Ce e un om , ori un an ,sau un mileniu? Toate trecătoare luate implacabil de valul timpului și cu valul laolată se vor risipi înghțite câte unul în câte unul în uitarea neagră a orizontului din zare care va fi în briză mării fără tine . D.Sin.
vineri, 29 noiembrie 2024
Investigații CUM A FĂCUT CĂLIN GEORGESCU PRIMUL MILION CU GRUPAREA MAZĂRE CUM A FĂCUT CĂLIN GEORGESCU PRIMUL MILION CU GRUPAREA MAZĂRE Rise ProjectRise Project nov. 28, 2024 7 minute de lectură
- Prima dată, familia Georgescu a vândut o vilă la Corbeanca.
- Prețul? 1 milion de euro.
- Cumpărător a fost un om de bază în gruparea Radu Mazăre-Nicușor Constantinescu, tandemul PSD care conducea atunci județul Constanța și care numără acum ani grei de închisoare pentru corupție.
- La câteva luni distanță, același afacerist a cumpărat și apartamentul din Titan al părinților lui Călin Georgescu.
- În paralel, familia Georgescu a început să facă achiziții imobiliare în Austria.
PROPRIETĂȚILE DIN AUSTRIA
Critic constant al Occidentului, candidatul la președinție Călin Georgescu a investit mai mulți bani în Europa decât în România.
Cel puțin în proprietăți.
Familia Georgescu și-a petrecut mare parte din ultimii ani în Austria, unde a și investit sute de mii de euro în imobiliare.
Împreună cu jurnaliştii de investigaţie ai publicației Profil, din Austria, am identificat câteva dintre achiziţiile făcute de cuplul Georgescu în ultimii cincisprezece ani.
Prima tranzacție are loc în 5 iunie 2011, când familia Georgescu semnează un contract de vânzare cumpărare pentru un apartament în valoare de 110 mii de euro, într-o localitate de lângă Viena. În acest moment, Călin Georgescu începe al doilea an de activitate în poziția de raportor la ONU.
Cinci luni mai târziu, în 3 noiembrie 2011, soții Georgescu cumpară a doua proprietate în Austria. Este vorba despre o vilă pentru care plătesc 410 mii de euro. Imobilul se află în Alland, localitate pitorească care se întinde pe niște coline împădurite la doar 30 de kilometri de Viena, capitala Austriei.
Documentele obținute de RISE și cronologia tranzacțiilor sugerează că parte din bani ar fi venit din România, unde cuplul Georgescu a făcut primul milion de euro cu o altă tranzacție imobiliară. Banii au venit de la un membru al tandemului PSD Radu Mazăre – Nicușor Constantinescu, grupare care numără ani grei de închisoare pentru corupție, multe retrocedări ilegale și combinații imobiliare pe litoral.
În 25 iulie 2011, omul de afaceri Husein Ozghen, apropiatul grupării din Constanța, cumpără cu 4.27 milioane de RON (aproape 1 milion de euro) o proprietate imobiliară, iar banii sunt încasați de Cristela Georgescu, soția candidatului la prezidențiale.
Era o vilă din Corbeanca de 126 de mp și un teren de 533 de metri pătrați. În istoricul acestei proprietăți figurează Andrei Deak de la care Cristela Georgescu achiziționase în 2006 un imobil cu doar 23.000 de euro.
Contactat telefonic, Andrei Deak și-a amintit mai greu detaliile tranzacției. Dar, a confirmat-o.
“Am construit vile în Corbeanca și le-am vândut. Nu îmi amintesc de doamna Georgescu, cu siguranță am vândut prin mandatar. (…) Dacă așa spune tranzacția, că a fost vorba de 23 de mii de euro, înseamnă că așa a fost”.
Andrei Deak s-a născut la Moscova, în URSS, dar locuiește în România. Conform CNSAS a fost recrutat în 1979 de Securitate și a semnat un angajament pe vremea când era ghid turistic în cadrul agenției de stat BTT. A dat informări plătite cu privire la studenții străini veniți în România și turistii, cu predilecție cei din SUA sau Marea Britanie. A purtat numele conspirativ Andi. Din documentele consultate de RISE rezultă că înainte de 1989 acesta făcea drumuri dese în URSS, unde locuia familia lui. CNSAS a solicitat constatarea calității de colaborator al Securitatea, dar Deak a câștigat procesul în instanță.
