Ce e un om , ori un an ,sau un mileniu?
Toate trecătoare luate implacabil de valul timpului
și cu valul laolată se vor risipi
înghțite câte unul în câte unul în uitarea neagră a orizontului din zare care va fi în briză mării fără tine .
D.Sin.
Poreclă Sile this Millennium Pseudonime sile_this_millennium
Zeci de oameni au murit la cel mai mare eveniment cu public organizat in Israel de la inceputul pandemiei VIDEO
de Alina Toma
Vineri, 30 Aprilie 2021, ora 07:11
Zeci de mii de persoane participau in noaptea de joi spre vineri la acest pelerinaj anual FOTO Youtube (captura)
O busculada de proportii in timpul unui pelerinaj la care participau mii de evrei in nordul Israelului s-a soldat cu "zeci de morti", conform datelor furnizate de serviciile de salvare in noaptea de joi spre vineri, 30 aprilie, transmite AFP.
Magen David Adom, echivalentul israelian al Crucii Rosii - mentionase initial un bilant de cel putin 20 de raniti in stare critica, revenind apoi cu o noua estimare in care informeaza despre "zeci de morti" si zeci de raniti grav.
In mijlocul noptii, luminile intermitente ale zecilor de ambulante luminau intunericul in apropierea Muntelui Meron, scena tragediei.
Echipele de salvare au mentionat initial prabusirea unor gradene ca fiind cauza ranirii unor participanti la pelerinaj. Ulterior, au comunicat ca a fost vorba despre o busculada de proportii.
Zeci de mii de persoane participau in noaptea de joi spre vineri la acest pelerinaj anual, cel mai mare eveniment public din Israel de la inceputul pandemiei de COVID-19.
Pelerinajul, care are loc cu ocazia sarbatorii Lag Baomer, se desfasoara la Meron, in jurul presupusului mormant al rabinului Shimon Bar Yochai, un talmudist din secolul al II-lea, caruia i se atribuie scrierea Zoharului, opera centrala a misticismului evreiesc.
Lag Baomer este o sarbatoare plina de bucurie, ce marcheaza amintirea incheierii unei epidemii devastatoare in randul elevilor unei scoli talmudice din acea vreme. Autoritatile au permis participarea a 10.000 de persoane in incinta mormantului. Potrivit organizatorilor insa, peste 650 de autobuze au fost inchiriate in toata tara, ceea ce inseamna cel putin 30.000 de persoane, in timp ce presa locala a raportat 100.000 de participanti.
Dupa miezul noptii, apelurile de urgenta s-au inmultit si au fost desfasurate sase elicoptere pentru evacuarea ranitilor la spitalele din Safed si Nahariya, doua orase din nordul Israelului.
Mass-media israeliene au transmis rapid imagini socante cu zeci de corpuri inerte, aliniate in pungi de plastic.
Blocaje rutiere imense pe drumurile ce duc spre nordul tarii au fost semnalate de politisti, care au detasat 5.000 de agenti pentru a asigura siguranta acestui eveniment religios.
Magen David Adom a raportat mai devreme cazuri de persoane care au lesinat din cauza caldurii si cazuri de persoane arse usor de focurile de tabara care sunt aprinse, ritualic, cu acest prilej, in fiecare an.
In 2019, cu un an inaintea pandemiei care a determinat anularea pelerinajului in 2020, organizatorii au estimat ca 250.000 de pelerini au vizitat acest loc sfant.
Din decembrie, peste cinci milioane de israelieni (53% din populatie) au primit ambele doze de vaccin anti-COVID-19, adica aproximativ 80% din populatia cu varsta de peste 20 de ani, conform datelor oficiale. Au fost inregistrate aproximativ 838.000 de cazuri de COVID-19 si peste 6.300 de decese.
AUR este o amenințare serioasă la adresa democrației românești, o democrație care nu este consolidată, care nu beneficiază de instituții puternice și nici de o susținere populară activă.
