu, scriitor, membru USR, Bucureşti;
26. Miron Manega, scriitor, ziarist, Bucureşti;
27. Alexandru Mica, scriitor, cercetător ştiinţific, prof. univ. dr., membru USR, Bucureşti;
28. Simona Modreanu, prof. univ dr., director Editura Junimea, Iaşi;
29. Niculina Oprea, scriitor, membru USR, consilier juridic in Ministerul Transporturilor, Bucureşti;
30. Alexandru Pamfil, sculptor, membru UAP Romania , Galaţi;
31. Aurel Podaru, scriitor, orasul Beclean, Bistiţa-Năsăud;
32. Cristinel C. Popa, corespondent Jurnalul Naţional, Iaşi;
33. Ion Scarlat, profesor de matematică, membru al Asociaţiei Culturale "Mileniul 3" Roşiori;
34. Constantin Simirad, conf. univ. dr., ambasador, Iaşi;
35. Zamfir Teodora Zamfir, secretar de redacţie, Editura Junimea, Iaşi;
36. Al. Florin Ţene, scriitor, preşedintele Ligii Scriitorilor din România;
37. Adrian Urmanov, scriitor, Durham , UK;
38. Ion Iancu Vale, jurnalist, Târgovişte;
39. Geo Vasile, scriitor, italienist, membru al USR, Bucureşti;
40. Paula Braga Simenc, traducator, Ljubljana, Slovenia;
41. Mihaela Varga, director Editura Maiko, Bucureşti;
42. N. Georgescu, prof.univ.dr., scriitor, membru USR, Bucureşti;
43. Victoria Milescu, scriitor, membru USR, Bucureşti;
44. Cristiana Manuela Georgescu, profesor de limba engleză, Piteşti;
45. Mircea Drăgănescu, scriitor, membru al USR, profesor Titu-Dâmboviţa;
46. Victoriţa Duţu, profesor de matematică, Bucureşti;
47. Alecu Ivan Ghilia, scriitor, artist plastic, membru al USR, Bucureşti;
48. Maria Doina Bănescu, profesoară, Târgovişte;
49. Constantin Bănescu, profesor, Târgovişte;
50. Valeria Manta Tăicuţu, profesoară, membră USR filiala Bacău;
51. Virginia Mateiaş, jurnalist, Quebec, Canada;
52. Anca-Maria Buzea, şef secţie MLR Iaşi;
53. Nicolae Creţu prof. Universitatea „Al.I. Cuza”, fost director ed. Junimea Iaşi;
54. Ioan Vişan, cadru didactic, prozator, Târgovişte;
55. Remus Valeriu Giorgioni, scriitor şi jurnalist, Lugoj;
56. Mihai Firică, scriitor şi jurnalist, membru al USR, Filiala Craiova;
57. Nicolae Coande, scriitor, membru USR, Craiova;
58. Alexandru Petria, scriitor şi ziarist, Bistriţa;
59. Aura Christi, scriitor, editor, redactor-şef, revista Contemporanul, Bucureşti;
60. Andrei Potlog, editor, Asociaţia EuroPress, Bucureşti;
61. Liuba Potlog, pensionară, Bucureşti;
62. George Anca, scriitor, membru USR, preşedinte, Asociaţia Culturală Româno-Indiană, membru International Union of Anthropological and Ethnological Sciences, Bucureşti;
63. Monica Mureşan, scriitor, ziarist, filolog, Bucureşti;
64. Nicolae Stan, profesor, dr. in istorie, Târgovişte;
65. Melania Florea, farmacist, Bucureşti;
66. Mihai Stan, Editura Bibliotheca, Societatea Scriitorilor Târgovişteni;
67. Munteanu Constantin, Piatra Neamţ
68. Marian Rotaru, Bârlad
69. Liviu Ioan Stoiciu, scriitor, membru al USR;
70. Virgil Diaconu, scriitor, membru al USR;
71. Ioan Matiuţ, scriitor, membru al USR;
72. Paulina Popa, scriitor, editor, redactor-şef, revista Semna-Emia, Deva;
73. Marin Ifrim, membru USR, secretar general al Asociaţiei Culturale "Renaşterea Buzoiană"
74. Grişa Gherghei, poet, prozator, eseist, membru al USR, Bucureşti
75. Ioana Elena Popescu, funcţionar bancar, Iaşi
76. Aurelia Călinescu, artist plastic, membru UAP, Sibiu
77. Ileana Cudalb, scriitor, Canberra, Australia
78. Liviu Antonesei, scriitor, prof. univ. dr., Iaşi
79. Sorin Paliga, Dr. (PhD) în filologie, Univ. din Bucureşti, Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine, Bucureşti
80. Camelian Propinaţiu, scriitor, Bucureşti
81. Ancelin Roseti, scriitor, membru al USR, filiala Bacău
82. Dan C. Badea, cercet.şt., Bucureşti
83. Viorel Ilişoi, ziarist, Bucureşti
84. Nicolaie Iordache, Gheboaia, Dâmboviţa
85. Emilia I. Săvescu, Suceava
86. Ionuţ-Cosmin Drăghici, Drăgăşani
87. Ion Roşioru, scriitor, membru USR, Filiala Dobrogea, Hârşova
88. Olimpia Iacob, traducător literar, Satu Mare
89. Dirlosan Gheorghe, Mediaş
90. Lamba Claudia Evelin, Sibiu
91. Adrian Rednic, Constanţa
92. Claudiu Mărginean, Cluj Napoca
93. Andrei Barza, student, Sibiu
94. Adina Stoicescu, scriitor, Bucureşti
95. Laurenţia Andronache, Bucureşti
96. Emilia Mihai, Timişoara
97. Ion Gabriel Pusca, scriitor, Bucureşti
98. Vasile Zetu, scriitor, membru al USR, Suceava
