http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
A TREIA ROMĂ ULTIMUL PAS
( *novelina de amor şi ură)
de Dumitru G .Sin
.(*O UITĂTURĂ GELOASĂ ÎNVĂLUINDU-MI DESTINUL)
"Cînd să cobor de pe trotuar , pe alee, era să cad în gura căscată a canalizării; cineva “săltase” capacul de fontă şi acum un mic infern se înfiinţase perfid .Am rupt nişte crengi din gardul viu şi le-am" plantat" în gaura de iad ca să semnalizeze că acolo e opusul paradisului .Era dimineaţa în care trebuia să mă întîlnesc cu Gică Tînţaru`întors de la Londra acasă, ca să deschidă un restaurant la Mamaia. Copilărisem împreună.Gică m-a sunat seară , imediat ce a ajuns a ajuns la Otopeni . Urma să ne vedem la Rex . Era una din dimineţile pe care le vezi reproduse pe cărţile poştale ,unde Rex –ul apare ca o bucată de plajă ,cu trupuri aşezate sardele şi dispuse pe nisip, la soare,in vecinătatea unor valuri înspumate .
- Ştii , zice Gică privindu-mă din spatele sticlei fine a ovalului bombat al ochelarilor în care se oglindea ,”just 3D”, tipa blondă , de la masa din spatele meu ,cu cine am zburat ?
- Ghici ?
-?!
- Armeanu `din America !
M-a luat prin surprindere ,din prima rînjind sardonic , amintindu-mi de bişniţarul plin de tupeu de odinioară .
- Nu cred că vrea să mă vadă, îi răspund cinic .
- Nici nu te mai cunoaşte , nici pe mine nu m-a recunoscut .
- Cum aşa , am zis eu ridicînd din sprîncene, cu ochii pe blonda din ecranul “3D” al ochelarilor .
*
Se auziseră tot felul de poveşti despre armean care emigrase cu ajutorul
comunităţii armenilor din diaspora .... că făcuse şase luni de lagăr la Beirut unde maică-sa se părăpădise .... că în America imediat ce ajuns intrase într-o reţea de traficanţi ... iar altă variantă şi pe care o confirma Gică , era aceea.. că fusese internat de o FUNDAŢIE UMANITARĂ a unor hippyoţi , într-un centru de dezintoxicare .
*
- Da ,măi , zice într-o doară Gică ,cu ochii pe blondă .ba chiar schimbîndu-şi poziţia pentru a arunca nişte ochiade la masa
din spatele meu , descoperise şi el piesa blondă şi înfiripase deja un zîmbet “de scenă “,aruncat “la vrăjeală “ în aripa brizei .
- Băi Gică , lasă gacicile , nu te-ai lămurit că blondele privesc cu silă la crăcănaţi cu parantezele tale de fotbalist ratat, ai să-mi uşurezi situaţia şi cine ştie... poate mă lipesc eu.
- Taci măi Săgeţică ,că m-ai stropit tot , tot un bălos ai rămas!
- Zi mă despre armean !
- Încă n-ai uitat-o pe Letiţa ....
(Lethe neuitata , cum s-o uit pe drăcoaca aia de grecoacă ...care mi-a fript inima şi mi-a marcat viaţa )
- Zi ...
- Armeanu a fost la dezintoxicare şi o fundaţie a hippyoţilor , la vremea aceea ,se ocupa de reintegrarea toxicomanilor în societate .El a fost un caz disperat . Era s-o mierlească . A rămas cu sechele , cu mintea “dilită nasol ” cu simţurile
întregi , dar cu tabla amintirilor ştearsă în proporţie de 80% are mintea full doar cu AMINTIRILE RECENTE ca românii împotmoliţi în ISTORIA RECENTĂ adică el e OMUL RECENT a lui PATASCHELETEMINESCU.
- Bă Gică, te-ai stricat şi tu ai devenit intelectual !
- Să ştii că sunt . În suburbia unde stau printre indieni şi
pachistanezi , ,băi ,de cînd mă scol , pînă cînd mă culc de multe ori mă uit în oglindă să văd dacă nu m-am înnegrit şi eu. Lasă ca-i să te înnegreşti aici într-o lună te faci pakistanez dacă-ţi deschizi aici PIZZARIA !
