Yahoo! 360° - Sin D's Blog
DOINA - EMINESCU
Ce e un om , ori un an ,sau un mileniu? Toate trecătoare luate implacabil de valul timpului și cu valul laolată se vor risipi înghțite câte unul în câte unul în uitarea neagră a orizontului din zare care va fi în briză mării fără tine . D.Sin.
vineri, 30 noiembrie 2007
Yahoo! 360° - Sin D's Blog :Ajutati la restaurarea bisericii "CAPELA MILITARĂ "din Bulevardul Tomis -Constanţa
Yahoo! 360° - Sin D's Blog
Anunturi
*
o Ajutati la restaurarea bisericii "CAPELA MILITARĂ "din Bulevardul Tomis -Constanţa
alege judetul constanta
Stiri locale
STIRI DIN CONSTANTA RSS Feed Add to Google
Joi, 29 Noiembrie 2007
Cei mai bogati constanteni
Dobrogea - Cei mai bogati constanteni
Cristian Hagi
Vineri, 30 Noiembrie 2007
» In topul celor mai bogati romani, realizat de revista Capital, au intrat 19 constanteni.
» Fata de anul trecut, numarul milionarilor a crescut cu cinci.
» Acestia au strans o avere de aproape 1,5 miliarde dolari.
Cel mai bogat roman cu domiciliul in Constanta si cea mai mare surpriza a clasamentului este Gabriel Valentin Comanescu. Daca anul trecut nici macar nu figura in top, acum este prezent cu 600-700 milioane dolari, stransi din platforme petroliere si extractie de petrol si
gaze. Acesta a cumparat, la finele anului 2005, cele sase platforme petroliere ale Romaniei, pentru putin peste 100 milioane dolari. Valoarea lor de piata in prezent este de cel putin patru ori mai mare. Urmatoarele locuri sunt ocupate de oameni care au mizat pe industria navala sau shipping: Gheorghe Bosanceanu si Cornel Idu. Avantul constructiilor reiese si din top, trei oameni de afaceri, Lucian Lazia, Vasile Costea si Grigore Comanescu, intrand pentru prima data in top cu afaceri in acest domeniu. Cei care au mizat pe turism au avut de castigat, pentru ca sezonul 2007 a fost unul dintre cele mai bune din ultimii ani din punctul de vedere al incasarilor. Se remarca de altfel ca multi milionari, cu domiciliul in alte orase, isi indreapta o parte din investitii spre industria hoteliera de pe litoral. Afacerile care au mai produs milionari in judetul Constanta sunt cele din industria vinificatiei si a salubrizarii. O parte din banii stransi din diverse obiecte de activitate au fost investiti in special in imobiliare, segment care cunoaste inca randamente extrem de ridicate, dar si pe piata de capital. Pentru multi dintrei ei insa afacerile inseamna si sacrificii.
» Primii 19
1. Gabriel Valentin Comanescu – 600-700 milioane dolari
2. Gheorghe Bosanceanu – 75-80 milioane dolari
3. Corneliu Idu – 75-80 milioane dolari
4. Stere Samara – 51 milioane dolari
5. Lucian Lazia – 50-55 milioane dolari
6. Nicusor Nastase – 50-52 milioane dolari
7. Constantin Fratila – 48-50 milioane dolari
8. Dumitru Martin – 45-48 milioane dolari
9. Claudiu Necsulescu – 45-48 milioane dolari
10. Gheorghe Hagi – 45-47 milioane dolari
11. Vasile Costea – 35-40 milioane dolari
12. Grigore Comanescu – 35-40 milioane dolari
13. Nicolae si Ioan Dusu – 30-32 milioane dolari
14. Victor Baldescu – 30 milioane dolari
15. Florin Carstocea – 25 milioane dolari
16. Adolf Baclea – 20 milioane dolari
17. Gheorghe Verioti – 16-20 milioane dolari
18. Familia Gucci – 16-17 milioane dolari
19. Dorel Constantin Onaca – 15-17 milioane dolari
Sfîntul Andrei cel nebun pentru Hristos
Adaugat la Octombrie 15, 2007 de Victor
Categoria: Calendar
Sf.Andrei cel nebun pentru Hristos
În vremea împăratului grec Leon cel Înţelept, fiul împăratului Vasile Macedon, era un bărbat în Constantinopol pe care îl chema Teognost. Acesta a cumpărat mulţi robi, împreună cu care l-a cumpărat şi pe acest Andrei. Andrei era de neam slovean, fiind foarte tînăr şi era frumos la chip şi cu obiceiuri bune. Stăpînul său l-a pus să slujească înaintea lui şi pe el îl iubea mai mult decît pe toţi. Stăpînul l-a dat pe Andrei la învăţătura cărţilor sfinte, iar acesta degrabă a învăţat Sfînta Scriptură şi umblînd adeseori la biserici, citea cărţile sfinte şi se ruga lui Dumnezeu. Într-o noapte stătea la rugăciune şi văzînd aceasta vrăjmaşul diavol a zavistuit începăturii lui celei bune şi, venind, a început a bate tare în uşa casei în care şedea Andrei. Andrei s-a înspăimîntat de frică şi, lăsînd rugăciunea s-a culcat degrabă pe pat şi s-a acoperit cu o piele de capră.
Văzînd aceasta satana s-a bucurat şi a zis către un altul: “Vezi oare pe acesta, că pînă acum fapte urîte a lucrat, iar acum el se înarmează asupra noastră”. Şi zicînd acestea au pierit. De frica aceea adormind, fericitul a văzut în vis că era undeva la o privelişte şi de o parte stăteau mulţime de arapi, iar de cealaltă parte mulţime de alţi sfinţi bărbaţi îmbrăcaţi în haine albe. Şi era între amîndouă părţile ca o alergare de cai şi luptă; pentru că arapii aveau între ei pe un negru foarte mare, care zicea cu mîndrie către cei în haine albe ca să dea de la dînşii un luptător, care ar putea să lupte cu arapul cel negru.
Arapul acela era dregător al nesăţiosului legheon; şi cînd cei cu chip negru se lăudau cu puterea lor, cei cu haine albe nu le răspundeau nimic. Iar fericitul Andrei stătea şi privea, vrînd să vadă cine se va lupta cu acel înfricoşat potrivnic; şi iată a văzut pe un tînăr foarte frumos pogorîndu-se de sus şi ţinînd în mîini trei cununi: una era împodobită cu aur curat şi pietre scumpe, a doua cu mărgăritar mare şi scump, strălucind, iar a treia era mai mare decît amîndouă, din toate florile roşii şi albe şi din ramurile dumnezeiescului rai împletită şi nevestejită niciodată. Astfel de frumuseţe aveau cununile acelea, încît mintea omenească nici nu putea a le ajunge şi limba a le spune.
Văzînd aceasta, Andrei, gîndea în ce chip ar putea să-şi ia măcar una din cununile acelea şi, apropiindu-se de tînărul ce se arătase, i-a zis: “Te jur cu Hristos, să-mi spui, vinzi oare cununile acestea? Că deşi nu pot să le cumpăr, însă să mă aştepţi puţin, căci eu, mergînd, voi spune stăpînului meu şi-ţi va da aur pentru cununile acestea cît vei voi tu”. Iar tînărul, cu faţa veselă, i-a zis: “Să mă crezi, iubitule, că de mi-ai aduce tot aurul din toată lumea nu-ţi voi da nici o floare din acestea, nici altuia, nici celui ce ţi se pare ţie stăpîn, pentru că acestea nu sînt din lumea aceasta deşartă, ci din vistieriile cele cereşti, cununi de la Hristos, cu care se încununează cei ce biruiesc pe acei negri arapi. Iar de voieşti să iei nu una, ci chiar pe toate aceste trei, mergi şi luptă-te cu arapul cel negru şi dacă îl vei birui pe el, apoi toate cununile ce le vezi le vei lua de la mine”. Acestea auzindu-le Andrei din cuvîntul acestuia, a luat îndrăzneală şi a zis către dînsul: “Să mă crezi, că toate cîte ai zis le voi face, numai să mă înveţi meşteşugul lui”. A zis către dînsul tînărul: “Dar tu oare nu ştii meşteşugul lui? Arapii nu sînt înfricoşători şi groaznici, ci neputincioşi. Deci, nu te teme de înfricoşata lui mărime şi de chip, căci ca o iarbă uscată, aşa este şi acela, putred şi neputincios”.
Acel frumos tînăr, întărindu-l pe Andrei, îl învăţa pe el cum să se lupte cu arapul, şi-i spuse: “Cînd te va apuca şi va începe să se întoarcă cu tine, să nu te înspăimînţi, ci să-i împiedici piciorul şi vei vedea ajutorul lui Dumnezeu”. Îndată fericitul a ieşit la luptă, zicînd cu mare glas către arap: “Vino aici, negrule, ca să ne luptăm”. Şi a venit arapul, înfricoşînd şi îngrozind, şi apucîndu-l pe Andrei, a început a-l întoarce pe el încoace şi încolo multă vreme, încît începuseră arapii a plesni din palme, iar cei cu hainele albe îngălbeniseră, căci se temeau ca să nu-l trîntească pe el arapul la pămînt. Apoi, deşi fiind ostenit Andrei de arapul acela, totuşi s-a întremat şi a împiedicat piciorul arapului, încît acesta, plecîndu-se întocmai ca un copac, a căzut şi a nimerit cu fruntea de o piatră şi striga de acolo: “Vai şi amar!” Iar cei cu haine albe s-au bucurat foarte mult şi apucară pe Andrei în sus cu mîinile lor şi au început a-l săruta pe el, veselindu-se pentru biruinţa lui Andrei asupra arapului. Atunci negrii cei potrivnici s-au răspîndit toţi cu mare ruşine, iar tînărul cel frumos i-a dat lui cununile acelea şi sărutîndu-l pe el, i-a zis: “Mergi cu pace şi de acum înainte să fii prietenul şi fratele nostru. Deci, aleargă spre nevoinţa cea bună, gol să fii şi nebun pentru Mine şi la multe bunătăţi vei fi părtaş în ziua Împărăţiei Mele”. Auzind acestea fericitul de la frumosul tînăr, s-a deşteptat din somn şi se mira de acea mare vedenie; şi din acel ceas s-a făcut nebun pentru Hristos.
În cealaltă noapte, sculîndu-se, s-a rugat şi, luîndu-şi cuţitul, a mers la puţ şi dezbrăcîndu-şi haina de pe el a făcut-o pe ea bucăţi, ca un nebun. Iar a doua zi dimineaţă a mers bucătarul să scoată apă şi, văzîndu-l pe Andrei nebun, s-a dus şi i-a spus stăpînului său. S-a mîhnit stăpînul pentru Andrei şi mergînd la dînsul l-a văzut pe el ca un nepriceput, nemaiputînd să grăiască bine. Socotind că are pe diavol în el, l-a legat cu lanţuri de fier şi a poruncit ca să fie dus la biserica Sfintei Anastasia. Iar el toată ziua ca un nebun se făcea, iar noaptea neîncetat se ruga lui Dumnezeu şi Sfintei Anastasia. Însă gîndea în inima sa: oare primit este de Dumnezeu lucrul pe care l-a început, sau nu? Şi voia să se încredinţeze de aceasta.
Gîndind el aşa, iată că cinci femei veniră acolo şi împreună cu ele era şi un bătrîn luminat şi umblau cercetînd pe cei neputincioşi şi au mers şi la Andrei, iar bătrînul acela a zis către femeia cea mai în vîrstă: “Stăpînă Anastasio, dar nu tămăduieşti aici nimic?” Şi aceasta i-a răspuns lui: “Doamne, învăţătorule, Acela l-a tămăduit pe el, care i-a zis lui: “să fii nebun pentru Mine şi de multe bunătăţi vei fi părtaş în ziua Împărăţiei Mele”; şi nu-i este cu putinţă lui de tămăduire”. Grăind acestea au mers în biserică, de unde nu i-a mai văzut ieşind pînă la toaca de utrenie. Cunoscînd fericitul Andrei că este primit lui Dumnezeu lucrul lui, se bucura cu duhul şi mai mult se nevoia noaptea la rugăciune, iar ziua se făcea nebun.
