|
Ce e un om , ori un an ,sau un mileniu? Toate trecătoare luate implacabil de valul timpului și cu valul laolată se vor risipi înghțite câte unul în câte unul în uitarea neagră a orizontului din zare care va fi în briză mării fără tine . D.Sin.
vineri, 15 ianuarie 2010
Fw: Anunt de la Electrica!
image001.jpg
image002.jpg
image003.jpg
image004.jpg
image005.jpg
image006.jpg
image007.jpg
image008.jpg
image009.jpg
Bianca Marcovici, Halta Haifa şi Muntele Carmel Weblog
http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
Recomand vizionarea acestui blog
luni, 11 ianuarie 2010
Fara Banias la sefia partidului PD-L Constanta are sorti de izbanda in peisajul politic aproape monocolor de la malul marii
http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
Luni, 11 Ianuarie 2010
Editia Nr. 2756
Cum s-au organizat taberele care vor sefia PD-L
Claudia CANDET
PrintTag-uri: Rubrici Deschidere editie Cum s-au organizat taberele care vor şefia PD-L
(361)
Spiritele din organizaţia PD-L de la malul mării s-au liniştit numai cât au ţinut alegerile prezidenţiale. Odată trecute, în PD-L se pregătesc noi alegeri interne de pe urma cărora trei tabere speră că vor ieşi învingătoare: pe de o parte este actualul lider judeţean interimar Mircea Banias, sprijinit de prim-vicepreşedintele Constantin Chirilă şi de secretarul Constantin Avătavului, pe de altă parte este echipa Stavrositu - Mitroi, împreună cu primarii PD-L din judeţ. Cea din urmă, încă neieşită la iveală, ar fi cea dirijată de Dănuţ Moisoiu Noile conduceri ale organizaţiilor locale dar şi cea de la centru vor fi instalate cel mai târziu în luna iunie. În şedinţa BPN al PD-L de azi vor fi centralizate propunerile din teritoriu privind calendarul şi procedura după care organizaţiile partidului de la toate nivelurile îşi vor alege liderii.
În lupta sa de a fi reales în fruntea organizaţiei judeţene a PD-L, imediat după finalizarea alegerilor prezidenţiale, şeful Banias a şi trecut la curăţenia în partid. Acesta a propus, imediat după câştigarea de către Traian Băsescu a alegerilor prezidenţiale, şi fără consultarea colegilor din BPJ, eliminarea a şapte membri din cadrul forului judeţean, pe motiv că este nevoie de o restrângere a acestuia. Practic prin această decizie, dacă ar fi fost aprobată într-un final de cei de la centru, ar fi fost eliminaţi din filiala de la malul mării oameni importanţi, personaje care au contribuit şi la ridicarea PD-L-ului dar şi a liderului Banias în poziţia pe care încă o ocupă. De pe lista celor şapte care erau pe punctual de a cădea în plasa uneltită au făcut parte Laurenţiu Mironescu, Senol Zevri, Dumitru Mironescu, Dionisie Culeţu, Cristian Tănase, Iancu Stavrositu şi Marian Sava.
Mai degrabă, prin această decizie, Banias ar fi încercat de fapt eliminarea celor care, la alegerile interne din această primăvară, nu l-ar mai fi susţinut pentru un nou mandat de preşedinte al organizaţiei. Acesta a crezut că, prin astfel de metode, va reuşi să închidă gura pedeliştilor care i-ar putea pune beţe în roate. În cele din urmă, decizia referitoare la suspendarea celor şapte democrat-liberali a fost suspendată chiar dacă iniţial liderul Banias ştia că, din contră, a fost aprobată.
Cât despre decizia de continuare a mandatului de şef al organizaţiei judeţene de la malul mării senatorul Mircea Banias chiar a întărit faptul că este de datoria sa să candideze din nou. Acesta nu a negat însă că oricine este liber să se înscrie în cursă. La fel şi secretarul general al PD-L Constanţa, Constantin Avătavului, a spus că oricine e liber să se înscrie în cursa pentru funcţia de preşedinte al organizaţiei judeţene însă, din punctul său de vedere, doritorii ar trebui să-şi exprime poziţia în cadrul partidului, în Biroul Permanent Judeţean, sau într-un alt cadru organizat.
