Burghezia rosie din Romania clasa conducatoare in Romania capitalista multilateral dezvoltata

Demonstrații la Timișoara, decembrie 1989
Foto: Europa Libera

Sloganurile Revoluţiei Române din decembrie 1989
(Vineri, 25 decembrie 2009, 19:02)

simplucetatean51 [anonim]

Sloganurile Revoluţiei Române din decembrie 1989

Acum ori niciodată!
Afară cu cizma comunistă!
Ai mamă, domnule, ai tată?
Ai omorât copii nevinovaţi!
Armata e cu noi!
Aruncaţi carnetele!
Asasinii!
Asasinii de copii!
Azi in Timişoara, mâine-n toata ţara!
Âsta e românu'!
Âsta-i dricu lui nea Nicu!
Ceauşescu Anul Nou/ O să-l facă în cavou!
Ceauşescu cine eşti?/ Criminal din Scorniceşti!
Ceauşescu fii boier,/ Fă şi tu ca Honeker!
Ceauşescu mare boier/ Să plece la Honeker!
Ceauşescu nu uita/ Astazi vrem demisia!
Ceauşescu nu uita/ A venit şi vremea ta!
Ceauşescu nu uita/ Vrem pantofi din pielea ta!
Ceauşescu nu uita/ Nu ai loc în România!
Ceauşescu şi soţia/ Duc de râpă România!
Cizmarul nu mai este.
De Crăciun ne-am luat raţia de libertate.
De revelion, în fiecare casă/ Câte-un mort pe masă!
Dreptate!
Fără violentă!
Huoo!!
Ieri în Timişoara, azi în toată ţara!
Jilava!
Jos analfabeta!
Jos călăul!
Jos Ceauşescu!
Jos cenzura!
Jos cizmarul!
Jos comunismul!
Jos criminalul!
Jos dictatorul!
Jos dictatura!
Jos Partidul Comunist!
Libertate!
Luptăm! Murim! Dar liberi vrem să fim!
Moarte criminalului!
Muncitorii şi studenţii!
Murim! Murim! Şi liberi o să fim!
Ne-aţi omorât copii nevinovaţi!
Noi suntem poporul, jos cu dictatorul!
Nu ne este frică,/ Ceauşescu pică!
Nu plecăm!
Nu plecăm acasă, morţii nu ne lasă!
Nu suntem fascişti!
Nu suntem huligani!
Nu vă este frică, Ceauşescu pică!
Ole, ole, ole, Ceauşescu nu mai e!
Pace vouă, morţii noştri!
Românul nu e laş!
Se trage!
Soldaţi, soldaţi şi voi ne sunteti fraţi!
Suntem gata să murim!
Şi noi am fost soldaţi şi nu am tras în fraţi!
Şi voi aveţi copii!
Şi vouă vă e foame!
Ticălosul de oltean a fugit la Teheran!
Timişoara, Timişoara!
Timişoara-n sânge,/ Bucureştiul plânge!
Timişoara - sânge!
Trăiască Timişoara!
Victorie!
Voi pe cine apăraţi?
Vom muri şi vom fi liberi!
Vrem alegeri libere!
Vrem demisia! Jos Ceauşescu!
Vrem democraţie!
Vrem guvern democrat!
Vrem pământ!

PS. 
Si le mai aduce aminte oare cineva? Mai sunt si altele?...

http://phd.pp.ru/Texts/fun/english-poem.txt

If you can pronounce correctly every word in this poem, you will be

speaking English better than 90% of the native English speakers in the

world. After trying the verses, a Frenchman said he'd prefer six months of

hard labour to reading six lines aloud. Try them yourself.



(Если вы сможете правильно произнести каждое слово в этом стихотворении,

значит вы говорите по английски лучше чем 90% тех для кого этот язык

родной. Один француз, попытавшись это прочесть, заявил что он предпочтет 6

месяцев каторги, нежели прочесть 6 строк.)

The Chaos
=========
by Gerard Nolst Trenite (Charivarius)
see http://en.wikipedia.org/wiki/The_Chaos

Dearest creature in creation,
Study English pronunciation.
I will teach you in my verse
Sounds like corpse, corps, horse, and worse.
I will keep you, Suzy, busy,
Make your head with heat grow dizzy.
Tear in eye, your dress will tear.
So shall I! Oh hear my prayer.
Just compare heart, beard, and heard,
Dies and diet, lord and word,
Sword and sward, retain and Britain.
(Mind the latter, how it's written.)
Now I surely will not plague you
With such words as plaque and ague.
But be careful how you speak:
Say break and steak, but bleak and streak;
Cloven, oven, how and low,
Script, receipt, show, poem, and toe.
Hear me say, devoid of trickery,
Daughter, laughter, and Terpsichore,
Typhoid, measles, topsails, aisles,
Exiles, similes, and reviles;
Scholar, vicar, and cigar,
Solar, mica, war and far;
One, anemone, Balmoral,
Kitchen, lichen, laundry, laurel;
Gertrude, German, wind and mind,
Scene, Melpomene, mankind.
Billet does not rhyme with ballet,
Bouquet, wallet, mallet, chalet.
Blood and flood are not like food,
Nor is mould like should and would.
Viscous, viscount, load and broad,
Toward, to forward, to reward.
And your pronunciation's OK
When you correctly say croquet,
Rounded, wounded, grieve and sieve,
Friend and fiend, alive and live.
Ivy, privy, famous; clamour
And enamour rhyme with hammer.
River, rival, tomb, bomb, comb,
Doll and roll and some and home.
Stranger does not rhyme with anger,
Neither does devour with clangour.
Souls but foul, haunt but aunt,
Font, front, wont, want, grand, and grant,
Shoes, goes, does. Now first say finger,
And then singer, ginger, linger,
Real, zeal, mauve, gauze, gouge and gauge,
Marriage, foliage, mirage, and age.
Query does not rhyme with very,
Nor does fury sound like bury.
Dost, lost, post and doth, cloth, loth.
Job, nob, bosom, transom, oath.
Though the differences seem little,
We say actual but victual.
Refer does not rhyme with deafer.
Foeffer does, and zephyr, heifer.
Mint, pint, senate and sedate;
Dull, bull, and George ate late.
Scenic, Arabic, Pacific,
Science, conscience, scientific.
Liberty, library, heave and heaven,
Rachel, ache, moustache, eleven.
We say hallowed, but allowed,
People, leopard, towed, but vowed.
Mark the differences, moreover,
Between mover, cover, clover;
Leeches, breeches, wise, precise,
Chalice, but police and lice;
Camel, constable, unstable,
Principle, disciple, label.
Petal, panel, and canal,
Wait, surprise, plait, promise, pal.
Worm and storm, chaise, chaos, chair,
Senator, spectator, mayor.
Tour, but our and succour, four.
Gas, alas, and Arkansas.
Sea, idea, Korea, area,
Psalm, Maria, but malaria.
Youth, south, southern, cleanse and clean.
Doctrine, turpentine, marine.
Compare alien with Italian,
Dandelion and battalion.
Sally with ally, yea, ye,
Eye, I, ay, aye, whey, and key.
Say aver, but ever, fever,
Neither, leisure, skein, deceiver.
Heron, granary, canary.
Crevice and device and aerie.
Face, but preface, not efface.
Phlegm, phlegmatic, ass, glass, bass.
Large, but target, gin, give, verging,
Ought, out, joust and scour, scourging.
Ear, but earn and wear and tear
Do not rhyme with here but ere.
Seven is right, but so is even,
Hyphen, roughen, nephew Stephen,
Monkey, donkey, Turk and jerk,
Ask, grasp, wasp, and cork and work.
Pronunciation (think of Psyche!)
Is a paling stout and spikey?
Won't it make you lose your wits,
Writing groats and saying grits?
It's a dark abyss or tunnel:
Strewn with stones, stowed, solace, gunwale,
Islington and Isle of Wight,
Housewife, verdict and indict.
Finally, which rhymes with enough,
Though, through, plough, or dough, or cough?
Hiccough has the sound of cup.
My advice is to give up!!!

Vladimir Alexe - Ion Iliescu - Candidatul Manciurian Iliescu l-a ucis pe Ceausescu la Moscovei. Executia a fost trucata "Nu am de ce sa regret executarea lui Ceausescu. El a platit pe merit, pentru ca era principalul vinovat pentru ceea ce s-a intamplat", afirma azi, Ion Iliescu, cel despre care Virgil Magureanu, fostul sau coleg de conspiratie, primul si cel mai longeviv sef al SRI, afirma ca era desemnat drept succesorul liderului comunist inca din anii ’70. Ani cand Ceausescu a decis marginalizarea lui Iliescu - considerat pana atunci un adevarat fiu adoptiv al cuplului dictatorial , din motive legate de suspiciunea intemeiata ca ar deservi serviciile secrete sovietice. „Curentul” dezvaluie azi principalele nebuloasele legate de asasinarea lui Ceausescu in urma cu 20 de ani, de la operatiunea KGB-GRU la trucarea executiei si implicarea directa a lui Iliescu in crimele din decembrie 1989. Citeşte mai departe... $upravietuitorii

Afacerile familiilor comuniste. Fosti nomenclaturisti sau urmasii lor au strans averi profitand de ceea ce interziceau pe vremuri: afacerile.

---

Condamnat ca "regim ilegal" de Comisia "Tismaneanu", comunismul a consacrat egalitatea in saracie, insa nu si pentru nomenclaturisti. Din cenusa regimului s-au regrupat cateva mari familii comuniste pentru care prabusirea PCR a devenit o oportunitate de a face avere.

Alti cativa fosti demnitari sau portavoci ale regimului o duc, dupa cum o marturisesc chiar ei, mai bine decat inainte de 1989. Ei au profitat tocmai de ceea ce interziceau pe vremuri: initiativa privata. Puterea lor a constat, ca si inainte, in relatii si in informatii. Unii si-au sporit influenta prin asocieri de afaceri cu oameni ai momentului, politicieni sau ministri. O poveste fara sfarsit.

---

Dinca. Imperiul ginerilor

Raposatul Ion Dinca, fosta mana de fier a regimului Ceausescu, a lucrat, in ultima parte a vietii, la o firma de IT. Era "consilier", iar compania facea parte din imperiul de afaceri creat de ginerii lui, Nicolae Badea si Gabriel Popoviciu. La inceputul anilor ‘90, in timp ce Dinca facea puscarie, fiind condamnat in lotul CPEX, ginerii lui puneau bazele lantului lor de companii care va ajunge sa valoreze sute de milioane de dolari.Potrivit unor apropiati, Popoviciu de-abia scapase de colegii lui de la service-ul auto unde lucra. In valtoarea Revolutiei, ei il cautau pentru a-l pedepsi pentru pacatele socrului. Pana a ajunge la service, Popoviciu, un personaj misterios, lucrase la un "shop" pe litoral, impreuna cu un anume Radu Dimofte. Pe la mijlocul anilor ‘80, Dimofte a fugit in Statele Unite, unde a lucrat ca portar de hotel, apoi sef de tura. S-a intors in tara dupa Revolutie.

Tandemul de la "shop" a intrat apoi impreuna in afaceri si, intamplator sau nu, au adus in Romania branduri "imperialiste" precum Pizza Hut sau KFC. Astazi, ei doi, impreuna cu Nicolae Badea, controleaza investitii majore in imobiliare, IT si comert alimentar, multe dintre ele inregistrate pe firme off-shore din Cipru sau din Insulele Virgine, parte a unui intreg paienjenis.

In multe cazuri, titularii afacerilor, asa cum apar la Registrul Comertului, sunt parintii lor: Zerlin Dimofte, care are 82 de ani, si Ligia Popoviciu, in varsta de 77 de ani. Imperiul ginerilor lui Dinca s-a remarcat si prin diverse afaceri profitabile cu statul, iar cei doi sunt actionari in Clubul Vinului, alaturi de nume sonore, precum Calin Popescu-Tariceanu.