- În fine, Armeanu a ieşit, şi ăştia, fundaţia ,i-au găsit un job . Ei
aduceau covoare vechi din Afganistan obţinute de “american soldiers”. Covoarele aveau defecte , unele erau găurite de gloanţe, altele tăiate de sabie,etc .Persanele trebuiau recondiţionate respectînd desenul şi culorile, era o
muncă extrem de migăloasă , dar pentru “dilii” aştia tocmai bună ca să-şi omoare timpul . Covoarele astea afgane, persane , erau pline de peisaje şi scene din cultura islamică.... Odată restaurate acestea luau drumul perlei Emiratelor Arabe Unite , Dubai ,arabii plăteau regeşte marfa . Armeanu ţesea repede
şi cu talent. Lucra ca disperatul cîte 14-16 ore.
M-am întîlnit ieri cu el şi cu gaşca anul trecut , la Zorile , tu erai
plecat în Italia . N-a recunoscut pe nimeni toţi, încurcaţi ,chicoteau şi se uitau la Armeanu ca la un ciudat mai ales că armeanu` amerlock tot ţesînd ca apucatul la covoarele orientale se ţicnise niţel şi trecuse la religia islamică era sigurul de la masă care bea limonadă şi “halea” muşchi de vită "Arabiata"iar , noi beam vin alb; şpriţache de vară şi “păpam” cotlete de porc flambate şi preparate toate de Kemal Tatuatu ` cel mai marele bucătar de la „Zorile” din toate timpurile .
M-am despărţit de Gică ...seara tîrziu eram puţin ameţiţi amîndoi rămăsese să ne vedem a doua zi tot la Rex dar
direct pe plajă. Eu m-am angajat să i-au umbrela şi şezlongurile de dimineaţă că altfel riscam să n-avem nici şezlonguri nici umbrelă nici locuri pe plajă . MAMAIA era full .
*
Petreceam în minte locurile şi împrejurările din copilărie care făcuseră posibilă prietenia ...echipa de pitici ,nea `Bibi cu pedagogia lui de tip spartan , şcoala de elementară de lîngă terasa Zorile de pe strada Friedrick Engels unde l-am avut coleg şi pe Gică Tînţaru` . Gică Tînţaru`, nu putea de fel să scrie corect numele filozofului ,care ajunsese nume de stradă, ,toată clasa rîdea de el, îl pusese invăţătorul să-l scrie la tablă , drept pedeapsă primise ca temă pentru acasă , să scrie de
50 de ori Friederick Engels. Gică îl scrisese , cu scrisul lui lăbărţat de 100 de ori, ne arătase la toată clasa numărînd cu mîndrie dar şi cu mînie numele englezului care-i mâncase ficaţii , ne-a spus că a scris până la miezul nopţii aşa de-al dracului....
A doua zi , învăţătorul s-a dus direct la Gică Ţînţaru` :
- Gică ai făcut tema pentru acasă ?
- Da , a zis flegmatic Ţânţaru`înroşindu-se pînă-n vîrful urechilor .
- De 25 de ori ?
- De 100 de ori ,zise Gică înfundat şi roşu ca ardeiul
- Nu mai spune măi băiete , să văd !
Gică îi întinse caietul şi învăţatorul numără în gând urmărind numele în caiet cu arătătorul .
- Da, zise el, 100 ...dar ai totuşi 7 greşeli .
Era clar , învăţătorul nostru avea pică pe Gică , toată clasa murmura ostil în continuare ... învăţătorul s-a sezizat şi s-a înfuriat brusc. Niciodată nu pierdu-se clasa din mână .