Trecînd ziua şi iarăşi noaptea sosind, fericitul, după obicei, aducea rugăciuni şi cereri în biserica cea ascunsă a inimii sale, lui Dumnezeu şi Sfintei Muceniţe Anastasia. Şi a venit la dînsul, în vederea ochilor, arapul cu mai mulţi diavoli, ţinînd o secure, alţii avînd cuţite, alţii lemne, pari şi suliţe, ca să-l ucidă pe fericit. Acel arap a început a răcni de departe - căci în acelaşi chip i s-a arătat ca şi atunci cînd s-a luptat cu dînsul; şi s-au repezit asupra sfîntului, vrînd să-l taie cu securea pe care o aveau în mîini şi toţi demonii care erau împreună cu arapul au sărit la dînsul. Iar el cu lacrimi a strigat către Domnul, ridicîndu-şi mîinile şi zicînd: “Să nu dai fiarelor sufletul meu, care se mărturiseşte Ţie”. Si a mai zis: “Sfinte Apostole Ioan, Cuvîntătorule de Dumnezeu, ajută-mă pe mine!”. Îndată s-a auzit un tunet şi un sobor mare de oameni s-a arătat şi, iată, un bătrîn frumos la chip a venit, avînd faţa mai luminoasă decît soarele şi avea mare mulţime de slujitori împreună cu dînsul şi a zis cu mînie către cei ce erau cu ei: “Încuiaţi uşile ca să nu scape nici unul dintre aceştia”. Şi degrabă au încuiat uşile şi i-au prins pe toţi arapii. Iar Andrei a auzit pe un diavol zicînd în taină către tovarăşul său: “Vai de ceasul acesta în care noi ne-am înşelat; căci Sfîntul Apostol Ioan este cumplit şi rău ne va chinui pe noi”. Şi a poruncit Apostolul Ioan celor cu haine albe ce veniseră cu dînsul să scoată lanţul cel de fier de pe grumazul lui Andrei şi a stat în afara uşii şi a zis: “Aduceţi-mi cîte unul”. Şi l-au adus pe cel dintîi diavol şi l-au întins la pămînt şi luînd Sfîntul Apostol lanţul, l-a făcut în trei, şi i-a dat diavolului o sută de lovituri, încît acesta a început a striga la fel ca omul: “Miluieşte-mă”.
După aceasta au adus pe alt demon şi l-au bătut şi pe acesta la fel. Apoi l-au adus şi pe al treilea şi acela iarăşi tot atîtea răni a suferit, pentru că Dumnezeu îi bătea pe dînşii cu adevărate bătăi, de care diavolescul neam se istoveşte. Bătîndu-i la rînd pe toţi, le-a zis lor: “Mergeţi şi arătaţi-vă tatălui vostru, satana, oare îi va plăcea lui aceasta?” Iar după ce au plecat cei cu haine albe, diavolii s-au stins, iar cinstitul bătrîn a venit la robul lui Dumnezeu, Andrei, şi punîndu-i lanţul pe grumazul lui, a zis către dînsul: “Vezi că am grăbit spre ajutorul tău, căci foarte mă îngrijesc de tine, că mi-a poruncit Dumnezeu ca să port grijă de tine; deci rabdă, şi degrabă vei fi slobod şi vei începe a umbla în voia ta, unde va fi plăcut ochilor tăi”. Şi Andrei a zis: “Domnul meu, tu cine eşti?” Şi a răspuns bătrînul: “Eu sînt Ioan, cel ce m-am rezemat pe pieptul Domnului”. Şi zicînd acestea s-a făcut ca un fulger şi a dispărut din ochii lui Andrei. Iar fericitul Andrei îl slăvea pe Dumnezeu că i-a trimis lui ajutor pe iubitul Său ucenic.
După arătarea Sfîntului Apostol Ioan, Cuvîntătorul de Dumnezeu, după ce a grăit cu dînsul şi după chinuirea acelor diavoli, fericitul Andrei, fiind legat, s-a culcat, vrînd să se odihnească. Şi i s-a făcut lui vedenie: i se părea a fi nişte palate împărăteşti şi împăratul şedea pe scaun în slavă mare şi l-a chemat la dînsul şi l-a întrebat: “Oare voieşti să-mi slujeşti Mie cu tot sufletul?” Iar Andrei a răspuns: “Vreau, Doamne”. Iar împăratul i-a dat lui să mănînce puţin şi ceea ce a mîncat era mai amar ca pelinul, şi i-a zis lui: “Întru acest chip este calea cea cu necazuri, pentru cei ce-mi slujesc Mie în lumea aceasta”. Şi după aceea i-a dat lui Andrei ceva care era mai alb decît zăpada şi mai dulce decît mana, iar el a mîncat şi s-a veselit şi a uitat amărăciunea cea dintîi. Şi i-a zis lui împăratul: “Astfel este hrana Mea pentru cei ce-mi slujesc Mie în lumea aceasta şi bărbăteşte rabdă pînă la sfîrşit. Deci, săvîrşeşte şi tu bărbăteşte precum ai început, pentru că puţin vei pătimi şi în veci întru viaţa cea nesfîrşită vei petrece”.
Deşteptîndu-se din somn, Andrei se gîndea că cea dintîi gustare amară închipuieşte răbdarea din lumea aceasta, iar gustarea cea dulce de pe urmă închipuieşte viaţa cea veşnică. Iar după aceea l-a mai ţinut stăpînul său patru luni şi l-a lăsat liber şi a început el a alerga pe uliţe, făcîndu-se nebun. Şi umbla prin cetate lipsit, necăjit şi chinuit, încît nu-i era de folos toată lumea. Unii îl batjocoreau pe el ca pe un nebun, alţii îl goneau, scîrbindu-se de el ca de un cîine mort, alţii socoteau că este îndrăcit, copiii şi cei tineri glumind, îl băteau pe fericitul, iar el toate le răbda şi se ruga pentru cei ce îl supărau. Iar dacă cineva din cei milostivi şi iubitori de săraci îi dădeau lui milostenie, la alţi săraci o dădea, însă nu o dădea ca să fie cunoscut că dă milostenie, ci ca un nebun, certîndu-se cu dînşii; ca şi cum vrînd a-i bate pe ei, le arunca în faţă banii pe care îi avea în mînă şi îi făcea să-i adune de pe jos. Pîine uneori nu gusta cîte trei zile, iar alteori toată săptămîna petrecea flămînd şi de nu era cineva ca să-i dea lui o bucată de pîine, apoi cealaltă săptămînă fără hrană o petrecea. Iar haina lui era o treanţă netrebnică, care abia putea să-i acopere goliciunea trupului. Drept aceea, ziua alerga pe uliţe ca un nebun, asemănîndu-se întru toate Sfîntului Simeon cel nebun pentru Hristos, iar noaptea în rugăciuni petrecea. Într-o cetate atît de mare vieţuind, în mijlocul mulţimii poporului, nu avea unde să-şi plece capul, pentru că săracii îl goneau din colibele lor, iar bogaţii nu-l lăsau în curţile lor. Cînd avea nevoie să doarmă şi să-şi odihnească puţin trupul cel mult ostenit, căuta culcuşurile cîinilor şi între dînşii se culca, dar nici aceştia nu-l primeau între dînşii pe robul lui Dumnezeu, pentru că unii muşcîndu-l, îl goneau de la dînşii, iar alţii, lăsîndu-l singur, fugeau de dînsul. Niciodată nu s-a odihnit sub un acoperămînt, ci întotdeauna stătea în frig şi în zăduf şi în gunoi, întocmai ca Lazăr şi în noroi se tăvălea, fugind de oameni şi de dobitoace.
Aşa pătimea cel de bunăvoie mucenic şi aşa, nebunul, de toată lumea îşi bătea joc; căci cei nebuni ai lui Dumnezeu sînt mai înţelepţi decît oamenii. Şi s-a sălăşluit în el darul Sfîntului Duh şi avea darul vederii mai înainte pentru că ştia gîndurile omeneşti.
Odinioară în Constantinopol a murit fiica unui boier, care şi-a petrecut viaţa în feciorie curată, iar cînd era pe moarte l-a rugat pe tatăi ei ca să o îngroape înaintea cetăţii, în casa de săraci ce se afla în via lor. Si cînd a murit, au luat-o şi au dus-o în acel loc şi au îngropat-o după obiceiul creştinesc. În acea vreme trăia un oarecare jefuitor de morminte, care îi dezgropa pe morţi şi scotea hainele de pe ei. Acela, stînd în drum, pîndea să vadă unde va fi îngropată acea fecioară şi, văzînd unde era mormîntul ei, s-a gîndit ca, ducîndu-se noaptea, s-o dezgroape şi să ia de pe dînsa îmbrăcămintea. Şi s-a întîmplat să meargă acolo şi Sfîntul Andrei, făcînd el pentru Hristos obişnuita sa nebunie, şi cum l-a văzut pe acel jefuitor de morminte, îndată a cunoscut cu duhul gîndul lui cel rău şi vrînd să-l abată pe el de la acel lucru (căci ştia ce fel de nevoie avea să-i fie lui), căutînd spre dînsul cu chip sălbatic şi mîniindu-se, i-a zis: “Aşa grăieşte duhul judecăţii, acelora ce fură hainele celor ce zac în morminte: de acum tu nu vei mai vedea soarele, de acum tu nu vei mai vedea ziua, nici faţa omenească, pentru că se vor închide uşile casei tale şi mai mult nu se vor deschide şi ţi se va întuneca ţie ziua şi nu se va mai lumina în veci”. Iar el, auzind acestea, nu a înţeles ce grăieşte sfîntul şi, nebăgînd de seamă aceea, s-a dus. Apoi sfîntul, văzîndu-l, iarăşi a zis către el: “Oare tot mergi? Nu fura, că mă jur pe Iisus, că de vei face aceasta nu vei mai vedea soarele”. Iar el, înţelegînd ce i-a zis sfîntul, a început a se mira cum de îi ştie sfîntul gîndurile şi întorcîndu-se spre dînsul a început a-i zice: “Cu adevărat boleşti tu, îndrăcitule, de grăieşti cele neştiute şi ascunse, din tulburarea demonului? Dar eu tot mă voi duce acolo, ca să văd cît de adevărate sînt cuvintele tale”. Iar sfîntul a plecat.
Făcîndu-se seară, a avut vreme lesnicioasă ticălosul acela şi, ducîndu-se, a prăvălit piatra de pe mormînt şi a intrat înăuntru; şi mai întîi a luat haina cea de deasupra şi toate podoabele, pentru că erau de mare preţ şi după ce le-a luat pe toate, cînd voia să se ducă, i-a zis lui gîndul: “Foarte bună este şi cămaşa, să o iau şi pe ea”. Luînd cămaşa de pe fecioară, i-a lăsat trupul gol şi voia să iasă, dar moarta, prin porunca lui Dumnezeu, şi-a ridicat mîna cea dreaptă şi l-a lovit pe el peste obraz şi îndată au orbit ochii lui. Înspăimîntîndu-se, ticălosul a început a se înfiora, încît de frica aceea au început a-i tremura fălcile, dinţii, genunchii şi toate oasele. Deschizîndu-şi gura fecioara cea moartă, aşa a grăit către dînsul: “Ticălosule, nu te-ai temut de Dumnezeu, nici nu te-ai gîndit că eşti şi tu om? Se cădea ţie să te ruşinezi de goliciunea feciorească. Destul îţi erau ţie cele pe care mai întîi le-ai luat, iar cămaşa să o fi lăsat sărmanului meu trup. Ci, nu m-ai miluit şi te-ai arătat om cumplit şi ai gîndit să mă faci de rîs întru a doua venire a Domnului, tuturor sfintelor fecioare. Şi acum te voi face să nu mai furi niciodată. Să ştii că viu este Dumnezeul Iisus Hristos şi după moarte este judecată, răsplătire şi pedeapsă”.
Zicînd acestea, fecioara s-a sculat şi, luîndu-şi cămaşa s-a îmbrăcat şi toate podoabele şi hainele şi le-a pus pe ea şi s-a culcat şi a zis: “Tu, Doamne, pe mine una, spre nădejde m-ai sălăşluit”. Şi aşa, cu pace a adormit. Iar ticălosul acela abia a putut ieşi din mormînt şi a aflat gardul viei şi dibuind cu mîinile gardul a ieşit în calea care era aproape şi s-a dus la poarta cetăţii. Iar celor care îl întrebau de pricina orbirii lui, el altceva le spunea, nu aşa cum se întîmplase, dar mai pe urmă le-a spus tot adevărul. De atunci a început a cere milostenie şi în felul acesta se hrănea. Odată, stînd singur, îşi zicea: “Blestemat să fii, gîtule, căci pentru tine am luat orbirea aceasta”. Şi îşi aducea aminte de Sfîntul Andrei şi se mira că înainte a văzut şi i-a proorocit toate cele ce aveau să se întîmple şi cum s-a împlinit proorocia lui.
