Ce e un om , ori un an ,sau un mileniu?
Toate trecătoare luate implacabil de valul timpului
și cu valul laolată se vor risipi
înghțite câte unul în câte unul în uitarea neagră a orizontului din zare care va fi în briză mării fără tine .
D.Sin.
Poreclă Sile this Millennium Pseudonime sile_this_millennium
Kevin Spacey, revenire neaşteptată în rolul lui Frank Underwood: monolog în care actorul dă replică acuzaţiilor de agresiune sexuală VIDEO Kevin Spacey, din nou în rolul lui Frank Underwood 24 decembrie 2018, 22:43 de Alexandra Constanda Kevin Spacey (59 de ani) a revenit în atenţia publicului pentru prima data din luna octombrie 2017, când a fost acuzat de hărţuire sexuală. Actorul căzut în dizgraţie apare într-o filmare în care, prin vocea personajului Frank Underwood din serialul „House of Cards“, face aluzii la scandalul sexual în care este implicat. În plus, reacţia neaşteptată vine în aceeaşi zi în care s-a anunţat oficial că a fost pus sub acuzare pentru agresiune sexuală. Pe 24 decembrie, ziua în care a fost anunţat că a fost pus sub acuzare pentru molestarea unui băiat în vârstă de 16 ani în vara anului 2016 şi la mai bine de un an de la izbucnirea scandalului, Kevin Spacey a avut o primă reacţie în faţa numeroaselor acuzaţii ce i-au fost aduse.
La doar câteva ore după ce s-a aflat că prima înfăţişare la tribunal va fi pe 7 ianuarie, actorul a publicat pe conturile de social media o filmare intitulată „Let me be Frank“, un joc de cuvinte cu trimitere la personajul pe care l-a portretizat în serialul de succes „House of Cards“ şi la care a fost forţat să renunţe după izbucnirea scandalului sexual.
Asumându-şi rolul lui Frank Underwood, monologul pare să aibă două ţeluri: pe de-o parte, critică decizia echipei Netflix de a-l înlătura din ultimul sezon în urma acuzaţiilor ce i-au fost aduse, iar pe de altă parte, dă o replică celor care îl dispreţuiesc din cauza presupusului său comportament inadecvat.
Monologul integral „Let me be Frank“
„Ştiu ce vrei. Oh, sigur că ei au încercat să ne separe, dar ceea ce avem noi este mult prea puternic. La urma urmei, noi doi ne-am împărtăşit tot. Ţi-am spus cele mai întunecate secrete ale mele. Ţi-am arătat exact de ceea ce sunt capabili oameni. Te-am şocat cu sinceritatea mea. În mare parte, te-am provocat şi te-am făcut să gândeşti. Iar tu ai avut încredere în mine chiar dacă ştiai că nu ar trebui. Aşa că nu am terminat, indiferent de ce ar spune oricine. În plus, ştiu ce vrei. Mă vrei înapoi. Sigur că unii au crezut totul şi au aşteptat cu sufletul la gură să mărturisesc totul. Pur şi simplu mor de nerăbdare să mă audă declarând că totul este adevărat şi că am primit ce am meritat. Nu ar fi mai uşor? Dacă totul ar fi atât de simplu… Doar că tu şi cu mine ştim că niciodată nu e atât de simplu, nu în politică, nu în viaţă. Dar tu nu ai crede ce e mai rău fără a avea dovezi? Tu nu te-ai grăbi să judeci fără dovezi, nu-i aşa? Ai făcut-o? Nu, tu nu. Eşti mai deştept de atât.
Oricum, toate aceste prezumţii au atras un final atât de nesatisfăcător şi când te gândeşti că ar fi putut fi o ieşire din scenă memorabilă. Ce vreau să spun e că dacă tu şi cu mine am învăţat ceva în toţi aceşti ani este că în viaţă şi în artă orice opţiune este posibilă. Nouă nu ne-a fost frică. Nu pentru ce am spus, nu pentru ce am făcut şi nici acum nu ne este frică. Pentru că vă pot promite atât: dacă nu am plătit preţul pentru lucrurile pe care ştim amândoi că le-am făcut, cu siguranţă nu voi plăti preţul pentru lucrurile pe care nu le-am făcut. Ei bine, sigur că vor spune că sunt lipsit de respect pentru că nu joc conform regulilor, de parcă am făcut-o vreodată. Nu am făcut-o şi vouă v-a plăcut oricum.