99. Constantin Stan, scriitor, membru al USR, jurnalist, Bucureşti
100. Marian Victor Buciu, prof. univ. dr., critic literar, membru al USR
101. Florin Dochia, poet, eseist, director la „Revista Nouă”, Câmpina
102. Anica Facina, scriitor, membru al Societatii Scriitorilor Bucovineni, Vatra Dornei
103. Isabela Vasiliu-Scraba, eseist, filosof, istoric al filosofiei, membru USR, Liga Româno-Italiană, L’Association européenne F. Mauriac, (France), Bucureşti
104. Alexandru Sfiraiala
105. A.I.Brumaru, scriitor, Codlea
106. Viorel Dianu, scriitor, Bucureşti
107. George Ioniţă, scriitor, membru al Ligii Scriitorilor din România, Titu
108. Nicolae Iordan-Constantinescu, profesor, Bucureşti
109. Florin Palas, jurnalist
110. Grigore Bobina, Braşov
111. Mircea Brenciu, scriitor, membru USR, Braşov
112. Flavia Cosma, scriitor, membru USR, Toronto, Canada
113. Adrian Alui Gheorghe, scriitor, membru al USR, Piatra Neamţ
114. Mihaela Ursa, critic literar membra USR, lector universitar, Cluj
115. Horea-Dorin Matiş, profesor, publicist, Huedin
116. Rodica Matiş, profesor, Huedin
117. Mitroi Maria, Titu
118. Dumitru G. Sin, scriitor Constanţa
119. Mircea Şerban jurnalist, ex BBC, DW, RFE, Vişeu de Sus
120. Ion Mânzatu, Iaşi
121. Romeo-Nicolae Ştefănescu, cpt ing.rez., scriitor, Braşov
122. Constantin Grecu, Hunedoara
123. Gheorghe Istrate, scriitor, membru în Consiliul de conducere al USR, Bucureşti
124. Nicu Dan Petrescu, Craiova
125. Marius Marian Şolea, scriitor, Bucureşti
126. Monica L. Corleanca, scriitor, publicist, SUA
127. Paun Octavian, Oak Harbor Stat Washington U.S.A
128. Baki Ymeri, scriitor, traducător, membru USR, red. şef al revistei Albanezul/Shqiptari, Bucureşti
129. Liliana Bertea, Fashion Designer (Artist), Cresskill, NJ. USA
130. Adrian Tibu
131. Ioan Viştea, scriitor, Târgovişte
132. Lazar Cârjan, prof. univ. dr., Bucureşti
133. Eduard Nicolescu, Bucureşti
134. Sabina Spătariu, scenograf, Bucureşti
135. Eugen Axinte, scriitor, membru USR, Braşov
136. Ana Hâncu, scriitor, Ploieşti
137. Ion Cristofor, scriitor, membru USR, filiala Cluj
138. Marieta Besu , artist plastic , membru UAP , filiala Constanţa
139. Rusu Anca-Georgeta, Timişoara
140. Nicoleta Cimpoae, Bacău
141. Ion Ionescu-Bucovu
142. Carmen Duvalma, scriitor, Târgovişte
143. Mihai Rogobete, scriitor, publicist, Drobeta - Turnu Severin
144. Maria Tomescu, Piteşti
145. Maria Bălaşa, Braşov
146. Carmen Ardelean, Bucureşti
147. Ovidiu Slăvulete, Craiova
148. Lucian Gruia, scriitor, membru al USR
149. Călin Popa, Madrid, Spania
150. Marina Loredana Oană, profesor, Târgovişte
151. Alina Safta, profesor, Târgovişte
152. Gavril Ioan Georgiu, investitor particular, Timişoara
153. Eugen Evu, scriitor, membru USR, Hunedoara
154. Petruţ Pârvescu, scriitor, membru al USR, al ASPRO, al Fundaţiei Naţionale pentru Cultură, Artă şi Literatură Mihai Eminescu, membru fondator al Societăţii Scriitorilor Botoşăneni
155. Domniţa Petri, scriitor, inginer, San Jose, Calfornia, USA
156. Carmen Istrate Murariu, artist plastic, muzeograf, Complexul Muzeal Judeţean „Iulian Antonescu“, membră a Asociaţiei Culturale „Octavian Voicu“, Bacau
157. Vasilica Ungureanu, medic, Bucureşti
158. Vasile Şelaru, scriitor, membru al USR, Braşov
160. Bogdan Ulmu, scriitor, regizor, membru al USR şi al UNITER, Iaşi
161. Alexandru Dumitrescu, profesor, Curtea de Argeş
162. Constantin Crăiţoiu, asist.univ.drd., Universitatea din Craiova
163. Valeria Blejeru
164. Nicolae Băciuţ, scriitor, membru al USR
165. Cleopatra Lorinţiu, scriitor, membru al USR, jurnalist, realizator de televiziune, ex-diplomat
166. Stanca Mada, lector la Universitatea Transilvania din Braşov, membru al International Association for Dialogue Analysis (IADA)
167. George Filip, poet, membru al Asociatiei canadiene a scriitorilor romani, (ACSR), Montreal, Canada
168. Valentin Luca, redactor Destine Literare , Montreal, Canada
169. Marin Radu Mocanu, prof. dr., scriitor, membru al USR, Bucuresti
170. Ioan Enescu, medic, avocat, director general al Trustului Editorial Orizonturi, presedinte al Societatii Editorilor din Romania
171. Doru Motoc, dramaturg, prof. dr., membru onorific al Asociatiei canadiene a scriitorilor romani, (ACSR)
Listă deschisă de semnături. Fiţi alături de noi!