În altă vreme umblînd Sfîntul Andrei prin cetate a văzut de departe un mort care era dus la groapă şi omul acela era foarte bogat şi mulţime de popor mergea după dînsul, cu multe lumînări şi cu tămîie, iar clericii cîntau pe lîngă el obişnuitele cîntări ale îngropării şi plîngere multă de la ai săi se auzea. Iar sfîntul vedea, ca înainte văzătorii, ce se petrecea la mortul acela şi a stat privind şi, deodată, a început a nu se mai simţi pe sine mult timp. Şi iată, a văzut o mulţime de arapi mergînd înaintea lumînărilor şi strigau: “Amar lui, amar lui”. Şi ţineau nişte saci în mîini şi turnau cenuşă pe oamenii care mergeau împrejurul mortului. Iar alţii de bucurie şi de veselie jucau şi rîdeau fără de ruşine, ca nişte neruşinate desfrînate, alţii urlau ca şi cîinii, iar alţii guiţau ca porcii, căci al lor era mortul acela. Alţii mergeau în jurul lui şi îl stropeau pe mort cu apă rău mirositoare, iar alţii prin văzduh zburau împrejurul mortului şi miros urît ieşea din trupul acelui păcătos. Iar alţii din urmă mergeau plesnind cu mîinile şi cu picioarele şi zgomot mare făceau, batjocorind pe cei ce cîntau şi aşa grăiau între dînşii: “Să nu vă dea vouă Dumnezeu, nici unuia, ca să vedeţi lumina, ticăloşilor creştini, căci cîntaţi unui cîine: “Cu sfinţii odihneşte sufletul lui” şi încă robul lui Dumnezeu îl numiţi pe acesta, care este vinovat de toată răutatea”.
Privind sfîntul, iarăşi, a văzut pe unul din mai marii diavolilor, avînd ochii învăpăiaţi, care ţinea în mîinile sale pucioasă şi smoală şi mergea la mormîntul nenorocitului aceluia ca să-i ardă trupul. Săvîrşindu-se îngropăciunea, a văzut Sfîntul Andrei că mergea îngerul în chipul unui tînăr frumos cuprins de mîhnire şi plîngînd cu mare jale. Şi era aproape de Sfîntul Andrei şi, socotind Andrei că acesta era un tînăr din cei de aproape ai omului mort şi pentru aceasta plînge, s-a apropiat de acel tînăr care plîngea şi i-a zis lui: “Juru-te pe tine pe Dumnezeul cerului şi al pămîntului că îmi spui şi mie care este pricina plîngerii tale, căci nu am văzut niciodată pe nimeni plîngînd aşa după un mort cum plîngi tu”. Şi i-a răspuns îngerul: “Pricina plîngerii mele este aceasta: eu am fost păzitorul mortului pe care l-ai văzut ducîndu-l la mormînt şi pe el l-a luat diavolul la sine şi aceasta este pricina plîngerii şi mîhnirii mele”. Şi Sfîntul Andrei a zis către dînsul: “Acum am înţeles cine eşti tu; rogu-mă dar ţie, sfinte îngere, spune-mi care au fost păcatele lui pentru care l-au luat diavolii din mîinile tale?” A răspuns îngerul: “De vreme ce vrei să ştii aceasta, Andrei, alesule al lui Dumnezeu, nu voi tăcea, ci îţi voi spune ţie, pentru că văd frumuseţea sufletului tău cel sfînt strălucind ca aurul cel curat şi văzîndu-te pe tine m-am mîngîiat pentru necazul meu.
Acest om era un bărbat cinstit de împărat, însă era foarte păcătos şi foarte cumplit în viaţa sa şi după toate mai era şi desfrînat, înşelător, nemilostiv, iubitor de argint, mincinos, urîtor de oameni, pe care îi vorbea de rău şi le lua camătă şi călcător de jurămînt. Pe săracile slugile sale le chinuia cu foame şi cu bătaie şi îi lăsa fără îmbrăcăminte şi fără încălţăminte în zilele friguroase de iarnă şi pe mulţi a ucis şi i-a îngropat sub pardoseala grajdului de cai. Şi astfel era pornit spre necurată aprindere şi îl ura pe Dumnezeu, încît a atras în cursă cam la trei sute de suflete în acele urîte şi groaznice păcate de desfrînare. Şi a venit asupra lui secerişul şi l-a aflat pe dînsul moartea nepocăit şi, negrăite păcate avînd, îi luară diavolii sufletul, iar necuratul lui trup însuţi ai văzut cu ce fel de batjocură era petrecut de duhurile necuraţilor. Pentru aceasta, o, sfinte suflete, eu mă întristez şi de durere mare mă cuprind plîngînd, că cel păzit de mine este acum de rîsul demonilor”.
Acestea grăindu-le îngerul lui Dumnezeu, a zis sfîntul către dînsul: “Rogu-mă ţie, prietene, să încetezi de a mai plînge, de vreme ce el a lucrat cele necurate şi la sfîrşit fără de pocăinţă a venit. Deci, să se sature de lucrurile sale. Iar tu, cel în chipul văpăii, plin de mari bunătăţi, slujitor al Domnului Savaot Atotţiitorul, vei fi întru bunătăţile Dumnezeului tău, de acum pînă în veci”. Cu aceste vorbe s-a dus îngerul de la Sfîntul Andrei, făcîndu-se nevăzut. Iar cei ce mergeau pe uliţa pe care Sfîntul Andrei vorbea cu îngerul, văzîndu-l pe el stînd şi vorbind singur, iar pe înger nevăzîndu-l, nefiind vrednici de aceasta, ziceau între ei: “Îl vedeţi pe nebunul acesta, cum aiurează şi cum vorbeşte în vînt, nepriceputul?!”, şi îl împungeau pe el şi îl goneau, zicîndu-i: “Ce-ţi este ţie, nebunule, nevrednic fiind a vorbi cu oamenii, oare grăieşti cu vîntul?” Iar sfîntul tăcînd şi mergînd la un loc ascuns, îşi aducea aminte de nenorocitul acela, pe care l-a văzut ducîndu-l la mormînt şi plîngea cu amar pierzarea lui.
Altădată, umblînd Sfîntul Andrei prin mijlocul poporului, în tîrgul cel aproape de stîlpul pe care a fost pus Sfîntul împărat Constantin, unei femei pe nume Varvara, luminîndu-se cu Duhul lui Dumnezeu, i s-a făcut vedenie şi a văzut pe fericitul Andrei umblînd prin mijlocul mulţimii ca un stîlp de văpaie strălucind. Iar unii nepricepuţi cu călcîiul îl împingeau pe el, alţii îl băteau, iar mulţi, căutînd spre dînsul, ziceau: “Este nebun omul acesta şi-a pierdut mintea; o, să nu fie aşa nici vrăjmaşilor noştri”. Şi iată diavolii, în chip de arapi negri, umblau după dînsul şi ziceau: “O! să nu dea Dumnezeu pe altul ca acesta pe pămînt, că nimeni altul nu a ars inima noastră ca acesta, care nevrînd să slujească la locul stăpînului său, s-a făcut nebun pe sine şi-l batjocoreşte toată lumea”. Apoi femeia aceea vedea că diavolii îi însemnau pe cei care îl băteau pe Sfîntul Andrei şi ziceau între ei: “Măcar asta ne este mîngîiere, că cei fără minte îl bat pe acest sfînt şi pentru această pricină osîndiţi vor fi în ceasul morţii lor, căci pe plăcutul lui Dumnezeu l-au bătut fără de milă şi fără să fi avut vreo vină şi asta nu le este lor spre mîntuire”.
Auzind aceasta fericitul, cu duhul lui Dumnezeu ca o văpaie s-a repezit spre dînşii şi le-a risipit semnele lor cu puterea cea înfricoşată şi îi înfrunta pe ei, zicîndu-le: “Nu vi se cade vouă să-i însemnaţi pe cei care mă bat pe mine, căci eu mă rog Stăpînului meu ca să nu le fie lor păcat aceasta, că întru neştiinţă fac acestea şi pentru neştiinţă vor lua iertare”. Pe cînd le grăia acestea sfîntul, iată că s-a deschis cerul ca o poartă şi au ieşit o mulţime de rîndunele frumoase care se îndreptau spre sfînt şi între dînsele era un porumbel mare, alb ca zăpada şi care avea în gură frunze de aur şi de măslin şi, vorbind omeneşte, a zis către dînsul: “Primeşte frunzele acestea, pe care Domnul Atotţiitorul ţi le-a trimis ţie din rai, spre semnul darului Său, căci eşti milostiv şi iubitor de oameni, precum singur El este milostiv şi te va binecuvînta şi va mări mila Sa asupra ta, căci pe cei ce te bat îi ierţi şi îi miluieşti şi te rogi pentru dînşii, ca să nu aibă pentru aceasta păcat”. Acestea grăindu-le, porumbelul s-a aşezat pe capul sfîntului. Toate acestea văzîndu-le acea dreptcredincioasă femeie, se minuna şi, după vedenie, venindu-şi în fire, zicea: “Cîţi luminători are Dumnezeu pe pămînt şi nimeni nu-i ştie pe ei!” De multe ori voia să spună altora despre cele ce văzuse, dar dumnezeiasca putere o oprea pe dînsa. Iar după aceea a întîmpinat-o pe ea undeva Sfîntul Andrei şi i-a zis: “Păzeşte-mi taina, Varvaro, ca nimănui să nu spui ceea ce ai văzut pînă ce voi trece în locul cortului celui minunat, pînă la casa lui Dumnezeu”. Iar ea a zis către sfînt: “Chiar de aş voi să spun cuiva, tot nu pot, cinstite luminătorule şi sfîntule al lui Dumnezeu, căci mă opreşte puterea cea nevăzută a lui Dumnezeu”.
Altădată, umblînd, Sfîntul Andrei a întîmpinat un boier şi trecînd pe alăturea de el şi înţelegîndu-i viaţa, a scuipat spre dînsul, zicîndu-i: “Vicleanule desfrînat şi batjocoritorule de biserici, care nu te prefaci că mergi la biserică şi zici: “mă duc la utrenie” şi tu faci lucrurile cele spurcate ale satanei?! Nelegiuitule, care în miezul nopţii te scoli şi mînii pe Dumnezeu! Iată, acum a sosit vremea să-ţi primeşti pedeapsă după faptele tale. Oare ţi se pare că te vei tăinui de înfricoşatul ochi al lui Dumnezeu, Cel ce pe toate le ştie?” Iar acel boier, auzind acestea şi-a mînat calul şi s-a dus, ca să nu se ruşineze mai mult. Iar după cîteva zile s-a îmbolnăvit acel boier de o boală rea şi a început cu încetul carnea a se usca pe el, iar cei din casa lui îl purtau din biserică în biserică şi de la doctor la doctor, dar nimeni nu-l putea vindeca. Iar după puţin timp păcătosul acela s-a dus la munca veşnică. Într-o noapte a văzut sfîntul aproape de curtea lui pe îngerul Domnului, venind dinspre apus. Îngerul strălucea ca o văpaie de foc şi ţinea un toiag mare de văpaie, iar dacă a mers la acel bolnav, a auzit un glas de sus, zicînd: “Bate-l pe acel batjocoritor şi urît desfrînat şi cînd îl baţi să-i zici aşa: oare voieşti să mai faci păcate şi să sminteşti pe mulţi? Sau, prefăcîndu-te a merge la utrenie, oare vei mai merge la diavoleasca fărădelege?” Şi a început îngerul a-l bate şi cele poruncite a-i zice lui; şi se auzea glasul celui ce grăia şi bătaia toiagului, iar cel ce bătea era nevăzut. Muncindu-se aşa omul acela, a ieşit duhul din el.
Venind Sfîntul Andrei în tîrg, la o cruce a aflat pe un oarecare monah a cărui viaţă o lăudau toţi ca fiind îmbunătăţită; căci cu adevărat bine se nevoia, precum se cuvine monahilor, însă era biruit de iubirea de argint fără de măsură; mulţi dintre cetăţeni, mărturisindu-şi înaintea lui păcatele, îi dădeau lui mulţime de aur ca să o împartă la săraci pentru mîntuirea sufletelor lor, iar el, fiind cuprins de nesăţioasa patimă a iubirii de argint, nimănui nu da, ci în punga sa punea totul şi, văzînd că argintul se înmulţeşte, se bucura. Iar Fericitul Andrei, mergînd pe calea aceea unde ticălosul monah îşi avea petrecerea sa, cu ochi prooroceşti a văzut un şarpe înfricoşat încolăcindu-se pe grumazul lui. Şi mergînd aproape de călugăr privea la şarpele acela. Iar călugărul, socotind că este unul din săraci şi stăruie ca să ia milostenie, i-a zis: “Dumnezeu să te miluiască frate, că nu am ce să-ţi dau”.
Fericitul Andrei, depărtîndu-se puţin de dînsul, a văzut o hîrtie în văzduh, deasupra şarpelui, scrisă cu litere negre: “Şarpele iubirii de argint, rădăcina a toată fărădelegea”. Apoi, uitîndu-se înapoi, a văzut doi tineri certîndu-se între dînşii: unul era negru şi avea ochii întunecaţi, căci era diavol, iar altul era alb ca o lumină cerească, căci era îngerul lui Dumnezeu. Şi zicea tînărul cel negru: “Al meu este călugărul acesta, că voia mea face, căci nemilostiv şi iubitor de argint este şi cu Dumnezeu parte nu are, ci ca un al doilea slujitor de idoli mie îmi slujeşte”. Iar luminosul înger zicea: “Ba nu, al meu este de vreme ce posteşte şi se roagă şi este smerit şi blînd”. Şi se certau aşa amîndoi şi nu era pace între dînşii. Atunci s-a auzit un glas din cer spre purtătorul de lumină înger, zicînd: “Nu ţine parte cu călugărul acela şi lasă-l pe el, căci lui Mamona slujeşte, iar nu lui Dumnezeu”.