---

Postelnicu. Nepotul "de aur", asociatul lui Videanu

Tiberiu Bica Postelnicu are o avere de aproximativ 50 de milioane de dolari si este asociat in nu mai putin de 35 de companii din Romania . E nepotul ultimului ministru de interne, fost sef al Securitatii, Tudor Postelnicu. Detine opt la suta din Romanian International Bank, controlata de familia Roberts, proprietarul Merchant Bank of California .

A fost asociat si cu magnatul Ioan Niculae, la Asirom, dar si-a vandut cota de zece la suta. Prieten cu Niculae, Postelnicu a detinut, prin Total Distribution Group SRL, activitatea de distributie a tigarilor produse de Societatea Nationala a Tutunului Romanesc. Mai e si distribuitor de bauturi alcoolice si, de asemenea, actionar in IATSA, firma desprinsa din Dacia Pitesti.Nepotul "de aur" este si partener al primarului Capitalei, Adriean Videanu. Cei doi au cate un sfert din Equity Invest SA, care se ocupa de intermedieri financiare. In schema mai apare si multimilionarul Raul Doicescu (24 la suta), a carui firma, Bog’art, dezvolta controversatul proiect " Cathedral Plaza ".

IN VICTORIEI. Tudor Postelnicu traieste departe de ochii lumii. Devenit celebru prin propria sa sentinta - "Am fost un dobitoc"- rostita cand era judecat in lotul CPEX, Postelnicu locuieste intr-un apartament din "buricul targului", intr-un bloc din Piata Victoriei, unde se gasesc foarte multe sedii de firma, iar o locuinta se vinde cu peste 100.000 de euro.

---

Mizil. Mondenii postcomunisti

"Comunistul national" Paul Niculescu-Mizil, asa cum ii place sa i se spuna, a fost si el inchis dupa Revolutie. Isi incepuse ascensiunea in anii ‘50, cand era seful Sectiei de Propaganda si Agitatie. A fost apoi ministru, vicepremier, membru CPEx. Anul in care el a iesit din inchisoare, 1992, coincide cu cel in care familia lui s-a lansat in afaceri, infiintand grupul Getteco, apoi alte companii. O parte din ele s-au desfiintat ulterior.

Mondenii Oana Niculescu-Mizil (nepoata) si Serghei Mizil (fiul) detin o parte din ele, in domenii diferite, de la restaurante la prelucrarea lemnului. In firme apare si sotul Oanei Mizil, libanezul Tohme Jamil. Cei doi au fost cununati de un membru al puternicei familii libaneze Hariri.

Burtica. De la Propaganda la multinational

Cornel Burtica, fostul nomenclaturist marginalizat de Ceausescu in 1982, face parte dintre cei care au dezvoltat afaceri de succes. Dupa cum a relatat EVZ, Burtica s-a asociat cu companii din Italia, carora le-a intermediat vanzarile. Fostul ministru al comertului exterior este cel care a iluminat zona Piata Unirii din Capitala, dar si metroul bucurestean.

Cu o cifra de afaceri care se apropie de milionul de euro pe an, Burtica a recunoscut ca traieste mai bine in capitalism. El vinde acum grupuri electrogene produse in Italia. E un critic constant al fostilor ofiteri de securitate care fac afaceri pe picior mare.

---

CONSTANTIN BOSTINA

Secretarul lui Ceausescu, sef la Bursa

Constantin Bostina este presedintele Consiliului de Administratie de la Bursa Romana de Marfuri. S-a convertit in om de afaceri dupa ce-si trecuse in palmares functii precum cea de secretar personal al lui Nicolae Ceausescu sau adjunct la Ministerul Economiei si la Ministerul Industriei Usoare.

La jumatatea anilor ‘90, afacerile lui Bostina, doctor in stiinte economice, au fost scurtcircuitate de o ancheta privind cazul de contrabanda cu combustibili "Jimbolia", cand a recunoscut ca firma sa, Sibco, a transportat produse petroliere in Iugoslavia in timpul embargoului. A colaborat cu anchetatorii, carora le-a povestit cum a decurs operatiunea.

Firma lui, in care mai era asociat si fostul ofiter de Securitate Ilie Stanciu, primise un credit de sapte milioane de dolari de la Bancorex. Stanciu a si fost in arest preventiv. Bostina are o avere de peste 30 de milioane de dolari, facuta din industrie si consultanta.

---

CAROL DINA

Din CC la banii Sidex

Fost prim-secretar al PCR Galati, fost membru al CC al PCR, fost membru supleant al CPEx. Aceasta este biografia scurta de dinainte de 1989 a lui Carol Dina. Au urmat cateva luni de arest la Galati dupa Revolutie, dupa care... afaceri si politica. El este senator al PRM din 2000.De profesie ajustor mecanic, Dina are 80 la suta din firma Grup DIC din Galati , la care mai sunt asociati membri ai familiei sale. Compania a fost implicata, potrivit unui raport al Coalitiei pentru un Parlament Curat, in tranzactii paguboase pentru stat la Sidex, inainte de privatizarea combinatului.

---

ION PATAN

Fostul sef al lui Stolojan, pensionar asociat in firme

Inainte de 1989, Ion Patan a fost vicepremier, ministru al comertului intern, ministru al comertului exterior, ministrul industriei usoare. In aprilie 1989 era numit ministru al finantelor. "Nu mai era membru al Comitetului Politic Executiv al Comitetului Central, ceea ce probabil l-a salvat de la puscarie", spune un fost apropiat al sau.

Consilierul lui Patan se numea Theodor Stolojan. "Dupa Revolutie l-am facut prim-adjunct al meu", spune Patan, care fusese pastrat in functie. In sase luni, Stolojan devenea ministru plin. "Sunt pensionar si nu ma mai ocup de afaceri", spune Patan. Cu toate acestea, la varsta de 80 de ani, el apare ca asociat in mai multe companii, potrivit datelor de la Registrul Comertului.Are aproape doi la suta din Romimob SRL, o firma de constructii controlata de Romanoexport si de Petru Crisan, fost ministru al comertului dupa 1989. In zorii capitalismului romanesc, Crisan a fost studiu de caz pentru conflictul de interese: era asociat si administrator in cateva zeci de firme, dar, in acelasi timp, si ministru in guvernul Vacaroiu, acordand licente de import si export pe domeniile in care functionau inclusiv companiile lui.Patan a fost si administrator al firmei de asigurari Metropol, care a dat faliment. In structura companiei se intalnea un investitor din Camerun, Noupadja Joseph (cu peste 51 la suta), dar si Automobil Club Roman si Gelsorul lui Sorin Ovidiu Vintu, cu procente reduse. Patan mai e administrator si la Petking, o firma thailandeza care fabrica in Romania granule materiale plastice.

---

STEFAN ANDREI

Consilierul lui Sorin Ovidiu Vintu

Stefan Andrei a fost ministru de externe si ministru al comertului exterior in ultimii ani ai regimului Ceausescu. Andrei nu a aparut in nicio firma in 1989, dar a fost, in schimb, consilierul omului de afaceri Sorin Ovidiu Vintu. Se intampla la sfarsitul anilor ‘90, cand Vintu a ochit diverse oportunitati in Balcani.Ca atare, l-a angajat pe Andrei pentru a-i prezenta analize de geopolitica si de economie. Stefan Andrei nu a recunoscut ca ar fi avut vreo relatie de afaceri. In schimb, nepotul sau, Andrei Dan, a administrat Trawe, o firma a intreprinderii de comert exterior Terra, infiintata in Elvetia. Acum, Dan e implicat cu participatii sau ca administrator in mai multe firme de publicitate.Nepotul fostului ministru are si 1 la suta din Agentia de publicitate "Anunt de la A la Z", firma in care trustul britanic Daily Mail detine jumatate din participatii, prin divizia sa din Ungaria, Lapcom.

---

STUDIU DE CAZ. 

Cum se intalnesc in afaceri ginerii lui Dinca, un apropiat al ginerelui lui Ion Ceausescu si omul lui Ion Tiriac. Sediu social: fosta casa a lui Pacepa, spionul fugit in SUA.Urmasii nomenclaturii au pus ban pe ban in cel mai mare secret. Ei au dezvoltat parteneriate de afaceri intre ei, dar si cu personaje mai mult sau mai putin cunoscute. Legaturile fine s-au cimentat in spatele usilor inchise, iar ceea ce i-a unit nu a mai fost victoria socialismului, ci profitul, scopul final in viziunea capitalista.

BUCURESTI , FOSTA CASA A LUI PACEPA. 

Intr-un cartier rezidential de top, vizavi de Ministerul de Externe, s-au pus bazele unei firme care se vrea de viitor. Mai multi tineri manageri se asociaza intr-o companie de consultanta, al carui nume nu face decat sa dea un indiciu subtil asupra localizarii: Corner AA 28 SRL, infiintata in 2003.

Putini stiu ca in vila alba cu un etaj de pe colt e locul unde, la apartamentul numarul 1, a locuit cel mai celebru spion al Estului: Ion Mihai Pacepa. Astazi, casa fostului adjunct al Securitatii serveste drept sediu social pentru o companie in care se intalnesc, ca asociati, un partener de afaceri al supravietuitorilor clanului Ceausescu, un fost om de incredere al lui Ion Tiriac si o firma off-shore din Cipru asociata cu imperiul de afaceri al ginerilor lui Ion Dinca. Aceasta se numeste Tresela Investments Ltd., din Nicosia .In alta firma, casuta postala din Insula Afroditei se intersecteaza cu una din Caraibe (Insulele Turks si Caicos), International Business &Trading Corporation (IBTC), formand firma de imobiliare International Business Trading SRL, intr-un "paradis" de pe soseaua Kiseleff. Asociatii Tresela sunt firme din imperiul ginerilor.Asa cum se stie, IBTC apare in mai toate companiile detinute de ginerii lui Dinca: de la "boom"-ul Baneasa Investments, un proiect de 1 miliard de euro (constructii in nordul Capitalei), pana la electronicele de la "Alltrom", o mai veche firma din reteaua Badea-Dinca.Mai mult, Tresela, off-shore-ul din casa lui Pacepa, are un procent la Grand Plaza, detinatorul Hotelului Howard Johnson, cunoscut drept afacerea ginerilor lui Dinca. Zilele trecute, lantul de casute postale si-a adaugat in salba de pro-prietati Hotelul Neptun de pe Litoral. Au fost singurii ofertanti la licitatia facuta de stat. Pe langa evitarea taxelor de pe Dambovita, off-shore-urile mai au un avantaj: pot ascunde identitatea proprietarilor.

Asociati cu fostul CEO al romanului din "Forbes"

Corner AA 28 SRL mai dezvaluie un personaj. Valentin Radu, 34 de ani, e administratorul unic al firmei, si asociat (cu 6 la suta). El este, insa, mult mai cunoscut in lumea businessului drept director al grupului de firme Tiriac, postura pe care a ocupat-o, venind de la multinationala Roland Berger, timp de doi ani si jumatate.Potrivit unor surse din companie, Valentin Radu nu mai ocupa postul de CEO al Tiriac Holdings, insa, conform documentelor registrului comertului, el apare in continuare ca administrator al Tiriac Leasing si Autorom - firma controlata, de anul trecut, de Daimler-Chrysler.Fostul lui sef, Ion Tiriac, primul miliardar roman intrat in topul "Forbes" in urma cu numai doua zile, nu a ascuns niciodata ca a fost protejatul fostului demnitar comunist Ion-Gheorghe Maurer, un personaj care l-a initiat in tainele vanatorii pe fostul tenismen. Ulterior, Tiriac, impreuna cu Adrian Nastase, va duce acest sport sangeros pe prima pagina a ziarelor romanesti.