Semnaţi online, la:
http://www.petitieonline.ro/petitie/semnaturi/scrisoare_deschisa_pentru_cezar_ivanescu-p40546046.html
sau expediaţi acordul dvs. la adresa de e-mail: clara_arustei@yahoo.com Etichete: Cezar Ivănescu, CNSAS, Mircea Dinescu, Nicolae Manolescu, USR
http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
vineri, 25 iunie 2010
FITI ALATURI DE NOI! Semnaţi APELUL adresat autorităţilor STATULUI ROMÂN. CAZUL CEZAR IVĂNESCU
SCRISOARE DESCHISĂ
CAZUL CEZAR IVĂNESCU
Domnului Preşedinte al României Traian Băsescu
Parlamentului României
Domnului Preşedinte al Colegiului CNSAS Dragoş Petrescu
Domnului Preşedinte al Uniunii Scriitorilor Nicolae Manolescu
Societăţii Civile din România
Parlamentului României
Domnului Preşedinte al Colegiului CNSAS Dragoş Petrescu
Domnului Preşedinte al Uniunii Scriitorilor Nicolae Manolescu
Societăţii Civile din România
La 24 aprilie 2008 a încetat din viaţă, în mod neaşteptat şi în condiţii încă neelucidate, unul dintre marii scriitori români contemporani, Cezar Ivănescu. Suspiciunile privind moartea poetului sunt legate, pe de o parte, de o serie de culpe medicale, cu totul stranii (pentru că nu este vorba de o singură greşeală, ci de un şir întreg de erori, parcă bine coordonate), iar, pe de altă parte, de înscenarea pusă la cale împotriva lui la sfârşitul lunii ianuarie 2008.
Zvonul infamant transmis de agenţia de ştiri NewsIn, referitor la existenţa unui verdict de poliţie politică pronunţat de CNSAS în cazul lui Cezar Ivănescu şi aceeaşi afirmaţie defăimătoare repetată pe un post de televiziune, două zile mai târziu, de dl Mircea Dinescu, membru CNSAS, au fost rapid preluate şi difuzate, fără discernământ şi fără o minimă cercetare, de aproape toate canalele de ştiri, ducând la declanşarea unui scandal mediatic de proporţii.
Dacă declaraţia dlui M. Dinescu îşi găseşte o explicaţie (psihologică) în sentimentele de inamiciţie pe care acesta i le purta de zeci de ani lui Cezar Ivănescu (animozităţile dintre ei constituind deja un fapt de istorie literară), rămân în schimb cu totul de neînţeles urgenţa şi lipsa de profesionalism cu care a reacţionat cea mai mare parte a presei.
În lipsa oricărui document oficial care să probeze temeiul acestei acuzaţii şi având în vedere că mediatizarea ei necontrolată a avut consecinţe dintre cele mai grave, nu putem decât să o considerăm calomnioasă şi să solicităm instituţiilor abilitate să facă lumină în acest caz.
O anchetă realizată de Jurnalul Naţional din 12.02.2008 (“Cezar Ivănescu, o nebuloasă pentru CNSAS”), este de natură să sugereze amploarea acţiunii de intoxicare şi dezinformare a opiniei publice pusă în operă pentru denigrarea lui Cezar Ivănescu. Răspunsurile membrilor Colegiului CNSAS – care, în calitatea lor de decidenţi, ar fi trebuit să fie cel mai în măsură să cunoască adevărul – sunt stupefiante: din cei 11 membri, 4 nu ştiu dacă s-a dat vreun verdict, alţi 4 afirmă că nu s-a dat niciun verdict, unul refuză orice comentariu, încă unul declară că nici nu ştie, nici nu vrea să comenteze. 10 din cei 11 membri ai Colegiului CNSAS nu-şi amintesc exact când a avut loc şedinţa în care s-a discutat cazul poetului Cezar Ivănescu. Din cei 11 membri CNSAS unul singur (Mircea Dinescu, aflat la Paris în acea perioadă!) afirmă existenţa verdictului de colaborare cu fosta Securitate şi cunoaşte exact data şedinţei.
Urgenţa unei clarificări autorizate a cazului Cezar Ivănescu, validată prin prezentarea şi publicarea documentelor doveditoare, este cu atât mai mare cu cât culpa celor implicaţi în colportarea falsei ştiri a avut urmări de o gravitate extremă: pe fondul traumei provocate de compromiterea sa publică, al tensiunii în care a trăit în ultimele luni în încercarea disperată de a-şi demonstra nevinovăţia, starea de sănătate a poetului s-a înrăutăţit dramatic, pentru ca, în cele din urmă, el să se stingă răpus de o acută suferinţă cardiacă.
Hotărârea de a solicita CNSAS să verifice dosarele membrilor din conducerea USR, luată în 2006 de Consiliul USR, fusese aprobată cu entuziasm şi votată de Cezar Ivănescu însuşi. În urma acestei decizii, toată corespondenţa, adresele, înştiinţările şi orice alt act emis de CNSAS referitor la oricare dintre persoanele supuse verificării soseau în mod oficial pe adresa USR (de altfel, până la data de 4.02.2008, veniseră doar 9 decizii din 67 solicitări, aşadar CNSAS a verificat doar 9 persoane din conducerea USR, pe parcursul unui întreg an). De aceea, conducerea USR, căreia nu-i parvenise niciun astfel de document, era obligată moral şi statutar să declare public acest lucru. Conform Statutului USR (cap. 1, art. 1, art. 2, art. 5, art. 7, art. 36), atât Conducerea USR, cât şi Directorul de Imagine al USR erau obligaţi să adopte o atitudine tranşantă în mod direct şi imediat, fie printr-o conferinţă de presă, fie printr-un comunicat de presă în care să indice cu fermitate adevărul şi anume faptul că USR nu a primit o hârtie oficială în cazul Cezar Ivănescu.