Îndată s-a depărtat îngerul Domnului de la dînsul.
Văzînd aceasta Fericitul Andrei s-a mirat cum potrivnicul demon a biruit pe îngerul cel luminat. Odată a întîmpinat pe călugărul acela Sfîntul Andrei în uliţă şi, luîndu-l de mîna dreaptă, i-a zis: “Robule al lui Dumnezeu, fără de mînie să mă asculţi pe mine, robul tău, şi cu mila ta primeşte smeritele mele cuvinte, că pentru tine mare necaz mi s-a făcut şi nu pot de acum să rabd mai mult; mai întîi ai fost prieten al lui Dumnezeu, iar acum te-ai făcut prieten şi slugă diavolului. Aripi ai avut ca şi serafimii, deci, pentru ce te-ai dat satanei, ca să le taie pe ele din rădăcină? Chip ai avut ca de fulger şi pentru ce te-ai făcut întunecat la chip? Vai, mie! de vreme ce ai avut vedere ca cei cu ochi mulţi, iar acum te-a orbit pe tine şarpele! Soare ai fost, acum ai apus în noaptea cea întunecoasă şi rea. Pentru ce, frate, ţi-ai pierdut sufletul tău? Pentru ce te-ai însoţit cu diavolul iubirii de argint? Pentru ce i-ai dat lui odihnă întru tine? Pentru ce ai argintul? Oare te vei îngropa cu el? Nu ştii că după moartea ta va rămîne altora? Pentru ce ţii păcate străine şi vrei să te sugrumi cu scumpetea, iar alţii sînt flămînzi şi însetaţi şi mor de frig, iar tu, privind la mulţimea aurului, te veseleşti? Aceştia sînt paşii pocăinţei? Sau altfel este rînduiala călugărească şi defăimarea vieţii celei deşarte? Oare aşa te-ai lepădat de lume şi de cele ce sînt în lume? Oare aşa te-ai răstignit lumii şi tuturor deşertăciunilor? Oare nu ai auzit pe Domnul Care zice: “Să nu agoniseşti aur, nici argint, nici aramă, nici două haine?” Pentru ce ai uitat aceste porunci? Iată, astăzi sau mîine se sfîrşeşte viaţa noastră şi cele ce le-ai agonisit ale cui vor fi? Oare nu ştii că îngerul Domnului, cel ce te păzeşte pe tine, s-a depărtat de la tine plîngînd, iar diavolul stă aproape de tine şi şarpele iubirii de argint s-a încolăcit în jurul grumazului tău şi tu nu-l simţi pe el? Adevăr zic ţie, că alături de tine trecînd, am auzit pe Domnul Dumnezeu lepădîndu-se de tine. Deci, mă rog ţie, ascultă-mă şi-ţi împarte averea la săraci, la văduve şi la sărmani şi la cei scăpătaţi şi la străinii cei ce nu au unde să-şi plece capetele şi sîrguieşte-te să fii iarăşi prietenul lui Dumnezeu. Iar de nu mă vei asculta pe mine, apoi rău vei muri. Aşa mă jur pe Iisus Hristos, Împăratul nostru, că îndată vei vedea pe diavol”. Şi i-a mai spus lui: “Oare îl vezi pe dînsul?” Şi i s-au deschis călugărului ochii sufleteşti şi l-a văzut pe diavol, ca pe un arap negru, în chip de fiară şi buzat, stînd departe şi neîndrăznind a se apropia de dînsul, de teama Sfîntului Andrei. Iar călugărul a zis sfîntului: “Îl văd pe el, robule al lui Dumnezeu şi spaimă mare m-a cuprins, deci spune-mi cele ce îmi sînt de trebuinţă spre mîntuirea sufletului meu”. Robul lui Dumnezeu Andrei a zis iarăşi către dînsul: “Să mă crezi pe mine, că de nu mă vei asculta, îl voi trimite pe el la tine ca să te chinuiască, ca toţi să vadă ruşinea feţei tale, nu numai cetăţenii aceştia, ci toţi oamenii din cele patru margini ale lumii. Deci, păzeşte-te şi cele ce-ţi spun ţie, fă-le!”
Auzind acestea călugărul, s-a înfiorat şi a făgăduit ca să îndeplinească toate poruncile. Şi îndată a văzut Sfîntul Andrei că a venit de la răsărit un duh puternic, ca o văpaie de fulger şi s-a atins de şarpele acela, zdrobindu-i puterea, iar şarpele s-a prefăcut în corb şi s-a dus de acolo. La fel a pierit şi arapul cel negru şi iarăşi a luat putere îngerul lui Dumnezeu spre paza acelui călugăr.
Ieşind de la el fericitul, i-a poruncit, zicîndu-i: “Fereşte-te, să nu spui cele făcute de mine la nimeni, iar eu voi începe a te pomeni ziua şi noaptea în rugăciunile mele, ca Domnul Iisus Hristos să-ţi îndrepte calea spre bine”. Şi, ducîndu-se, călugărul a împărţit tot aurul pe care-l avea la săraci. Iar el zicea astfel celor ce aduceau aurul ca să-l împartă cu mîinile sale: “Ce folos îmi este ca să mă îngrijesc de spinii străini?” Vieţuind el aşa precum se cade unui călugăr, i s-a arătat robul lui Dumnezeu în vedenie, cu faţa veselă şi i-a arătat pe un cîmp un pom luminos care avea floare de dulci roduri şi i-a zis: “Să-i mulţumeşti lui Dumnezeu că te-a scos pe tine din gura şarpelui şi a făcut sufletul tău ca pe un pom purtător de floare; deci, sîrguieşte-te ca pe acea floare să o faci rod dulce căci, iată, acest pom frumos pe care îl vezi este închipuirea sufletului tău”. Apoi, deşteptîndu-se, călugărul mai mult s-a întărit la lucrul duhovnicesc şi întotdeauna aducea mulţumită lui Dumnezeu şi Sfîntului Andrei, plăcutul Său, prin care s-a povăţuit la calea mîntuirii.
Atît de bineplăcut şi iubit de Dumnezeu s-a arătat acest Sfînt Andrei, încît, odată s-a răpit pînă la al treilea cer, asemenea cu Sfîntul Pavel şi acolo a auzit cuvinte negrăite şi pe cele nevăzute le-a privit, precum singur le-a mărturisit unui credincios prieten al său, Nichifor, mai înainte de sfîrşitul său: că într-o iarnă mare cu îngheţ şi ger cumplit, fiind în Constantinopol timp de două săptămîni, toate casele erau pline de zăpadă şi vîntul de la miazănoapte sufla şi cădeau zidurile cele înalte şi copacii de furtună şi de vînt se prăbuşeau şi toate păsările, neavînd ce să mănînce, cădeau moarte la pămînt, atunci toţi scăpătaţii şi săracii în mare primejdie se aflau, plîngînd şi suspinînd şi tremurînd de frig, de lipsuri, de foame şi de ger şi mulţi dintre dînşii au murit. Atunci şi fericitul Andrei, neavînd nicăieri adăpost, nici îmbrăcăminte, nu puţin a suferit din pricina frigului, căci atunci cînd se ducea la alţi săraci, vrînd să se odihnească şi să se încălzească puţin sub acelaşi acoperămînt cu dînşii, ei cu beţele îl goneau ca pe un cîine, strigînd la dînsul şi zicîndu-i: “Du-te, du-te, cîine de aici!” Şi acum neavînd unde să se ascundă de primejdia ce era şi deznădăjduindu-se de viaţa sa, a zis în sine: “Bine este cuvîntat Domnul Dumnezeu şi de voi muri în iarna aceasta, pentru dragostea lui Dumnezeu să mor, însă puternic este Dumnezeu, ca, odată cu iarna aceasta, să-mi dea mie şi răbdare”. Şi intrînd într-un colţ, a găsit un cîine zăcînd şi s-a culcat lîngă dînsul, vrînd să se încălzească de el, iar cîinele văzîndu-l pe el, s-a sculat de acolo şi s-a dus şi a zis Andrei în sinea lui: “O!, cît de păcătos eşti, ticălosule, că nu numai oamenii, dar şi cîinii se scîrbesc de tine”.
Aşa zăcînd şi tremurînd el de cumplitul ger şi vînt şi trupul lui învineţindu-se şi tremurînd de frig, socotea că i-a venit cea de pe urmă suflare şi, ridicîndu-şi spre Dumnezeu ochii inimii sale, se ruga ca să-i primescă în pace sufletul său. Apoi, deodată, a simţit în el oarecare căldură şi deschizînd ochii a văzut un tînăr foarte frumos a cărui faţă strălucea ca soarele şi avea în mînă o stîlpare înflorită cu multe flori cu care căutînd spre Andrei, i-a zis: “Andrei, unde eşti?” Iar Andrei a răspuns: “În întuneric şi în umbra morţii sînt acum”. Iar acel tînăr, care i se arătase cu stîlparea aceea înflorită pe care o ţinea în mîini, l-a lovit încet peste faţă pe Andrei, zicîndu-i: “Primeşte însufleţirea trupului tău”. Şi îndată Sfîntul Andrei a mirosit frumoasa stîlpare de flori, care, intrînd în inima lui, l-a încălzit şi l-a reînviat. După aceasta a auzit un glas, zicînd: “Aduceţi-l pe el, ca să se mîngîie aici o vreme şi iarăşi se va întoarce la locul lui”.
Odată cu cuvîntul acesta i-a venit lui un somn dulce şi a văzut descoperirile cele negrăite ale lui Dumnezeu - pe care în amănunt singur i le-a spus lui Nichifor, mai sus pomenit, - zicînd aşa: “Ce a fost, nu ştiu, căci precum cineva toată noaptea doarme bine şi dimineaţa se trezeşte, aşa şi eu în acele două săptămîni am petrecut în acea dulce vedenie, precum dumnezeiasca voire a poruncit. Şi m-am văzut pe mine ca în raiul cel frumos şi minunat şi mirîndu-mă cu duhul, gîndeam: Ce este aceasta? Ştiu că în Constantinopol este locuinţa mea, iar cum de mă aflu aici, nu ştiu. Şi nu mai ştiu dacă eram în trup, sau în afară de trup. Dumnezeu ştie! Căci mă vedeam îmbrăcat în haină luminoasă, ca şi cum era ţesută din fulger şi aveam pe cap o cunună împletită din flori mari şi eram încins cu brîu împărătesc şi mă bucuram foarte tare de acele frumuseţi şi mă minunam cu mintea şi cu inima de podoaba cea nespusă a dumnezeiescului rai şi umblînd pe acolo, mă bucuram. Şi erau acolo livezi foarte multe cu pomi înalţi şi cu multe flori mirositoare. Unii din acei pomi erau înfloriţi, alţii împodobiţi cu frunze de culoarea aurului, iar alţii aveau multe feluri de roade, de nespusă frumuseţe şi gust, încît nu este cu putinţă a se asemăna frumuseţea acelor pomi cu nici un pom de pe pămînt, pentru că acel pom era sădit de mînă dumnezeiască şi nu de mînă omenească. În acea livadă erau păsări fără de număr, unele cu aripi de aur, altele cu aripi albe ca de zăpadă, iar altele cu pene pestriţe în multe feluri. Toate şedeau pe ramurile pomilor raiului şi cîntau foarte frumos, încît, în glasul cel dulce al cîntărilor nu îmi mai aduceau aminte de mine şi aşa se îndulcea inima mea şi socoteam că glasul cîntării lor se aude pînă la înălţimea cerului. Acele livezi erau foarte frumoase, puse în rînd şi, umblînd eu prin mijlocul lor, în bucuria inimii, am văzut curgînd prin mijloc un rîu mare care adăpa livezile cele frumoase. În partea cealaltă de rîu erau nişte vii, care îşi întindeau viţele lor cu frunze de aur, împodobite cu struguri tot în chipul aurului. Acolo suflau vînturi line şi bine mirositoare în cele patru laturi şi de a lor suflare se clătinau livezile care făceau un sunet minunat cu frunzele lor.