Sunt mulți cei care o consideră un lucru marginal. Mulți care iau lucrurile ușor și le consideră mai degrabă „accidente”. Rezultatul unor minți bolnave pe un fond de incultură și teribilism. „România nu are o problemă cu antisemitismul, România nu are o problemă cu extremismul”. Am auzit aceste argumente și am văzut genul acesta de comentarii repetate în spațiul public. Unii o spun pentru că în opinia lor a admite existența acestor probleme, deși ei știu că există, ar aduce prejudicii de imagine țării, alții, pentru că o cred sincer. Fie nu sunt în medii în care „accidentele” se întâmplă, fie consideră că ele sunt exagerate. Unii nu o spun cu subiect și predicat, dar gândesc că aceia care au tot tras semnale de alarmă asupra manifestărilor extremiste (antisemite, xenofobe, homofobe etc.) au un interes personal în exagerarea lor. Am auzit și astfel de comentarii însoțite de zâmbete cu subînțeles: „Lasă astea, știi că de fapt sunt exagerări pentru că unii vor să se promoveze sau să justifice niște bani cheltuiți”. Există și o altă zonă care vede lucrurile astfel: a vorbi public despre aceste manifestări reprezintă în fapt o încurajare a lor, oferindu-le celor care le promovează o tribună nesperată și un argument în plus că „au dreptate”. Suntem astfel într-un cerc vicios al argumentației teoretice, care îndeamnă, din varii motive, la inacțiune, la ignorarea problemei cu speranța că ea va dispărea de la sine. Așa să fie? Realitatea pare să nu corespundă acestor argumente. În ultimele luni, mai precis din momentul în care propaganda neolegionară, naționalismul de sorginte ceaușistă, radicalismul ortodox și teoriile conspiraționiste și-au găsit un vehicul politic în AUR, violența de limbaj, amenințările explicite cu moartea adresate celor identificați drept „dușmani”, violențele (chiar dacă deocamdată nu au depășit nivelul bătăilor sporadice cu jandarmii, îmbrâncelile și agresiunile unor „vedete” ale rețelelor sociale), mesajele antisemite au explodat. Oricine poate constata o creștere a discursului urii. Au fost mesajele explicite adresate primarului Timișoarei, amenințările antisemite trimise actriței Maia Morgenstern, dar și o creștere constantă a comentariilor violente pe rețelele de socializare, toate emanând de la susținători sau membri ai AUR. Cu ipocrizie, liderii partidului au negat în mod repetat orice asociere cu aceste acțiuni, dar în același timp elogiază asumat de la tribuna parlamentului criminali de război (oameni condamnați ca atare, asupra faptelor cărora nu există nicio dezbatere) sau susținători ai Mișcării Legionare. Este deja absolut evident pentru oricine că AUR, oricât s-ar deghiza în spatele unei imagini „patriotice”, „naționaliste” sau de „apărător al credinței”, este nimic mai mult decât o grupare extremistă, condusă de un amestec de manipulatori și demagogi de profesie, antisemiți declarați și persoane care urăsc tot ceea ce reprezintă societatea democratică. Fără a folosi cuvinte mari sau a exagera în vreun fel, ultimele luni au arătat că AUR este o amenințare serioasă la adresa democrației românești, o democrație care nu este consolidată, care nu beneficiază de instituții puternice și nici de o susținere populară activă. Sondajele ne arată că există o majoritate confortabilă care susține valorile democratice, apartenența la UE și NATO, problema este însă că această majoritate nu se manifestă, nu reacționează și nu este implicată zi de zi în „treburile cetății”. Astfel, minoritatea agresivă și constantă reprezentată de AUR poate proiecta cu ușurință o imagine (falsă) de putere și susținere largă.