În absenţa unei asemenea atitudini, pe 4 februarie a.c., poetul se vede constrâns să recurgă la o formă radicală de protest, declarând greva foamei la Sala cu Oglinzi a USR, cu intenţia de a-i determina pe cei în cunoştinţă de cauză să recunoască public adevărul.
Sub presiunea gestului său de protest, Comitetul Director al Uniunii Scriitorilor din România redactează, în cele din urmă, un comunicat în care se afirmă că dialogul cu CNSAS este necesar din cauza „apariţiei în mass-media şi în presa scrisă a unor informaţii referitoare la dl. Cezar Ivănescu, membru al Consiliului, în absenţa unui răspuns oficial din partea CNSAS”, recunoscând astfel că nu este în posesia niciunui document incriminant. Această declaraţie târzie (şi forţată de împrejurări), publicată numai pe site-ul USR, a trecut însă neobservată, dată fiind lipsa oricărei alte forme de mediatizare, dar şi formularea ei confuză şi ezitantă.
Tot cu această ocazie, Cezar Ivănescu – în calitate de membru al USR şi al Consiliului de conducere al acesteia – a înaintat un memoriu Preşedintelui USR Nicolae Manolescu şi un altul – în calitate de Cetăţean român şi de membru al Ordinului Steaua României în grad de Comandor – Preşedintelui României Traian Băsescu (nr. 2994/4.02.2008, Administraţia Prezidenţială, Registratura Generală). A murit însă fără să fi primit vreun răspuns la întâmpinările sale, trimise şi înregistrate legal, conform legislaţiei în vigoare, fără a-şi vedea dosarul/dosarele de la CNSAS, fără ca măcar o instituţie a Statului Român, democrat, european, să-i dea de ştire că ar fi luat notă de petiţiile sale.
După moartea sa, campania de denigrare a continuat cu aceeaşi forţă. Chiar a doua zi după tragicul eveniment câţiva scriitori şi critici îşi exprimau regretele ipocrite, grăbindu-se să adauge că era o persoană „incomodă”. Nu se specifică însă din ce motiv şi, mai ales pentru cine era incomod Cezar Ivănescu. Unul din scriitorii care a făcut această mărturisire recunoaşte totuşi că nu a avut „niciun fel de relaţie cu poetul. Nu era un om deosebit de plăcut. Am avut informaţii indirecte în ceea ce îl priveşte.” Din nou acuzaţii „după ureche” încheiate cu o afirmaţie infamantă, potrivit căreia ultimele informaţii despre poet, care făceau referire la colaborarea acestuia cu fosta Securitate, „au lăsat tuturor un gust amar”. În acelaşi timp, o mare parte a presei scrise şi audio-vizuale a preluat, chiar în anunţul mortuar, formula privind "verdictul de colaborare cu Securitatea ", căutând parcă s-o fixeze bine in mintea publicului neştiutor. Ca de altfel o seamă de personaje din mediul cultural, culminând cu declaraţia pe Mediafax a dlui Adrian Iorgulescu, Ministrul Culturii şi Cultelor („Sigur, lucrul care a marcat într-un fel ultima perioadă a existenţei lui a fost decizia CNSAS cu privire la colaborarea sa cu Securitatea”), care, fără să se informeze, aşa cum l-ar fi obligat statutul său de înalt funcţionar al statului, a repetat şi a difuzat minciuna, oferindu-i astfel valoare oficială!
Şi în faţa acestor atacuri USR a păstrat o tăcere glacială, deşi, reamintim, dezminţise prin comunicat oficial zvonul respectiv şi deşi unii dintre cei care au continuat să-l propage sunt membri ai breslei scriitoriceşti.
Singurul document oficial redactat cu această tragică ocazie a fost un scurt necrolog publicat pe site-ul USR, care conţine însă o insinuare otrăvită ("dincolo de sinuozităţile biografiei, amintirea sa" etc.), sugerând indirect existenţa unor derapaje în viaţa poetului. La ce fel de „sinuozităţi biografice” s-ar putea gândi cititorii neavizaţi – în contextul actual, când acuzaţia de poliţie politică n-a fost dezminţită de nicio sursă autorizată – dacă nu chiar la pactul cu diavolul de care este învinovăţit?
Poetul Cezar Ivănescu a murit umilit în propria ţară, ucis fizic, moral şi social de atacurile nedemne îndreptate asupra sa în foc încrucişat, care au urmărit să-l elimine din viaţa publică, precum, odinioară, pe Eminescu şi Labiş. Astfel, se încununează cu spini, în loc de binemeritaţii lauri, triada tragică a poeţilor de geniu veniţi din Moldova ca să moară la Bucureşti.
Din tot ce a rămas în manuscris rezultă în mod zguduitor cât de mult a suferit Cezar Ivănescu din cauza acuzaţiilor „pe surse“ (niciodată probate!) la care a fost supus, în locul recunoaşterii cuvenite, atât a valorii sale ca autor, cât şi a valorii sale ca model uman, de existenţă exemplară.