După aceasta, o spaimă a căzut peste mine şi mi se părea că stau deasupra tăriei cerului, iar un tînăr îmbrăcat în porfiră, a cărui faţă era ca soarele, umbla înaintea mea, iar eu socoteam că el este acela care m-a lovit cu stîlparea cea de flori peste faţă. Umblînd eu după dînsul, am văzut o cruce mare şi frumoasă cu un curcubeu ceresc, iar împrejurul ei stăteau cîntăreţi în chipul focului, ca o văpaie, şi într-o cîntare dulce îl slăveau pe Domnul, Care a fost răstignit pe cruce. Iar tînărul care mergea înaintea mea, apropiindu-se de cruce, a sărutat-o, apoi mi-a făcut semn ca şi eu s-o sărut. Şi am căzut înaintea Sfintei Cruci cu frică şi cu bucurie mare şi am sărutat-o cu osîrdie, iar după ce am sărutat-o m-am umplut de o negrăită dulceaţă şi am simţit un miros mai plăcut decît al raiului. După ce am sărutat crucea, m-am uitat în jos şi am văzut sub mine un adînc mare şi mi se părea că merg prin văzduh şi mi-a fost frică, iar atunci am strigat către cei care mă duceau pe mine, zicînd: “Doamne, îmi este frică să nu cad în prăpastie”. Iar ei, întorcîndu-se către mine, au zis: “Nu te teme, căci ni se cade să ne suim mai sus”. Şi mi-au dat mie mîna şi mi se părea, cînd am luat mîna lui, că ne aflăm mai sus de a doua tărie. Acolo am văzut bărbaţi minunaţi, a căror fericire şi bucurie este negrăită de limba omenească. După aceasta am intrat într-o minunată văpaie, care nu ne ardea, ci numai ne lumina. Şi am început să mă înspăimînt, şi iarăşi, întorcîndu-se cel ce mă ducea mi-a dat mîna, zicîndu-mi: “Încă mai sus se cade nouă a ne urca”. Îndată, cu cuvîntul, mai sus de al treilea cer ne-am aflat, unde am auzit şi am văzut mulţime de puteri cereşti cîntînd şi slăvind pe Dumnezeu.
Apoi am mers înaintea unei perdele care strălucea ca fulgerul, înaintea căreia stăteau nişte tineri înalţi şi înfricoşaţi, cu chipul ca văpaia focului, avînd feţele mai strălucitoare decît soarele şi arme de foc aveau în mîinile lor. Şi am văzut mulţime nenumărată de oaste cerească, care cu frică stătea înainte. Şi mi-a zis tînărul care mă ducea: “Cînd perdeaua se va da la o parte, atunci Îl vei vedea pe Stăpînul Hristos şi să te închini Scaunului slavei Lui”. Iar eu, auzind acestea, mă bucuram şi tremuram, căci o negrăită bucurie şi spaimă m-au cuprins pe mine şi priveam, aşteptînd pînă ce se va ridica perdeaua. Şi iată că o mînă de văpaie a ridicat perdeaua şi am văzut pe Domnul meu - precum odată proorocul Isaia - şezînd pe un scaun înalt şi strălucitor, iar serafimii stăteau împrejurul Lui. El era îmbrăcat într-o haină roşie, avînd faţa prealuminată şi cu ochi buni se uita înspre mine. Si văzîndu-L, am căzut cu faţa în jos înaintea Lui, închinîndu-mă prealuminatului scaun al slavei Lui. Însă ce fel de bucurie m-a cuprins atunci la vederea Lui, nu pot grăi; încît şi acum, aducîndu-mi aminte de acea vedenie, mă umplu de negrăită dulceaţă. Şi zăceam înaintea Stăpînului meu cu cutremur, minunîndu-mă de marea milostivire a Lui, că m-a lăsat pe mine, omul cel păcătos şi necurat, ca să vin înaintea Lui şi să-I văd dumnezeiasca podoabă.
Apoi m-am umplut de umilinţă, socotindu-mi nevrednicia mea şi la mărirea Stăpînului meu gîndind, am zis cuvintele lui Isaia proorocul: “O! ticălosul de mine, că om fiind şi buze necurate avînd, m-am învrednicit a vedea cu ochii pe Domnul meu”. Apoi am auzit pe Milostivul şi Făcătorul meu, zicînd către mine cu dulcea şi preacurata Sa gură trei cuvinte dumnezeieşti, care atît mi-au îndulcit inima mea şi cu dragostea Lui a aprins-o încît, cu totul, ca ceara m-am topit de căldura cea duhovnicească şi s-a împlinit cuvîntul proorocului David: “Făcutu-s-a inima mea ca ceara ce se topeşte în mijlocul pîntecului meu”. Apoi au cîntat toate oştile cereşti o cîntare prea minunată. După aceasta, nu ştiu cum, iarăşi m-am aflat umblînd în rai şi mă gîndeam întru mine cum de nu am văzut-o pe Sfînta Fecioară, Născătoarea de Dumnezeu. Apoi am văzut un bărbat luminos ca un nor, purtînd o cruce şi zicîndu-mi: “Oare pe Împărăteasa cea preastrălucită a puterilor cereşti ai vrut a o vedea aici? Nu este acum aici, căci s-a dus în lumea cea încercată de primejdii, ca să le ajute oamenilor şi să-i mîngîie pe cei nenorociţi. Si ţi-aş fi arătat ţie sfîntul ei loc, dar nu este acum vreme, că, iată, se cade ţie ca să te întorci de unde ai venit, precum îţi porunceşte Stăpînul”. Acestea zicînd către mine, mi s-a părut că am adormit şi după aceasta, deşteptîndu-mă, m-am aflat în locul unde eram întîi, în ungherul acela zăcînd şi m-am mirat unde am fost în vedenie şi ce m-am învrednicit a vedea. Şi inima mea era plină de o negrăită bucurie şi-am mulţumit Stăpînului meu, Care a binevoit a mi se arăta mie”.
Sfîntul Andrei a spus acestea prietenului său Nichifor, mai înainte de moartea sa şi cu jurămînt l-a legat pe el ca să nu spună acestea nimănui, pînă ce el se va dezlega de legăturile trupeşti. Iar Nichifor l-a rugat pe el ca să-i spună măcar un cuvînt din acele trei cuvinte pe care Domnul le-a grăit către dînsul dar nu a voit să-i spună nicidecum.
Astfel, Sfîntul Andrei, asemenea ca Sfîntul Pavel fiind răpit la cer, a văzut cele ce ochiul trupesc nu le-a văzut şi a auzit cele ce urechea muritoare nu le-a auzit şi s-a îndulcit de podoabele cele cereşti ce i s-au descoperit lui, care la inima omului nu s-au suit. Iar de vreme ce întru descoperirea cereştilor Taine n-a văzut pe Preacurata Fecioară Maria, Născătoarea de Dumnezeu, s-a învrednicit pe pămînt a o vedea pe dînsa, în biserica Vlahernei, venind să ajute oamenilor, pentru care, rugîndu-se Fiului ei şi Dumnezeu, în văzduh era cu proorocii şi cu apostolii, cu îngereştile cete şi cu cinstitul ei Omofor acoperea tot poporul. Văzînd-o pe Sfînta Fecioară, fericitul a zis către Epifanie, ucenicul său: “Oare o vezi pe Împărăteasa şi Doamna tuturor?” Iar el a răspuns: “O văd, sfinte părinte şi mă înspăimînt”.
Petrecînd viaţă minunată, Sfîntul Andrei multe minuni a făcut şi multe batjocuri şi bătăi a răbdat, precum se scrie în cartea vieţii lui, scrisă de Nichifor. Şi a proorocit cele ce vor fi şi pe mulţi păcătoşi i-a întors la pocăinţă. Apoi a trecut la veşnicele acoperămînturi, la care mai înainte a fost răpit, iar acum, întru ele în veci sălăşluindu-se, este la un loc cu îngerii şi stă înaintea lui Dumnezeu, unul în trei feţe, Tatăl, Fiul şi Sfîntul Duh, căruia I se cuvine slava în veci. Amin.
Yahoo! 360° - Sin D's Blog :МАВЗОЛЕЙ ЛЕНИНА - ЭТО ВОЛЯ НАРОДА
Yahoo! 360° - Sin D's Blog
Collage:
МАВЗОЛЕЙ ЛЕНИНА - ЭТО ВОЛЯ НАРОДА
Evenimentul Zilei Nr. 5007
Joi, 29 Noiembrie 2007, 22:24
Acuzat in atentatele de la Europa Libera, fostul spion l-a gasit partener de afaceri pe Teodorescu - ex-sef in Contraspionaj si membru intr-o retea prospera de colonei afaceristi
1
De la Carlos "Sacalul" la "Top 300"
30 Noiembrie 2007
Mihai Munteanu, Laurentiu Mihu
Au spionat Occidentul servind, loiali, regimul comunist. Dupa Revolutie au devenit capitalisti feroce.
Dupa ce au sabotat radioul anticeausist, au folosit teroristi si au spionat Vestul, fostii ofiteri DIE fac afaceri cu personaje din lumea mondena. Au spionat Occidentul capitalist servind, loiali, regimul comunist. In timpul Razboiului Rece au fost trimisi la post, dincolo de Cortina de Fier, penetrand informativ institutiile vestice. Revolutia i-a intors 180 de grade, iar spionii ceausisti au devenit capitalisti.
Constantin Ciobanu - colonel DIE (r), acuzat de implicare in atentatele de la Europa Libera, alaturi de temutul terorist Carlos „Sacalul”.
Filip Teodorescu - colonel (r) DIE, ex-sef al Directiei a III-a (Contraspionaj) a Securitatii. In anii ‘90, a fost consilierul directorului SRI. In tranzitie, Ciobanu si Teodorescu s-au retras in afaceri. Si-au privatizat relatiile si s-au asociat cu fosti lucratori din Comertul Exterior comunist - institutie de aco-perire pentru spionajul romanesc.
COLONELUL CIOBANU
Spioni sub acoperire ajunsi la abatoare si cuie
„Cum ai dat tu de mine? Sunt ocupat! Ce ma intrebi despre cacaturi? (...) Bine, hai, asa, pentru tine, sa ne vedem cinci minute. Fixez eu locul. Port basca si un pardesiu.” Cateva ore mai tarziu, interlocutorul apare in intersectia stabilita. Locul ales, o pizzerie, „pentru ca sigur au si bere”.
Pe suspiciosul personaj il cheama Constantin Ciobanu. In anii ‘80, serviciile secrete occidentale, inclusiv CIA, l-au identificat drept complice la sabotajele de la Europa Libera. Era atunci diplomat in Ambasada Romaniei de la Bonn (RFG) si seful „recrutarilor”, informatie pe care Ciobanu nu o neaga.
In ‘84, dupa atentatul cu bomba, a fost expulzat, la pachet cu alti patru colegi: Ion Constantin, Ioan Lupu, Ion Grecu si Dan Mihoc. A parasit imediat MAE, dupa o activitate de cinci ani, cat un episod din cariera sa adevarata: de ofiter de informatii.
Azi, Constantin Ciobanu e la pensie si membru in Asociatia rezervistilor SIE. „Apartin si eu de un club, ca in orice casta”. De aproape doi ani sustine ca a iesit si din afaceri. Dar la Registrul Comertului inca figureaza ca actionar la patru societati. Altfel, Europa Libera i se pare „un hardau de cacat”, iar acuzatiile, „niste cacaturi”.
Amic cu Isarescu, Dijmarescu si Pascu
Iesirea din MAE nu a fost o tragedie. „Eu toata viata am lucrat „acoperit”„, a povestit Constantin Ciobanu pentru EVZ. A actionat in Japonia, unde i-a fost interceptat un bagaj doldora cu informatii tehnologice, dar si la Londra, acoperit ca expert la Institutul de Economie Mondiala (IEM) din Bucuresti. A petrecut astfel opt ani (‘71-’79) sub ochii MI 5 (Contraspionajul britanic - n.r.), in spionajul economic.
In IEM Ciobanu a cunoscut si „oameni de calitate”: pe Mugur Isarescu, Eugen Dijmarescu (guvernatorul, respectiv, viceguvernatorul BNR - n.r.), Ioan Mircea Pascu (europarlamentar si ex-ministru al apararii in guvernul Nastase - n.r.). S-a intersectat si cu Mihai Croitoru, fost spion si cumnat cu Isarescu. L-a cunoscut la Londra si confirma povestea plecarii lui Croitoru din post, dupa un scandal legat de sotia cleptomana.
Afaceri cu Crescent
Dupa Revolutie insa, Ciobanu a intrat in afaceri, pe import-export de mobila si produse chimice. Nu a inceput cu bani multi, dar a avut informatii si a gasit parteneri in tara, in Europa si in Asia care i-au achitat serviciile in avans.
Printre ei s-au numarat si doua firme ale fostei Securitati: Crescent si Mineral Import-Export. Amicii de la Crescent i-au mijlocit un imprumut de 5.000 de dolari. Banii i-a returnat cash, apoi a rupt contractul. Prin Mineral, in schimb, a primit contracte. „Mineral Import-Export era pe duca, asa ca mi-au dat si mie o felie”, recunoaste Ciobanu.
Pentru a rezista in economia de piata s-a asociat cu Filip Teodorescu. Se stiau de cand Teodorescu activa in spionaj, in Turcia, pentru ca apoi sa preia sefia Contraspionajului ceausist.
Intre 2002-2005 au detinut impreuna o firma (Aliment Serv), adica un abator prin care furnizau carne comunitatii evreiesti din Romania. Tot impreuna au produs cuie, dupa ce au obtinut de la un partener indian un utilaj, drept compensare. Afacerea a sucombat insa, intrucat erau prea mici pe o astfel de piata, iar muncitorii ii furau pe rupte.