„Instanța observă că reclamantul a furnizat informații cu privire la propriile sale legături cu cetățeni străini, formate în considerarea activității sale profesionale sau la solicitarea organelor de securitate, iar nicidecum cu privire la relațiilor altor persoane cu cetățeni străini sau români stabiliți în străinătate.
Nefiind prin urmare, întrunită cerința ca informările să vizeze activități sau atitudini potrivnice regimului, instanța consideră inutilă analizarea dacă furnizarea informațiilor viza îngrădirea unor drepturi și libertăți fundamentale ale omului, cât timp cele două cerințe trebuie întrunite cumulativ”, se arată în decizia magistraților.
Patru luni mai târziu, în 10 noiembrie 2011, drumurile notariale ale familiei Georgescu se intersectează din nou cu cele ale lui Husein Ozghen într-o tranzacție mai modestă. De această dată, vânzătorul este Aneta Georgescu, mama lui Călin Georgescu, de la care Ozghen cumpără un apartament cu trei camere dintr-un bloc comunist de patru etaje din zona policlinicii Titan, sectorul 3.
Prețul a fost de de 100.000 euro. Dar Aneta Georgescu a primit drept de uzufruct, după vânzare, adică să poată locui acolo în continuare. Tot acolo își declarase domiciliul și Călin Georgescu, așa cum rezultă din datele de la Registrul Comerțului. Ozghen revinde apartamentul cinci ani mai târziu.
Ne-am dus la fața locului ca să obținem mai multe date despre istoria acestui apartament. Am aflat că în tinerețe Călin Georgescu și fosta lui soție au locuit acolo pentru o perioadă scurtă de timp, împreună cu părinții acestuia.
“Nu au stat mult. La vremea aia se vorbea că prin intermediului tatălui său, Scarlat Georgescu, Călin Georgescu a început să intre sub aripa unor oameni precum Malița (Mircea Malița, fost demnitar comunist) și Bleahu (fost ministru al mediului la începutul anilor 90). După care am aflat că ar fi primit mutație în blocul Eva, unde nu ajungea oricine, și de acolo a fost la cursuri în Marea Britanie și America”, a povestit unul dintre vecini, care a adăugat că după moartea părinților apartamentul a fost vândut “la niște oameni mari”.
“Nu știm noi la cine, dar îmi aduc aminte că avea nume de turc. Au scos tot din casă, unele piese de mobilier au ajuns pe la vecini, și apoi au vândut. Și de atunci nu l-am mai văzut niciodată pe Călin Georgescu”.
Mircea Malița a fost ministru adjunct de externe și ministru al educației și învățământului, în perioada comunistă. Între 1982-1985 a fost și Ambasador al României în Statele Unite ale Americii. Marcian Bleahu a fost ministrul al mediului (1991-1992) și fost senator din partea Mișcării Ecologiste din România.
La momentul celor două tranzacții din 2011, Cristela Georgescu era angajată la CitiBank România, iar Călin Georgescu ieșise de doar un an dintr-o firmă în care a fost înlocuit de Vasile Dănuţ Precup, un alt apropiat al omului de afaceri Sorin Strutinsky ( membru tradițional al grupării Mazăre). Precup a fost și unul dintre acționarii din mega proiectul rezidențial de la malul mării, Mamaia Investments, o investiție estimată la 170 de milioane de euro, aflată atunci în fază de autorizări.
Proiectul nu s-a mai concretizat. Terenul pe care urma să fie dezvoltat a făcut obiectul investigației DNA, fiind pe lista retrocedărilor abuzive din dosarul pentru care Radu Mazăre a fost condamnat la 9 ani de închisoare. În afară de Precup, în Mamaia Investments au mai fost acționari doi investitori portughezi și două companii Austriece acum lichidate.
Am luat legătura cu Husein Ozghen, cel care a achiziționat proprietățile de la familia Georgescu.
Omul de afaceri spune că e o pură coincidență că a cumpărat de la Georgescu atât locuința din Corbeanca, cât și apartamentul din Titan. Susține că nu îl cunoștea și nu știe să fi fost un apropiat de gruparea Mazăre. Iar 1 milion de euro nu i se pare mult.
“Era un preț bun, era o vilă din Corbeanca, nu îl știam pe Georgescu. Nu știu să vă spun dacă el se știa cu altcineva din Constanța”, ne-a declarat Husein Ozghen.