Cu sau fără acceptul lui, în cursa pentru câştigarea şefiei PD-L va intra, după câte se vehiculează, şi primarul din Valu lui Traian, Florin Mitroi. Acesta are susţinerea deputatului Maria Stavrositu, cunoscută ca fiind în tabăra adversă actualului şef. Stavrositu a declarat în nenumărate rânduri, în presă, că îl va sprijini pe colegul său. În cazul în care Mitroi, sau oricare alt pedelist de soi nu se va decide să intre în competiţie Maria Stavroistu este pregătită să-i ia locul cu atât mai mult cu cât aceasta susţine că din echipa din care face parte se află inclusiv toţi primarii democrat-liberali din judeţ. În opinia sa, indiferent cine va fi candidatul din partea „echipei câştigătoare", acesta trebuie să aibă relaţii bune cu toţi membrii BPJ-ului.
Nici Bocai nu s-ar da deoparte
Nici primarul oraşului Ovidiu, Dumitru Bocai nu exclude posibilitatea de a intra în cursă, însă cu o condiţie: dacă va mai candida şi un alt primar cu excepţia sa. Acesta a susţinut însă, că un primar al unei localităţi mai mici nu are cum ţină piept unei funcţii atât de importante de preşedinte al unei organizaţii judeţene. În opinia acestuia, discuţiile referitoare la existenţa mai multor echipe în PD-L Constanţa nu sunt deloc adevărate şi că din contră, ar fi mai degrabă vorba unor găşti.
„Moisoiu nu există în această ecuaţie"
Din cele două tabere lipseşte consilierul PD-L contestat de la câştigarea mandatului, Dănuţ Moisoiu. Cel care a fost exclus din PD-L pe 23 iunie 2008, pentru atitudine împotriva intereselor partidului şi membrilor săi şi care s-a dat de partea social-democraţilor, inclusiv în Consiliul Local Municipal, ar fi liderul celei de-a treia tabere care ar aspira la şefia organizaţiei judeţene. Chiar dacă până acum nu a ieşit nimic la iveală despre existenţa acestui nucleu în jurul lui Moisoiu, nu este încă timpul pierdut.
În 15 iunie anul trecut, Moisoiu a câştigat dreptul de a rămâne consilier local şi implicit membru PD-L. Tribunalul Mureş a respins solicitarea pedelistului Ion Popescu de constatare a nulităţii mandatului de consilier al lui Moisoiu, pe motiv că acesta fusese dat afară din partid la momentul la care a fost validat în funcţie.De altfel, după ce a fost dat afară din partid, pe 1 august 2008, Moisoiu a dat în judecată PD-L, Consiliul de Coordonare Local Constanţa al PD-L, Biroul Permanent Judeţean Constanţa al PD-L şi Consiliul Local Municipal Constanţa cerându-le magistraţilor constănţeni să dispună, printr-o hotărâre judecătorească, recunoaşterea calităţii sale de membru al PD-L.
Cât despre această a treia tabără de aspiranţi la şefia PD-L Constanţa, întrebată dacă are cunoştinţe despre existenţa acesteia, Maria Stavrositu a exclus această posibilitate susţinând că nu ştie nimic în acest sens. „85% din membrii PD-L nu-l mai vor pe Banias. Este pur şi simplu vorba de modalitatea de a aborda politica în interiorul unui partid. Cât despre Moisoiu, acesta nu există în ecuaţie, ar trebui să fie întâi membru în partid ca să fie luat în calcul în acest sens", a susţinut Stavrositu.
Am încercat să-l contactăm şi pe încă liderul PD-L judeţean, Mircea Banias, pentru a ne explica ce rol mai are Moisoiu în organizaţia de la Constanţa dar acesta nu a fost de găsit în cursul după-amiezii de ieri. Nici democrat-liberalul Moisoiu nu a fost de găsit pentru a confirma sau infirma faptul că ar reprezenta un pericol la adresa actualului lider Banias.
duminică, 10 ianuarie 2010
creaturi fantastice
http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
MISTERE: Fantasmele Evului Mediu
Anul 2009 in imagini - cele mai tari fotografii
Ai nevoie de foarte multa imaginatie pentru a fi un bun fotograf. Este mult mai usor sa ajungi un bun pictor, pentru ca in pictura ai libertatea de a inventa lucruri. In fotografie...
Despre berserkeri si alte mituri vikinge
Nicicand in istorie nu au existat razboinici mai fiorosi si mai temuti decat berserkerii scandinavi. Intr-o societate in care cultul luptatorului nordic era adanc inradacinat...
MISTERE: Unde s-a aflat Gradina Edenului?
Adam si Eva, pervertiti de Sarpele din Arborele Cunoasterii, au conspirat la subminarea intaiului mit al crestinatatii, ruinand moral Edenul, gradina paradisiaca mundana....
Scurta istorie a Franc-Masoneriei romanesti (II): Franc-masonii, artizanii Romaniei Mari
Sfarsitul secolului al XVIII-lea aduce peste Europa un adevarat val de represiuni/masuri anti-masonice: ca urmare a succeselor, dar si a exceselor Marii Revolutii Franceze...