Cel de-al cincelea acuzat in afacerea Europa Libera este Ion Grecu, pe care Ciobanu spune ca nu l-a „avut niciodata la inima”. Dupa ‘90, Grecu ar fi intrat in afaceri cu case de schimb valutar, luandu-si ca asociati niste arabi.
GRUPAREA FILIP TEODORESCU-MARGINEAN-MATICIUC
„Reteaua Poponet”
Descurcaret, Filip Teodorescu, asociatul spionului rezervist Constantin Ciobanu, e si in afaceri mai profitabile. Fost sef in Directia a III-a Contraspionaj, Teodorescu este vicepresedintele Consiliului de Administratie (CA) al Grivita SA (metale feroase si semifabricate). Societatea a fost vanata de rechinii tranzitiei pentru patrimoniul ei imobiliar: peste 35.000 mp in sectorul 1 al Capitalei, unde metrul patrat trece de 1.000 de euro.
Initial, Grivita a fost preluata de la stat de miliardarul Stefan Marginean, prin casa lui de comert, Metanef. Potrivit surselor EVZ, Marginean a fost colonel DIE. Dupa ‘89, ca om de afaceri, fostul spion patroneaza un adevarat imperiu metalurgic si are o avere de peste 30 de milioane de euro.
Tun imobiliar
In martie 2006, Stefan Marginean a vandut 40% din Grivita SA. Pretul: doar 2,66 milioane de euro, achitati de dezvoltatorul imobiliar Metropolis Real Estate Developers, controlat de Ion Maticiuc si fiul sau, Codin (foto). Primul e unul dintre magnatii discreti ai Romaniei, imbogatit, in buna parte, din contracte cu statul. In mediul de afaceri, averea sa e estimata la 75 de milioane de euro. Inainte de ‘89, a activat in comertul exterior.
Fiul sau, Codin Maticiuc, este cunoscut in „piata” mondena din Bucuresti drept cel mai strident „baiat de bani gata”. E poreclit „Poponet”, iar lumea sa se imparte intre masini scumpe, femei celebre, consumatii de zeci de mii de euro in cele mai fitoase cluburi din Capitala, dar si beizadele celebre: Elena Basescu, Andrei Hrebenciuc sau Alin Cocos (fiul lui Dorin Cocos).
Pretul „prietenos” platit de Maticiuc lui Marginean pentru Grivita se explica si prin vechile relatii care ii leaga. Inainte de preluare, Maticiuc chiar a administrat societatea. Cot la cot cu vicepresedintele CA, Filip Teodorescu, care a sprijinit tranzactia in dauna unor investitori israelieni. Acestia ar fi preluat terenurile contra noua milioane de euro.
Colonelul (r) Teodorescu sustine ca a iesit din joc: „Domne’, eu nu mai sunt in CA la Grivita de anul asta. Deocamdata nu se construieste nimic acolo. Societatea tot cuie face, laminate”. In rest, fostul securist are talent de negustor: „Nu stiu daca Maticiuc a lucrat in Securitate (rade). Domne’, nu vand informatii. Eu sunt prea scump, dumneavoastra prea zgarciti. Faceti-mi o oferta si mai vorbim (rade smechereste)”.
Codrin Maticiuc („Poponet”) se face ca ploua. Sustine ca habar nu are ce se intampla cu terenul Grivita, detinut de firma controlata de el si tatal sau. Intrebat daca Ion Maticiuc a lucrat in Securitate si in comertul exterior, Poponet a ingaimat scurt: „...va sun eu inapoi”. Si n-a mai sunat, pana la inchiderea editiei.
Ei si ai lor
Cei doi Maticiuc au preluat pe piata RASDAQ si alte actiuni ale companiei (pana la 92,1a) prin brokerul SSIF Unicapital. Aici apare un alt personaj interesant: Valeriu Vasile Velciu (candidat PRM la Senat, in 2004). Acesta controleaza SSIF Unicapital, societate de investitii infiintata de Constantin Iavorski - fost general KGB si ministru al energiei in Republica Moldova - care a capusat importurile energetice (carbune si pacura) ale Termoelectrica. Valeriu Vasile Velciu a fost asociat si in alte firme cu Iavorski si capitanul (r) SRI Constantin Alexa.
Din ‘84 pana la Revolutie, acelasi Velciu a fost secretarul Directiei America din Ministerul Comertului Exterior (MCE) si atasat comercial la New York. Ulterior, a devenit directorul societatii Automatica (patronata si de Ion Maticiuc) care a primit contracte fara licitatie de la Nuclearelectrica, pentru Unitatea 2 de la Cernavoda. Conexiunile continua: Maticiuc -”Poponet” e asociat cu Velciu si in Unisecurity SA - firma de securitate infiintata tot de Iavorski.
UN FIU DE SRI-ST, TOFAN SI OMUL LUI SOV
Suveica din umbra
Interesele lui Ion Maticiuc sunt transfrontaliere. In Londra, pe malurile Tamisei, miliardarul a infiintat compania Petrochem Limited. Aici este asociat cu un afacerist misterios de origine romana, dar cu cetatenie elvetiana. Se numeste Florin Dima si locuieste in Geneva. In Tara Cantoanelor, Dima administreaza, la randul sau, cateva firme care opereaza in Romania.
Una dintre acestea se numeste Solexim Saarl (adresa: Rue de Roverray 20, CP 506 Geneva) si detine un pachet de 25% din societatea romaneasca Ice Blink Consulting SRL, cu sediul in Bucuresti si specializata pe consultanta in domeniul energiei eoliene. Asociatul majoritar (75%) din Ice Blink Consulting este Lucian Badescu, fiul colonelului SRI Dumitru Badescu - fost sef al Diviziunii de Contrainformatii Economice cadrul SRI.
Despre Lucian Badescu, EVZ a dezvaluit ca facea parte dintre actionarii unei firme (Green Energy) de „baieti destepti” care alimenta Rafinaria Rafo Onesti cu energie electrica cumparata ieftin de la stat (complexurile Rovinari si Turceni). Afacerea este investigata de DNA. Ieri, Lucian Badescu ne-a declarat ca „Ice Blink este o investitie imobiliara. Il cunosc pe Florin Dima, dar nu stiu cu ce s-a ocupat inainte”.
Omul lui Vintu
Societatea Ice Blink Consulting este legata si de magnatul Gheorghe Tofan, cu care s-a asociat intr-o terta firma (Tofan Agro Investments). Suveica insa nu se opreste aici. Ice Blink detine o treime din compania romaneasca Wind Expert SRL (energie eoliana).
Printre fondatorii celei din urma s-a numarat si Dan Stratan, omul de incredere al lui Sorin Ovidiu Vintu - „parintele FNI”. Stratan a fost presedintele grupului Gelsor si, acum, reprezinta in Romania off-shore-ul prin care Vintu patroneaza compania Petromservice - „capusa” Petrom. Stratan a cedat, recent, o treime din Wind Expert unui interpus.
DICTIONAR DE PERSONAJE
Stefan Marginean - colonel DIE.
A lucrat in MCE-ul comunist. Acum e presedintele casei de comert Metanef. Conduce un imperiu siderurgic, face afaceri cu oligarhii rusi, e asociat cu arabul controversat, Fathi Taher, si a fost partener cu Dan Voiculescu „Felix” si cu evazionistul mondial Marc Rich. Averea sa depaseste 30 de milioane de euro.
Constantin Ciobanu - colonel DIE.
A activat, sub acoperirea Institutului de Economie Mondiala, in Anglia, ca „diplomat” in Germania, dar si in Japonia. E acuzat in cazul atentatelor de la radioul anticeausist Europa Libera, ca si complice al celebrului terorist, Carlos „Sacalul”.
Filip Teodorescu - colonel DIE.
A spionat, sub acoperire, in Turcia. Ulterior, a ajuns loctiitor al sefului Directiei Contraspionaj din Securitate. In ‘90 a fost inchis pentru reprimarea Revolutiei de la Timisoara, dar achitat in ‘91 pentru a deveni consilierul lui Virgil Magureanu, primul director SRI, care i-a si facut propunerea cand l-a vizitat in spatele gratiilor.
Valeriu Velciu - a activat in „Directia America” din MCE.
In afaceri, s-a asociat cu Constantin Iavorski (fost general KGB) si Constantin Alexa, un controversat ofiter (r) SRI.
Ion Maticiuc - fost angajat in MCE, detine o avere de peste 75 milioane euro. Participa in Automatica SA Bucuresti, deruland contracte cu Garda de Mediu si urmatoarele companii de stat: CNE Invest Cernavoda, Termoelectrica SA, Hidroelectrica SA, Compania Nationala a Lignitului Oltenia, Daewoo Mangalia Heavy Ind.
Codin Maticiuc - beizadeaua lui Ion Maticiuc e poreclit „Poponet”.
Este celebru in „high-life”-ul bucurestean pentru aventuri cu frumusetile mondene (Gina Pistol, Ana Maria Ferencz, Roxana de la Trident, Corina Zugravu), masinile din dotare (Ferrari, Porsche, Mercedes, Maseratti) si cheltuielile extravagante din cluburile de fite.
Cititi si:
Radio Europa Libera a ajuns la cinema
"Domnul IKEA" face cat toti romanii din Top 300
| Copyright | Ringier Romania |
Collage:
МАВЗОЛЕЙ ЛЕНИНА - ЭТО ВОЛЯ НАРОДА
Evenimentul Zilei Nr. 5007
Joi, 29 Noiembrie 2007, 22:24
Acuzat in atentatele de la Europa Libera, fostul spion l-a gasit partener de afaceri pe Teodorescu - ex-sef in Contraspionaj si membru intr-o retea prospera de colonei afaceristi
1
De la Carlos "Sacalul" la "Top 300"
30 Noiembrie 2007
Mihai Munteanu, Laurentiu Mihu
Au spionat Occidentul servind, loiali, regimul comunist. Dupa Revolutie au devenit capitalisti feroce.
Dupa ce au sabotat radioul anticeausist, au folosit teroristi si au spionat Vestul, fostii ofiteri DIE fac afaceri cu personaje din lumea mondena. Au spionat Occidentul capitalist servind, loiali, regimul comunist. In timpul Razboiului Rece au fost trimisi la post, dincolo de Cortina de Fier, penetrand informativ institutiile vestice. Revolutia i-a intors 180 de grade, iar spionii ceausisti au devenit capitalisti.
Constantin Ciobanu - colonel DIE (r), acuzat de implicare in atentatele de la Europa Libera, alaturi de temutul terorist Carlos „Sacalul”.
Filip Teodorescu - colonel (r) DIE, ex-sef al Directiei a III-a (Contraspionaj) a Securitatii. In anii ‘90, a fost consilierul directorului SRI. In tranzitie, Ciobanu si Teodorescu s-au retras in afaceri. Si-au privatizat relatiile si s-au asociat cu fosti lucratori din Comertul Exterior comunist - institutie de aco-perire pentru spionajul romanesc.
COLONELUL CIOBANU
Spioni sub acoperire ajunsi la abatoare si cuie
„Cum ai dat tu de mine? Sunt ocupat! Ce ma intrebi despre cacaturi? (...) Bine, hai, asa, pentru tine, sa ne vedem cinci minute. Fixez eu locul. Port basca si un pardesiu.” Cateva ore mai tarziu, interlocutorul apare in intersectia stabilita. Locul ales, o pizzerie, „pentru ca sigur au si bere”.
Pe suspiciosul personaj il cheama Constantin Ciobanu. In anii ‘80, serviciile secrete occidentale, inclusiv CIA, l-au identificat drept complice la sabotajele de la Europa Libera. Era atunci diplomat in Ambasada Romaniei de la Bonn (RFG) si seful „recrutarilor”, informatie pe care Ciobanu nu o neaga.
In ‘84, dupa atentatul cu bomba, a fost expulzat, la pachet cu alti patru colegi: Ion Constantin, Ioan Lupu, Ion Grecu si Dan Mihoc. A parasit imediat MAE, dupa o activitate de cinci ani, cat un episod din cariera sa adevarata: de ofiter de informatii.
Azi, Constantin Ciobanu e la pensie si membru in Asociatia rezervistilor SIE. „Apartin si eu de un club, ca in orice casta”. De aproape doi ani sustine ca a iesit si din afaceri. Dar la Registrul Comertului inca figureaza ca actionar la patru societati. Altfel, Europa Libera i se pare „un hardau de cacat”, iar acuzatiile, „niste cacaturi”.
Amic cu Isarescu, Dijmarescu si Pascu
Iesirea din MAE nu a fost o tragedie. „Eu toata viata am lucrat „acoperit”„, a povestit Constantin Ciobanu pentru EVZ. A actionat in Japonia, unde i-a fost interceptat un bagaj doldora cu informatii tehnologice, dar si la Londra, acoperit ca expert la Institutul de Economie Mondiala (IEM) din Bucuresti. A petrecut astfel opt ani (‘71-’79) sub ochii MI 5 (Contraspionajul britanic - n.r.), in spionajul economic.