Revelator în acest sens, precum şi pentru forţa cu care a luptat până la capăt pentru a-şi dovedi nevinovăţia, este următorul pasaj dintr-o ultima scrisoare, postumă, adresată Domniei-Sale Domnului Traian Băsescu, în calitate de Preşedinte al României şi de Şef al Ordinului Steaua României.
„Domnule Preşedinte, supun judecăţii şi arbitrajului Domniei-Voastre situaţia inacceptabilă în care mă aflu începând de marţi, 29.01.2008, ora 16 şi agravată continuu, până la paroxism, de o masă de ziarişti, de neoprit în tentativa lor de linşaj mediatic.
În 29.01.2008, agenţia de ştiri NewsIn a difuzat o ştire, „scurgere“ din Colegiul CNSAS, conform căreia subscrisul ar fi primit decizie de colaborare cu Securitatea. Ştirea a fost preluată de toate agenţiile de ştiri şi de întreaga presă românească, mi-a creat un prejudiciu care nu va mai putea fi diminuat sau anulat sub nici o formă şi cu nici o măsură reparatorie şi are o finalitate clară: linşajul mediatic.[…]
Cred în justiţia română şi ştiu mai bine decât orice securist că viaţa mea e nepătată iar opera mea literară se situează, valoric, la primul nivel de sub opera Maestrului Absolut al literaturii române, Mihai Eminescu.
Este cel mai de sus nivel la care poate aspira un scriitor român.
Nu o spun eu, au spus-o alţii, cei care m-au preţuit, Marin Preda şi Nichita Stănescu, Constantin Noica şi Petru Creţia, şi o legiune de alte nume prestigioase ale literaturii române.
Nu am probleme neclare, nici cu viaţa, nici cu opera mea, am însă o mare problemă cu ţara mea, aflată, se pare, încă sub ocupaţie. Poate ştiţi d-voastră mai bine sub ocupaţia cui.
Aştept urgent răspunsul dumneavoastră, pentru ca să mă decid dacă mai rămân în ţara mea sau trebuie, la 66 de ani, să cer azil politic într-o ţară europeană civilizată.
Cu speranţa că nu au pierit toţi oamenii de onoare din această ţară, speranţă întărită de semenii mei care s-au ridicat să mă apere, aştept domnul Preşedinte, atât cât sufletul meu îmi va dicta că e demn să aştept.
Cu cele mai bune sentimente,
Cezar Ivănescu.“
Cât de enormă şi de revoltătoare este învinuirea de colaborare în cazul lui Cezar Ivănescu reiese fără echivoc din datele biografiei sale, constituind tot atâtea argumente faptice pentru o viitoare judecată a istoriei literare, când acuzatorii înşişi vor fi judecaţi.
În timpul regimului comunist poetul a trăit şi şi-a scris cea mai mare parte a operei într-o stare apăsătoare de sărăcie, pe care şi-a asumat-o însă cu demnitate – angajat fiind doar cu jumătate de normă la revista „Luceafărul”; în această neagră perioadă nu s-a bucurat de niciun fel de funcţii sau privilegii – precum unii dintre inchizitorii săi de astăzi –, dimpotrivă, a fost constant marginalizat şi ţinut într-un con de umbră, atât de liderii comunişti, cât şi de mai mărunţii lor executanţi; a declarat în trei rânduri greva foamei (în perioada anilor '60, în 1983 şi în 1986), cu un curaj sinucigaş pentru vremurile acelea, mai ales că gesturile sale repetate de protest n-au fost niciodată susţinute de forţe din afara ţării (aşa cum s-a întâmplat cu unii dintre „dizidenţii” cu patalama de astăzi, cărora, cu toată teroarea comunistă, nu li s-a clintit un fir de păr de pe cap).
Cartea Albă a Securităţii, publicată sub coordonarea lui Mihai Pelin, conţine pasaje mai mult decât edificatoare privind comportamentul său curajos şi exemplar, precum şi sinteze ale formelor de represiune la care era supus în regimul comunist de către Securitate: „Prin conducerea redacţiei se vor lua măsuri de îndepărtare a acestuia din locurile unde au loc acţiuni publice organizate sau unde este prezentă conducerea de partid şi de stat. Asigurarea sa cu sprijinul organelor de investigaţii şi, la nevoie, cu cele de miliţie, pe perioada desfăşurării acţiunii. Darea sa în consemn la USLA. Şi Direcţia a V-a.“ (Cartea Albă a Securităţii, Ed. Presa Românească, Bucureşti, 1996).
În noua societate democratică, Cezar Ivănescu devine primul grevist al foamei în momentul în care, la 5 ianuarie 1990, Mircea Dinescu, proaspăt recompensat pentru activitatea sa „revoluţionară” cu învestitura de Preşedinte al USR, îl dă afară abuziv din colectivul de redacţie al revistei „Luceafărul” („Am fost singurul ziarist dat afară din presă – declara în ianuarie 2008 Cezar Ivănescu rememorând acest episod. Nu s-a luat atunci atitudine faţă de Ion Gheorghe, care a scris atâtea laude lui Ceauşescu, şi nici faţă de Titus Popovici, care a făcut parte din Comitetul Central al PCR ); tot în 1990 este maltratat în timpul mineriadei din iunie, când indivizi travestiţi în „ortaci” îl trimit în stare gravă la Spitalul de Urgenţă.
În comunism, ca şi în postcomunism, Cezar Ivănescu a luptat întotdeauna de unul singur împotriva ideologiilor nocive, a minciunii proliferante, a contrafacerilor valorice şi a imposturii generalizate, împotrivindu-se unei maşinării infernale, care, în cele din urmă, l-a spulberat. Ce nu au reuşit comuniştii, care s-au mulţumit să-l împingă la marginea vieţii literare şi sociale, dar nu l-au lichidat fizic, au izbutit, într-un elan de furie primitivă, urmaşii lor, „democraţii” de astăzi.