- Ieşi la tablă să vedem dacă ţi-a intrat , şi-n tărtăcuţa aia de „ţinţili minţili ” …
Învăţătorul se aşteptase ca elevii , în majoritate românaşi
proveniţi de prin Moldova sau Oltenia , să rîdă la gluma lui ...dar în clasă se lăsase o tăcere de gheaţă. După acest incident am aflat că învăţorul era rasist , nu-i suporta pe „mache” . Bietul Gică îşi mişca cu anevoie parantezele, altfel sprinten la fotbal , acum parcă avea plumb în ele...ajuns
la tablă ,scârţâi cu creta numele englezului la fel cum îl scria înainte, greşit ...n-a mai rîs nimeni .Gică plîngea .Învăţatorul
s- a dus la tablă şi l-a dat cu capul de tablă , toţi am vociferat
indignaţi . Învăţatorul şi-a dat seama ca făcut-o de oaie ,noroc că a sunat clopoţelul. În pauză ne-am strîns toţi în jurul lui Gică , să-l consolăm . La propunera mea , s-a făcut făcut o delegaţie . Ne-am dus la Director şi i-am spus ce se întîmplase . Am avertizat Directorul , că noi cu astfel de învăţator nu mai vrem să facem şcoală .
- Nu vorbiţi toţi odată .Eu sînt unul . Cine-i şeful ?
Toţi s-au uitat spre mine . Directorul a ridicat din sprîncene întrebîndu-mă :
-Tu, mă piciule ?
- Eu sunt colegul lui de bancă şi prietenul lui !am răspuns eu luîndu-mi inima-n dinţi .
- Atunci tu rămâi ; ceilalţi plecaţi la ore că am să vorbesc eu cu învăţătorul vostru”. Am uitat să vă spun că învăţătorul era SECRETARUL DE PARTID pe şcoală şi membru în ORGANIZAŢIA DE PARTID la secţia ÎNVĂŢĂMÎNT PE ORAŞ. Am rămas în cancelarie doar eu şi Directorul ; el stătea cu fundul pe colţul mesei care era acoperită - cum altfel?! - cu o faţă de masă roşie …Directorul privi cu simpatie spre mine .
- Zi, puştiule, cum a fost tărăşenia ?!”
Eu i-am povestit ,indignat ,dintr-o suflare , încă nu-mi trecuse furia.Apoi , s-a făcut linişte .Afară păsările ciripeau într-o veselie. Directorul s-a uitat visător pe fereastra deschisă după care s-a întors brusc
cu o mină severă şi a arătat pe peretele stîng al cancelariei , spre cele cele trei portrete ale bărboşilor ENGELS , MARX şi LENIN ,culmea e că ENGELS era cel mai simpatic şi
părea cel mai uman dintre cei trei corifei .Îi vezi ...ei sunt MARII NOŞTRI ÎNVĂŢĂTORI !
Pe ei nu ai voie să te superi şi trebuie să-i iubeşti , eşti
obligat fiindcă ei sunt învăţătorii popoarelor şi bla , bla , bla s-a lansat într-o tiradă care mi-a sucit minţile şi din momentul acela am simţit o ură puternică faţă de străinii aceia cu nume zbanghii şi cu cît mă gîndeam la cei
făcuse învăţătorul lui Gică din cauza lor şi cu atît ura mea devenea mai puternică împotriva acestor ÎNVĂŢĂTORI AI POPOARELOR .
După ce a turuit ca o moară stricată directorul s-a apropiat de mine şi mi-a întins mîna prietenos:
- Hai să fim prieteni ! Bine ?!
- Da , am zis eu fîstîcit de o aşa onoare .
- Atunci prietene ...poţi să păstrezi un secret?
- Da… am răspuns stupefiat .
-Totul rămîne aici!ai înţeles?
- Da ” am zis roşu de emoţie.
- Atunci uite care-i treaba : tu ai dreptate şi te înţeleg şi vă înţeleg pe toţi , pe toată clasa , dar vezi tu fiind vorba şi de fapta care a declanşat incidentul , adică înţelegi tu, unul din învăţătorul popoarelor ,cel pe care elevul n-a putut să-l scrie , corect nici a 101- oară,poate fi interpretat ca un gest duşmănos şi instigator , mai ales că ai lui Gică ,mai toţi ai lui au fost simpatizanţi ai legionarilor iar un unchi de-al
lui a fost chiar legionar, iar voi toţi , toată clasa , în fine,se va
interpreta că v-aţi solidarizat cu duşmanul , iar asta însemnă POITICĂ şi asta e grav şi părinţii voştri ar putea suferi şi ei repercusiuni neplăcute . Deci trebuie să luăm amîndoi cele mai înţelepte măsuri pentru a ieşi din această
situaţie delicată .