Sigur că lucrurile sunt mult mai adânci și ar merita o analiză mai profundă. De exemplu, zona cartierelor rău famate, cu ale lor găști de tineri, care au crescut pe lângă clanuri interlope sau în interiorul lor, membri ai galeriilor de fotbal și ascultători de hip-hop protestatar (cu artiști precum Cerdy2k, care amestecă tematica socială cu elogierea „sfinților închisorilor” și teoriile conspiraționiste), este complet necunoscută presei de la noi. O scurtă privire în interiorul acestor grupări arată că majoritatea lor sunt fie susținători AUR, fie se atașează foarte ușor acțiunilor partidului, care le oferă prin mesajele directe exact genul de „soluții” în care cred. Și dacă, pentru a atinge „obiectivele”, unii se pot alege cu capetele sparte sau, de ce nu, ar fi eliminați fizic, cu atât mai bine. Se spune că trebuie să fim liniștiți și că de la mesajele de amenințare la fapte e un drum lung. Ca unul care locuiește într-un astfel de cartier și care are o interacțiune directă cu problema, nu împărtășesc acest tip de optimism. Din contra, cred că stăm pe un butoi de pulbere, unul pe care AUR îl poate detona cu ușurință.
Acest pericol antidemocratic al AUR a fost motivația pentru ca o serie de intelectuali consacrați, istorici, sociologi și profesori universitari să adreseze în februarie o scrisoare deschisă partidelor democratice cu scopul de a trage un semnal de alarmă și de a crea un „cordon sanitar” în jurul partidului extremist. Rezultatul este cunoscut multora dintre dumneavoastră din presă. Am fost trecuți cu toții (Andrei Cornea chiar de două ori) pe o listă a „trădătorilor” care merită „executați”. Dincolo de reacțiile publice de condamnare rămâne faptul că această listă există. Și așa cum ne spunea autorul ei, este „incompletă” sugerând că mai este loc și pentru alții.
Întrebarea mea este ce se întâmplă după ce se completează lista. //
1. primul lucru de spus e că lista aia nu a fost făcută de un „membru AUR” cum au scris mai toți. Practic au mințit și AUR ar fi deștepți săi dea in judecată. Era un agitat de pe rețele genul că mai mult rău iti face decât bine. La fel ca amenințarea aia fantomă la Maia Margenstern - unde-i omul că și ăla cică era din AUR, dar nu era membru nimic. 2. Dacă mergeti pe inscenările astea evident că nu vă crede decât bula. Eu știu că USR se dezumflă de la atîta fanatism al restricțiilor , că PNL e speriat că i s-au luat deja 5% de către AUR, dar in afară de litania xenofobie, fascism, rasism legionarism nu aveti chestii? Adică eu stau de pe margine, dar părerea mea e că nu AUR a furat 30 de ani marile tunuri. 3. să vă dau un iegzemplu? Iohannis ne invață să ne dăm cu bicicleta ca, educație la poporul prost ne-ecologic ce suntem. Intre timp de 6 ani cu serviciile secrete in mana n-a rezolvat nimic cu furtul masiv de lemne de către Schweighofer si incă vreo 20 de firme germane din domeniu. V-ati prins? Zi-le pe alea cu ecologie dar nu fă nimic să tulburi industria că suna ambasadele. deci pe fond ati inteles ce spusei: degeaba o dati cu etichete dacă nu rezolvati problemele din care a ieșit AUR. Că pe langă lemn acum o să dati tunul cu gazele, să le ia ăștia fără redevențe normale - va fi tunul de miliarde pe gaz,cu care am fi plombat datoria făcută de loberalii ăia cu limitarea cheltuielilor. La fel cum e tun cu multinationalele care repatriază profitul falsificat sub documente contabile cu achizitii supraevaluate la firma mamă... De aia oricât de primitiv e AUR, adevăratul furt, macrocoruptia nu e numai la baronașii psd, ci la astea megacompaniile protejate de ambasade care fac marea evaziune, marea radere a pădurilor și vor stoarce gazul lasand mărunțiș statului. Așa că revista 22 face perdea de fum ca să ascundă marele jaf lascară Liga campionilor - in timp ce DNA mai prinde un mafiot psd de divizia C.
Am votat AUR pentru ca doresc UNIREA Basarabiei cu Romania. Recunosc ca shi alte partide pretind ca doresc UNIREA dar au fost la putere shi UNIREA nu s-a produs. Nu exclud ca shi AUR sa eshueze in realizarea UNIRII dupa ce vor ajunge la putere shi probabil ca din acest motiv nu-i voi mai vota atunci.