Deşi în ce priveşte persoana lui Cezar Ivănescu nicio reparaţie nu mai este posibilă, dat fiind faptul irevocabil al morţii sale, memoria sa trebuie să rămână nepătată aşa cum a fost poetul însuşi de-a lungul întregii sale vieţi.
De aceea, considerăm prin prezenta că atât Uniunea Scriitorilor cât şi Preşedinţia României, cărora poetul le-a adresat cereri şi memorii în legătură cu defăimarea sa, sunt datoare cu un răspuns oficial, scris, cu dreptul de a fi făcut public, în presă şi în media, adresat opiniei publice româneşti, şi, nu în ultimul rând, familiei, prietenilor şi admiratorilor săi. Aşa este democratic, aşa este corect şi moral, într-o societate în care demnităţile publice sunt obţinute sub imperativul funcţionării legale a instituţiilor publice şi a dreptului la informare corectă şi nemijlocită a cetăţeanului, cu atât mai mult atunci când este vorba de personalităţi care, prin întreaga lor activitate, au contribuit la faima României şi la cunoaşterea de sine a poporului român.
Ţinând cont de faptul că trăim într-o ţară membră a Uniunii Europene în care drepturile cetăţenilor ar trebui să fie integral garantate, atât de o Constituţie modernă, cât şi de un principiu fundamental în democraţie – acela al prezumţiei de nevinovăţie –, se impune, de asemenea, o luare de poziţie oficială, fermă şi imediată a Biroului de presă al CNSAS. O atare declaraţie ar fi salvat de la moarte o personalitate de geniu, de talie mondială, şi ar fi devenit, în acelaşi timp, dovada incontestabilă a faptului că CNSAS-ul este o instituţie reală, activă, care funcţionează în deplină armonie cu legile unui stat de drept.
Solicităm Preşedintelui României Traian Băsescu, Conducerii Uniunii Scriitorilor şi Preşedintelui Nicolae Manolescu, precum şi Conducerii CNSAS, să dea răspunsuri clare şi precise, în legătură cu cele două cereri şi memorii trimise de Cezar Ivănescu, în timpul vieţii, la care nici post-mortem nu s-a primit vreun răspuns.
Acordăm instituţiilor în cauză, încă o dată, termenul prevăzut de lege pentru datoria de a răspunde la petiţiile cetăţenilor.
Alături de noi, opinia publică românească este interesată să afle acest răspuns.
Anexăm cele două petiţii înaintate de poet Preşedinţiei României şi Conducerii Uniunii Scriitorilor, Preşedintelui Nicolae Manolescu.
Drept pentru care semnăm.
1. Ion Murgeanu, scriitor, membru USR, Bucureşti;
2. Gabriela Creţan, scriitor, membru USR, cercetător ştiinţific, Bucureşti;
3. Gelu Alecu, sociolog, Bucureşti;
4. Clara Aruştei, inginer, Bucureşti;
5. Dumitru Ivănescu, dr. în istorie, scriitor, membru USR, Iaşi
6. Magda Ursache, scriitor, critic literar, membru USR, Iaşi;
7. Petru Ursache, etnolog, estetician şi istoric literar, prof. univ. dr., Universitatea "Al.I. Cuza", Iaşi;
8. George Roncea, ziarist, Bucureşti;
9. Victor Roncea, ziarist, coordonator Asociaţia Civic Media, Bucureşti;
10. Lucreţia Berzintu, publicist, redactor şef - Israel(STARPRESS);
11. Noemi Bomher, conf. dr., Facultatea de Litere, Universitatea “Al. I. Cuza”, Iaşi;
12. Marcel Buzea, inginer, Editura Junimea, Iaşi;
13. Alexandru Cetăţeanu, scriitor, preşedintele Asociaţiei canadiene a scriitorilor romani, (ACSR), Canada;
14. C.T. Ciubotaru, scriitor, membru USR, Bacău;
15. Valentin Ciuca, critic de artă, membru al UAP România, membru al USR, Iaşi;
16. Theodor Codreanu, critic şi istoric literar, membru al USR, Filiala Iaşi;
17. Maria Oprea Dobrescu, jurnalistă, preşedinta Asociaţiei Jurnaliştilor şi Scriitorilor Minorităţilor Etnice din România "Europa 21", Bucureşti;
18. Marius Dobrescu, scriitor, traducător, redactor-şef al revistei "Prietenul albanezului", Bucureşti;
19. Mihaela Dordea, critic de teatru, scriitor, jurnalist, Bucureşti;
20. Mircea Gheorghe, scriitor, membru al Asociatiei canadiene a scriitorilor romani, (ACSR), Canada
21. Dr. Mirel Giurgiu-Georg, medic, Frankenthal, Germania;
22. Ioana Greceanu, scriitor, membru USR, profesor, Bucureşti;
23. Ion Lazu, scriitor, membru USR, Bucureşti;
24. Lidia Lazu, scriitor, membru USR, Bucureşti;
25. Corneliu Leu, scriitor, membru USR, Bucureşti;
26. Miron Manega, scriitor, ziarist, Bucureşti;
27. Alexandru Mica, scriitor, cercetător ştiinţific, prof. univ. dr., membru USR, Bucureşti;
28. Simona Modreanu, prof. univ dr., director Editura Junimea, Iaşi;