Tiriac, Badea si afacerea EADS

Tiriac reprezenta Daimler-Chrysler in Romania in momentul in care se perfecta afacerea "Frontiera". Concernul avea 37 la suta din EADS, care vana marele contract pentru securizarea granitelor. O componenta din programul IT (de cateva zeci de milioane de euro) ii revenea "ginerelui" Nicolae Badea, prin Computerland.Tiriac a fost acuzat de publicatia franceza "Le Point" ca a luat un comision de 20 de milioane de euro, dar a castigat procesul. El a sustinut ca nu a fost implicat in afacerea EADS. Astazi, fostul consilier de IT din Ministerul de Interne (institutie care a impartit banii publici in afacerea "Frontiera"), Petru Branzas, e asociatul off-shore-ului Uphall Trading (care apare, ca paravan, in afacerile lui Tiriac) in Editura Sincron din Cluj-Napoca .Dupa anul 2000, paza frontierelor devenise o conditie importanta pentru aderarea Romaniei la Uniunea Europeana. Atunci au inceput sa curga banii din contracte publice, chiar si inainte de afacerea EADS.In anul 2003, intr-o polemica cu Mugur Ciuvica de la Actiunea Populara, Ministerul de Interne condus de Ioan Rus, apropiatul lui Tiriac, a admis ca furnizorul autospecialelor de supraveghere a granitelor (Volkswagen Transporter) a fost firma britanica BAE Systems, care nu era producator al vehiculelor, ci doar instalase echipamentele.

"FREGATELE"

Asociatul ginerelui lui Ion Ceausescu, contracte cu Armata

Intre timp, BAE a facut progrese in afacerile de pe Dambovita, castigand o afacere mult mai mare: livrarea a doua fregate vechi Marinei romane, la un pret astronomic. Tranzactia face obiectul investigatiilor in Marea Britanie si Romania , oficialii romani fiind suspectati de luare de mita.Marele tun a fost insotit de un contract de "offset" (compensare). Dupa cum a dezvaluit recent Jurnalul National, BAE a adus in Romania contracte de fabricare a unei "pilule" pentru marirea performantelor motoarelor si reducerea consumului de combustibil. Offsetul inseamna ca vanzatorul de arme se obliga sa aduca in tara care cumpara arme comenzi pentru diverse produse. Pilula e fabricata de australienii de la Firepower.

Reprezentantul in Romania al Firepower se numea George Lucian Teleman.Teleman e asociat in Euro Trading 2000 cu sotia lui Marius Eduard-Tarlea - fostul ginere al lui Ion Ceausescu (fratele dictatorului) si partener de afaceri al ex-directorului SRI, Virgil Magureanu.

Eurotrading 2000 e parte a unei suveici implicate in Eurocolumna si in rafinaria Petrolsub de la Suplacu de Barcau - unde a detinut actiuni si actualul ministru al internelor, Vasile Blaga. GeorgeTeleman e asociat, in Corner AA28, cu off-shore-ul din imperiul Dinca si cu omul de incredere al lui Ion Tiriac.

SEF LA MApN

Omul cu fregatele, administrator la firmele din grupul Popoviciu-Dimofte

Contractul de compensare aferent afacerii BAE Systems, in care Teleman, asociatul off-shore-urilor din grupul "Dinca", a avut rolul sau, a fost girat, din partea autoritatilor romane, de mai multi oficiali. Intre ei, Gheorghe Matache, fost sef al Departamentului pentru Armamente din MapN. El a semnat mai multe documente legate de programul de achizitie a fregatelor.Matache a parasit ministerul in anul 2005, iar acum detine functia de administrator al firmei de imobiliare Metav SA, unde a lucrat si inainte de a fi numit secretar de stat. Compania este controlata, in acest moment, de Meteor SA, care detine majoritatea actiunilor.Prin doua off-shore-uri cipriote, Wellkept Properties Ltd si Weybridge Holdings Ltd, compania e legata tot de grupul ginerilor lui Dinca. Cele doua firme se regasesc in alte companii ale "imperiului", iar unul dintre actionari in Meteor e Zerlin Dimofte, tatal lui Radu Dimofte-partenerul de nedespartit al lui Popoviciu.

GEORGE TELEMAN

"N-am legaturi cu aceste grupuri"

Intr-un mail adresat EVZ, George Teleman declara ca nu are niciun fel de legatura de afaceri cu Nicolae Badea si cu Gabriel Popoviciu, si nici cu grupul de afaceri al lui Ion Tiriac si ca firma e formata din tineri manageri de succes care dezvolta un proiect imobiliar. In cazul BAE Systems, el a spus ca nu mai are relatii de afaceri cu Firepower din decembrie 2004, desi apare ca asociat la Registrul Comertului.

Valentin Radu nu a putut fi contactat.

CONEXIUNI

Partenerul cumnatului lui Geoana

George Teleman (foto facsimil), fost atasat comercial al Romaniei la Singapore, e partener al fondului de investitii Equest Partners Ltd, specializat pe investitii imobiliare in Europa de Est. In aceeasi afacere il intalnim pe Ionut Costea, cumnatul lui Mircea Geoana, presedintele Bancii Raiffeisen pentru Locuinte si fost adjunct la Ministerul Finantelor.

Costea ocupa pozitia de director non-executiv in boardul Equest Balkan Partners. Aripa bulgara e reprezentata de fostul ministru de externe Solomon Passy si de magnatul Georgi Krumov. La vecinii din sud, compania si-a facut si firma de armament, Strategic Defence Systems.

In Romania, fondul reprezentat de Teleman a cumparat sediul Delegatiei Comisiei Europene (iar UE plateste acum chirie), de la consortiul israelian Avivim-Gonen, controlat din umbra de fostul guvernator militar al Cisiordaniei, Shlomo Elia.

Generalul israelian era unul dintre sefii romanului arestat anul trecut pentru spionaj in Nigeria , iar inainte, lucrase pentru partenerii urmaritului international Shimon Naor - suspectati de trafic cu arme in Africa . Teleman a mai lucrat si pentru controversatul Frank Timis, cel implicat in proiectul "Rosia Montana ".

NOTA:

Tiriac, poreclit de nemti Rechinul, s-a intors acasa dupa revolutie (nemtii se saturasera oricum de venalitatea lui) ca sa isi umple buzunarele din sangele propriului neam. Averea lui era de 33 de milioane in 1989 !!!!!! Restul i-a facut in Romania.
Acum are peste 1 miliard. Un miliard inseamna 1000 de milioane. Deci mai mult de 1000 de milioane euro a supt din Romania. Sume absolut astronomice.

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

Maestrul colajelor :ION BARLADEANU

http://www.hartgallery.ro/pages/resize.php?img=../assets/IB1.jpg&h=300

Hart

• Ion Birladeanu – RealPolitik

  There is a fascinating myth about the man living at the borders of society, living a life that bypasses the conventions and comforts of the bourgeois existence. Each open society needs those people who are living, in the same time, inside and outside of it. They are the creators of the critical discourse, the ironists, the cynics, the libertines or the eccentrics who are setting the philosophical standards of the western civilization; Socrates, Antisthenes, Diogenes, Montaigne, Rousseau or Nietzsche are such examples. They are the free spirits that make possible a corrosive discourse in an open society. This acid discourse can produce social changes and regulations and every important moment in the history of human thought has, more or less, something to do with this kind of people. They are people who either refuse to play by the canonical rules of their time and live contrary to that set of believes, either question the status quo.

  Ion Bîrlădeanu had such an existence. He was born in 1946 and for more than 30 years he refused to become an “honorable citizen”. During communism he had had several jobs. In his 20s he left his native village (Zăpodeni, in Vaslui county) to work on the reed fields in Tulcea and then as a docker in Constanţa. Arriving in Bucharest he worked as grave digger, as frame saw worker, security person, or unqualified worker at the House of the People. Starting with 1989 he lives a marginal life, working as a free-lance selector of garbage from a block of flats on Moşilor Street and doing little favours for the people living there. He does not raise a family; he is not employed to this day.
• ARTISTS
• EXHIBITIONS
• Past
• Current
• Future
• FAIRS
• BOOKS
• PRESS
• LINKS
• ABOUT
• CONTACT

Galeria de arta Hart

Rated 07:21am • 0 reviews • postmodernism • hartgallery.ro
http://www.mayra.ro/assets/images/thumb_articol/TIMP%20LIBER10/expo-realpolitik_thumb.jpghttp://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/401/781/10667/3090296/1/07_topgalerii_bun.jpg
http://www.voltashow.com/typo3temp/pics/Ion_Barladeanu_Untitled_paper_collage_29x50_cm_1982_6a95b2fbc6.jpg



http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
ION BARLADEANU

Ion Barladeanu

Untitled

1990

Collage

25X45 cm

Stiri populare

Lumea colajelor lui Ion Barladeanu, intr-un documentar original HBO Romania

---

HBO Romania va prezinta in premiera si in exclusivitate un nou documentar, realizat in coproductie cu Alexander Nanau Production, Lumea vazuta de Ion B., povestea cu parfum de basm modern a unuia dintre cei mai importanti artisti romani contemporani.

Ion Bârladeanu poate fi considerat reprezentantul unui pop-art ingenuu. A inceput sa creeze colaje in regimul comunist si a continuat si dupa revolutie. Fara sa aiba habar de vreun curent artistic, autorul de la marginea societatii si-a urmarit doar pasiunea. Hobby-ul sau e un razboi personal cu lumea reala. Nu are nimic dintr-un discurs artistic estetizant, ci este extrem de critic la adresa "adevarului" oficial.

Despre "opera" lui Ion Bârladeanu, care se intinde pe o perioada de 30 de ani, s-a spus ca s-ar inscrie in curentul artistic numit pop-art, aparut in anii ’50 in Anglia. Printre reprezentantii lui de seama se numara: Richard Hamilton, Eduardo Paulozzi. Mai tirziu, Richard Smith, Patrick Caulfield, David Hockney, Peter Philips, Pauline Boty. La inceputul anilor ’60 America va deveni scena cea mai importanta pentru afirmarea pop-artului, iar numele cel mai cunoscut si mai despomenit este cel al lui Andy Warhol.

Pentru artistul de la ghena, istoria e o scena, iar el nu face decit sa arunce imaginea ei oficiala in aer. Sa ii recontextualizeze personajele, evenimentele. Pentru asta nu are nevoie decit de o foarfeca, de niste ziare, lipici (Pelicanolul era cel mai bun si si-ar fi cumparat o tona daca ar fi stiut ca avea sa dispara) si de inspiratie. Ironic, subversiv, autorul colajelor stie ca, fara o buna executie, lucrarile lui nu ar mai avea acelasi impact. Atent la detalii si cu o anumita constiinta artistica, Ion Bârladeanu a pastrat tot ce a facut de-a lungul timpului. A debutat tirziu, la 62 de ani, dupa o viata de homeless, dar fara ca mesajul “operei” sale sa se fi alterat in timp. Pariul cel mare al lui Dan Popescu, proprietarul Galeriei H’Art si galeristul care l-a descoperit pe "nea Ionica", este sa reuseasca sa introduca "opera" acestui om al strazii in circuitul oficial al artistilor romani contemporani.

Alexander Nanau, empatic, propune el insusi un documentar-colaj despre artistul aflat la marginea societatii. Personajele pe care le-a ales sint vecini ai "artistului", oameni din satul in care s-a nascut, care nu stiu nimic despre talentul sau ascuns. Unii il contesta, altii il simpatizeaza. Acestia din urma regreta ca n-au fost mai atenti la cartoanele aratate de catre "nea Ion" la un moment dat.
Asemenea protagonistilor, nici personajele secundare nu-si ascund emotiile. Toata lumea lui Ion B e plina de viata. Se spun lucruri simple, nesofisticate, netrucate de camera de filmat. Bucuria lui Ion Bârladeanu ca, in sfirsit, arta lui a fost descoperita si apreciata, il face, dupa propria marturisire, cel mai bogat om de pe pamint.