Anca Alexandrescu: - Domnule Talpeș, aș vrea să încep discuția noastră de astăzi… m-am tot gândit, venind spre dumneavoastră, exact cu întrebarea aceasta: A existat, există statul paralel? Dumneavoastră ați fost în exact acea parte a Serviciilor Secrete, despre care toată lumea vorbește, o lume ocultă, așa cum spun unii. Dar, pentru dumneavoastră, lucrurile sunt mult mai clare. Există, a existat statul paralel?
Ioan Talpeș: Eu cred că există lumi paralele și această formulă se aplică tuturor sistemelor care până la urmă sunt organizate. Ne referim la stat, Servicii, ce vă imaginați dvs că funcționează ca să aibă o formulă acceptată… pentru că până la urmă dezordinea e mai puțin organizată, ea aproape vine de la sine. ea nju trebuie decât inițiată. se pare că umanitatea vine din această condiție a dezordinii. Și a fost o dezordine incipientă în lupta asta.
ALEXANDRESCU: Nu este și acum?
TALPEȘ: Ba da, d-aia spuneam că ea este naturală. Ordinea este organizată și ordinea trebuie susținută. Ei, că se ajunge și la formule din acestea, constituie pentru dumneavoastră subiectul de abordare, adică stat paralele, sau, mă rog, sistem paralel, sisteme paralele, asta e natural, cred eu, să existe.
Ce mi se pare mie totuși că ar trebui gândit mai profund.. vedeți, noi vorbim despre Servicii. Serviciile fac, Serviciile au făcut, desfac, refac
ALEXANDRESCU: Controlează absolut tot…
TALPEȘ: Controlează absolut tot, fac afaceri… mie mi se pare că aici e un forțaj. Și când spun un forțaj mă gândesc în primul rând la oamenii care trec prin Servicii. Pentru că până la urmă, din cunoașterile mele, cele mai multe chestiuni care sunt făcute în afara legii, chiar prin încălcarea legii, sunt făcute de oameni. De oamenii aceia care, la un moment dat, sunt în Servicii, servesc în fazele incipiente sau ale evoluției lor în Servicii, servesc, în primul rând, interesele Serviciului și implicit al Statului, pentru că Serviciile nu pot servi în afara intereselor.
ALEXANDRESCU: Iertați-mă că vă întrerup, dar este important de punctat. Reprezintă acești oameni interesul Serviciului, absolut de acord, dar de foarte multe ori mi-am pus întrebarea în emisiune, atunci când sunt pe masă o serie de dezvăluiri și o serie de lucruri spuse și dovedite public. dacă până la urmă acești oa,meni au servit statul.
TALPEȘ: Nu există Servicii care să nu servească Statul. Oameni, da, dar Servicii, nu. Și de aceea mie mi se pare că este o greșeală să se continue cu insistență, privitor la… adresându-se Serviciilor… nu, oamenii. Și dacă ne uităm pe parcurs, putem să constatăm cât se poate de clar acest lucru.
ALEXANDRESCU: Haideți să pornim de la Pacepa, apoi Caraman și să ajungem la momentul de vârf al Statului Paralel, cum a fost denumit chiar în presa românească, perioada Binomului sau perioada Maior-Coldea. Dar haideți să mergem la momentul Pacepa, Dvs. ați fost director SIE, iar Pacepa nu a avut cuvinte frumoase despre prezența dvs acolo.
TALPEȘ: Dar pentru mine asta este o onoare, dragă.
ALEXANDRESCU: Tocmai d-asta vă și întreb. Pacepa a fost privit ca un erou la un moment dat și a vorbit despre dvs în termeni nu foarte eleganți, aș spune.
TALPEȘ: Doamnă, prostia e atât de mare, încât de ce oare să nu fie și o asemenea situație - Pacepa, erou?! Eu am scris și urmează să fac precizări mai largi pentru că știți există momente când faci până la ce nivel faci și de ce este nevoie să faci ceva.