În ciuda tuturor animozităţilor, a titlurilor, a sentinţelor fără process, în ciuda tuturor lucrurilor, chiar şi în ciuda morţii mele mă simt surprinzător de bine, iar încrederea mea creşte în fiecare zi ştiind că în curând veţi şti adevărul complet. Staţi puţin, acum că mă gândesc la asta, nu m-ai văzut niciodată murind, nu-i aşa? Concluziile pot fi atât de înşelătoare. Ţi-a fost dor de mine?“ Derapajele comportamentale ale lui Kevin Spacey au intrat în atenţia presei în octombrie 2017, după ce actorul Anthony Rapp (47 de ani), cunoscut din serialul „Star Trek: Discovery“, l-a acuzat că i-a făcut avansuri sexuale în anul 1986, pe când avea doar 14 ani. La scurt timp, Spacey a publicat un mesaj pe Twitter în care îi cere iertare, precizând însă că nu-şi aminteşte cu exactitate ce s-a întâmplat în acea noapte, având în vedere că era sub influenţa alcoolului şi că au trecut 30 de ani de atunci. Totodată, Spacey a pus capăt speculaţiilor şi a recunoscut că este gay.
Ulterior, mai mulţi bărbaţi de la Hollywood şi nu numai, dar şi 20 de angajaţi ai prestigiosului teatru Old Vic din Londra, unde Kevin Spacey a fost director artistic timp de 11 ani, l-au acuzat pe starul american de comportament inadecvat.
În urma valului de acuzaţii, Kevin Spacey a fost concediat de Netflix şi, într-odecizie fără precedent la Hollywood, a fost înlocuit de regizorul Ridley Scott în drama „All the Money in the World“, producţie deja finalizată la momentul respectiv. În plus, „Billionaire Boys Club“ – primul film în care actorul a apărut după ce a fost acuzat de hărţuire sexuală – a fost un eşec de proporţii în ceea ce priveşte încasările, marcând cel mai slab debut din cariera câştigătorului de Oscar.
Kevin Spacey, născut pe 26 iulie 1959, în New Jersey, este actor american de teatru, televiziune şi cinema. Considerat unul dintre cei mai talentaţi actori ai generaţiei sale, starul hollywoodian a câştigat două premii Oscar, pentru rolurile interpretate în filmele „Suspecţi de serviciu/ The Usual Suspects“ (1995) şi „American Beauty“ (1999). A jucat în filme precum „Se7en“, „LA Confidential“ şi „The Men Who Stare at Goats“. citeste totul despre: kevin spacey let me be frank house of cards kevin spacey frank underwood kevin spacey monolog netflix kevin spacey scandal sexual kevin spacey acuzatii
Reacția lui Vladimir Putin, întrebat dacă vrea să conducă lumea.
VIDEO
O jurnalistă de la Wall Street Journal l-a întrebat pe Vladimir Putin la conferința de presă marator pe care liderul rus a susținut-o joi dacă vrea să conducă lumea.
Întrebat de o jurnalistă de la Wall Street Journal dacă ar dori să conducă lumea, Vladimir Putin i-a răspuns, râzând, că ”ştie unde se află acest sediu de unde se încearcă să fie dirijată lumea iar el nu se află la Moscova”. Apoi a adăugat: ”acuzaţiile că Rusia încearcă să conducă lumea sunt un clişeu occidental.”
“Nu trebuie subestimat riscul unui război nuclear!“Avertismentul a fost lansat de liderul de a Kremlin tot la întâlnirea anuală, cu ziariști ruși și străini. Criticând Statele Unite pentru că strică echilibrul global de forțe, Putin a evocat perspectiva apocaliptică a sfârşitului civilizației.
Peste 1.700 de ziariști, ruşi dar şi europeni, americani şi asiatici, au fost acreditați la cea de-a 14-a ediţie a “marii conferințe de presă”, ţinută de Vladimir Putin la fiecare sfârşit de an. În cele 4 ore ale conferinţei s-au strecurat şi unele întrebări despre viaţa personală a liderului de la Kremlin. Aşa a fost de pildă momentul în care Putin a admis că la un moment dat s-ar putea recăsători.
Ion Iliescu acuză Le Figaro de fake news. Jurnalistul care a realizat interviul spune că are înregistrarea 17 decembrie 2018, 19:47
Fondatorul Partidului Social Democrat, Ion Iliescu. Foto: Adevărul.