Intrebarea la care raspund, in felul lor, toate personajele documentarului Lumea vazuta de Ion B. este cea de la inceputul povestii, adresata de regizor eroului sau: "V-a cazut vreodata ceva in cap?". Si se refera nu doar la gunoie, ci la noroc, la o sansa care vine, uneori, cind nimeni nu mai credea in ea.

Un documentar cu oameni obisnuiti, despre vieti simple, despre demnitate si incredere, optimism si rasturnari de situatie. Despre un artist necunoscut, ingenuu. Despre colajele pe care le-a facut din ziare si reviste timp de 30 de ani. Despre mesajul lor artistic protestar. Plin de umor si de forta.

Tag-uri

HBO, Ion Barladeanu, Alexandru Nanau, pop-art

ION BARLADEANU

REALPOLITIK

B A N C U R I
Sursa Iona :
A fost o data un barbat perfect si o femeie perfecta. Ei
s-au intilnit si deoarece relatia lor a fost perfecta s-au
casatorit. Nunta a fost perfecta. Iar viata lor in doi a
fost deasemenea perfecta.... See More

Intr-o seara de Craciun, in care ningea puternic, aceasta
pereche perfecta mergea cu masina pe o sosea plina de curbe,
cind la un moment dat au vazut pe cineva la marginea strazii,
care se pare ca avea o pana. Era Mos Craciun cu o tolba plina
de cadouri. Deoarece ei nu au vrut sa dezamageasca copiii
cei multi care asteptau cadourile, perechea perfecta l-au
invitat pe Mos Craciun sa se urce in masina lor pt. a ajunge
sa imparta cadourile. Si asa au ajuns in scurt timp sa
imparta cadourile. Din nefericire s-au inrautatit conditiile
meteorologice si cei trei au avut un accident.

Unul singur din cei trei a supravietuit. Care?

(Ginditi-va mai intii si abia apoi va uitati la raspuns)

Bine-nteles ca femeia perfecta.
Ea este singura din cele 3 personaje care exista
intr-adevar. Toata lumea stie ca Mos Craciun nu exista.... si
ce sa mai zicem de barbati perfecti...

Pt. femei, povestea se termina aici. Barbatii vor citi in continuare.

Puncte bonus pt. barbati:
Daca Mos Craciun si barbatul perfect nu exista, inseamna ca
femeia a condus.
Ceea ce explica de ce s-a si intimplat accidentul.

Si inca ceva: daca esti femeie si ai citit si restul
povestii, asta mai demonstreaza inca o chestie:
Femeile nu fac niciodata ce li se spune !
Motive pentru care Mos Craciun nu poate fi barbat:
− Marea majoritate a barbatilor nici nu se gandesc sa aleaga cadouri pana in Ajun de Craciun
− Daca totusi cumpara cadouri, tot timpul par surprinsi sa descopere numai produse de calitatea a doua, seturi de chei tubulare, si inele de plastic lasate pe rafturi.
− Ar avea probleme de orientare, pentru ca in mod inevitabil s-ar rataci acolo sus in zapada si nori, si ar refuza apoi sa se opreasca sa intrebe care este directia.
− Barbatii nu pot impacheta cadouri.
− Barbatii mai degraba ar muri decat sa se imbrace in catifea rosie.
− Barbatii ar simti ca masculinitatea lor este amenintata... daca ar fi vazuti impreuna cu toti acei spiridusi.
− Barbatii nu raspund la scrisori.
− Barbatii ar refuza sa permita ca fizicul lor sa fie descris, chiar si in gluma, ca ceva asemanator cu "un bol plin cu jeleuri".
− Barbatii nu sunt interesati de ciorapi decat daca ii poarta altcineva.
− Daca ar trebui sa zica Ho Ho Ho, le-ar diminua serios sansele de a agata.
− In final, sa fie responsabili cu Craciunul, ar insemna sa isi ia un angajament.

-Bula, ce ar rezulta daca tu ai avea 10 lei si Vasile ti-ar lua 7?
− O bataie de s-ar uita tot satul.

Batranul cocos ii face instructia :
− Poti sa ai toate gainile in afara de Berta ! Ea imi apartine mie …
Tanarul foarte infumurat spune :
− In nici un caz ! Le vreau pe toate !
− Atunci hai sa facem un raliu in jurul curtii. Carui care va castiga ii vor apartine toate gainile.
Amandoi o iau la goana. Cocosul batran alearga ceva mai in fata dar cel tanar il ajunge usor din urma…
Se aude o impuscatura si cocosul tanar cade mort.
− Interesant, zice ţăranul, al treilea cocos homosexual pe saptamana asta …

Un somn bun nu numai ca te odihneste,dar si scurteaza ziua de lucru

VIDEO FOTOGALERIE Ion Barladeanu - artist plastic, fost homeless: „Si-a dat seama toata lumea – om simplu din gunoaie sa ajunga asa de celebru si sa fie aplaudat la scena deschisa” - Cultura - HotNews.ro

[DOCUMENTAR COLAJE : MAESTRUL COLAJELOR , ION BARLADEANU]

VIDEO FOTOGALERIE Ion Barladeanu - artist plastic, fost homeless: „Si-a dat seama toata lumea – om simplu din gunoaie sa ajunga asa de celebru si sa fie aplaudat la scena deschisa” - Cultura - HotNews.ro

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

Interviu HotNews cu un om liber

VIDEO FOTOGALERIE Ion Barladeanu - artist plastic, fost homeless: „Si-a dat seama toata lumea – om simplu din gunoaie sa ajunga asa de celebru si sa fie aplaudat la scena deschisa”

de Iulia Blaga HotNews.ro

Joi, 24 decembrie 2009, 20:05 Actualitate | Cultură

Ion Barladeanu si colajele sale

La 63 de ani, Ion Barladeanu expune la Londra alaturi de lucrarile lui Andy Warhol si Marcel Duchamp, si vinde colaje cu 3000 de euro bucata. A fost gropar, hamal in port, „scriitor” de cruci. A locuit pana de curand la o ghena de gunoi de pe Mosilor. Descoperit acum doi ani de artistul Ovidiu Fenes. Curtat jumatate de an de galeristul Dan Popescu. Este eroul documentarului „Lumea vazuta de Ion B.”, realizat de Alexander Nanau, produs si difuzat in prezent de HBO. Dupa Londra si Basel, se pregateste sa-si arate lucrarile si la Paris, unde e curios sa vada atelierul lui Brancusi. N-ati mai cunoscut oameni liberi? Lui nea Ion i-a placut toata viata sa fie „ca pasarea cerului”, dar de-abia la batranete i-a suras sansa.

In birourile Galeriei H’Art, conduse de Dan Popescu, cel care l-a expus primul pe Ion Barladeanu, in doua expozitii din 2008, nea Ion a ajuns primul, asa ca mananca ceva si se uita pe calculator la „Take, Ianke si Cadir”, „mai mult pentru domnul Dinica”. Menajera, doamna Mariana, se poarta cu el aproape matern. Cand a intrat in portofoliul lui Dan Popescu, Ion Barladeanu a fost adoptat imediat si de familia acestuia. A primit de la Dan Popescu o mica garsoniera, „in centru”, lasand ghena de pe Mosilor. Vine regulat la Galeria H’Art, unde a avut in 2008 doua expozitii. Uneori aduce mai multe colaje (vreo 20) facute intre timp. Colajul e o arta pe care o practica de cateva decenii, dar intre 1998 si 2008 nu mai facuse niciunul. Lipea poze cu Ceausescu inca de pe cand Ceausescu traia, dar nu le arata decat la „oameni destepti”, adica la unii dintre colegii alaturi de care muncea la Casa Republicii. Are pana acum cel putin 800 de colaje. "E Graal-ul oricarui galerist", spune Dan Popescu in film.

Ion Barladeanu s-a nascut in judetul Vaslui, la Zapodeni, si a plecat in lume la varsta de 18 ani. Nu s-a inteles cu ai lui, mai ales cu tatal sau, si mai ales pentru ca acesta era comunist. A avut mai multe slujbe, a cunoscut suficienti oameni cat sa invete sa-i deosebeasca „dupa mers” pe cei destepti de cei prosti, si pe cei buni de cei rai (mai multi la numar). La Bucuresti avea o locuinta pe care a parasit-o dupa o cearta de care nu-i place sa vorbeasca, si s-a mutat in salbaticie, la o ghena de pe Mosilor. A trait o vreme deszapezind masini si carand gunoaie cu un carut pe trei roti. Pasiunea sa, aceea de a decupa poze din revistele si almanahurile pe care le gasea si de a le lipi pe fotografii luate tot de prin reviste, a fost pentru el o arta inca de la inceput. Desi n-are studii artistice si nu a avut acces la lumea artistica pana anul trecut, Ion Barladeanu are o cultura vasta. Ii place filosofia, ii plac filmele – „mai ales dramele”, si cunoaste o gramada de lume – actori romani si straini, dar si "celebritati" locale. Intuitia lui pare aproape infailibila.



E modest si demn. Nu se deschide usor si nu vorbeste usor despre sine.



- Ma uitam la „Take, Ianke si Cadir” mai mult pentru domnul Dinica, pe care l-am cunoscut in tinerete, pe strada. cand m-a rugat sa-i dau un foc. Era timid. „Nu va suparati, domnu’, as vrea sa aprind si eu o tigara...” Fuma Carpati, ca asa era in Epoca de Aur. Mi-au placut teatrul, actorii. Nu mi-au lipsit expozitiile, nici cele de fotografii. Si filmele mi-au placut, mai ales dramele. Cand lucram in port, la Constanta, m-am dus sa vad un film. Iese un tip din sala si spune: „E nasol.” „Ei, o sa intru totusi”. Dupa ce l-am vazut, am ramas uimit. Era un film extraordinar. Se chema „Esop” (n.red. - 1970, realizat de bulgarul Ranghel Vilceanov) si era despre filosoful grec. „Uite, domne, ratam o ocazie. Ala a fost un dobitoc.” Eu nu sunt influentabil, asta vreau sa spun printre altele.

In fiecare an faceam o selectie din toate filmele pe care le vedeam. Alegeam filmul anului, asa cum a fost aseara „10 pentru Romania”. Dar n-am mai fost de mult la cinema. Dupa Revo..., dupa lovitura de partid a lui Iliescu mi-a placut in mod deosebit filmul „Pianistul”, de Roman Polanski, regizor francez de origine poloneza. Dar nu pot sa uit de „Esop”, pe al carui erou niste calugari sau preoti l-au aruncat de pe o stanca. „Eu sunt un fluture. Daca ma lasati sa zbor, eu zbor din creanga in creanga si nu va fac nimic.” Oamenii sunt rai. Unii.


E adevarat ca ati vrut sa va faceti regizor de film?
- Ei, asta am spus-o ca sa fac un spirit de gluma. Prinde la public. Acuma da, mi-ar fi placut sa fiu regizor, dar pentru asta trebuie sa ai studii. Pe vremea tovarasului dictator Ceausescu ii aratam colajele mele dnei Monea – cand stateam pe Calea Mosilor -, si ea imi spunea: „Ioane, tu cu colajele astea esti mare, dar nu prea ai succes in socialismul asta. Dar daca vrei sa te apuci de filme si iti faci rost de un aparat, poti face documentare. „Si ce sa filmez?” „Ce se da la ziar, cu intreprinderi...” „Domne’, daca as fi regizor, as face un film cu oamenii de pe strada, cu pantalonii rupti in fund si coatele roase, saraci. Pe urma i-as filma pe infirmi.” „Nu, asa nu prea merge”, zice doamna Monea. „Atunci gata, nu ma mai fac regizor.” Si am lucrat in continuare cu colajele astea.