Mai ales atunci când ai participat sau ai făcut parte dintr-o lume, care pentru lumea firească, este cel puțin asunsă. Și e natural să fie ascunsă. dacă serviciile ar veni și și-ar anunța toate inițiativele, toate acțiunile ce s-ar mai întâmpla.
Și până la urmă așa ceva s-a și întâmplat în România, e incredibil acest lucru. Dacă am face o comparație, atunci am sesiza că nimeni nu a ajuns la starea de prostație la care am ajuns noi în materie de abordare a Serviiciilor.
Haideți să ne gândim puțin la ce s-a întâmplat cu celelalte servicii foste, în tratatul de la Varșovia. serviciul polonez, ceh, maghiar, ce să mai vorbim, bulgar, acolo nu au fost asemenea crize, și continuă în niciun caz dispute în materia respectivă.
ALEXANDRESCU: De ce s-a întîmplat acest lucu în România, pentru că eu tot am abordat acest subiect, cum s-a transformat Securitatea după 1989, și invariabil în discuțiile pe care le-am avut cu specialiștii, cu oameni care au cercetat momentele respective, s-a făcut această paralelă. În România, trecerea la democrație a fost diferită față de celelalte țări și poate din acest motiv multe din evoluțiile de după 1989 au fost diferite față Ungaria, de Polonia, și de celelalte ex pe care dvs le ați dat. și în materie de Servicii este valabil acest lucru?
TALPEȘ: Categoric. În primul rând de Servicii. Eu cred că faceți un demers extraordinar, și este pentru prima dată când cineva face un astfel de demers care până la urmă forțează scoaterea cărților pe masă. și cred că e necesar și vă spun de ce este necesar, pentru faptul că România se află într-o situație disperată, și România trebiuie să-și rezolve o dată și această situație, aceea a serviciilor. pentru că ceea ce se produce zi de zi fără niciun fel de reținere este discreditarea acestor instituții… din cauza unor persoane. și atunci ce facem, continuăm pe chestiunea aceasta? Dacă continuăm pe chestiunea. aceasta, categoric nu facem altceva decât prin discreditarea serviciior, de fapt, refuzăm Statului, refuzăm, și spun foarte apăsat acest lucru, șansa de a se apăra. șansa de a-și promova interesele, pentru că serviciile nu promovează în primul rând interesele individului. pentru interesele individului, există indivizii, nu? Fiecare în parte, pornim de dimineață și până seara și ne promovăm interesele, nu? Sau promovează interesele individului în temeiul legii.
ALEXANDRESCU: Nu cumva statul român este slăbit azi în fața acestor Servicii? S-a perpetuat cumva asta după 1989, adică cumva statul nju poate în fața serviciilor să se ocupe de individ, așa cum spuneți dvs, pentru că Serviciile sunt în tot și în toate și s-a dovedit acest lucu.
TALPEȘ: Păi, acum, fără supărare, dacă nu ar fi în tot și în toate, înseamnă că statul este mai slab decât ăsta în care trăim noi, pentru că serviciile trebuie să servească Statul. deci, vrând nevrând, în schemele lor de funcționare, ele servesc în primul rând promovarea intereselor statului, apărarea intereselor Statului. Vedeți, noi am ajuns indivizi, păi, cetățeanul, drepturile cetățeanului.. păi, e dreptul cetățeanului, dar nu gândiți că drepturile cetățeanului funcționează într-un sistem? Sau, fără supărare, uitați ce facem la ora actuală cu pandemia aceasta. păi, toți cetățenii au drepturi, nu? Toți cetățenii au dreptul să spună una sau alta… niciunul nu gândește de ce statul, care e acuzat, nu reușește să vină în întâmpinarea, nu reușește să acopere… nu reușește
ALEXANDRESCU: Serviciile de ce nu ajută?
TALPEȘ: Cum nu ajută? Să fim serioși.. ăsta e nivelul pe care statul îl poate ajuta, acesta este nivelul cu care noi putem contribui la susținerea statului. Păi ce, noi putem să ne comparăm cu state din UE care au niște venituri extraordinare?!
ALEXANDRESCU: Nici ele nu duc lipsă de venituri.