1.Te duci în clasă şi le povesteşti cît de gravă poate fi situaţia
2. Tu vei fi pedepsit de mine să rămîi închis în cancelarie pînă se termină orele şi îţi voi scade nota la purtare, cu două puncte de ochii lumii , dar consemnarea respectivă , nu va apărea şi-n în foaia matricolă de absolvire , a clasei a IV –a .
3.Celor care au făcut parte din delegaţie li se va scade un punct din nota de la purtare. Dar la fel nu va apărea în foaia matricolă
4. Toată clasa va primi avertisment verbal ,de la mine, în prezenţa tovarăşului ,învăţător ,ca în felul acesta să-i oferim satisfacţie şi astfel incidentul să rămînă la nivelul şcolii , să evităm să fim puşi în discuţie la ORGANIZAŢIA DE BAZĂ
DE PARTID DE LA CONSILUL ORĂŞENESC .
5. Le veţi comunica părinţilor că toată clasa voastră va fi transferată pentru clasele gimnaziale la cel mai bun liceu din oraş , Mircea cel Bătrîn . Era un aranjament nesperat pentru cei mai mulţi dintre noi care eram din familii de oameni simpli ,nu din familii de ştabi . Am executat întocmai planul
directorului toţi am fost uniţi şi părinţii au fost uniţi şi ei între ei, exemplar . N-a răbufnit nimic , din conspiraţia noastră formată din părinţi copii şi Director . Directorul a venit în clasă şi ne-a beştelit ....dar noi ştiam că e la„ho-ha”.Ne-a
ameninţat pe toată clasa cu exmatricularea şi ...spre surprinderea noastră, învăţătorul care o cam sfeclise şi el ,ne-a luat apărarea spunîndu-i directorului că sîntem o clasă bună poate cea mai bună din şcoală şi că el ne-a iertat că a fost un gest copilăresc şi alte texte..... A doua zi învăţătorul ,cu musca pe căciulă ,ca să ne îmbuneze,a adus un diafilm ne-a dus în laboratorul şcolii unde ne-a proiectat o peliculă cu scene din Viaţa lui Lenin , cu poze ale micuţului Ulianov .Aşa se face că lui Lenin îi datorez atît dragostea dar şi URA vieţii mele şi turnura ciudată pe care destinul a luat-o jalonat de evenimente misterioase ce au marcat viaţa mea în ipostaza ei subtilă . În timpul filmului Letiţia m-a luat de gît m-a sărutat. Letiţia era premianta clasei dar şi cea mai frumoasă fată din clasă .Letiţia ....oh Lethe pe tine n-am să te uit cum niciodată cum nu l-a uitat Gică pe Friederick Engels.
*
Directorul se ţinuse de cuvînt şi toţi la gimnaziu eram în “clasa de dovlecei ”, cum ne botezase "dirigul" ,noul nostru pedagog, de la clasa V-a C . Printre noii colegi era şi un şi un armean.
În scurt timp ne-am împrietenit , fiind şi colegi de bancă . Armeanul făcea o figură aparte şi datorită părului roşcat şi al obrazului plin de pistrui. Era un tip curajos şi tare la bătaie
devenise challengerul lui Gică Ţînţaru` ... În clasă plutea în aer confruntarea dintre cei doi , între timp mă împrietenisem la cataramă cu armeanu.Gică Ţînţaru mă privea pieziş şi căuta să mă mă bată , dar eu mă feream precaut şi apoi prezenţa armeanului în preajma mea îl făcea circumspect .
Cu timpul Letiţia a devenit prietena noastră; toţi trei eram nedespărţiţi la şcoală în vacanţă , la plajă, la ceaiuri peste tot . Timpul trecea. Eram , adolescenţi deja , fierbea sîngele în noi. Cu timpul Letiţia s-a îndrăgostit de armean , gelozia îmi rodea sufletul şi săpa la rădăcinile prieteniei noastre.Armeanul la rîndu-i , se răcise ca prieten. Nu ne mai vizitam acasă .
Începuse să se întîlnească separat numai cu Letiţia . Nu se mai fereau, se giugiuleau de faţă cu mine ....Letiţia a schimbat brusc tactica nu se mai giugiulea de faţă cu mine cu armeanu ,avuseseră probabil o discuţie în acest sens . Letiţia impusese o nouă atitudine de camaraderie pentru toţi trei.