Fostul preşedinte Ion Iliescu susţine că declaraţia cu care este citat de cotidianul „Le Figaro” nu este reală şi acuză publicaţia de „război mediatic”. De cealaltă parte, Paul Cozighian, jurnalistul care a realizat interviul pentru „Le Figaro”, a declarat la Realitatea TV că are înregistrarea interviului şi că fostul lider politic face exact afirmaţiile cu care este citat în material.
UPDATE: Ion Iliescu atacă pe blogul său publicaţia franceză, spunând că aceasta îl citează „cu lucruri pe care nu le-am declarat niciodată”.
„Am citit cu uimire amestecată cu dezgust un soi de compilaţie despre PSD şi despre situaţia politică din România, apărută în Le Figaro. Uimire, pentru că Le Figaro a fost întotdeauna un ziar solid, care practica jurnalism de calitate. Dezgust, pentru că sunt citat cu lucruri pe care NU le-am declarat niciodată, nici ziarului Le Figaro, nici altcuiva
Fiecare este liber să creadă ce doreşte despre PSD, despre situaţia politică din România, despre istoria post-decembristă. Însă nu pot accepta să fiu implicat în lupte politice pentru putere absurde, fără nicio miză nici pentru PSD, nici pentru România. Realitatea prezentată în articol este caricaturală, iar declaraţiile care mi se atribuie sunt parte a acestei lupte politice. Nu este intenţia mea să particip la aşa ceva. PSD este un partid matur şi responsabil, care îşi va rezolva problemele conform statutului său şi legilor ţării.
In ultima perioada, am ales să fiu cât mai puţin implicat în viaţa politică din PSD şi din România. Iar când voi avea ceva de spus celor din PSD, o voi face direct, fără mijlocirea presei, române sau străine.
Nu cred că avem în faţă un fake news, ci un act de război mediatic. Ceea ce mi se pare la fel de inacceptabil ca şi atribuirea unor afirmaţii care nu-mi aparţin. Regret că lucrurile au ajuns atât de jos în presă. Mi se pare că jurnalul îmi datoreaza scuze şi rectificarea respectivelor afirmaţii”, a scris Ion Iliescu pe blogul său.
De cealaltă parte, Paul Cozighian, jurnalistul care a realizat interviul pentru „Le Figaro”, a declarat la Realitatea TV că are înregistrarea interviului şi că fostul lider politic face exact afirmaţiile cu care este citat în material.
Fostul lider social-democrat şi fondatorul PSD, Ion Iliescu, a vorbit pentru cotidianul francez Le Figaro declarând că „este o perioadă dificilă şi confuză pentru PSD, care trăieşte cea mai gravă criză politică a sa”. Acesta a continuat spunând că ”poziţia personală a lui Dragnea, cu problemele sale juridice, a creat fracturi interne în PSD”, informează G4media
Fostul preşedinte a mai precizat, în articolul care prezintă situaţia actuală a ţării, că în România „nu există o alternativă la PSD” şi un partid „care să răspundă nevoilor societăţii”.
______________________________________________
citeste totul despre: ion iliescu psd liviu dragnea criza presa straina le figaro
SKA KELLER: Guvernul român trebuie să se îngrijească de cetățeni, nu de elitele corupte
Octavian Manea | 18.12.2018
Dar guvernul român nu este un inovator în aceste chestiuni. Într-o anumită măsură, guvernul maghiar a făcut același lucru, guvernul polonez a mers pe aceeași cale, iar Uniunea Europeană a reacționat.
Ce a determinat Grupul Verzilor să inițieze rezoluția Parlamentului European privind statul de drept în România? În opinia dumneavoastră, care sunt încălcările grave ale statului de drept în România? Ce a ieșit cel mai mult în evidență?
Modificările legilor justiției anunțate de guvernul român au fost un dezastru, o legalizare de facto a corupției în România. Pentru noi era clar că trebuia să acționăm. Corupția este o problemă în multe țări și mulți nu acționează suficient pentru a o stopa. Dar, când un guvern decide să creeze condițiile prin care corupția este mai ușor de înfăptuit, vorbim de o nouă dimensiune. Am văzut protestele care au avut loc la începutul anului 2018 și am văzut represiunea brutală din 10 august 2018.