In IEM Ciobanu a cunoscut si „oameni de calitate”: pe Mugur Isarescu, Eugen Dijmarescu (guvernatorul, respectiv, viceguvernatorul BNR - n.r.), Ioan Mircea Pascu (europarlamentar si ex-ministru al apararii in guvernul Nastase - n.r.). S-a intersectat si cu Mihai Croitoru, fost spion si cumnat cu Isarescu. L-a cunoscut la Londra si confirma povestea plecarii lui Croitoru din post, dupa un scandal legat de sotia cleptomana.
Afaceri cu Crescent
Dupa Revolutie insa, Ciobanu a intrat in afaceri, pe import-export de mobila si produse chimice. Nu a inceput cu bani multi, dar a avut informatii si a gasit parteneri in tara, in Europa si in Asia care i-au achitat serviciile in avans.
Printre ei s-au numarat si doua firme ale fostei Securitati: Crescent si Mineral Import-Export. Amicii de la Crescent i-au mijlocit un imprumut de 5.000 de dolari. Banii i-a returnat cash, apoi a rupt contractul. Prin Mineral, in schimb, a primit contracte. „Mineral Import-Export era pe duca, asa ca mi-au dat si mie o felie”, recunoaste Ciobanu.
Pentru a rezista in economia de piata s-a asociat cu Filip Teodorescu. Se stiau de cand Teodorescu activa in spionaj, in Turcia, pentru ca apoi sa preia sefia Contraspionajului ceausist.
Intre 2002-2005 au detinut impreuna o firma (Aliment Serv), adica un abator prin care furnizau carne comunitatii evreiesti din Romania. Tot impreuna au produs cuie, dupa ce au obtinut de la un partener indian un utilaj, drept compensare. Afacerea a sucombat insa, intrucat erau prea mici pe o astfel de piata, iar muncitorii ii furau pe rupte.
Cel de-al cincelea acuzat in afacerea Europa Libera este Ion Grecu, pe care Ciobanu spune ca nu l-a „avut niciodata la inima”. Dupa ‘90, Grecu ar fi intrat in afaceri cu case de schimb valutar, luandu-si ca asociati niste arabi.
GRUPAREA FILIP TEODORESCU-MARGINEAN-MATICIUC
„Reteaua Poponet”
Descurcaret, Filip Teodorescu, asociatul spionului rezervist Constantin Ciobanu, e si in afaceri mai profitabile. Fost sef in Directia a III-a Contraspionaj, Teodorescu este vicepresedintele Consiliului de Administratie (CA) al Grivita SA (metale feroase si semifabricate). Societatea a fost vanata de rechinii tranzitiei pentru patrimoniul ei imobiliar: peste 35.000 mp in sectorul 1 al Capitalei, unde metrul patrat trece de 1.000 de euro.
Initial, Grivita a fost preluata de la stat de miliardarul Stefan Marginean, prin casa lui de comert, Metanef. Potrivit surselor EVZ, Marginean a fost colonel DIE. Dupa ‘89, ca om de afaceri, fostul spion patroneaza un adevarat imperiu metalurgic si are o avere de peste 30 de milioane de euro.
Tun imobiliar
In martie 2006, Stefan Marginean a vandut 40% din Grivita SA. Pretul: doar 2,66 milioane de euro, achitati de dezvoltatorul imobiliar Metropolis Real Estate Developers, controlat de Ion Maticiuc si fiul sau, Codin (foto). Primul e unul dintre magnatii discreti ai Romaniei, imbogatit, in buna parte, din contracte cu statul. In mediul de afaceri, averea sa e estimata la 75 de milioane de euro. Inainte de ‘89, a activat in comertul exterior.
Fiul sau, Codin Maticiuc, este cunoscut in „piata” mondena din Bucuresti drept cel mai strident „baiat de bani gata”. E poreclit „Poponet”, iar lumea sa se imparte intre masini scumpe, femei celebre, consumatii de zeci de mii de euro in cele mai fitoase cluburi din Capitala, dar si beizadele celebre: Elena Basescu, Andrei Hrebenciuc sau Alin Cocos (fiul lui Dorin Cocos).
Pretul „prietenos” platit de Maticiuc lui Marginean pentru Grivita se explica si prin vechile relatii care ii leaga. Inainte de preluare, Maticiuc chiar a administrat societatea. Cot la cot cu vicepresedintele CA, Filip Teodorescu, care a sprijinit tranzactia in dauna unor investitori israelieni. Acestia ar fi preluat terenurile contra noua milioane de euro.
Colonelul (r) Teodorescu sustine ca a iesit din joc: „Domne’, eu nu mai sunt in CA la Grivita de anul asta. Deocamdata nu se construieste nimic acolo. Societatea tot cuie face, laminate”. In rest, fostul securist are talent de negustor: „Nu stiu daca Maticiuc a lucrat in Securitate (rade). Domne’, nu vand informatii. Eu sunt prea scump, dumneavoastra prea zgarciti. Faceti-mi o oferta si mai vorbim (rade smechereste)”.
Codrin Maticiuc („Poponet”) se face ca ploua. Sustine ca habar nu are ce se intampla cu terenul Grivita, detinut de firma controlata de el si tatal sau. Intrebat daca Ion Maticiuc a lucrat in Securitate si in comertul exterior, Poponet a ingaimat scurt: „...va sun eu inapoi”. Si n-a mai sunat, pana la inchiderea editiei.
Ei si ai lor
Cei doi Maticiuc au preluat pe piata RASDAQ si alte actiuni ale companiei (pana la 92,1a) prin brokerul SSIF Unicapital. Aici apare un alt personaj interesant: Valeriu Vasile Velciu (candidat PRM la Senat, in 2004). Acesta controleaza SSIF Unicapital, societate de investitii infiintata de Constantin Iavorski - fost general KGB si ministru al energiei in Republica Moldova - care a capusat importurile energetice (carbune si pacura) ale Termoelectrica. Valeriu Vasile Velciu a fost asociat si in alte firme cu Iavorski si capitanul (r) SRI Constantin Alexa.
Din ‘84 pana la Revolutie, acelasi Velciu a fost secretarul Directiei America din Ministerul Comertului Exterior (MCE) si atasat comercial la New York. Ulterior, a devenit directorul societatii Automatica (patronata si de Ion Maticiuc) care a primit contracte fara licitatie de la Nuclearelectrica, pentru Unitatea 2 de la Cernavoda. Conexiunile continua: Maticiuc -”Poponet” e asociat cu Velciu si in Unisecurity SA - firma de securitate infiintata tot de Iavorski.
UN FIU DE SRI-ST, TOFAN SI OMUL LUI SOV
Suveica din umbra
Interesele lui Ion Maticiuc sunt transfrontaliere. In Londra, pe malurile Tamisei, miliardarul a infiintat compania Petrochem Limited. Aici este asociat cu un afacerist misterios de origine romana, dar cu cetatenie elvetiana. Se numeste Florin Dima si locuieste in Geneva. In Tara Cantoanelor, Dima administreaza, la randul sau, cateva firme care opereaza in Romania.
Una dintre acestea se numeste Solexim Saarl (adresa: Rue de Roverray 20, CP 506 Geneva) si detine un pachet de 25% din societatea romaneasca Ice Blink Consulting SRL, cu sediul in Bucuresti si specializata pe consultanta in domeniul energiei eoliene. Asociatul majoritar (75%) din Ice Blink Consulting este Lucian Badescu, fiul colonelului SRI Dumitru Badescu - fost sef al Diviziunii de Contrainformatii Economice cadrul SRI.
Despre Lucian Badescu, EVZ a dezvaluit ca facea parte dintre actionarii unei firme (Green Energy) de „baieti destepti” care alimenta Rafinaria Rafo Onesti cu energie electrica cumparata ieftin de la stat (complexurile Rovinari si Turceni). Afacerea este investigata de DNA. Ieri, Lucian Badescu ne-a declarat ca „Ice Blink este o investitie imobiliara. Il cunosc pe Florin Dima, dar nu stiu cu ce s-a ocupat inainte”.
Omul lui Vintu
Societatea Ice Blink Consulting este legata si de magnatul Gheorghe Tofan, cu care s-a asociat intr-o terta firma (Tofan Agro Investments). Suveica insa nu se opreste aici. Ice Blink detine o treime din compania romaneasca Wind Expert SRL (energie eoliana).
Printre fondatorii celei din urma s-a numarat si Dan Stratan, omul de incredere al lui Sorin Ovidiu Vintu - „parintele FNI”. Stratan a fost presedintele grupului Gelsor si, acum, reprezinta in Romania off-shore-ul prin care Vintu patroneaza compania Petromservice - „capusa” Petrom. Stratan a cedat, recent, o treime din Wind Expert unui interpus.
DICTIONAR DE PERSONAJE
Stefan Marginean - colonel DIE.
A lucrat in MCE-ul comunist. Acum e presedintele casei de comert Metanef. Conduce un imperiu siderurgic, face afaceri cu oligarhii rusi, e asociat cu arabul controversat, Fathi Taher, si a fost partener cu Dan Voiculescu „Felix” si cu evazionistul mondial Marc Rich. Averea sa depaseste 30 de milioane de euro.
Constantin Ciobanu - colonel DIE.
A activat, sub acoperirea Institutului de Economie Mondiala, in Anglia, ca „diplomat” in Germania, dar si in Japonia. E acuzat in cazul atentatelor de la radioul anticeausist Europa Libera, ca si complice al celebrului terorist, Carlos „Sacalul”.
Filip Teodorescu - colonel DIE.
A spionat, sub acoperire, in Turcia. Ulterior, a ajuns loctiitor al sefului Directiei Contraspionaj din Securitate. In ‘90 a fost inchis pentru reprimarea Revolutiei de la Timisoara, dar achitat in ‘91 pentru a deveni consilierul lui Virgil Magureanu, primul director SRI, care i-a si facut propunerea cand l-a vizitat in spatele gratiilor.
Valeriu Velciu - a activat in „Directia America” din MCE.
In afaceri, s-a asociat cu Constantin Iavorski (fost general KGB) si Constantin Alexa, un controversat ofiter (r) SRI.
Ion Maticiuc - fost angajat in MCE, detine o avere de peste 75 milioane euro. Participa in Automatica SA Bucuresti, deruland contracte cu Garda de Mediu si urmatoarele companii de stat: CNE Invest Cernavoda, Termoelectrica SA, Hidroelectrica SA, Compania Nationala a Lignitului Oltenia, Daewoo Mangalia Heavy Ind.
Codin Maticiuc - beizadeaua lui Ion Maticiuc e poreclit „Poponet”.
Este celebru in „high-life”-ul bucurestean pentru aventuri cu frumusetile mondene (Gina Pistol, Ana Maria Ferencz, Roxana de la Trident, Corina Zugravu), masinile din dotare (Ferrari, Porsche, Mercedes, Maseratti) si cheltuielile extravagante din cluburile de fite.
Cititi si:
Radio Europa Libera a ajuns la cinema
"Domnul IKEA" face cat toti romanii din Top 300
| Copyright | Ringier Romania |
joi, 29 noiembrie 2007
Yahoo! 360° - Sin D's Blog:The Dark Side of Wikipedia
Yahoo! 360° - Sin D's Blog
The Dark Side of Wikipedia
Posted by randfish on Tue (11/20/07) at 12:44 AM Spamming & Black Hat
Biased manipulation runs wild on Wikipedia, and the extent to which it influences the pages of that site will probably never be known. In the field of SEO, where every link counts, Wikipedia's reference links at the bottom of articles and their external links in the body text of articles were once considered search engine ranking gold. Early this year, Wikipedia moved to institute nofollow on all outbound links, and many presumed the controversy would die there. It hasn't.
I think the best way I can illustrate this massive problem is to attack the most common questions that come up around Wiki-hacking (yes, I'm inventing a moniker so I don't have to say "editing Wikipedia from a biased perspective in inaccurate, misleading or mis-representational ways" every time). Those who frequent Wikipedia would probably consider these edits to be "vandalism," but that's a very inaccurate representation of the actions that are actually happening. Vandalism refers to intentional destruction or damage of property - in the offline world, think graffiti or bricks through a window. These Wikipedia edits are, primarily, intended never to be detected by other Wikipedia editors or the outside world - a better analogy might be the subtle manipulation of a news report to slant in favor of a political party or candidate.
Wikipedia Meets a Black Hat
Some major questions and issues:
Why Edit Wikipedia Pages if There's No Link Juice?
* Reputation Management - if Wikipedia has bad things to say about a topic, there will almost certainly be someone who wishes to see that information removed.