Aerul părea mai respirabil .Firea ei băieţoasă reuşise să salveze grupul.Era triunghiul clasic .Două laturi iubesc ipotenuza . O fată, şi doi băieţi la vîrsta iubirii ....
Totul a funcţionat în această formulă pînă într-o zi cînd a venit
rîndul meu să mă îndrăgostesc de o blondă frivolă .Din trei am devenit patru adică două perechi . Grecoaica ,Letiţa ,fierbea. În ochii ei eram un trădător .Letiţia îmi arunca din cînd în fulgere din priviri iar lipovencei (era lipoveancă ) i se pregătea ceva... Relaţiile dintre armean şi Letiţia se deterioraseră ... Grecoaica era geloasă pe lipoveancă .Într-o zi la plajă lipoveanca s-a dat pe faţă la armean, l-a luat de mînă şi au plecat în mare . Au stat o grămadă ...Noi doi eu şi Letiţia am rămas ca doi proşti pe cearceaf .Seara am fost invitaţi toţi la un ceai în „lumea bună ”dat de fiul unui general de securitate detaşat o perioadă la judeţ. Familia generalului Marcu locuia într-o vilă din Mamaia.În seara aceea am făcut dragoste cu Letiţia; a fost ceva ciudat un fel dezlănţuire, de furie , amestecată cu teamă şi frustrare care să s-a terminat într-o nesperată apoteoză a trupurilor şi sufletelor devenite o monadă , apoi un mugur care s-a dezvoltat rapid şi a explodat într-o floare ....nu sînt cuvinte care să descrie ce foc aprins a pîrjolit atunci în acea noapte de sex ,sufletele noastre, eram amîndoi în al nouălea cer .
A doua zi însă a avut loc o scenă înspăimîntătoare care ne-a învrăjbit subit pe toţi patru încît din al nouălea cer am ajuns la minus nouă sub nivelul mării în adîncuri printre sirene viclene .
Dis-de-dimineaţă am venit doar eu şi armeanul la plajă, la locul ştiut , eram amîndoi într-o stare încordată şi cu neputinţă de a comunica unul cu altul ,eram ca două jivine gata să se ia la harţă dar care nu găseau motivul . Nu ştiu ce l-a apucat pe armean care mi s-a adresat zeflemitor “I-am tras-o aseară
blondei”. “Şi „eu i-am tras-o grecoaicei”, am rostit eu cu vocea spartă de un ton vindicativ. “ Într-o secundă ne-am încăierat . Armeanu mi-a dat imediat borşul , era mai bun ca mine dar eu eram mai furios ca el şi parcă diavolul intrase în mine. Am pus
mîna pe pietroiul care era pus la unul din colţurile cearceafului şi i-am ars una cu sete ,în cap ,armeanului , aproape de tîmplă , armeanul s-a făcut stacojiu apoi s-a albit la chip ,a zîmbit tîmp şi a leşinat . Am crezut că a murit , eram disperat am fugit repede în mare cu cămaşa şi am umezit-o cînd am revenit fetele erau aplecate asupra armeanului acesta îşi revenise şi povestea cu o tristeţe cinică , cu lux de amănunte îngrozitorul incident , fetele s-au încărcat brusc negativ , toţi patru eram încărcaţi negativ . Am întîlnit privirea furioasă a grecoaicei .Ochii ei negri îmi sfredeliseră lumina ochilor forînd cu furie
pănă-n boaşe . Eram terminat. Deodată a sărit cu unghiile la obrazul meu m-a zgîriat ca o piscă sălbatică ,brăzdîndu-mi obrazul, ţipînd ca o isterică :
- Prostule ,laşule , criminalule ,banditule !.....
Din ziua aceia nu ne-am mai vorbit ..însă cu timpul cînd eram cu gaşca ,fiecare cu perechea lui ,alta mereu , vorbeam doar cînd eram forţaţi de împrejurări în termeni convenţionali...în silă .
După ce am terminat liceul ne-am întlnit toţi iar la plajă.