Cetățenii români, cetățenii europeni și-au exercitat dreptul de a spune guvernului și lumii că, atunci când furtul banului public, intimidarea judecătorilor și procurorilor, schimbarea legilor în beneficiul celor puțini și jefuirea statului în detrimentul generațiilor viitoare devin mai ușor de înfăptuit, acest lucru este inacceptabil. Europarlamentarii sunt direct aleși de către cetățeni și îi reprezentăm pe aceștia la nivel european. Ca atare, le-am auzit vocea și am acționat prin ridicarea problemelor lor în plenul Parlamentului European.
Recent, comisarul Frans Timmermans a vorbit despre posibilitatea ridicării MCV-ului pentru Bulgaria „înainte de sfârșitul mandatului actualei Comisii“. Nu este acest lucru prematur, în condițiile în care Bulgaria nu a făcut progrese în privința corupției la nivel înalt?
MCV a fost și este un instrument important și ar trebui păstrat atât timp cât este necesar în mod obiectiv. Atât Bulgaria, cât și România au făcut în trecut progrese importante împotriva corupției. Este o imensă dezamăgire că progresele sunt încetinite, așa cum se întâmplă în Bulgaria, și chiar întoarse, precum în România. Corupția este un rău și trebuie să i se răspundă oriunde, în orice moment. Noi, Verzii, ne dorim ca progresele sau absența lor în lupta împotriva corupției să fie raportate pentru fiecare stat membru și chiar pentru instituțiile UE. Raportarea și monitorizarea nu înseamnă că există în mod necesar o mare problemă, dar arată vigilență și voința de a acționa.
Putem să vorbim despre o metodologie comună împotriva statului de drept folosită de țările din Europa Centrală și de Est? În fond, nu doar în România vedem astfel de derapaje, dar și în Polonia și mai ales în Ungaria.
În România, guvernul a utilizat paragrafe scoase din contextul hotărârilor Curții Europene de Justiție (CEJ) sau a Curții Europene pentru Drepturile Omului (CEDO) pentru a justifica schimbări în modul în care funcționează justiția, cu impact asupra mecanismelor de checks and balances care trebuie să existe în legislația fiecărui stat membru. Modul în care ministrul Justiției folosește pârghiile administrative pentru a scăpa de procurorii eficienți este exact tipul de acțiune care ar fi trebuit să fie împiedicată de legile corespunzătoare.
Dar guvernul român nu este un inovator în aceste chestiuni. Într-o anumită măsură, guvernul maghiar a făcut același lucru, guvernul polonez a mers pe aceeași cale, iar Uniunea Europeană a reacționat. România trebuie să-și dea seama că, în fața unor încălcări sistematice ale principiilor fundamentale, Uniunea Europeană trebuie să acționeze. Nu este prea târziu pentru guvernul român să oprească eforturile de subordonare și control al sistemului de justiție și de a se concentra pe rezolvarea problemelor reale ale populației, în loc să se îngrijească doar de elitele politice corupte.
Corupția nu este o problemă regională. Contextul este diferit în fiecare dintre aceste țări. Și ar trebui să-l adăugăm și pe Babis (premierul ceh, n.r.) în această fotografie. Totuși, ceea ce este comun este următorul aspect: corupția subminează textura societății și reprezintă o încălcare gravă a statului de drept. În consecință, corupția înseamnă o pierdere de bani publici și, prin urmare, generează un sistem educațional mai slab sau degradarea asistenței medicale etc. Este un prejudiciu real pentru toată lumea. Dar trebuie, totodată, să avem în vedere cadrul mai larg al statului de drept.
Ce a învățat UE din criza statului de drept din statele Europei Centrale și de Est? Este mai aproape să răspundă statelor membre care nu respectă valori și principii europene fundamentale? Ce pârghii tangibile și „arme“ poate utiliza UE pentru a combate încălcarea statului de drept?
Modul în care UE va răspunde problemelor statului de drept într-un număr tot mai mare de țări este absolut crucial. UE trebuie să protejeze drepturile și libertățile cetățenilor săi. Dar în prezent ne lipsesc instrumentele. Avem mecanismul Articolului 7, dar acesta intră în joc atunci când problemele sunt deja foarte avansate. Noi, Verzii, am dori să avem o monitorizare continuă și independentă a situației statului de drept în toate statele membre, dar și a instituțiilor UE, astfel încât procesul de monitorizare să fie depolitizat și problemele să poată fi detectate din vreme.