Cand ati inceput sa faceti colaje, va gandeati ca faceti arta?
- Pai da, eu le-am considerat totdeauna o arta. Mi le admiram singur. Chiar si acum mi le admir. Daca veniti de Craciun atunci o sa vedeti ce surpriza ii fac lui nea Dan. Colajele le fac la intamplare si la o luna de zile ori aduc 20 de colaje, ori mai multe. O data am adus 63, cat e varsta mea. Sunt nascut pe 24 martie 1946.

Dar cum de le faceti asa repede?
- Acum sunt expert. Decupez pozele - imaginatie am destula -, si uneori le fac de la sine, fara sa vreau. De exemplu, gasesc o poza cu un personaj. Aaaa, am gasit un burtos frumos, tatuat complet. Si le pun si mesaj colajelor. Eu am fost prost la scoala la matematici si la limba romana, nici acum nu pot vorbi romaneste clar, dar gasesc mesaje in reviste. Am terenul, cum sa spun, o imagine din calendare. De exemplu, era o tarla unde pasteau vacile (cum ar fi vacile elvetiene, pe care le-am vazut cand am mers la Basel) si il bag pe burtos in mijloc.

Il gasesc pe Adrian Paunescu (nu-l agreez pe nesimtitul ala care ii scria poezii lui Ceausescu, nici pe Veceu Tudor – ma scuzati, asa l-am poreclit eu) si il pun calare pe vaca, dar ca pe o banca. Burtos, are jartelele la gat (cand o sa vedeti, o sa va pufneasca rasul). Pe urma, gasesc o contesa ca la teatru, mica si slabuta, care are un ochean ca ala prin care se uita Johnny Depp in „Piratii din Caraibe”. Se uita prin ochean la tatuajele aluia. Mai bag si niste avioane...

Dar pe Mircea Geoana l-ati prins intr-un colaj, asa cum ati promis intr-un interviu?
- L-am facut imediat. E haios de tot. Am facut doi magari, adica i-am decupat din revista „Plai cu boi”. L-am gasit si pe Sebastian Papaiani, pe care l-am urcat pe un magar. Il gasesc si pe George Becali oier (Razboinicul Luminii). Personajele astea nu ma intereseaza daca sunt contra sau pentru, eu le folosesc la „filmari”. Am gasit si text: „Ba al nostru-i mai frumos.” Lui Geoana i-am pus o coroana si niste babe care il imbratiseaza, iar el rade ca un prost, ca e prostanac. „Draga Mihaela, tare is bucuros. Sunt presedinte.” „Taticule, da sa te pup!” Are dreptate Iliescu. Nu-i prost Iliescu, care e un geniu al raului - deci sa mentionam. Si prostanacu’, cu cascheta aia si cu magaru. Aa, si i-am bagat si niste avioane.

De ce si avioane?
- Ca sa para ca in realitate si ca sa ocupe cerul. Sa fie incarcata lucrarea. Si in iarba il pun pe baiatul lui Will Smith, un actor american de culoare. Eu sunt cel mai mare regizor in domeniul asta. Am lucrat cu toti actorii din lume.

Dar dupa ce decupati imaginile, unde le tineti?
- Am niste mape de vinilin, dar oricum stiu pe de rost tot ce decupez. Unele colaje le fac rapid, altele imi dau timp de gandire, uneori si o luna. Pe cele care vad ca-mi dau de furca le las la o parte si deodata, hodoronc-tronc imi vine ideea. Ce decupez se potriveste uneori perfect - sunt norocos in chestia asta. Folosesc avioane, masini, capete de oameni... La un moment dat am gasit niste ofiteri de aviatie cu valizele in mana, zici ca sunt din viata reala. Ati vazut filmul „Lumea vazuta de Ion B.”? La premiera de la Institutul Francez am primit aplauze ca un imparat al Japoniei. Cum sa nu-mi placa? Eu am fost in mizerie si am ajuns la glorie. E un film documentar placut. Nu ca ma auto-laud, dar eu sunt actor adevarat si asa sunt si vecinii mei si lumea care ma cunoaste si care apare in film. Au venit si ei la premiera. Am stat pe Mosilor 25 de ani.

Acum locuiti intr-o garsoniera. V-ati obisnuit?
- Da, dar si inainte eram obisnuit, doar n-am stat la gunoaie toata viata. A fost o perioada de patru-cinci ani cand am ajuns gunoier, din cauza la niste prosti. Am locuit acolo la ghena si iarna, cand ma aparam de frig ca boschetarii. Trebuia sa stau imbracat.

Locuiati singur?
- Pai da’ cu cine? Singur. Caram cu carutul fiare, cartoane, tot felul de nimicuri. Ii ajutam pe oameni si iarna castigam mai bine ca vara. Cand veneau zapezi ca cele de acum, desfundam la masini de nu le mai tin minte numarul. Intr-o iarna mi-au degerat si picioarele.

Aveati prieteni pe atunci?
- Putini. Cine are prea multi prieteni, nu are niciunul adevarat. Am avut prieteni, dar erau niste oameni simpli.

Dar ati intalnit multi oameni liberi, asa ca Dvstra?
- Adica liberi cum?

Care sa nu faca compromisuri si care sa raspunda pentru actele lor.
- Doamna, aicea mi-ati pus o intrebare frumoasa. Prin anii 70, lucram in port la Tulcea ca hamal, dar faceam desene la strainii de pe vapoare, pentru ca stiam sa desenez frumos. Imi dadeau tigari pe ele. Unii imi dadeau anumite cadouri. Pe urma m-am accidentat la un deget, l-am strivit si am stat in concediu medical, dupa care m-a luat un sef de la cadre sa-i scriu cartile de munca. Asa de mana nu scriu frumos, dar daca scriu atent, am scris „pictoricesc”. In 1972 a venit ziua fatala cand m-au dat afara din port, si bine ca mi-a zis un sef s-o intind ca sa nu ma aresteze. „Da’ ce-am facut?”. Dupa un an m-am dus prin port si m-a recunoscut un dobitoc.

Eu in port m-am dus sa lucrez, nu ca sa car saci. De fapt, aproape toti vroiau sa fuga din tara. Unii reuseau sa se ascunda pe vapoare. Si eu vroiam sa fug. Cand i-am cunoscut pe greci, mi-ar fi placut sa plec in Grecia, pe urma la italieni. Si pe urma am invatat cuvinte din port. Nu stiu nicio limba straina, dar m-am descurcat putin si in Elvetia. Restul mi-a tradus nea Dan si Alexander „Naunau”.

Cum v-a placut la targul de arta Volta5 de la Basel, unde ati fost anul asta?
- A fost foarte frumos pentru ca am vazut nu o expozitie, ci o suta. Imi spune domnul Alex: „Ce parere ai, nea Ioane? Sunt mai frumoase lucrarile astea decat ale tale?” „Domne’, fiecare e artist in domeniul lui.” De exemplu, l-am vazut pe Marx. Era un proiector cum e calculatorul, si negru pe alb arata o poza a lui Marx. M-am apropiat sa ma uit mai atent. Poza era reusita. Si cum avea el barba alba, asa, ii curgea o lacrima din ochi. Un fel de arta aparte. Mi-a placut foarte mult. Am mai vazut un picior care parca era picior de om adevarat, cu laba taiata, pus intr-un colt, si era o cioara care ciupea din el, insangerandu-l. „Fantastic e asta!”, am spus. Toate lucrarile mi-au placut. Se vede in film cand vorbeam cu o persoana, n-o stiu pe nume, si spuneam „Ich name Barladeanu Ion, Romania”. E comic. S-au ras astia la Institutul Francez cand m-au urcat pe scena. Si-a dat seama toata lumea – om simplu din gunoaie sa ajunga asa de celebru si sa fie aplaudat la scena deschisa.


Cat de tarziu ati vazut colaje facute de artisti straini?
- Pai nu prea am vazut nicaieri colaje straine. Numai la Basel. Am vazut acolo o scena frumoasa cat geamul. Foarte mult mi-a placut lucrarea aia. Faceam ce faceam si iar treceam pe acolo. Sala era rotunda, cea mai mare sala din lume, mi-au zis. Puteai sa mergi cu bicicleta prin ea. Muncitorii elvetieni aveau trotinete cu buton. E moderna Elvetia asta. Prima data cand am trecut cu masina erau niste campuri si liniste, ca la noi la tara. „Ce-i Elvetia asta?”, dar cand am ajuns la Basel, am inlemnit. Langa galerie era o biserica din piatra, inalta cat Intercontinentalul. Am si vizitat-o. Mi-a placut mai mult decat expozitia. Eu sunt ateu, adica nu sunt nici contra, nici pentru religie. Am urcat pana sus, am admirat panorama orasului. E placut in Elvetia. „Cum dracu’ am ajuns eu aici?”, m-am intrebat. Mi-am adus aminte cum omoram sobolanii la ghena. Ma chema coana Zana, una grasa, pe cand nu eram star ca acum. Glumesc. Mi-am adus aminte: cand m-am dus la Zapodeni, mi-au zis oamenii: „Nea Ioane, aici in Zapodeni esti un star.” Lumea ma respecta. Pe tata, nu. L-au huiduit. El a fost cu comunismul, cu Ceausescu.

Ati plecat la 18 ani de acasa, nu?
- Cand am terminat scoala profesionala de zidari, am vrut sa vin cu 10 consateni in Bucuresti, dar am pierdut actele. Am crezut ca mi le-a ascuns ala de-acasa. La Zapodeni nu vroiam sa mai stau. Nu aveam cu cine ma intelege. Am observat: toti oamenii care dupa zodiacul arboricol sunt in zodia teiului sunt prosti. Eu am avut noroc ca am avut zodiacul si pe vremea lui Ceausescu, si am vazut ca anumiti oameni sunt cumsecade, dar in anumite chestii sunt ca Geoana, care s-a culcat presedinte si s-a trezit prostanac.

Prima data am ajuns la Galati. Un an am lucrat la Combinatul Siderurgic. Am debutat ca sapator la pamant. Am avut o viata ca Ilarion Ciobanu. Stiti ca inainte de a juca in filme a fost hamal in port? In port am fost, la padure am fost, la sapat gropi am fost, am scos si morti de la groapa, scriitor am fost, dar nu de romane. Cu dalta, in litere.

Dar cand faceati toate lucrurile acestea aveati in cap un plan de viitor, aveati un vis?
- Pot sa fumez? Cu colajele nu ma gandeam ca o sa ajung departe. Asta era placerea mea. Mi-a zis un frate odata: „Tu faci pozele astea care le lipesti, dar nu ti le vede nimenea.” „Bai, eu am lucrari care sunt interzise. Nu vezi ca e Ceausescu la putere? Poate ca o sa vina candva lumea lor.” Dar nu ma gandeam ca o sa ajung asa.

Cand locuiati la ghena unde le ascundeati?
- Am lucrat la Trustul Carpati noua ani, pe urma am lucrat muncitor la gater si mi-am luat de acolo cherestea de brad si am facut un raft simplu. Acolo puneam colajele pe care le lipeam cu Pelicanol, cel mai bun lipici de pe vremea lui Ceausescu. Acuma a gasit nea Dan solutia, cu un fel de gris pe care il dizolvi in apa. Sambata trecuta am lucrat intr-un timp record 13 lucrari, si am mai facut una ca sa nu fie ghinion. Ma culc numai cand mi-e somn, cand sunt obosit. Cand ma trezesc, colind prin cartier sau dau cate o rotocoala pe la gunoi. Am fost mare gunoier pe vremuri, caram maculatura si fiare la depozit. Din asta traiam. Asa gaseam si reviste aruncate la bloc. Pe urma am prins „Omagiul” lui Ceausescu. Asta e avantajul meu. Uite, Henri Coanda spunea: „Domne’, cand o sa vedeti un avion, sa nu va mirati de el. Prima data trebuie sa te miri de creierul care l-a facut, de acel om.” Oamenii invata cateodata unii de la altii. Cum spunea si Anton Pann: „Nu stie mult cine traieste mult, stie mult cine umbla mult.” E adevarat. Cum spune si italianul: „Da vero infatti, signore.” „Come si chiamo, signore?” „La mia si chiama Berladeni Giovanni.”