29. Niculina Oprea, scriitor, membru USR, consilier juridic in Ministerul Transporturilor, Bucureşti;
30. Alexandru Pamfil, sculptor, membru UAP Romania , Galaţi;
31. Aurel Podaru, scriitor, orasul Beclean, Bistiţa-Năsăud;
32. Cristinel C. Popa, corespondent Jurnalul Naţional, Iaşi;
33. Ion Scarlat, profesor de matematică, membru al Asociaţiei Culturale "Mileniul 3" Roşiori;
34. Constantin Simirad, conf. univ. dr., ambasador, Iaşi;
35. Zamfir Teodora Zamfir, secretar de redacţie, Editura Junimea, Iaşi;
36. Al. Florin Ţene, scriitor, preşedintele Ligii Scriitorilor din România;
37. Adrian Urmanov, scriitor, Durham , UK;
38. Ion Iancu Vale, jurnalist, Târgovişte;
39. Geo Vasile, scriitor, italienist, membru al USR, Bucureşti;
40. Paula Braga Simenc, traducator, Ljubljana, Slovenia;
41. Mihaela Varga, director Editura Maiko, Bucureşti;
42. N. Georgescu, prof.univ.dr., scriitor, membru USR, Bucureşti;
43. Victoria Milescu, scriitor, membru USR, Bucureşti;
44. Cristiana Manuela Georgescu, profesor de limba engleză, Piteşti;
45. Mircea Drăgănescu, scriitor, membru al USR, profesor Titu-Dâmboviţa;
46. Victoriţa Duţu, profesor de matematică, Bucureşti;
47. Alecu Ivan Ghilia, scriitor, artist plastic, membru al USR, Bucureşti;
48. Maria Doina Bănescu, profesoară, Târgovişte;
49. Constantin Bănescu, profesor, Târgovişte;
50. Valeria Manta Tăicuţu, profesoară, membră USR filiala Bacău;
51. Virginia Mateiaş, jurnalist, Quebec, Canada;
52. Anca-Maria Buzea, şef secţie MLR Iaşi;
53. Nicolae Creţu prof. Universitatea „Al.I. Cuza”, fost director ed. Junimea Iaşi;
54. Ioan Vişan, cadru didactic, prozator, Târgovişte;
55. Remus Valeriu Giorgioni, scriitor şi jurnalist, Lugoj;
56. Mihai Firică, scriitor şi jurnalist, membru al USR, Filiala Craiova;
57. Nicolae Coande, scriitor, membru USR, Craiova;
58. Alexandru Petria, scriitor şi ziarist, Bistriţa;
59. Aura Christi, scriitor, editor, redactor-şef, revista Contemporanul, Bucureşti;
60. Andrei Potlog, editor, Asociaţia EuroPress, Bucureşti;
61. Liuba Potlog, pensionară, Bucureşti;
62. George Anca, scriitor, membru USR, preşedinte, Asociaţia Culturală Româno-Indiană, membru International Union of Anthropological and Ethnological Sciences, Bucureşti;
63. Monica Mureşan, scriitor, ziarist, filolog, Bucureşti;
64. Nicolae Stan, profesor, dr. in istorie, Târgovişte;
65. Melania Florea, farmacist, Bucureşti;
66. Mihai Stan, Editura Bibliotheca, Societatea Scriitorilor Târgovişteni;
67. Munteanu Constantin, Piatra Neamţ
68. Marian Rotaru, Bârlad
69. Liviu Ioan Stoiciu, scriitor, membru al USR;
70. Virgil Diaconu, scriitor, membru al USR;
71. Ioan Matiuţ, scriitor, membru al USR;
72. Paulina Popa, scriitor, editor, redactor-şef, revista Semna-Emia, Deva;
73. Marin Ifrim, membru USR, secretar general al Asociaţiei Culturale "Renaşterea Buzoiană"
74. Grişa Gherghei, poet, prozator, eseist, membru al USR, Bucureşti
75. Ioana Elena Popescu, funcţionar bancar, Iaşi
76. Aurelia Călinescu, artist plastic, membru UAP, Sibiu
77. Ileana Cudalb, scriitor, Canberra, Australia
78. Liviu Antonesei, scriitor, prof. univ. dr., Iaşi
79. Sorin Paliga, Dr. (PhD) în filologie, Univ. din Bucureşti, Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine, Bucureşti
80. Camelian Propinaţiu, scriitor, Bucureşti
81. Ancelin Roseti, scriitor, membru al USR, filiala Bacău
82. Dan C. Badea, cercet.şt., Bucureşti
83. Viorel Ilişoi, ziarist, Bucureşti
84. Nicolaie Iordache, Gheboaia, Dâmboviţa
85. Emilia I. Săvescu, Suceava
86. Ionuţ-Cosmin Drăghici, Drăgăşani
87. Ion Roşioru, scriitor, membru USR, Filiala Dobrogea, Hârşova
88. Olimpia Iacob, traducător literar, Satu Mare
89. Dirlosan Gheorghe, Mediaş
90. Lamba Claudia Evelin, Sibiu
91. Adrian Rednic, Constanţa
92. Claudiu Mărginean, Cluj Napoca
93. Andrei Barza, student, Sibiu
94. Adina Stoicescu, scriitor, Bucureşti
95. Laurenţia Andronache, Bucureşti
96. Emilia Mihai, Timişoara
97. Ion Gabriel Pusca, scriitor, Bucureşti
98. Vasile Zetu, scriitor, membru al USR, Suceava
99. Constantin Stan, scriitor, membru al USR, jurnalist, Bucureşti
100. Marian Victor Buciu, prof. univ. dr., critic literar, membru al USR
101. Florin Dochia, poet, eseist, director la „Revista Nouă”, Câmpina