Nu suntem de acord cu propunerea de a reduce banii pentru statele membre în care guvernul nu respectă principiile de bază. Mai degrabă, în astfel de cazuri, Fondul pentru Dezvoltare Regională ar trebui distribuit de Comisia Europeană direct beneficiarilor, ocolind guvernul național. Astfel, guvernul nu-l poate folosi pentru obiective politice, fondul este mai apărat de corupție, iar susținerea cetățenilor este menținută. Acestea sunt doar câteva idei. Sunt convinsă că problematica statului de drept va deveni una dintre cele mai importante chestiuni politice pentru UE.
Ce mesaj transmite un guvern activ preocupat de acțiuni împotriva statului de drept și care, în același timp, exercită președinția Consiliului UE?
Președinția oferă întotdeauna guvernului o oportunitate să strălucească prin expertiza și diplomația sa. Dar este, totodată, și momentul în care toată lumea va putea observa în detaliu situația dintr-o țară și abilitățile unui guvern. Sunt curioasă ce se va întâmpla cu președinția română.
Viktor Orbán visează la o majoritate care să îi sprijine viziunea sa asupra Europei, în perspectiva europarlamentarelor de anul viitor. Mai sunt forțele de centru pe val?
Nu există majoritate pentru viziunea lui Viktor Orbán. De fapt, momentul este favorabil taberei proeuropene, oamenii conștientizând, pe fondul lui Orbán, Le Pen și al Brexit-ului, că realizările și progresele din trecut trebuie să fie apărate și că cineva trebuie să pledeze pentru valorile pe care le consideră importante. Putem vedea această tendință în rezultatele și sondajele excelente ale partidelor verzi din întreaga Europă. Este nevoie de o forță proeuropeană, pro-schimbare, care să apere drepturile și libertățile civile ale cetățenilor, oriunde ar trăi în Europa.
SKA KELLER, copreședintă a Grupului Verzilor / Alianța Liberă Europeană, membră supleantă în Comisia pentru Libertăți Civile, Justiție și Afaceri Interne (LIBE)
Minciuna lui Dragnea are picioare scurte: în pușcării sunt 232 de condamnați pentru coruptie, nu mii
Redactia | 18.12.2018
Mii de criminali, hoti, traficanti de droguri, talhari si corupti asteapta sa vada ce va contine ordonanta de amnistie si gratiere anuntata de liderul PSD, Liviu Dragnea.
Potrivit unei analize realizate de Ziare.com, doar in cazul amnistiei si gratierii date de Nicolae Ceausescu la implinirea varstei de 70 de ani prevederile au fost aplicate pentru toti detinutii din Romania.
Actele similare date dupa Revolutia din 1989, din 1990 si 2002, excludeau dintre beneficiari persoanele condamnate pentru infractiunile cu violenta - omor, talharie, viol, dar si faptele de coruptie.
Ziare.com a solicitat Administratiei Nationale a Penitenciarelor (ANP) sa furnizeze situatia persoanelor incarcerate pe durata de pedeapsa, infractiuni si starea de recidiva. Statistica comunicata este de la sfarsitul lunii noiembrie 2018.
Pe data de 17 decembrie 2018 erau incarcerate 21.152 de persoane in penitenciarele din Romania.
Ce inseamna amnistia si gratierea
Trebuie spus ca, in cazul unei amnistii, beneficiarilor li se inchid dosarele si condamnarile li se sterg din cazier, cu alte cuvinte, ei sunt scutiti de raspundere penala. In schimb, beneficiarul unei gratieri este iertat de pedeapsa, nu o mai executa, dosarul se inchide, insa fapta continua sa apara in cazier.
Amnistia poate fi:
- Generala - pentru orice tip de infractiune;
- Speciala - numai pentru anumite infractiuni;
- Neconditionata - nu se prevede nicio conditie pentru a obtine beneficiul ei;
- Conditionata - este acordata numai sub rezerva indeplinirii uneia sau mai multor conditii.
Statistica
Cei mai multi detinuti din Romania au condamnari intre 2 si 5 ani de inchisoare, potrivit statisticii citate. Cei mai multi detinuti din inchisori, aproximativ 12.000 de persoane, au condamnari de pana in 5 ani de inchisoare.