Aveti accent bun.
- Pai da’ am lucrat in port, si acolo trebuia sa invat. „Buongiorno signore. Che fare questa giorna?” „E bene, signore.” „Mi dica, per favore, una sigara.” „Prego, signore.” „Tu, pittore? Grande pittore.” „Romania, Ceausescu...” „Silence, gura! Galera”. In port se vorbea italiana si engleza, dar din engleza stiu doar atat: „Let’s go.” Daca traiam intr-un mediu mai intelectual... Dar poate nu ajungeam artist. Eminescu sa stiti ca nu si-ar fi scris niciodata operele daca nu traia in mizerie. L-a inspirat viata. Astia, care sunt feciori de bani gata...

Sunteti un cititor de presa harnic?
- Frunzaresc, dar nu citesc orice banalitati. Cel mai mult imi place filosofia. Bancuri mai putin, desi e bine sa stii si din astea. Uite, mi-a dat nea Dan o carte despre Brancusi. Nu citisem pana acum despre el, nu stiam ca a fost asa de mare. Zic: „Domne’, daca o sa ajung la Paris, prima data vreau sa merg la atelierul lui Brancusi.” Mi-a explicat nea Dan pe unde e. Am vazut o pictura de-a lui Picasso la un muzeu din Basel. Mi-a placut mai putin. Era arta din asta, cubista, dar el nu era cubist. A facut arta asa, mazgalita. Brancusi nu se intelegea cu el. Era prieten cu Duchamp. Brancusi ii spunea lui Picasso: „Dta nu esti pictor, faci magie.” Eu am fost intrebat care popor imi place si am spus ca nemtii. Mozart, Beethoven, Schiller nu va spun nimic? Au si englezii oamenii lor, dar nemtii sunt vioara intai a lumii.

Despre romani ce parere aveti?
- Foarte proasta. Sunt putini romani. Si nu pentru ca a spus Dinica „o tara cu zece mese si cateva scaune.” De fapt, asta a spus-o Petre Tutea, Dinica o imprumutase. Dar daca oamenii nu citesc... Stiu de la Copilul care m-a descoperit. Copilul e Ovidiu Fenes (n.red- artistul Ovidiu Fenes l-a descoperit pe Ion Barladeanu cautand materiale pentru propriile sale colaje.).

Cum v-a descoperit?
- Aveam un carut cu trei roti si umblam prin cartier carand gunoi. O data am batut recordul, am dus 285 kg de fier. Va dati seama ca am carat mai rau ca un magar. Am invins transportul asa cum a invins sportivul de pe vremuri, Bikila Abebe. Cand a aparut Copilu’, aveam niste coperti, niste cartoane de carte in carut. „Ce faci cu ele?” „Sunt arta.” „Cum sunt arta?” „Au o patina. Da’ ocolim blocul si mergem la mine, ca iti dau si cartoane. Domne’, si eu sunt artist.” Dupa ce i-am aratat, nu mai scapam de el. Venea mereu pe la mine. Pe urma a vrut sa ma corupa. Mi-a spus ca a gasit un american care vroia sa cumpere. I-am spus ca nu vreau si ca intr-o zi o sa le dau foc. Acum doi ani asa eram, nu glumesc. A mai durat un an pana am taraganat.

Acuma unde locuiti? Unde e garsoniera?
- Aproape de Scala, pe Dionisie Lupu.

E frumoasa?
Pai sunt in centru. Daca am timp sa ma duc sa dau de mancare la porumbei, ma duc. Mai gasesc paine, o faram frumos. Odata m-am dus la Ateneu si stateau saracii pe sus si i-am fluierat. Stiti cum au venit, cum au tabarat pe mine? Veneau si in brate. Eu iubesc animalele. Imi pare rau ca am taiat o data o gaina.

Dan Popescu, galerist si critic de arta:

„In colajele lui Ion Barladeanu e evident ca e foarte important efectul plastic, dar exista tot timpul o narativitate. Nea Ion nu le numeste colaje, le numeste filme. Stilistica pop e prezenta pentru ca sunt vehiculate anumite branduri de dinainte de 1989, deci e un fel de proto-pop. El face o arta pentru sensibilitatea anului 2000. Dar e mult suprarealism acolo, mult dadaism, multa ironie, e si banda desenata - deci e o stilistica hibrida.”

Documentarul "Lumea vazuta de Ion B." poate fi vazut la HBO in 27 decembrie, de la ora 22,35, si in noaptea de Revelion, de la ora 04,10.

Citeşte mai multe despre dan popescu • colaje • ion barladeanu • arta plastica

FOTOGALERIE Tudor Gheorghe a prezentat spectacolul 1989-2009 Degeaba: N-avem ape minerale, n-avem gheata, nici hartie, n-avem varza de sarmale, dar avem democratie - Prin oras - HotNews.ro

(Colaje de Craciun)

http://www.youtube.com/watch?v=jBvZ8f44Et0

Cica ajunge Bin Laden la poarta raiului. Apare Sfantul Petru care ii zice:
-Tu doar nu vrei sa intri?
La care Bin Laden ii raspunde:
-Nu, dar aveti voi 3 minute sa iesiti!!!

DEFINITIA CASATORIEI...... 3 variante scurte
DEFINITIA RELIGIOASA. Act religios care consta in a crea un rastignit in plus si o virgina mai putin.

DEFINITIA JURIDICA. Sentinta prin care condamnatul la vesnicie este eliberat numai pentru rea purtare.

DEFINITIA MATEMATICA. Adunare de probleme, scadere de libertati, inmultire de responsabilitati, impartire de bunuri.

Sotia unui scotian, o femeie de o zgarcenie rara, se pomeneste cu sotul ei venind acasa in fuga, fericit:
− Marry, am castigat la loterie 5000 de lire !
Femeia se intuneca la fata, apoi intreaba:
− Da? Si cat a costat biletul?

Se intilnesc reprezentantii fabricilor de bere Becks, Heineken, Carlsberg si Guiness. Fiecare comanda o bere. Cel de la Becks o bere Becks, cel de la Heineken o bere Heineken, cel de la Carlsberg o bere Carlsberg, iar cel de la Guiness, spre uimirea celorlalti, cere o Coca-Cola.
Cei trei intreaba nedumeriti:
− Tu nu bei bere?
− Pai daca voi NU beti bere, atunci nici eu!

Este adevarat ca “banii vorbesc” cel mai des ei imi spun: “La revedere!”

Un cuplu proaspat casatorit era pe terenul de golf. Si la un moment dat el loveste puternic mingea cu crosa care ajunge fix in geamul unei case din apropiere. Si asa cum e de asteptat, geamul se sparge. Amandoi speriati se indreapta spre casa. Intra timizi in casa si spre surprinderea lui statea un barbat cu un turban pe cap, langa o vaza sparta. Barbatul speriat:
− Domnule, va rog sa ma scuzati, o sa va platim pagubele.
− Stai domne linistit, eu sunt un duh si timp de 2000 de ani am fost inchis in aceasta vaza. Pentru ca m-ai eliberat iti voi indeplini doua dorinte, dar vreau sa-mi indeplinesti si tu mie una. De acord?
− Sigur ca da!.
− Sa auzim dorintele.
− Paaai, as vrea sa ajung director la firma unde lucrez.
− Ok, se rezolva de maine vei fi director. A doua dorinta?
− As dori sa locuiesc impreuna cu sotia mea intr-un palat!
− Se rezolva de maine locuiti in palat.
− Si acum vine si dorinta mea. Avand in vedere ca de 2000 de ani n-am mai vazut femeie, as dori sa ma culc cu sotia ta.
Asta gandindu-se la dorintele indeplinite de duh este de acord si pleaca iar pe terenul de golf, lasandu-si nevasta cu duhul cel sfant. In timpul actului, printre gafaituri duhul o intreaba pe femeie:
− Auzi, da cati ani are sotul tau?
− 31
− Pai si la 31 de ani, mai crede in duhuri?????

Reguli De Circulatie In Bucuresti

Regula 1
In Bucuresti nu exista reguli.

Regula 2
Niciodata nu trebuie sa vorbiti despre faptul ca in Bucuresti nu exista reguli.

Regula 3
Orice portiune libera de asfalt constituie un loc ideal de parcare. In
aceasta ordine de idei, faptul ca acea portiune de asfalt este in fata
unei curti cu garaj, in mijlocul unei intersectii sau pe linia de
tramvai, este total irelevant.

Regula 4
Oricine isi poate gasi un loc de parcare "platit" in jurul blocului,
atata timp cat este primul care isi scrie pe asfalt numarul cu vopsea
si isi monteaza gardulet de fier.

Regula 5
In Bucuresti nimeni nu are propriul lui loc de parcare. Primul venit e
primul servit. De asemenea primul sosit are dreptul de a-si marca
teritoriul cu urina.

Regula 6
In Bucuresti nu se aplica regula prioritatii de dreapta. Sau de
stanga. Sau de mijloc. Prioritate are intotdeauna cel care are masina
mai mare si un levier in portbagaj.

Regula 7
In Bucuresti toate semnele de circulatie sunt adresate exclusiv
soferilor din provincie.

Regula 8
Niciun sofer din provincie nu are ce cauta in Bucuresti. In cazul
identificarii unui sofer din provincie se depaseste pe dreapta, se
claxoneaza si se deschide geamul la jumatate pentru intimidare.

Regula 9
Claxonatul este un semn de apreciere prin care doi soferi se saluta si
isi comunica unul celuilalt faptul ca si-au remarcat masinile.

Regula 10
Benzile sunt facute doar pentru biciclisti. Ce om decent ar putea sa
conduca o masina printre doua linii paralele?!

Regula 11
Adevarata semnificatie a culorilor de la stop este Rosu: in principiu
opresti, insa regula poate fi incalcata de Salvare, Pompieri, coloane
oficiale si tineri intre 18 si 20 de ani sau de cei care nu poseda
permis de conducere dar totusi se afla la volan.
Galben: in principiu ai voie sa treci mai departe, insa doar daca ai
peste 200 de km/h, iar masina este tunata si are jenti de aliaj cu
spite.
Verde: treci, insa nu in mod obligatoriu, putand si sa tragi un pui de
somn. Daca totusi nu ai plecat de la stop in 10 secunde de la
aprinderea becului verde inseamna ca esti de acord sa suporti
consecintele.

Regula 12
Nicio masina cu girofar nu se grabeste de fapt sa ajunga undeva, decat
cel mult sa ia comanda de la pizza. Ce rost are ca altii sa manance
pizza in timp ce tu stai blocat in trafic.

Regula 13
Femeile nu deosebesc stanga de dreapta, nu conteaza deci ce mana
folositi pentru a le semnala o eroare.

Regula 14
Abtibildurile cu bulgari de foc, siglele de mercedes si crucile
agatzate de oglinda cresc personalitatea masinii si implicit sansele
de a avea prioritate candva.

Regula 14 si 1/2
Niciodata nu poti avea destule cruci, icoane si matanii agatate de
oglinda retrovizoare.

Regula 15
Absolut toti pietonii sunt cretini si nu stiu de fapt ce vor sa faca
cu viata lor.

Regula 16
In lunile calde este absolut obligatoriu mersul cu toate geamurile
deschise, aerul conditionat pornit si muzica (preferabil manele sau
Parazitii) la maxim.

Regula 17
Semnalizarea schimbarii directiei de mers este rezervata strict
incepatorilor, femeilor si soferilor din provincie.

Regula 18
Orice conflict in trafic poate fi rezolvat amiabil cu sabii topoare si
cativa prieteni chemati prin telefon.

Regula 19
Linia de tramvai este o pista secreta de accelerare.