102. Anica Facina, scriitor, membru al Societatii Scriitorilor Bucovineni, Vatra Dornei
103. Isabela Vasiliu-Scraba, eseist, filosof, istoric al filosofiei, membru USR, Liga Româno-Italiană, L’Association européenne F. Mauriac, (France), Bucureşti
104. Alexandru Sfiraiala
105. A.I.Brumaru, scriitor, Codlea
106. Viorel Dianu, scriitor, Bucureşti
107. George Ioniţă, scriitor, membru al Ligii Scriitorilor din România, Titu
108. Nicolae Iordan-Constantinescu, profesor, Bucureşti
109. Florin Palas, jurnalist
110. Grigore Bobina, Braşov
111. Mircea Brenciu, scriitor, membru USR, Braşov
112. Flavia Cosma, scriitor, membru USR, Toronto, Canada
113. Adrian Alui Gheorghe, scriitor, membru al USR, Piatra Neamţ
114. Mihaela Ursa, critic literar membra USR, lector universitar, Cluj
115. Horea-Dorin Matiş, profesor, publicist, Huedin
116. Rodica Matiş, profesor, Huedin
117. Mitroi Maria, Titu
118. Dumitru G. Sin, scriitor Constanţa
119. Mircea Şerban jurnalist, ex BBC, DW, RFE, Vişeu de Sus
120. Ion Mânzatu, Iaşi
121. Romeo-Nicolae Ştefănescu, cpt ing.rez., scriitor, Braşov
122. Constantin Grecu, Hunedoara
123. Gheorghe Istrate, scriitor, membru în Consiliul de conducere al USR, Bucureşti
124. Nicu Dan Petrescu, Craiova
125. Marius Marian Şolea, scriitor, Bucureşti
126. Monica L. Corleanca, scriitor, publicist, SUA
127. Paun Octavian, Oak Harbor Stat Washington U.S.A
128. Baki Ymeri, scriitor, traducător, membru USR, red. şef al revistei Albanezul/Shqiptari, Bucureşti
129. Liliana Bertea, Fashion Designer (Artist), Cresskill, NJ. USA
130. Adrian Tibu
131. Ioan Viştea, scriitor, Târgovişte
132. Lazar Cârjan, prof. univ. dr., Bucureşti
133. Eduard Nicolescu, Bucureşti
134. Sabina Spătariu, scenograf, Bucureşti
135. Eugen Axinte, scriitor, membru USR, Braşov
136. Ana Hâncu, scriitor, Ploieşti
137. Ion Cristofor, scriitor, membru USR, filiala Cluj
138. Marieta Besu , artist plastic , membru UAP , filiala Constanţa
139. Rusu Anca-Georgeta, Timişoara
140. Nicoleta Cimpoae, Bacău
141. Ion Ionescu-Bucovu
142. Carmen Duvalma, scriitor, Târgovişte
143. Mihai Rogobete, scriitor, publicist, Drobeta - Turnu Severin
144. Maria Tomescu, Piteşti
145. Maria Bălaşa, Braşov
146. Carmen Ardelean, Bucureşti
147. Ovidiu Slăvulete, Craiova
148. Lucian Gruia, scriitor, membru al USR
149. Călin Popa, Madrid, Spania
150. Marina Loredana Oană, profesor, Târgovişte
151. Alina Safta, profesor, Târgovişte
152. Gavril Ioan Georgiu, investitor particular, Timişoara
153. Eugen Evu, scriitor, membru USR, Hunedoara
154. Petruţ Pârvescu, scriitor, membru al USR, al ASPRO, al Fundaţiei Naţionale pentru Cultură, Artă şi Literatură Mihai Eminescu, membru fondator al Societăţii Scriitorilor Botoşăneni
155. Domniţa Petri, scriitor, inginer, San Jose, Calfornia, USA
156. Carmen Istrate Murariu, artist plastic, muzeograf, Complexul Muzeal Judeţean „Iulian Antonescu“, membră a Asociaţiei Culturale „Octavian Voicu“, Bacau
157. Vasilica Ungureanu, medic, Bucureşti
158. Vasile Şelaru, scriitor, membru al USR, Braşov
160. Bogdan Ulmu, scriitor, regizor, membru al USR şi al UNITER, Iaşi
161. Alexandru Dumitrescu, profesor, Curtea de Argeş
162. Constantin Crăiţoiu, asist.univ.drd., Universitatea din Craiova
163. Valeria Blejeru
164. Nicolae Băciuţ, scriitor, membru al USR
165. Cleopatra Lorinţiu, scriitor, membru al USR, jurnalist, realizator de televiziune, ex-diplomat
166. Stanca Mada, lector la Universitatea Transilvania din Braşov, membru al International Association for Dialogue Analysis (IADA)
167. George Filip, poet, membru al Asociatiei canadiene a scriitorilor romani, (ACSR), Montreal, Canada
168. Valentin Luca, redactor Destine Literare , Montreal, Canada
169. Marin Radu Mocanu, prof. dr., scriitor, membru al USR, Bucuresti
170. Ioan Enescu, medic, avocat, director general al Trustului Editorial Orizonturi, presedinte al Societatii Editorilor din Romania
171. Doru Motoc, dramaturg, prof. dr., membru onorific al Asociatiei canadiene a scriitorilor romani, (ACSR)
Listă deschisă de semnături. Fiţi alături de noi!
Semnaţi online, la:
http://www.petitieonline.ro/petitie/semnaturi/scrisoare_deschisa_pentru_cezar_ivanescu-p40546046.html
sau expediaţi acordul dvs. la adresa de e-mail: clara_arustei@yahoo.com
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