Scurta istorie a Franc-Masoneriei romanesti (I): nasterea Franc-Masoneriei in Tarile Romane
Inceputurile Franc-Masoneriei romanesti se pierd in legenda si, cum s-a mai zis, in negura veacurilor… Nu pentru ca aprinderea luminilor s-ar fi petrecut, pe aceste meleaguri...
Redescopera Maratonul Misterelor!
Ca vrem sau nu sa credem in superioritatea fiintei umane, in capacitatea omului de a descifra tainele Universului si ale propriului trecut, nu putem trece cu vederea faptul...
 | citeste pe apropo |
| Sarboaica Ceca frange inimile barbatilor (Poze) | |
 | Svetlana Raznatovic, cunoscuta si sub numele de Ceca, este o cantareata din Serbia cu mult sex-appeal.... |
 | citeste pe go4it |
| Telefoanele mobile ne protejează de Alzheimer, spun cercetătorii (11:15) | |
 | Disputa legată de efectele telefoanelor mobile asupra sănătăţii oamenilor continuă cu un nou episod. De data asta întrebarea nu mai este dacă telefoanele... |
 | citeste pe mediafax |
| Proiectul bugetului asigurărilor sociale de stat a fost adoptat | |
 | Comisiile de buget-finanţe au reluat, duminică dimineaţă, după îndelungi dezbateri, votul asupra proiectului bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2010... |
| Oferta saptamanii | |
| CROAZIERA ANTARCTIC DREAM | |
 | Croazierea Antarctic Dream a luat nastere in 2002 la initiativa unor fosti ofiteri comandanti de nave ce au dorit sa aduca acest taram fascinant, Antarctica, mai aproape de... |
| detalii | |
Oamenii din Evul de Mijloc duceau, cu siguranta, vieti destul de diferite de ale noastre. Era insa gandirea lor atat de „altfel“ decat a noastra? In multe privinte, exista asemanari indubitabile: aveau familii, societatea era structurata in stari (sau clase sociale), traiau aceleasi ambitii pentru copiii lor ca noi si evoluau intr-o lume a emotiilor in mare masura asemanatoare cu ale noastre.
Pe de alta parte, raportul dintre aceste emotii avea alt chip. Intre altele, pentru ca superstitia, care este anticamera spaimei, tinea sufletele si mintile prinse in niste chingi nemiloase. Gustul pentru morbid, credinta in faptul ca lumea mortilor se intersecteaza firesc cu a celor vii, convingerea ca intre natural si supranatural nu exista frontiere precise intunecau, la nivelul "gloatei" (si nu numai) seninatatea ratiunii de care dadeau dovada, in schimb, ganditorii si misticii crestini ai aceleiasi perioade.
Sfantul Bernard, in secolul al XII-lea, a denuntat cu o blanda autoritate acest cortegiu de superstitii si viziuni care imprumutau lipsa de logica a delirului: "Ce sens au, acolo, in chiliile in care fratii se astern la lectura, toate acele monstruozitati ridicole? Ce cauta acolo maimutele spurcate, leii necrutatori, centaurii cumpliti? Dar jumatatile de om? Puteti zari sub un cap mai multe corpuri si, pentru un drept echilibru, mai multe capete sub un singur trup. Iata un patruped cu coada de sarpe si un sarpe cu coada de patruped! Colo, un cal se termina cu o capra, iar dincoace, un animal cu coarne se ispraveste printr-un trup de cal. Din toate partile, o intreaga navala de forme anapoda, de-ti vine mai degraba sa citesti in marmura decat in paginile cartilor si sa-ti petreci zilele studiind lucrurile acelea ciudate decat sa cumpanesti la legea Celui de Sus. Doamne-Dumnezeule, daca nu ne stanjenesc toate aceste nerozii, macar sa ne fie rusine de gandurile pe care le isca!" Zadarnice avertismente! Pe masura ce va inainta spre clipa declinului, gandirea medievala va acorda un spatiu din ce in ce mai generos imaginilor violente si fanteziei sumbre care, dorind sa starneasca angoasa legata de spectrul damnarii, ascundea de fapt un intreg alai de pofte trupesti.