Regula 20
Toti cei care spun ca nu blocheaza intersectia, blocheaza intersectia.

Regula 21
Statia de troleu este un loc ideal de parcare pe timp de ploaie pentru
ca are copertina.

Regula 22
Orice daune produse masinii in trafic se raporteaza la politie
folosind parola secreta "Asa am gasit-o de dimineata in parcare"

Regula 24
Orice blocaj in trafic este vina exclusiva a primariei care nu este in
stare sa administreze drumurile mai bine.

Regula 25
Oricine nu este de acord cu aceste reguli este pieton, femeie sau
sofer din provincie.

Jeff Dunham i Achmed Martwy Terrorysta - POLSKIE NAPISY

xocinek
November 23, 2007

(less info)

Want to Subscribe?
Sign In or Sign Up now!

Jeff Dunham Po Polsku - Achmed Martwy Terrorysta - http://www.jeffdunham.pl

Jeff Dunham Po Polsku - Achmed Martwy Terrorysta - http://www.jeffdunham.pl

Category: Comedy

Tags:

jeff dunham achmed martwy terrorysta polskie napisy po polsku

Miscare surpriza a Moldovei si Ucrainei: cum se poate limita influenta Moscovei in Transnistria

de Olga Popescu

HotNews.ro

Vineri, 25 decembrie 2009, 12:41
Actualitate | Internaţional

Pentru a priva Moscova de influenta in Transnistria, Ucraina si Moldova recurg la o miscare surprinzatoare, scrie publicatia rusa Nezavisimaia gazeta. La 28 decembrie, presedintele ucrainean Viktor Iuscenko, impreuna cu seful interimar al Moldovei, Mihail Ghimpu, vor instala primul stalp de granita pe malul stang al Nistrului. De acolo va incepe demarcarea sectorului transnistrean al granitei moldo-ucrainene si care se va afla sub monitorizarea expertilor UE.

Surse ale adminstratiei de la Tiraspol au catalogat acest eveniment drept inceputul sfarsitului independentei regiunii. In opinia respectivelor surse, imediat ce granita ucraineano-moldoveana va fi demarcata si controlata strict de UE, Transnistria va ramane, in virtutea normelor de drept international, pe teritoriul Moldovei. Din acel moment, peste granita ucraineana din Transnistria nu va putea trece nici o masina cu marfa, fara permisiunea Chisinaului.

De fapt, asta inseamna sfarsitul regiunii aflata sub aripa ocrotitoare a Rusiei, si unde stationeaza Grupul operativ al trupelor rusesti. E adevarat, procedura va dura minim trei luni, timp in care multe se pot intampla, inclusiv la Kiev, unde se apropie alegerile prezidentiale, scrie Nezavisimaia Gazeta.

REFERINŢE

Butoiul cu pulbere din Transnistria: Smirnov evoca intarirea prezentei militare a Rusiei in regiunea separatista
Rusii vor avea probleme si in Transnistria - analisti
Influenta Rusiei: un exercitiu (de Dragos Paul Aligica)

http://www.gardianul.ro/Basarabia---statul-tiganilor.-Strategii-rusi-propun-mutarea-romilor-din-Romania-in-Basarabia-s151452.html

--

FOTOGALERIE Tudor Gheorghe a prezentat spectacolul 1989-2009 Degeaba: N-avem ape minerale, n-avem gheata, nici hartie, n-avem varza de sarmale, dar avem democratie

de


Cosmin Navadaru HotNews.ro

Miercuri, 23 decembrie 2009, 17:03

Life | Prin oraş

. Cine a fost pe langa ei, cine i-a indrumat. In tara sunt mai norocosi, ca n-au atata marmura pe ei. Si mai ies din cand in cand si povestesc.

La mine vine unu' mereu si ma-ntreaba cum a murit el si de ce. Imi vine sa intru in pamant de rusine! Sa-i spun? E ca si cand ar muri a doua oara. Tac si-mi las privirile-n pamant. Si el tace si ma priveste bland si iertator, dureros de greu... Si-atunci il rog sa ma ierte. Sa NE ierte, precum si noi iertam gresitilor nostri, acum si in vecii vecilor, amin!"

"Primeste-i Doamne-n casa ta/ Pe cei ce vin din Timisoara/ Ei sunt ofranda cea mai grea/ Pe care ti-o trimite tara." (Ruga la Timisoara) a fost urmata de un pasaj epic mai vesel, o scurta analiza vestimentara a celor care si-au legat numele de Revolutia din '89.

"Mircea Dinescu imbracat in pulover. Petre Roman imbracat in pulover. Silviu Brucan imbracat in pulover. Gelu Voican Voiculescu imbracat in pulover. Sergiu Nicolaescu imbracat in pulover. Petre Roman imbracat in alt pulover... El avea doua..

Mie-mi vine sa ma duc sa-i intreb unde-au pus puloverele alea de ne-au luat noua ochii-n atunci. Si de ce le-ati abandonat asa de repede si-au imbracat costumele fostilor activisti de partid? Ca stau pe ei la fel. Si daca le-au abandonat, macar le-au ascuns bine? Daca le gaseste generatia asta nervoasa si le-mbraca? De dracu, o luam de la-nceput? Adica totul a fost degeaba? Nu, nu, nu, pentru unii n-a fost degeaba. N-a fost degeaba deloc, au ajuns bine, bine de tot. Asa de bine, ca au uitat de unde au plecat. Isi mai aduc aminte de noi asa, in preajma alegerilor. Coboara, ne imbratiseaza, se fotografiaza cu noi, sunt populari... Dup-aia pleaca sa-si vada de interesele lor. Sunt lucruri pe care bietul roman de rand nici nu le viseaza.

Dar domnilor, fiti atenti ca unii dintre noi au gasit puloverele alea. Si se pare ca incep sa le imbrace. Si daca le imbraca, vor sti ce au de facut. [...] Le vor intalni probabil stafiile celor morti degeaba. Mai intai vor inchide granitele. Si dup-aia vor pleca sa va caute, sa va bantuie, sa va colinde."

A venit apoi vremea colindelor cu substrat...: Vin colindatorii ("Am murit degeaba, ce-ati facut din tara leru-i ler") si La fereastra cu gutuie.

"Doamnelor si domnilor, acest spectacol nu e un rechizitoriu, acest spectacol e o meditatie asupra celor 20 de ani care au trecut peste noi, e un indemn la generatia tanara sa spere si generatiei noastre sa nu uitam. M-a durut, sincer sa fiu, ieri - Parlamentul Romaniei, dupa ce Presedintele a depus juramantul, in partea a doua, cand a fost sesiunea solemna, au plecat multi dintre parlamentari. Mai ca la 20 de ani ar fi trebuit sa fie. Stiu ca-s probleme, sunt spaime, dar oricum... Ar fi fost bine. Ia uite aicea, parc-ar fi Parlament... Mama, daca ati fi dumneavoastra parlamentarii Romaniei. Oricum sunteti prea multi!"

"Acest spectacol e mai special in viata mea artistica, pentru ca daca pana in '89, cand ma intreba Cenzura "ce e cu poezia asta?", dadeam vina pe poeti. "N-am scris eu Ursul romanesc, a scris Beniuc. N-am scris eu Balada de copilarie, a scris-o Paunescu. Intrebati-i pe ei!" Ii aranjam! De data asta, tot ce cant, tot ce va spun, am scris eu."

"Aceasta prima parte a fost o parte chiar solemna, de omagiere, frumoasa, zic eu. Si solemna. Acum intram intr-o zona putin mai relaxanta pentru noi, pentru ca asa suntem noi, romanii. In momentele mai disperate ne gasim zambetul si stim sa trecem peste ele cu usurinta."

"Si poemele ma cheama/ Sa le trec fara de vama" (Colinda), a cantat maestrul Tudor Gheorghe, vorbind apoi despre cum "Poetul canta de se-ncheaga lumina sangerie a serii. Nici un descantec nu dezleaga aceasta taina a inchegarii. Incremenita de uimire noaptea luceferii si-i stinge. Tacerea e o razvratire a mortii cand poetul plange! Cand rade, cearcanul amiezii se face uger si de-nfloare. Sa vina si sa suga iezii ramasi orfani de caprioare. De-o vreme insa tace, bietul. Slujbasii, de tremura slujbasii. Domnilor, a tacut poetul! Semn rau! Ne-or blestema urmasii!"

"Vor fi cateva colinde - e vremea lor - mai altfel. Ne iarta Dumnezeu! Ca vom strecura o doza mica de rautate in ele." - Am venit si Colind de parlamentar ("Dac-as fi cantat eu cantecul asta acum cateva luni, eram Ministrul Culturii").

"Acum va rog sa ma credeti - am prieteni foarte buni, parlamentari, oameni exceptionali. Unii dintre ei mi-au si zis, ma Tudore, ce frumos cantai tu numai cu chitara asa... Sau nu, cel mai bine cantai cu taraful, folclor. Nu, dar am avut probleme si cu folclorul - in alegerile trecute. A venit la mine un om politic - nu-i spun numele, ca nu conteaza... El nu conteaza... nu numele! :) - si mi-a zis "Ma nea Tudore, stii ca n-ar trebui sa mai canti cantecul asta, Foaie verde..." "Care ma?" "Asta, dom'le, cu Foaie verde... stii dumneata care". Eu ma faceam ca nu stiu...

Intr-adevar, era foarte frumos. Un cantec popular absolut splendid. "Bate vant varfurile/ Pe mine gandurile/ Sa-mi iau potecutele de toate colnicele/ C-asa-i lumea trecatoare/ Unul naste si altul moare". N-avea nimeni... aici era jalea: "Unul pleaca, altu' vine/ N-am nadejde de vreun bine" zice "Asta-i asa, mi se pare ca e o trimitere". "Ba nene, zic, ai ramas rau de tot. Ai ramas atunci... Desi erai tinerel pe vremea aia, ai ramas atunci...". Asta spuneam, ca am prieteni buni, oameni exceptionali, care nu se regasesc nici o clipa in dragalaseniile pe care le propun eu. Dar unii n-aveau nici o vina ca se supara. N-ar trebui sa se supere, ar trebui sa fie asa, nonsalanti..."

"Ma, la prima legislatie, primii senatori, primii parlamentari romani, aia ar fi trebuit sa-i punem in calendar. Aia inca nu stiau cum e chestia asta, cu "sa fii": aia se duceau la servici, adica ei n-apucasera sa iasa din sistem. Ei erau... normali! Aia care s-au prins unde vine chestia au ramas, nene. Si-n prima etapa, daca tineti minte, nu stiu ce le puneau in mancare acolo, la cantina, se ingrasau ingrozitor. Da' repede! Acum nu mai e aceeasi poveste, pentru ca au tot felul de sali de fitness, au invatat.

Asa mi-e drag! In mintea mea, nu vad decat doi oameni jucand tenis la Parlamentul Romaniei. Pentru mine, Valeriu Tabara si cu ministrul de-acum de la Finante. Mi-e drag sa-i vad jucand tenis pe ei doi. Mi se pare extraordinar cum arata ei. Ii vedeti? Poate ca voi avea bucuria sa ma invite la un meci."

Au urmat cateva piese cantate la chitara de Tudor Gheorghe, fara ajutorul orchestrei, printre care Colind de fost parlamentar ("N-am fost mult, dar cat am fost/ Trece vremea, trece/ Sigur mi-am facut un rost/ Trece vremea, trece").