Era 20 august 1968 ruşii au invadat Cehoslovacia!. Noapte la hoteluri s-au bătut nemţii cu cehii şi polnezii cu cehii. Era o stare de încordare care nu prevestea nimic bun . Comentam toţi cu înfocare evenimentul. Seara bărbaţii ne-am întîlnit la discoteca Delta, am dansat cu cehoaice toată noaptea, erau
disperate şi plîngeau de ţi se rupea inima , de la ele am aflat că toţi turiştii cehi hotărîseră să defileze cu steagurile în bernă la parada ce se organiza ca-n fiecare an de 23 August .De 23 August toată gaşca eram în păr , fete şi băieţi ,ne strînsesem să asistăm la defilarea cehilor . Aceştia erau deja la coada şirului de demonstranţi după lucrători din alimentaţia publică şi
cei din hotelurile de la Mamaia, în încheierea ultimului pluton de demonstranţi români ,un grup de turişti cehi cu steagurile în bernă se apropiau de tribuna oficială...Eram toţi impresionaţi. .Cînd cehii au trecut prin faţa tribunei oficiale ,întreaga asistenţă a izbucnit la un ison într-un ropot de aplauze …Era ceva înălţător! Brusc în difuzoare s-a auzit vocea preşedintelui ţării. Prin acel discurs Nicolae Ceauşescu şi România au cucerit Occidentul . Ceauşescu a început turneul său în
lumea largă .Eu am propus să organizăm şi noi la rîndul nostru un miting în faţa consulatului sovietic .Se auzise .Nici nu s-a terminat bine mitingul că m-am şi trezit săltat de doi haidamaci şi aruncat într-o "volgă neagră"...Timpul a trecut Armeanu a emigrat în America . Letiţa s-a căsătorit cu fiul generalului de securitate Marcu ,aveam să aflu mai tîrziu că elera cel care mă anchetase ,cu ocazia acelui miting care nu a mai avutloc. După REVOLUŢIE s-a despărţit de el şi s-a căsătorit cu-n armator grec putred de bogat.A venit moda “dosarelor CNSAS” am făcut cere şi eu avînd în vedere trecutul meu tumultos. La început mi-au spus că n-am niciun dosar dar să mai aştept că nu le-au venit toate dosarele nici dela SRI , nici de la Armată , nici de la SIE . Într-o zi am primit o recomandată de la CNSAS că am un dosar întocmit de secu`care conţine 13 file . Am citit-o şi am zîmbit , 13 file cifra 13 îmi purtase mereu un ciudat noroc în viaţă ea semnifica schimbarea destinului meu întru-un"bine
aparent " . Mi-am văzut dosarul ,erau acolo în afară de angajamentul meu patriotic care se termina cu sloganele nebunului şi naivului de mine cu :
“Trăiască „Primăvara de la Praga“!”
“Trăiască prietenia Dubček- Ceauşescu!”
Şi ;
“ JOS IMPERIALISMUL URSS !”
Şi filă a lor, A TREISPREZECEA. Avea o notă de la „secu’” unde se stipula că după după doi ani de insistenţe am refuzat să devin colaborator şi în consecinţă se solicită închiderea şi clasificare dosarului. În fine …celelalte file, însă, mi-au întors maţele pe dos…toate erau scrise de ea, de Letiţia , îi cunostem scrisul cu o caligrafie de călugăriţă copiatoare de manuscrise rare . A-ul ca un păun cu o codiţă plecată delicat într-o parte la vîrf ca o creastă, “B”-îul ca două braţe ce îmbrăţişează cu dragoste un trup “z”-iul rusesc cu cu panglica-n jos ca “g”-îul şi”j”-îul “E”-ul grec“I”-ul îndoit ,ca un marinar cu mîna la frunte care cu priviri scrutătoare cercetează zarea .” F”-iul ca Isabela Duncan cu eşarfa în vînt înainte de a fi prinsă de roţile automobilului şi de a o sugruma , „S”-îulul adus ca o manta înfăşurată-n jurul trupului zgribulit al poetului-amant Esenin