GRUPAREA DE LA MALUL MĂRII
Husein Ozghen, 73 de ani, era în 2011, când a cumpărat proprietățile de la familia Georgescu, de ani buni implicat în combinațiile imobiliare ale grupării Mazăre – Sorin Strutinsky – Constantinescu, toți condamnați, pe rând la închisoare, pentru trafic de influență, abuz în serviciu sau luare de mită.
Ozghen a fost partener tradițional în afacerile lui Nicușor Constantinescu, fostul președinte al Consiliului Județean Constanța, condamnat în 2019 la zece ani de închisoare pentru corupție. Conform presei locale, unul dintre copiii lui Husein Ozghen a fost cununat de Nicușor Constantinescu. La fel, Ozghen a fost partener și cu Radu Mazăre, fostul primar al Constanței condamnat la cinci ani de închisoare în același dosar pentru luare de mită dar și cu Sorin Strutinsky.
Dănuț Vasile Precup, 66 de ani, București s-a aflat și el în anturajul grupării de la malul mării. Pe 24 noiembrie 2009, Precup devine asociat în Medisport Serv SRL, în locul lui Călin Georgescu. Era perioada în care se contura mega proiectul imobiliar din Mamaia, în care era, de asemenea, acționar.
Separat, Precup era în anturajul de afaceri al lui Sorin Strutinsky, partenerul tradițional al grupării Mazăre-Constantinescu.
Precup devine chiar administratorul unei firme a grupării Mazăre care aspira bani publici oferind servicii de radiologie. Strutinsky a fost condamnat și el la zece ani de închisoarea pentru trafic de influență, dar a fugit în Italia. Până și acolo este angajat al unei firme deținută de o companie cipriotă, implicată în marile afaceri ale grupării Mazăre-Constantinescu.
Precup a rulat afaceri și împreună cu fiul lui Nicolae Văcăroiu, fost premier și fost președinte al Senatului din România.
Potrivit informațiilor noastre, gruparea Mazăre încercase, doi ani mai devreme, să-l propună pe Călin Georgescu ministru în Guvernul PDL-PSD.
În iulie 2017, cuplul Georgescu vinde proprietatea pe care au cumpărat-o în 2011 cu un preț dublu față de cel de achiziție – 950.000 de euro.
Apoi, după câteva zile, cei doi cumpără o casă cu teren și piscină la marginea unui cartier împădurit din Günselsdorf.
Prețul achiziției – 530 de mii de euro.
Nu foarte departe de noua lor casă, în apropierea unui castel, a funcționat și cabinetul de welness al Cristelei Georgescu. În perioada 2019-2021, soția actualului candidat la președinție a fost autorizată să desfășoare tratamente cu biorezonanță.
După exact patru ani de la achiziție, în 2021 soții Georgescu vând și această proprietate cu 599.000 de euro. Și decid să se întoarcă acasă.
Doar că nu e clar ce s-a întâmplat cu milionul de euro, cu care ar fi trebuit să rămână în urma acestor tranzacții. Declarația de avere depusă la Biroul Electoral Central anul acesta, la intrarea în cursa pentru Cotroceni, prezintă o situație pecuniară semnificativ mai modestă.
În 2022, la un an după vânzarea casei din Austria, familia Georgescu cumpără o altă proprietate în comuna Viștea de Sus din Brașov. Este vorba despre o construcție și un teren de 3900 de metri pătrați, care apare menționate în declarația sa de avere
Călin Georgescu mai declară 264.000 de euro, depuși în două conturi la OTP Bank. Și veniturile de 72.000 de lei, obținute din salariul de la Universitatea din Pitești, Facultate de Științe, plus cel al soției, de 25.000 de lei, obținuți de la o firmă fondată chiar anul acesta și care are ca obiect de activitate educația.
Nu are alte achiziții făcute, bijuterii sau imobiliare și nici bani împrumutați sau investiți oficial în vreo firmă.
Din datele de la cadastru rezultă că tot în 2022 familia Georgescu mai achiziționează încă o proprietate în comuna Mioarele, județul Argeș, acolo unde Cristela Georgescu își mută domiciliul din buletin. Este vorba despre un teren de 7000 de mp pe care cuplul decide să îl vândă în februarie anul acesta, pentru 100 de mii de euro. Nu știm dacă banii se regăsesc în cei 264.000 de euro consemnați în declarația de avere, făcută public câteva luni mai târziu, la depunerea candidaturii pentru alegerile prezidențiale.