TALPEȘ: Vreți să vă spun eu asta? atunci vă spun. să știți că serviciile, la rândul lor, suportă aceleași copnsecințe ale nivelului mijloacelor aflate la diospoziția statului
ALEXANDRESCU: Au avut cele mai mari bugete din ultimii ani. Au crescut exponențial bugetele serviciilor.
TALPEȘ: Asta e cu totul altceva . asta înseamnă că serviciile, și eu mă refer, în special, la SIE, participă la niște acțiuni, este introdus un joc internațional pe care e greu ca noi să-l cunoaștem și nici nu am avdea acest drept. dar eu sunt sigur că ceea ce fac fac în interesele țării. colaborare cu alte servicii. pentru că lumea asta se află într-o dispută extraordinară, la ora actuală. eu cred că e cea mai ateribilă dispută care depășește inclusiv cea care s-a desfășurat în timpul celui de-al doilea război mondial. ce să mai vorbim de războiul rece.
Conținutul proaspăt este combustibilul care conduce blogosfera; îi menține pe cititori să revină pe blogul tău. Echipa noastră se gândește întotdeauna la noi modalități de a conecta utilizatorii cu cel mai nou conținut de pe Blogger și astăzi suntem bucuroși să vă oferim un mod nou și puternic de a face exact acest lucru cuUrmăriți prin e-mail.
Gadgetul Follow by Email oferă autorilor blogului o modalitate simplă pentru cititorii lor de a se abona la cele mai recente actualizări rapide, care sunt livrate direct în căsuța de e-mail a cititorului. Când este publicat conținutul noului blog, toți cititorii abonați vor primi zilnic o notificare prin e-mail a noilor postări publicate, care include o copie a noului conținut, precum și linkuri înapoi la postările reale.
Pentru a activa Urmăriți prin e-mail, faceți clic pe linkul Adăugați un obiect gadget din Design | Fila Elemente de pagină , apoi selectați gadgetul Urmăriți prin e-mail, care ar trebui să fie în partea de sus a listei. După ce adăugați gadgetul, cititorii care vă vizitează blogul pot introduce doar adresa de e-mail și dați clic pe Trimiteți.
Profitând de tehnologia Feedburner , Follow by Email vă va urmări și informațiile despre abonament, cum ar fi numărul de abonați și vizionările zilnice. Pentru a vizualiza aceste statistici, conectați-vă la Feedburner.com și selectați fluxul de blog corespunzător din lista dvs.
În decembrie 1989, ministrul apărării, Vasile Milea, era informator al Securităţii, iar următorul (Stănculescu) fusese şi el. Chiar Milea îi semnase referinţele lui Stănculescu ca să devină informator.
Prima persoană care s-a gândit la soarta arhivei Securităţii în istoria noastră recentă a fost Iulian Vlad. Aţi spune că era firesc şi nu aţi greşi. Totuşi, date fiind circumstanţele, nu poţi să nu recunoşti că şeful Securităţii anticipa corect dimensiunea problemei. Ştia el ce ştia. Pe de altă parte, ar fi greşit să îl înzestrezi pe Iulian Vlad, chiar şi după 31 de ani, cu harul vizionarului, pentru că ideea i-a venit abia după ce s-a convins că partida era definitiv pierdută, adică imediat după ultima şedinţă a CPEx din 22 decembrie 1989. În realitate, motivaţiile lui erau menite să răspundă unor evenimente imediate. Şeful Securităţii se alăturase celor care îl asiguraseră pe secretarul general că „vor lupta până la capăt” şi care fix în acelaşi moment au început să se gândească la variante de fugă. Dovadă că, imediat după finalul şedinţei, s-a repezit pe telefonul operativ şi a transmis tuturor unităţilor de Securitate ordinul de a începe arderea dosarelor. Cu alte cuvinte, să înceapă ştergerea urmelor.