.La ea ,toate literele spuneau o poveste tristă . Era povestea unei fiinţe care şi-a dorit de la viaţă să fie , o regină o Cleopatră înconjurată de mari bărbaţi făcători de istorie şi amanţi rafinaţi
proveniţi dintr-o Romă nouă ,Moskova înfloritoare stăpîna a lumii ... n-a fost să fie aşa , sistem a sfîrşit într-o implozie ruşinoasă..Aplecat cu ochii în lacrimi asupra dosarului , am avut subit REVELAŢA DESTINULUI MEU ...toate notele ei e erau apreciative şi vizau activitatea mea exemplară de la locul de
muncă şi din familie şi-mă recomandau pentru avansare şi recrutare , era uimitor cît de informată era ea despre activitatea mea de slujbaş mărunt .Am realizat că după fiecare notă informativă am fost avansat -TOATĂ CARIERA MEA SE DATORA ACESTOR NOTE PĂCĂTOASE INFORMATIVE ...EU NU AM AVANSAT DATORITĂ NOROCULUI CUM ÎNCLINAM UNEORI SĂ CRED , NICI DATORITĂ CALITĂŢLOR MELE , CARE N-AVEAU NIMIC SPECIAL SAU EXCEPŢIONAL –
Această femeie, această „Teodoră de mucava”jalnică dar diabolică ,prin intrigile ei bizantine şi ajutată de poziţia ei de noră a temutului general de securitate , care păstorea judeţul , îşi permitea să influenţeze destine, să ridice şi s-au ruineze cariere. Mă simţeam gol . De ce făcuse asta , ce fusese
în capul ei sărmana ... Am plecat buimăcit de la CNSAS m-am trezit pe o bancă-n Cişmigiu . Aici am avut o a doua revelaţiie FEMEIA ASTA M-A URÎT CU O URĂ NEBUNĂ acum realizam de ce toate prozele mele onirice erau refuzate de a fi publicare sub diferite pretexte, în REVISTA OVIDIUS ,cu toate că eu le citeam conştiincios în cenaclu TOMIS culmea erau apreciate de aceeaşi oameni de la conducerea revistei . Criticul revistei un profesor universitar născut în Iaşi ,doctor în filologie la 30 de ani , un tip respectat care cu timpul îmi devenise prieten, mi-a spus-o odată pe şleau :
- Nu pot amice să te public , ai „prieteni sus-puşi”,care ţi-au pregătit alt destin decît cel de prozator,păcat de talentul tău , a încheiat el punînd o palma pe umăr, sugerînd un epolet invizibil…
- Şi cu toate relaţiile mele n-am aflat cine e... cică ar fi” în vîrful vîrfului”,cred că mă înţelegi , aş risca şi eu ,aş putea să fiu aruncat profesor în vreun cătun ,cine ştie ,cu ăştia nu te joci… Altă dată cînd unul din gaşcă a ajuns după terminarea facultăţii , redactor la proză , m-am dus la el cu nişte manuscrise am
întîmpinat acelaşi gen de refuz.
- Ştii că-mi place proza ta , e bună ,numai Ţepeneag mai scrie în stilul ăsta , dar în Franţa ....nu pot să te public colegu’ aici în România cu toate că public toţi idioţii , chiar şi pe unii care se dau voalat la tovi şi care scriu pentru „ altfel de popor” cu
„altfel de oameni noi” , în fond nişte epigoni de-a lui Buzura ...dar pe tine prietene nu pot să te public ,tu bătrîne „scrii o „proză cu pioneze” care nu place doamnelor din înalta NOMENKLATURĂ!” ŞI MAI MULT SĂ NU MĂ ÎNTREBI CĂ
NU-ŢI SPUN....Atunci pe moment n-am înţeles ...acum ,în schimb însă după ce mi-am văzut dosarul , îl percep în “paranormalul lui” o... UITĂTURA GELOASĂ ÎNVĂLUINDU-MI DESTINUL, mi-am amintit instantaneu de tabloul lui Paul Gaugain, picatat înTahiti „ Eşti geloasă?” ....fauvistul postimpresionst ..... violenţă si
contrast cromatic a "la romaneasca", erau nişte asociaţii
fulgerătoare ....
N-am renunţat niciodată la scris. Ca fiecare care scrie speram să public, să debutez odată .