"Intr-o piesa a lui Sorescu - exceptionala, nu stiu de ce nu o mai pune nici un teatru: A treia teapa... asa se chema spectacolul - aveam eu in scena doi colegi care stateau infipti in tepe, de la inceputul pana la sfarsitul spectacolului. Un roman si-un turc. Vlad Dracul, eu jucam Tepes... Si discutau, ii intreba pe astia: "Ba, tu de ce stai in teapa?" "Pai da eu am vrut sa trec dincolo". Asta era inainte de '89. Acuma poate nu mai au sens, pentru cei tineri, vorbele astea. Dar atunci erau cutremuratoare. "Am vrut sa trec dincolo, la turci" "Ce sa faci tu la turci?" "Sa vad muzeele!" "Dar tu?", zice "Io-s de mic, m-au dat la turci si de dorul tarii m-am intors inapoi, sa-mi vad pamantul patriei". "Da? Si te-au uitat in aerul patriei!" Astia doi stateau in tepe si comentau viata politica a tarii. Era un fel de Sinteza Zilei, ca sa zic asa. Intelegeti?

Si discutau ei. "Am prins si niste vremuri mai agitate" Eu acuma ma simt exact asa: in teapa, fericit ca am prins niste vremuri mai agitate. Dar cred ca si dumneavoastra va simtit asa: adica teapa aveti fiecare, ati luat-o, nu e problema! De ce spun asta? Pentru ca aceasta agitatie politica, la nivel inalt, mi se pare extraordinara. Ma, da e o agitatie de numa-numa. Mie-mi place cum se muta ei de la un partid la altul. Repede, asa. Sunt fascinat! Dar nu de-acuma! Nuuu! Pai am scris cantecul de vi-l spun acuma... atunci, acum 15 ani. Ma, nu s-a schimbat nimic, e tot asa parca. Adica n-au invatat! I-auzi ce frumos e si adevarat! Diferenta e ca atunci cand am scris eu asta, erau mai multe partide. Si aveau unde sa se duca. Pai aveam un prieten la Craiova care fusese in noua partide in doi ani!"

"Cand cu una, cand cu alta, cand cu raul, cand cu balta, cand cu acul, cand cu ata, cand cu vantul, cand cu ceata, cand cu parul, cand cu cioara, cand cu dracul, cand cu moara", s-a jucat maestrul cu vorbele, concluzionand usor amar: "Daca n-ar fi asa de trist, ar fi asa de vesel!"

"N-am uitat nimic din toate cate ne-a fost dat sa le traim pe-aci/ Am trait cu vrute si nevrute si am murit cu fiecare zi/ Am tacut atat amar de vreme/ Cantecele mi le-am strans de gat cand veneau spasite sa ma cheme/ Mi-a fost mila si mi-a fost urat/ Simt un fel de abur de lumina, care parc-ar vrea si parca nu sa umbreasca partea mea de vina/ Care-a fost si care e si-acu/ Dar de-o vreme simt sa se topeste sila-n deznadejde/ Si ma tem de sictirul care ma-nveleste si de lipsa oricarui indemn." a recitat Tudor Gheorghe din Amaraciune, pentru ca restul piesei sa fie cantata.

"Caini slabanogi, se plimba urdurosi prin piata mirosind a portocale/ Tarani tacuti si vagabonzi soiosi si kiwi si banane si curmale/ Deodorante, lapte praf, ciorapi, sapunuri, toate puse pe-o taraba/ Alaturi, pestii, tari, bibani si crap, inghesuiala, lume multa, graba/ Miros de branza si de mititei, de varza acra si de zoaie amare/ Funii de ceapa, siruri de ardei.../ Frunze de dafin, boabe de piper, legume de sezon, chite si fire/ Si maini batrane intinse care cer, sacoselor flamande, miluire/ Si preturile care cresc, mereu/ Si banii care nu mai vor s-ajunga/ Sa vina in piata asta, Dumnezeu/ Sa cumpere, de are bani in punga!"

"N-avem ape minerale/ N-avem gheata nici hartie/ N-avem varza de sarmale/ Dar avem democratie", a strigat apoi, punctand aspectele negative ale modului in care au ales romanii sa inteleaga democratia. "Duritate-n exprimare/ Ras strident si marlanie/ S-a dus dracu-orice candoare/ De cand e democratie!" "Dar decat asa, parinte/ Naclait de pesimism/ Scoate-ma din necuvinte/ Da-ma-n totalitarism!"

"Intre ce-am visat sa fie si ce este... e cale lunga. Cand da mucegaiu-n vie, vinu-ti face gura punga. De vreo zece ani incoace, mucegaiu-n via noastra se rasfata intr-o albastra stare in care nu se coace si-ocroteste agurida sa ramana asa cum este: acra, astringenta, in bride sa ne stranga ca-n poveste. Iar noi, de dulceti, la acru zicem: multumim, parinte, ca profanul este sacru si nebunul e cuminte!"

"Da, prefecturile se fac, iar, Comitete judetene/ Oameni tineri care tac si te privesc lung printre gene/ Au invatat, uluitor de repede ce e puterea/ Si calca sigur si cu spor/ Stiindu-si foarte bine vrerea".

"Cat de repede s-au dus anii astia ce trecura/ Nu mai am vazut ca nu-s si-am imbatranit in ura!"

"Nu e prea incurajator cantecul asta, dar...": "Nu m-am temut de lupii maturi/ Le tai un cal batran si-i saturi/ Da' ce ne facem cu cateii?/ Care in numele ideii/ de Revolutie se-ngrasa/ Si-abia despachetati din fasa/ Incep sa scoata coltii tineri/ Si-o musca si pe Maica Vineri/ Daca la ora programata n-au portia asigurata/ Atentie la catalandri/ Cand sunt satui se joaca tandri/ Se harjonesc in haita mica/ Dar cresc si se-nraiesc/ Si stim c-atunci cand haita se mareste/ Nici Dumnezeu nu-i mai opreste!/ Ajung la randu-le lupi maturi/ Si nu mai sti cu ce sa-i saturi/ Ca sunt scoliti si au pretentii/ Sunt rude toti cu disidentii/ I-a chinuit nomenclatura/ Si-au trebuit sa-si tie gura/ De-aceea vor acum sa muste/ Sa n-aiba cine sa-i impuste/ Nu m-am temut de lupii maturi/ Le tai un cal batran si-i saturi".

Ajutat din nou de orchestra, ca un veritabil artist rock, maestrul ne-a explicat cum "au facut copiii nostri dinti, musca din bunici si din parinti".

"Cel mai greu dupa una asemenea moment, de o asemenea forta tragica, as zice, e sa continui in aceeasi nota. Ca e cumplit! Nu atat pentru mine, cat pentru domniile voastre! Doamna Tudor imi spunea ca nu e bine, ca trebuie sa gasesc ceva... "Nu poti sa lasi publicul asta, esti artist"... Mai ales ca noi suntem un popor cu umor. Un popor absolut extraordinar. Spuneam: eu cred foarte tare in aceasta generatie care vine - va tin putin de vorba ca sa iesim din starea asta, mi-e mai usor mie - cred ca generatia asta are obligatia sa reconstruiasca aceasta tara. Astia mici. Astia au un umor fabulos.

"Va spun, veneam acuma, pe a nenorocita de vreme, de la Craiova. A, vreau sa va spun ca ma simt obligat sa aduc multumirile mele, absolut fara limita, acestor buni colegi, acestor muzicieni exceptionali, care s-au aventurat intr-un periplu pe vremea asta cainoasa. Nu numai ca au venit de la Craiova, dar m-am dus cu ei si la Constanta. Au facut de la Constanta o noapte intreaga. I-a intors de pe autostrada. Eu am vazut, am fost acolo. Atata a nins... dar s-a pus vantu'! Vantu' asta e nenorocire. Si al dracu', cum invarte el zapada, c-o pune exact la Dragna, stii? Acolo e ceva, un fel de Triunghi al Bermudelor. Vjjj, se invarte pe la Slobozia si hap, pune zapada acolo!

Va ganditi ca atunci cand au inceput sa o construiasca, adica in secolul trecut, inainte de 2000, cand s-a pus proiectarea, ma daca la atat sa se fi gandit: "Sa punem niste stejari pe margine, asa..." Acum erau seculari! Dar va dati seama? Numai la noi autostrada trece prin Baragan. Am umblat prin lume. Ba, la toti, ori trece prin paduri, ori e munte in partea asta, apa in partea astalalta. E ferit! La noi... deschis. Sa se vada totul! N-avem nimic de ascuns. Si-acesti minunati oameni au infruntat inteligenta constructorilor de autostrazi din Romania... Si-au batut calea asta lunga! Ei sunt Corul si Orchestra prestigioasei institutii care a facut 105 ani! Pe 17 decembrie, Societatea Filarmonica din Craiova a facut 105 ani! Deci domniile lor sunt membri ai Orchestrei Simfonica a Filarmonicii Oltenia.

Pe 18, cand am venit, am facut de la Craiova pana la Bucuresti, doua ore, trei ore, doua ore jumate. Astia de la radio spuneau: "drumul e rau intre Slatina si Colonesti." Eu eram pe-acolo: era uscat, nu era nimic, totul era bine, perfect. De unde or fi aflat ei ca e... Ii minte satelitu', cred, vad altu'. Si cand am ajuns in sfarsit la dumneavoastra in comuna... o placere! Am facut patru ore! M-am dus spre Tineretului, ca am un apartament, sa las masina, dup-aia sa vin la sala, sa repet.

De-aia iubesc acest popor si-aceasta generatie care vine din urma, in care am o incredere absolut totala. Au un simt al umorului fantastic. Vorbesc de astia din clasa intai, a doua. Astia sunt viitorul. Astia nu vor fi alterati. Au misto-ul in sange! Au pornirea facuta. Pentru ca replica de mi-a dat-o unul de sapte ani, cu o basca trasa aicea - erau vreo 4-5 insi si faceau un om de zapada. Si eu am parcat masina greu, m-am dat jos si am vrut sa fiu si eu... erau viitorii mei spectatori, sa ma iubeasca, sa ma dau bine cu ei :) Fanii mei de maine! Si am zis: "Ce faceti, ma, aici? Pe cine faceti voi aici?" Sa vad daca sunt destepti. Si unul s-a uitat asa la mine, smecher, se vedea, fata de viitor prim-ministru: "Pe Boc!" Va dati seama fiara aia ce va ajunge? Mititel, atata e... sa-mi spuna mie... bine, faceau un "omulet" de zapada! Bine ca n-a venit Iohannis! Nu mai stiau copiii ce sa-mi spuna acum" :)

"Si doamna Tudor imi spunea sa-i gasesc un cantec care sa inspire spirit de incredere pentru viitorul... ala... Si m-am gandit la asta, dar vorbesc foarte serios": "Ia-ne, doamne, orice perspectiva/ Roza, tricolora, cum o fi/ Ia-ne si bomboana din coliva/ Dar reda-ne verbul a iubi." a cantat artistul, din nou doar cu chitara.

"Doamnelor, domnilor, in preajma de Sfinte Sarbatori, de Craciun si de Anul Nou, cu acest indemn si cu rugaciunea de a ne iubi intre noi, sa ne aducem aminte totusi ca suntem in perioada colindelor frumoase. Si sa plecati din aceasta seara, sa uitati aproape tot ce v-am spus, aproape tot: nu trebuie sa uitati inceputul spectacolului, in nici un caz, uitati jumatatea lui, inceputul in nici un caz. Si cateva lucruri din final. Si plecati cu aceasta stare de transfigurare a colindului romanesc, pe care a gandit-o Marius Hristescu": Sculati boieri/Florile dalbe.

REFERINŢE

FOTOGALERIE Tudor Gheorghe a adus la Sala Auditorium anotimpul vara-toamna: Cand ma gandesc c-o sa va inghete iarna mizerabila, ma apuca o tristete iremediabila

FOTOGALERIE Tudor Gheorghe a adus mahalaua la Sala Palatului: "Ce lume era! Si ce-am ajuns!..."

Citeşte mai multe despre tudor gheorghe • sala palatului • 1989-2009 degeaba

http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/880550/Revolutia-s-a-facut-si-din-vorbe/

--

http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/880669/Dusmanul-din-raft-ura-impotriva-cartii-in-comunism/