La ora 10.45, pe 22 decembrie 1989, generalul Ţencu, şeful Unităţii Speciale „T” şi ofiţer de serviciu pe DSS la data respectivă, a transmis ordinul pe linia de comunicaţii speciale. Ulterior, pe 30 decembrie 1989, din „însărcinarea” ministrului apărării, Nicolae Militaru, Iulian Vlad „a revenit” şi a precizat că „potrivit ordinelor transmise anterior verbal şefilor unităţilor centrale şi telefonic (da!) şefilor unităţilor teritoriale (foste de securitate, actualmente în structura Ministerului Apărării Naţionale) se interzice cu desăvârşire distrugerea oricărui document privind activitatea informativ-operativă.” Totuşi, aşa cum spuneam, subordonaţii lui Iulian Vlad primiseră cu totul alt ordin pe 22 decembrie 1989. Şi au trecut la executarea lui imediat. În unităţile Securităţii, teritoriale şi centrale, ofiţerii au trecut la arderea sau distrugerea dosarelor şi documentelor aflate în fişete şi birouri imediat. Operaţiunea a continuat şi în zilele ulterioare, cu excepţia acelor locuri în care Armata a ocupat efectiv sediile. S-au ars, dar urmele din Cartoteca General-Documentară şi din CID (Centrul de informatică şi documentare, UM 0680) au rămas. Cu alte cuvinte, informaţia s-a păstrat, chiar dacă ani de zile gura curioşilor a fost închisă cu replica: „ce să mai căutăm? s-au ars”.
Securiştii lui Vlad nu au reuşit însă să ardă şi să distrugă pe cât şi-ar fi dorit. Circumstanţele le-au fost potrivnice. Beneficiind de sinuciderea lui Milea, de jocul politic al lui Stănculescu şi de nevoia noii puteri de a o avea alături, Armata a devenit în câteva ore „a poporului”. Şi o parte importantă a acestei metamorfoze în kaki a însemnat şi capturarea arhivelor fostei, deja, Securităţi. De fapt, nici nu a fost nevoie de un formalism excesiv la data respectivă, deoarece Securitatea s-a topit la propriu în cadrul Armatei. Cum avea să spună un fost ofiţer „Armata a fost mamă bună pentru noi”. Desigur, el nu făcuse parte dintre acei securişti care o încasaseră, ci dintre aceia care imediat în decembrie primiseră echipament de infanterist, numere cu „A” la maşini şi au fost protejaţi de furia populară cu pază militară.
Protecţia nu a venit însă gratis. Stăpâni incontestabili ai arhivelor Securităţii în zilele acelea şi o perioadă după, generalii de la vârful ierarhiei militare au fost foarte preocupaţi de soarta lor, împărtăşind aceleaşi motive de îngrijorare ca şi Iulian Vlad la vremea lui. Anume că civilii „ar putea afla”. Motiv pentru care au încărcat în camioane arhiva Direcţiei a IV-a (Contrainformaţii Militare), Direcţiei a V-a (Securitate şi Gardă), cea a UM 0110 (Contrainformaţii în ţările socialiste), ba chiar şi arhiva Securităţii Municipiului Bucureşti şi au transportat-o „în custodie” la Piteşti, în propria arhivă. „Captură de război”, s-a spus. Şi asta s-a spus foarte târziu, când primele informaţii că Armata deţine ilegal arhivă a Securităţii au început să apară, ici, acolo.
Ce anume interesa la arhiva Direcţiei a IV-a este uşor de intuit. Putem doar specula asupra numărului de ofiţeri MApN cu dosare din perioada anterioară lui decembrie 1989. De reţinut doar că la data respectivă, ministrul în funcţie (Milea) fusese informator al Securităţii, iar următorul (Stănculescu) fusese şi el. Chiar Milea îi semnase referinţele lui Stănculescu pentru ca acesta să poată fi recrutat. Inutil să ne întrebăm câţi foşti maiori, colonei sau generali MApN erau direct interesaţi ca respectiva arhivă să rămână închisă. Dat fiind procesul accelerat de avansări din 1990, vorbim de câteva sute de actuali şi foşti generali. Suficient motiv ca MApN să ţină cu dinţii de respectivele dosare şi astăzi? Suficient cred.