* Link Traffic - Wikipedia articles, due to their phenomenal overrepresentation in search engines, can drive a remarkable amount of traffic, so many wiki-hacks are simply attempts to boost click-throughs
* Promotion - If you were a cellphone company, you might seriously consider editing the Wiki article on cellphone retailers, possibly adding a link to a list of "highest rated" stores by consumers according to a bogus study you host on your site (or another site) and then copying that list in short-format on the Wikipedia entry. Other promotional tactics are less obvious, but often more difficult to identify. And, yes, that story is a modified version of a true instance of Wiki-promotion.
* To Spite - If your competitor is ranking ahead of you on Google, or kicking you around in sales, you might find that Wikipedia is an excellent place to create a page on their company and detail the long list of terrible misdeeds they've committed. What's great (or horrible) about this practice is that generally, they'll be the ones who later come in and look like spammers for erasing the content or trying to have it removed, which actually helps to bolster the veracity of information in the eyes of other editors or administrators. It's a dirty but highly effective tactic to leverage against an opponent. I've even heard a story about using this technique for blackmailing the company referenced in the negative article, and pretending to "switch sides" in the editorial debate on the talk page once the money had been paid (it's DMOZ all over again!).
* For Link Juice - Wait, I thought there was no link juice on Wikipedia... Well, not directly. But, Wikipedia is such a reference resource that if your site earns links on popular pages, you'll find that those links find their way into forums, blog posts, articles, and journalistic publications more often than not. This is probably one of the most clever ways to use Wikipedia, because you'll need to link to something worthy of being spread, anyway, which probably means that even a heavy-handed Wiki-editor won't remove it, as it's typically relevant enough and interesting enough to belong there. One might even argue that this isn't Wiki-Hacking at all (perhaps it's the linkbait of Wikipedia?).
* To Earn Credit - The Wikipedia hierarchy rewards frequent, positive edits, and for many Wiki-hackers this is a great way to build up a solid, respectable-looking profile and potentially even be rewarded with administrator status.
* Wiki-Jacking - Since I've written about this topic previously, I won't cover it again in-depth.
How Do Malicious Edits Happen?
* Anonymously - As of now, users can still make edits anonymously without logging in. Granted, Wikipedia will record your IP address, but you don't have to provide any personal information (not even fake stuff).
* Through Proxies - When one anonymous account just won't do, or you don't want the anonymous account to have any connection to your other account(s), using a proxy IP address lets you connect through to Wikipedia largely undetected (so long as the proxy provides solid anonymity).
* Through Trusted Accounts - For the more experienced Wiki-Hackers, a trusted account is a must have. Trusted accounts that make dozens of edits each day are much less likely to be accused of manipulation or have their content modified by another editor, even if complaints arise.
* Via Multiple Accounts with History - The savviest of Wiki-Hackers I've talked to runs more than a dozen unique, trusted accounts with positive history, and can use these
What are Some of the Best/Worst Stories I've Heard?
* The Sock Puppet Betrayer - This is second-hand, so the details might be fuzzy, but the basic approach was sheer genius. Basically, this Wiki-Hacker created several accounts on different IPs, then vandalized a number of pages, mostly small and under-the-radar, appearing to look like a competitor (adding links, references, promotional content, etc). He then "investigated" these pages through his trusted account, "found" the "spammers," removed their content, and was praised by some other community editors. Later, he used the newfound trust to create subtle, but effective references for his own client.
* The Account Buyer - Supposedly, this fellow has been tracking down Wikipedia editors and offering to buy their account user names and passwords for the "trust" they've earned. According to him, he's only got 4 so far, but these have all been used effectively to help create and then "back up" favorable changes to a number of pages in a specific vertical.
* The Talker - One of the smartest Wiki-Hackers, in my opinion, is barely an editor of content at all, but simply uses a well-liked editorial account on Talk Pages, helping to sway the discussion in favor of keeping/removing links & content. On rare occasion, rather than actually making changes, the Talker will simply suggest that certain edits be made, then use a secondary or anonymous account to complete them if there's no pushback.
* The Bad Mouther - This particular Wiki Hacker got caught by another editor and in order to save himself, dug through every edit his accuser had ever made, and ended up being able to keep not only his account, but his edits by making it appear that the accuser was actually an "SEO," whose perspective and judgment were biased.
Why Don't Administrators Stop this Behavior?
They do, actually. You can see this popular project page called WikiProject Spam, where a "spamstar of glory" (yes, seriously) is awarded for stopping spammers on Wikipedia. A fairly immense to-do list exists on this page, and it's actually one of the Wiki-Hackers' most feared pages. Unfortunately, it's also a tool - Wiki-Hackers who want information removed or who want to build up the "trust" of their own accounts will actually become spam investigators and reporters. One of the best ways to reach administrator level is actually to catch some of the "trusted" accounts that are actually other Wiki-Hackers, and thus the community of Wiki-Hackers is not on particularly good terms with one another. Turning in other hackers puts you above suspicion in a way that few other actions on Wikipedia can, and thus, it's one of the holy grails of the infiltrator-style hackers.
How do You Know All This, Rand?
Two ways, really. First, I've played around first-hand with some of the pages with Wikipedia. In fact, prior to the "nofollow" implementation on links, I personally had a few editorial accounts through proxy IP addresses, though I probably haven't actively edited Wikipedia pages in the last 9 months. Instead, I've been connecting over email and in-person with a lot of folks who run reputation management and link building campaigns that do leverage Wikipedia. The number of stories, depth of detail, and actual examples (which I obviously can't share without betraying a lot of trust), including the stories I've recounted above, paint a fairly dark picture of what's actually happening at Wikipedia.
Granted, because of my profession, I'm almost certainly getting an overrepresentation of the more manipulative aspects of what happens on Wikipedia. It's only natural. While lots of experienced Wiki-Hackers love to share their favorite stories of manipulating the site, very few of the truly quality editors are A) ever going to meet me at a party or go get some drinks with me at a conference bar, or B) boast about the terrific article they created about 70s-style tube socks as fashion accessories.
Please do note that the specific stories I've recounted above have had details removed or even slightly modified to keep the identities of my sources anonymous. A couple, as I noted, are second-hand, as well, so I'm guessing some details may be missing. However, even with the details missing, you can still get a sense of the tactics for manipulation and the extent to which people are willing to go to in order to change Wikipedia in their favor.
One Quick Example from the Site
This comes from two friends at Wikipedia who really are legitimate editors and spam fighters, Jon Hochman (one of the foremost authorities on Wikipedia & SEO) and Durova (who spoke at SMX Social in October and had this terrificly informative interview over chat with Jim Hedger). From Durova's Talk Page Archives:
I just spent 50 minutes playing cat and mouse with a vandal, and WP:AIV still hasn't acted on my block request. I guess its time to ask for the tools. What do you think? Jehochman (talk/contrib) 04:45, 14 May 2007 (UTC)
Done, 24 hour block. Sometimes it feels good to have the tools. Thanks for the heads up. Cheers, DurovaCharge! 04:48, 14 May 2007 (UTC)
This one is using proxies. He's over here now: 142.179.62.0 (talk · contribs · deleted contribs · logs · block user · block log) Jehochman (talk/contrib) 04:53, 14 May 2007 (UTC)
I think we are dealing with a black hat SEO who may be using some sort of script. I see a pattern in the edits. My suspicion is that they want one specific reference gone, and are attacking all of them to create confusion. Can we semi-protect the targeted articles, starting with Traffic Power? Jehochman (talk/contrib) 05:04, 14 May 2007 (UTC)
Am I caught up on the blocks? Keep me apprised; I'm working on a complex investigation with another editor atm. DurovaCharge! 05:05, 14 May 2007 (UTC)
Semi-protecting. Give me the full list. DurovaCharge! 05:07, 14 May 2007 (UTC)
Blocks are good. Here are the targeted articles. I think he'll be back soon. Jehochman (talk/contrib) 05:11, 14 May 2007 (UTC)
Obviously, this example above is a very amateur attempt, and Jon & Durova are all over it. Professional-level Wiki-Hacking is much more difficult to rat out.
The most frustrating part for Wikipedians has to be that they themselves receive no financial reward for their efforts, yet their opposition, the Wiki-Hackers, benefit monetarily and directly when they have success penetrating the spam police.
Do all of these Wiki-Wars Really Matter?
The most accurate answer is probably "it depends." It's very hard to gauge how much the public trusts information on Wikipedia. My gut tells me that, sadly, a lot of people simply accept whatever Wikipedia says without checking real sources of information (yes, I'm saying that Wikipedia by its very nature is untrustworthy, even if 95%+ of the information there is factual, which is probably a big stretch). However, I can say with some certainty that businesses and individuals get a great deal of value and suffer a great deal of loss when Wikipedia contains positive/negative information about them (very similar to Google or other search engines). Thus, a secondary "black" market will always exist to exploit the site and attempt to change information. Even if Wikipedia went into immediate lockdown mode, there would be auctions for trusted editorial accounts, devious manipulation, and, probably, an even higher price on all of the Wiki-Hacking style activities.
There's no real solution to the cat-and-mouse game, unless Jimbo wants to turn Wikipedia into some sort of Mahalo-like resource, where only those invited can edit (and even then, I'm guessing it will just mean higher prices, not an end to hacking).
p.s. Yes, the nofollows on all links to Wikipedia are intentionally "nofollowed." Someone should create a blog plug-in to auto-nofollow Wikipedia links so the site stops ranking atop every query in existence.
p.p.s. None of the content in this post is intended to suggest that I don't respect the project, its aims, or the lofty aspirations of many of the hardworking people trying to make it a good resource. In fact, I believe quite the opposite - that folks like Durova, in particular, and others like here have a noble, self-sacrificing streak that's both rare and praise-worthy. But, depending on your view of Wikipedia and black/gray hat social media practices as a whole, you might find some of her opponents equally admirable, or at least, impressively creative.
Do you like this post?
"
Tags: http://tagged.com/sinadam | Edit Tags
Printable View This message is not flagged. [ Flag Message - Mark as Unread ]
From: "SEOmoz"
To: sin_dumitru2001@yahoo.com
Subject: This Newsletter Will Self-Destruct in 43,200 Minutes
Date: Wed, 28 Nov 2007 14:07:04 -0600
Howdy SEOmozzers,
Welcome to our November newsletter. We're excited to bring you all sorts of great links and information, but we're not huge fans of the long-form emails, and hopefully you'll appreciate the brevity as well. Without further ado:
* Marketplace is a Hit - The SEOmoz Marketplace has grown tremendously, with hundreds of firms in the search space registering profiles, posting job listings & generating business. If you need to hire, want to be hired, or just want to increase your networking visibility, it's a must.
* Pubcon Vegas starts next Tuesday, and 7 SEOmozzers will be in attendance. We're throwing a reservations required bash with werewolves and playing cards and famous SEOs, so make sure to register if you'd like to come.
* Premium Content Grows - We've had significant upgrades to premium content in the last 30 days, including an updated version of the Term Targeting Tool that now grades your pages based on how well you're using keywords. We've also added search to the Q+A knowledge base, giving you access to 650+ threads.
* Best of the Blog - The last 30 days have seen some incredibly popular posts from the SEOmoz blog, including:
o The Dark Side of Wikipedia – Rand's rundown of how Wikipedia is still used to manipulate rankings, despite their site-wide use of nofollow on external links.
o Google's Sitelinks and Brand Domination through Keyword Ownership - How you can reach coveted "sitelink" status, what it means and what can prevent you from achieving it.
o How PageRank Works & Why The Original PR Formula May be Flawed – Our own engineering guru, Si, breaks down (in extraordinary depth) how PageRank calculates the flow and attribution of link juice, problems with leaks and much more.
o Dave Naylor in Three Acts – One of the most respected (and notorious) SEOs in the world, Dave Naylor, dropped by to film a jumbo-sized, three part Whiteboard Friday not to be missed. Dave and Rand discuss the PageRank update, ranking signals, temporal link models, and even a few sneaky blackhat tactics; all in inimitable Dave Naylor style.
* Secrets from the Future - We can't actually tell you what we're planning to launch in January, but we can say this - it's going to be big. Really, really big. OK - Here's a hint - it's called "SEO Analytics." That's all we're saying. That, and we're currently offering 20% off passes to SMX West in February, which promises to be the event of the year (Google parties, SEOmoz parties and Silicon Valley in the winter).
That's all folks! As always, thank you so much for your continued readership, support and participation in our community. We've seen some amazing growth this year and we couldn't have done it without you. We hope to see you at one or more of the shows in the upcoming months and look forward to bringing you more exciting news and features in next month's Newsletter.
Best wishes,
--
Scott Willoughby
Four Star Newsletter General, SEOmoz
------------------------
Become a Better SEO.
This email was sent by: SEOmoz
4314 Roosevelt Way NE Seattle, WA, 98105, USA
Copyright © 1994-2007 Yahoo! Inc. All rights reserved.
NOTICE: We collect personal information on this site.
To learn more about how we use your information, see our Privacy Policy
4314 Roosevelt Way NE Seattle, WA,...
Add to Address Book | Search the Web
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