In Tarile de Jos, Alain de la Roche, un dominican vizionar de origine bretona, reprezinta perfect devotiunea fantezista - devotio moderna - si expresia ei religioasa ultraconcreta. In opera sa, in mare parte compusa din predici si descrieri ale unor viziuni fantaste, iese puternic in evidenta un exces de imaginatie sexuala. Iata-l vazand "fiare intruchipand pacatele, inzestrate cu fioroase organe genitale ce scuipa suvoaie de foc care intuneca pamantul; o descrie pe meretrix apostasie, desfranata apostaziei, dand nastere apostatilor, devorandu-i si vomitandu-i pe rand, imbratisandu-i si dezmierdandu-i ca o mama" (Johan Huizinga, Declinul Evului Mediu).
Cum intelegeau, deci, strabunii nostri lumea in vremea Evului Mediu? Potrivit filosofului Alan din Lille (secolul al XII-lea), "fiecare creatura a acestei lumi este o carte sau un tablou sau o oglinda pentru noi". Autorul "cartii" este Dumnezeu, iar scopul vietii e sa pricepem intelesul acestei carti, astfel incat sa putem duce o existenta mai inalt spirituala si morala. Incepand cu Renasterea, oamenii au inceput sa priveasca lumea intr-un mod mult diferit. Ei incercau sa o priceapa astfel incat sa o poata controla si exploata in folosul lor. Lumea medievala, in schimb, nu cerea sa fie dominata, ci mai degraba contemplata. Asta pentru ca se putea ispravi in orice clipa. Pentru constiinta medievala, teama de iminenta descinderii lui Armageddon reprezenta o continua si intunecata amenintare, iar viata de dincolo, cum am mai spus, nu era atat de limpede delimitata de cea de aici. Mortii ii vizitau pe cei vii fara protocol, neprevazut si insidios, asa cum o marturiseste o poveste de larga circulatie in epoca, Istoria celor trei tineri vii si a celor trei morti, care descrie intalnirea unor tineri bogatani cu niste decedati, la marginea unei paduri. Scheletele tin sa le susure in ureche tinerilor inspaimantati un memento cu refren lugubru: "Asa cum sunteti voi acum am fost si noi, asa cum suntem noi acum veti fi si voi." Marturiile despre cadavre care calatoresc la marginea oraselor si pe campuri sunt atat de multe, incat cronicarul William din Newburgh (secolul al XII-lea) se plange ca "nu le poate tine socoteala". Fruntariile naturalului si ale supranaturalului sunt extrem de fluide, iar traficul intre lumea de aici si cea de dincolo nu are, asa cum ne-am putea grabi sa credem, sens unic. Pentru ca viata dureaza "cat ai clipi din ochi", cei din Evul Mediu cauta s-o prelungeasca si dincolo de Acheron.
Cea mai larg descriptiva calatorie in lumea de dupa moarte este, desigur, cea infaptuita de Dante in Divina Comedie. Ea nu e insa singura. Thurkell, taranul din Essex, isi revine dintr-o coma profunda aducand cu sine imagini multe si coplesitoare ale geografiei taramului mortii, iar irlandezul Fursey se intoarce dintre flacarile Infernului cu barba parjolita. Granitele sunt trecute cand intr-un sens, cand in celalalt - si nu numai de catre oameni, ci si de cohorte intregi de fiinte spirituale: cele noua ordine ale ingerilor de-o parte, Satan si armia lui de hidoase aparitii de cealalta. Doua tabere angajate intr-o lupta necrutatoare, a carei miza e reprezentata de sufletele celor aflati in viata. Pe langa ingeri, care nu au intotdeauna palosele suficient de taioase si nu il pot dovedi mereu pe Cel Viclean, oamenii sunt aparati de Biserica ("Orice manastire este - scria pe la anul 1100 calugarul Orderic Vitalis - o fortareata construita ca sa ne apere de Satan") fie prin botez, care reprezinta o forma de exorcism, fie prin ritualurile de trecere, menite sa asigure mortului o protectie eficienta in "marea calatorie".