Iar la final de octombrie 2024, adică în urmă cu o lună, soții Georgescu achiziționează o vilă cu un etaj în Mogoșoaia, pentru care plătesc echivalentul a 560.000 de euro. O sumă mai mare cu 300 de mii de euro față de disponibilitățile din conturile publicate de candidatul la președinție.
Am încercat să discutăm cu familia Georgescu despre aceste tranzacții. Până la publicarea acestui articol nu am primit niciun răspuns.
Autori: Romana Puiuleț, Andrei Ciurcanu
Au contribuit: Stefan Melichair (Profil), Daniel Bojin
Fact Checking: Roxana Jipa
marți, 26 noiembrie 2024
luni, 25 noiembrie 2024
duminică, 24 noiembrie 2024
O samă de cuvinte // „Am deja mâncat”: cum nimeni nu poate să terfelească o limbă - Autor Dan Alexe (X)
O samă de cuvinte // „Am deja mâncat”: cum nimeni nu poate să terfelească o limbă
Structuralistul francez (fiind structuralist ȘI francez, e inutil să precizăm că mai era si marxist) Roland Barthes spunea, pentru a ilustra caracterul inflexibil al regulilor lingvistice, că "limba e fascistă". Altfel zis: ne domină și ne încalecă și ne îngrădește fără ca noi să putem în mod voit să o modificăm.
Nimeni, nici o dictatură nu a putut vreodată să modifice în mod voluntar structura și funcționarea limbii, să-i înlăture, de pildă— cazul genitiv. — nimeni nu poate să terfelească o limbă. Se poate impune, interzice sau înlocui cuvinte, nu însă și structuri ale limbajului.
„Am deja mâncat”
Uneori, însă, rigiditatea asta structurală poate aduce o neașteptată notă onirică, ce n-ar fi putut fi dată altfel decât in poezie. Un exemplu: în croată, particula reflexivă „se” -- identică cu cea din română, ca în „azi nu SE lucrează” -- nu poate veni decât înaintea negației. Acolo unde sârbul poate zice mai dezinvolt (si la fel de plat ca românul): „Danas ne se radi” - „Azi NU SE lucrează”, în croată fraza e posibilă doar cu reflexivitatea înaintea negației: "Danas SE NE radi".
O întreagă atitudine față de muncă, prin punerea reflexivității personale înaintea negației. Cum ar veni in română: „Azi SE nu lucrează”. Persoana umană vine înaintea neantului.
Pe de altă parte, însă, limba însăși se poate modifica structural, prim mimetism si împrumuturi, cum s-a întâmplat cu franțuzirea limbii române după 1848, sau cum vedem că se întâmplă acum, cu americanizarea accelerată a limbii din ultimele două decenii, sub impulsul generațiilor crescute odată cu informatica și vocabularul englezesc al noilor tehnologii. În sec. XIX și XX româna a fost alt de franțuzită, încât este singura limbă care a luat din franceză până și adverbe precum „deja”. Nu a împrumutat însă și particularitățile sintactice care facă că în franceză, la perfectul compus, de pildă, „deja” poate fi plasat între verbul auxiliar și participiu: „j'ai déjà mangé”. Copiii crescuți într-un mediu bilingv, francez-român, pot însă spune în mod natural: — "Am deja mâncat".
O formulare precum: „Am déjà mâncat (j'ai déjà mangé)” arată cum evoluează graiurile prin bilingvism.
Nu există nici o logică, nici un mecanism lingvistic universal (o „structură profundă”, „deep structure”, cum zice Chomsky) prin care adverbul să vină înainte sau după participiul verbului. Româna putea evolua la fel de bine spre „am deja mâncat” cum a făcut-o spre „am mâncat deja” (déjà fiind oricum un împrumut din francezã).
Așa încât, dacă ne întrebăm ce a vrut spună Roland Barthes cu „limba e fascistă”, e probabil că el dorea să atragă atenția asupra faptului că suntem prinși în lațurile limbii, din care nu putem scăpa, și că de aceea regimurile totalitare, atât cel nazist, cât și cel comunist, au căutat întotdeauna să controleze limba, atât discursul public, cât și cel privat, oprimând cetățenii reduși la a se adresa unul altuia în „limbă de lemn” și în a-și spune „tovarășe” sau „trăiască Marele Lider”.
Autor: Dan Alexe