Anii treceau şi eu eram lipsit de cititori , ardeam de nerbădare să-mi fac un destin literar chiar aşa în paralel cu serviciu , era greu, dar era posibil, o făcuse în pictură ,funcţionarul de bancă , Paul Gaugain ,autodidactul de geniu, pictorul de duminică ,el a arătat lumii că se poate... Vipera îmi ştia dorinţa secretă
ERA MEREU PE URMELE MELE CU GELOZIA EI TICĂLOASĂ , ştia “secretul meu arzător”... UCIGÎNDU-MI ÎN FAŞE VISUL: pasiunea pentru literatură ,pentru scris.Mă devora !
....M-a împiedicat să mă nasc! M-a RATAT ! AICI A LOVIT SCORPIA !ÎN CEEA CE ERA MAI DRAG INIMII MELE, LITERATURA! Mă RATASE pe ambele planuri în carieră avansîndu-mă cu cinism şi ură ,canalizîndu-mi traiectoria de slujbaş într-o fundătura, căci am eşuat brusc fără vreun motiv
plauzibil ...Ca şi în celălalt plan al unui imposibil destin literar ....ATÎTA URĂ , DE CE?
A doua zi m-am dus la Rex, la plajă , am închiriat o umbrelă şi un şezlong şi mi-am pus “ ROMÂNIA LIBERĂ”
pe faţă ca să mă feresc de lumina crudă a dimineţii , am închis ochii şi mi-am băgat urechelelniţa de la Walkman în ureche şi jazz-ul a început să-mi curgă în trup sub formă vrăjită de alămuri şi suflători ....La un moment dat mi-am scos urechelniţa , alături se auzea Mozart de la un CAS aşezat lîngă urechea unei cucoane care adormise pe şezlong sub umbrelă . La un moment dat muzica s-a întrerupt şi în mijlocul concertului s-a auzit o convorbire înregistrată între două femei , în limba lui Pericle , apoi s-a auzit o uşă închisă, un moment de tăcere pîsloasă, şi o vece feminină se adresează cuiva în cea mai pură română . Vocea-mi era extraordinar de familiară ....era vocea ei , “Da l-am văzut , m-a căutat aici în Grecia “, “L-ai iubit Letiţia, pe armean ?”întrebă cealaltă voce, “Mda a fost o iubire exotică , un pojar care îl faci şi trece ...” a răspuns Letiţia, pentru că ea era, cu siguranţă , avea o voce graseiată , cu un “r” velar de neconfundat cu tonuri guturale a la Piaf , “ Dar pe Săgeţică?”întreabă cealaltă plină de curiozitate , “Pe ăsta l-am urît cum n-am urît pe nimeni şi nimic
niciodată....” rosti ea rapid înecîndu-se într-o tuse tabagică ... “Şi armenu am auzit ca şi-a pierdut memoria din cauza drogurilor ? “ Şi-a pierdut pe dracu’ ...E ofiţer CIA …Şi.. a plecat în misiune în România…Şi se sparge-n fiţe
...Joacă teatru scîrba...iar dobitocul celălalt „S-A RATAT PE TOATE PLANURILE”...of ,viaţă de ****! A LUAT ŢEAPĂ DE LA VIAŢĂ “ Aici a întrat restul concertului deMozart , după ce s-a terminat piesa ,CAS-ul s-a oprit automat . Nici n-am avut
timp să mă dezmeticesc că am văzut o siluetă cunoscută îndreptîndu-se zîmbind spre mine . Era un fost lucrător de la “Dunărea” acum avea o societate de agenturare , avusesem cîteva tangenţe cu firma am întocmit împreună nişte acte comerciale , un litigiu minor pe care l-am rezolvat omeneşte spre satisfacţia amîndorura şi am rămas în relaţii cordiale , cu ăştia nu era bine să te pui...vorba ştiu eu cui.S-a apropiat de femeia aceea şi a început să i se adreseze în greceşte , m-am sculat de pe şezlong am schimbat cîteva cuvinte protocolare după care mi-a făcut cunoştinţă cu stăpîna CAS-ului .
- Nevastă-mea ,zise el spunîndu-i “ynekăi “ ceva pe greceşte
- E grecoacă ,zise el ,scuzîndu-se ,nu ştie o boabă româneşte...
Existenta extraterestrilor este aproape sigura, dar omenirea ar trebui sa faca tot posibilul sa evite contactul cu alte forme de viata, avertizeaza celebrul astrofizician Stephen Hawking, citat de 