Daca Antichitatea se falea cu celebra Ars amandi a lui Ovidius, sfarsitul Evului Mediu, in aproape tot nordul Europei, a facut din una dintre primele tiparituri ale Apusului, Ars moriendi (scrisa, se pare, de un calugar dominican la cererea expresa a Conciliului de la Constanz, 1414-1418), cea mai populara carte a vremii. Citita pe scara larga si tradusa in toate limbile Europei occidentale, versiunea lunga a lucrarii - Tractatus (sau Speculum) artis bene moriendi - a devenit extrem de populara si in Anglia, unde a creat o intreaga traditie literara, care va culmina, mai tarziu, in secolul al XVII-lea, cu Holy Living and Holy Dying. Aceasta "arta de a muri cum se cuvine" era alcatuita din sase capitole: cel dintai descria partile bune ale decesului si conchidea ca moartea nu trebuie sa ne sperie, al doilea infatisa cele cinci ispite (lipsa de credinta, disperarea, nerabdarea, orgoliul si zgarcenia) care il asalteaza pe muribund si descria metodele de a le alunga, al treilea enumera cele sapte intrebari care trebuie adresate muribundului si consolarile disponibile gratie mantuirii propuse de iubirea crestina, cel de-al patrulea capitol descria viata lui Hristos, care trebuie luata de catre orice bun crestin drept model, cel de-al cincilea se adresa apropiatilor si familiei, indicand regulile de comportament ce se cer urmate in preajma patului de moarte si, in sfarsit, cel de-al saselea propunea setul de rugaciuni care se cuveneau citite la capataiul muribundului. Versiunea scurta a cartii, produsa in Tarile de Jos in jurul anului 1450, este o dezvoltare a celui de-al doilea capitol (privind ispitele muribundului) si contine 11 gravuri, dintre care primele zece sunt repartizate in perechi, cate una pentru fiecare ispita. Fiece pereche il reprezinta pe demonul care cauta sa-l amageasca pe muribund si calea de a ocoli ispita. Cea de-a unsprezecea il infatiseaza pe mort iesind victorios din asprele incercari, in momentul cand i se deschid portile Paradisului, iar demonul se intoarce in Infern.
Pentru unii, mai in gluma, mai in serios, de-abia in secolul XX, atunci cand civilizatia rurala (viata in ritmul anotimpurilor, supunerea fata de natura, satul) lasa locul civilizatiei urbane (viata ritmata de salarii, de impozite, supunerea naturii, orasul). Pentru altii, de-abia in momentul in care omul isi pierde, odata cu modernitatea, pozitia centrala in Lume: gratie teoriilor lui Darwin, el va afla ca nu se gaseste in miezul propriei sale istorii (Adam si Eva nu reprezinta decat un mit), iar prin Freud se va convinge ca nu se afla nici macar in centrul propriei sale persoane, putand fi doar cu mare dificultate stapanul destinului personal (cata vreme inconstientul ne guverneaza o buna parte din existenta).
Istoric vorbind, lucrurile stau mai simplu: Evul Mediu s-a incheiat odata cu Renasterea. Un an decisiv, o frontiera absoluta: 1492, anul descoperirii Americii, momentul cand Europa, Asia si Africa inceteaza sa mai fie singurele continente ale planetei. 1492 isi manifesta vocatia de limita istorica si daca stam sa ne gandim ca marcheaza sfarsitul invaziilor arabe in Europa (caderea Granadei) si ca da semnalul integrarii masive a culturii arabe (astronomie, matematica, medicina, arta culinara, stiinte etc.), iar prin ea, a tezaurului stiintific al Antichitatii. Adica este momentul in care se constituie premisele aparitiei umanismului, ale dezvoltarii individualismului politic, ale notiunii de progres.
Si totusi cand s-a sfarsit Evul Mediu?
Iata o perspectiva artistica asupra temei sfarsitului lumii medievale, intr-o parabola revelatoare. Intr-o zi de vara a anului 1520, calarind un armasar cu incheieturi butucanoase si crupa falnica, melancolicul Albrecht Durer patrunde, pe o zi cu ploaie sfichiuitoare, in orasul Hertogenbosch. Primit cu onorurile cuvenite de catre cativa dintre orfevrii de vaza ai locului, artistul isi destainuie uimirea la vederea indraznetei catedrale din inima targului, intruchipata in stilul unui gotic tarziu. Asta pentru ca asteptarile ii sunt pe masura starii sufletesti din acea zi: sumbre.
Despre asezarea cu pricina stia, dinainte, doua lucruri: ca era doar o suprapunere posaca de caramizi si ca, savarsit cu putina in vreme in urma, aici isi dusese intreaga existenta Hieronymus Bosch, pictorul tuturor vedeniilor medievale, ilustratorul celor mai intunecate aberatii morfologice, al altoirii demente a speciilor si regnurilor, cel care daduse mii de chipuri spaimei si demonilor din oamenii timpurilor vechi. Daca semetia surprinzatoare a catedralei l-a incantat, el, Durer, geometrul, rationalul, cel care tragea linii cu precizia arhitectilor, omul cu ochii arsi de calcule, n-a spus o vorba de lauda despre marele disparut. Era felul lui de a se desparti de trecut, de traditia moarta si de varstele revolute, privind spre niste valori peste care adia presimtirea viitorului. 1520, anul in care trecutul s-a intalnit cu viitorul, in piata centrala din Hertogenbosch.
CITESTE SI:
- Scheletul femeii-vampir, scos la lumina in Venetia
- Genetica si misterele manuscriselor medievale
- Fecioara de fier