Să adăugăm documentele „capturate” din birourile şefilor Securităţii arestaţi pe 31 decembrie 1989? Informaţii, sinteze, note telefonice din zilele respective, care nu au mai urmat fluxul normal şi nu au mai apucat să fie arhivate niciunde. Să ne gândim la ele? Să ne gândim ce anume ne-ar putea ele aduce nou în lămurirea eternelor noastre întrebări? Mai bine nu. Sunt „în custodie” la Armată şi suntem asiguraţi de procurorii SPM (aflaţi în subordinea Armatei, nu?) că nu prezintă interes.
Dacă documentele recente sunt neinteresante, imaginaţi-vă cât de inutile sunt cele privind implicarea Armatei în Holocaust în timpul campaniei din Est, luate şi ele „la pachet”. Arhiva Securităţii conţinea şi arhiva SSI, a Jandarmeriei etc. Neinteresant, desigur.
Şi ar mai fi ceva. Armata a câştigat meciul de imagine contra Securităţii în decembrie 1989 şi a reuşit să inducă ideea că a fost o instituţie independentă şi neimplicată în arhitectura represivă a statului comunist. A reuşit să păcălească pe toată lumea. A făcut-o strălucit. Nu se face să dai acum arhiva din care s-ar putea să rezulte că „meciul Dinamo-Steaua” nu a existat decât pe terenul de fotbal. Şi până şi acolo se ajungea la înţelegere, ca să câştige câte ceva fiecare. //
COMENTARII2
Alin - 04-27-2021
1. primul lucru de spus e că lista aia nu a fost făcută de un „membru AUR” cum au scris mai toți. Practic au mințit și AUR ar fi deștepți săi dea in judecată. Era un agitat de pe rețele genul că mai mult rău iti face decât bine. La fel ca amenințarea aia fantomă la Maia Margenstern - unde-i omul că și ăla cică era din AUR, dar nu era membru nimic. 2. Dacă mergeti pe inscenările astea evident că nu vă crede decât bula. Eu știu că USR se dezumflă de la atîta fanatism al restricțiilor , că PNL e speriat că i s-au luat deja 5% de către AUR, dar in afară de litania xenofobie, fascism, rasism legionarism nu aveti chestii? Adică eu stau de pe margine, dar părerea mea e că nu AUR a furat 30 de ani marile tunuri. 3. să vă dau un iegzemplu? Iohannis ne invață să ne dăm cu bicicleta ca, educație la poporul prost ne-ecologic ce suntem. Intre timp de 6 ani cu serviciile secrete in mana n-a rezolvat nimic cu furtul masiv de lemne de către Schweighofer si incă vreo 20 de firme germane din domeniu. V-ati prins? Zi-le pe alea cu ecologie dar nu fă nimic să tulburi industria că suna ambasadele. deci pe fond ati inteles ce spusei: degeaba o dati cu etichete dacă nu rezolvati problemele din care a ieșit AUR. Că pe langă lemn acum o să dati tunul cu gazele, să le ia ăștia fără redevențe normale - va fi tunul de miliarde pe gaz,cu care am fi plombat datoria făcută de loberalii ăia cu limitarea cheltuielilor. La fel cum e tun cu multinationalele care repatriază profitul falsificat sub documente contabile cu achizitii supraevaluate la firma mamă... De aia oricât de primitiv e AUR, adevăratul furt, macrocoruptia nu e numai la baronașii psd, ci la astea megacompaniile protejate de ambasade care fac marea evaziune, marea radere a pădurilor și vor stoarce gazul lasand mărunțiș statului. Așa că revista 22 face perdea de fum ca să ascundă marele jaf lascară Liga campionilor - in timp ce DNA mai prinde un mafiot psd de divizia C.
RăspundeJoaquin Murieta - 04-27-2021
Am votat AUR pentru ca doresc UNIREA Basarabiei cu Romania. Recunosc ca shi alte partide pretind ca doresc UNIREA dar au fost la putere shi UNIREA nu s-a produs. Nu exclud ca shi AUR sa eshueze in realizarea UNIRII dupa ce vor ajunge la putere shi probabil ca din acest motiv nu-i voi mai vota atunci.
Răspunde