- 2.007 persoane sunt arestate preventiv sau condamnate in prima instanta;
- 562 persoane au condamnari pana intr-un an de inchisoare;
- 1.753 persoane au condamnari intre un an si 2 ani;
- 7.140 persoane au condamnari intre 2 ani- 5 ani;
- 3.146 persoane au condamnari intre 5 ani- 10 ani;
- 2.087 persoane au condamnari intre 10 ani- 15 ani;
- 1.207 persoane au condamnari intre 15 ani- 20 ani;
- 884 persoane au condamnari peste 20 ani;
- 156 persoane au condamnari pe viata.
Statistica ANP - Situatia cazurilor de coruptie
Potrivit calculelor Ziare.com, in penitenciarele din Romania sunt 232 persoane condamnate pentru infractiuni de coruptie sau conexe infractiunilor de coruptie. Aproximativ 90% dintre acestia au pedepse sub 5 ani de inchisoare.
- 36 condamnati pentru luare de mita;
- 20 condamnati pentru dare de mita;
- 41 condamnati pentru trafic de influenta;
- 6 condamnati pentru cumparare de influenta;
- 35 condamnati pentru abuz in serviciu;
- 94 condamnati in baza Legii 78/2000 pentru prevenirea si sanctionarea faptelor de coruptie.
Preşedintele PSD Liviu Dragnea a spus, duminică, la CN PSD, că nu ştie când sau cum dar PSD - ALDE are obligaţia să dea un OUG pe amnistie şi graţiere pentru a fi reparate toate nedreptăţile care s-au făcut în Justiţie.
După ce s-au călcat pe bătături trei ore, au decis să mai exerseze peste o săptămână. Între timp, Carmen Iohannis a lipsit a doua oară de la audierea (ca martor) la Parchetul General.
Tia Serbanescu18.12.2018
Uite că Dragnea a reușit (cu sprijinul presei americane) să intre în rândul autocraților din Europa de Est - ceea ce pentru un băiat (de milițian) de la țară nu-i puțin lucru. Intrând în autocrație, Dragnea a devenit Il Duce (că-și duce de nas o țară întreagă), având destui baroni și curteni (inclusiv la CCR și la CSM, unde a preluat conducerea prin judecătoarea Lia Savonea). Ca orice autocrat antieuropean, Dragnea a călcat independența justiției în picioare, cerându-i (în plin CN al PSD) lui Iordache să-i facă plângere penală lui Iohannis pentru înaltă trădare fiindcă a zis că România nu e pregătită pentru președinția Consiliului UE (în timp ce ea e pregătită până-n dinți) și ministrului Justiției să vadă de ce nu e anchetat președintele în procesul caselor din Sibiu. Asta ca să se știe cine comandă procesele de acum înainte: Odiosul. Exact ca înainte de ’89. Și iată că, fix la 29 de ani de la Revoluție, Dragnea și Coaliția încep Contra-Revoluția. „Nu mai ezitați“,le-a cerut Dragnea supușilor săi, „eu nu mă tem să vorbesc de amnistie, trebuie să reparăm nedreptățile, justiția trebuie resetată, trebuie un moment zero.“ Și să trăim ca frați, pătați și nepătați, bine amestecați, iar între noi să nu mai fie nici justiție, nici pușcărie. Ci doar grațiere și amnistie. Un nou pas în această direcție va fi și OUG pe codurile penale, deși CCR declarase neconstituționale (din 2010) OUG pe legile aflate în parlament. Dăncilă a explicat că, întrucât în parlament „legile au coagulat foarte mult“, s-ar putea „promulga OUG“. Cu ocazia coagulării promulgării, Dăncilă s-a arătat jignită de Iohannis când a spus că „această femeie nu înțelege cum funcționează statul“. Iohannis spusese însă „această doamnă“. De unde se vede că această doamnă nu înțelege nici măcar o frază. Aflați în pline reproșuri reciproce, Iohannis și Dăncilă s-au întâlnit totuși la CSAT. Era ziua mondială a tangoului argentinian. După ce s-au călcat pe bătături trei ore, au decis să mai exerseze peste o săptămână. Între timp, Carmen Iohannis a lipsit a doua oară de la audierea (ca martor) la Parchetul General, trimițând scutire medicală. Poftim! Pe cine să mai creadă justiția dacă și prima doamnă o evită? Profitând de sărbători, majoritatea parlamentară a dispărut din parlament. Puterea a rătăcit-o, iar opoziția n-a găsit-o - deși a depus (la spartul târgului) o moțiune de cenzură împotriva „guvernului marionetă“. Imediat după depunere, liderii USR s-au dus în audiență (cu colindatul) la premierul marionetă cu care s-au pozat mândri nevoie mare. Opoziție marionetă. Premierul marionetă și-a expus prioritățile pentru „președenția“ Consiliului UE în parlament, unde a înșirat cuvintele simandicoase (coeziune, conexiune, convergență) care formează cei „patru piloni“ pe care se bazează. Și simți cum de atâta vorbă pilonii grei se prăbușesc. Prăbușit în sondaje, Dragnea a zis că partidul lui Ponta (care-i tot ia parlamentari) „e făcut tot de cei care au făcut UNPR“. Numai ele? Haida de! Să nu cercetăm originea speciilor conducătoare că-l speriem pe Moș Crăciun. De altfel, proaspăt revopsit, Oprea s-a declarat aliat al PSD. Ca doi atomi în moleculă, ca doi hoți într-o celulă. Dar penal să fii, noroc să ai. ÎCCJ a tras din nou la sorți completele de 5 judecători (căci precedentele nu-i plăceau lui Dragnea) folosind bile franțuzești. Să vedem ce decid cele 5 judecătoare alese de bile. Dacă Dragnea rămâne cu două bile (cum e firesc), a încurcat-o. Dacă face rost de trei bile, am încurcat-o. Corupția nu iartă. Vorba lui Adrian Severin (eliberat anticipat): „Să avem corupția acolo unde trebuie“. Acolo, unde? Acolo este țara mea.
Ce politici antinaționale a anunțat Dragnea în discursul de final de an ținut în fața camarilei
Cristian Campeanu
| 17.12.2018
Discursul antioccidental înecat de ură xenofobă rostit de Liviu Dragnea în fața CEx al PSD a fost una din cele violente manifestări publice de naționalism rudimentar din ultimii 30 de ani.
Este izvorât direct din național-securismul Partidului România Mare al anilor 90. Dar dacă partidul lui Vadim Tudor nu a reușit niciodată să își transpună delirul naționalist în politici publice, Dragnea este primul care face acest pas, transformând PSD în partidul naționalist iliberal antieuropean pe care îl căutau mulți.Astfel, România este dusă în mod conștient pe calea autoritarismului de factură rusească.
Pentru că, nu există îndoială, Dragnea o face conștient și deliberat sau altfel spus, există un sistem în „sminteala” lui antieuropeană și antisorosistă. Ca orice autocrat, Dragnea postulează o vastă conspirație antiromânească la care iau parte dușmani externi și „trădători” interni. Dușmanii externi sunt Uniunea Europeană și statele vestice – Franța, Germania, dar și Olanda lui Timermans – precum și partea „liberală” a Statelor Unite reprezentată de George Soros, iar dușmanii interni sunt procurorii anticorupție, judecătorii care dau condamnări în cazurile de corupție pentru că sunt „șantajabili”, „1% din SRI și SIE”, președintele Iohannis, Monica Macovei, ONG-urile „plătite în bitcoins”, „jurnaliștii cu epoleți”. Ca regulă generală preluată direct din cartea megalomaniei dictatoriale a lui Erdogan, orice opozant al PSD și al lui Dragnea personal este „antiromân”, „trădător” și face parte, desigur, din „statul paralel”.
Opera de distrugere a „statului paralel” include, așadar, suprimarea independenței Justiției și, în special, a independenței procurorilor înțeleși ca „agenți ai statului paralel și trădători ai României”, denunțarea MCV ca mecanism de persecuție antiromânească la îndemâna inamicului extern european, suprimarea unor drepturi și libertăți fundamentale ale organizațiilor nonguvernamentale aflate în afara controlului de partid. Include, desigur, amnistia și grațierea tuturor corupților condamnați, justificate prin „act de îndreptare a abuzurilor” statului paralel, dar și o campanie de intimidare și descurajare a investitorilor străini grupați sub eticheta „multinaționalelor lacome”. Si, atenție!, denunțarea politicilor guvernamentale realizate în cooperare cu UE și contracararea lor prin politici „naționale”, „românești”.
„Românismul” în Justiție: Infractorii scapă, procurorii sub control
Dacă este adevărat că ordonanța de amnistie și grațiere cerută de Dragnea de la tribună era gata scrisă și nu așteaptă decât aprobarea în guvern, atunci politica „românească” se transpune în grațierea tuturor pedepselor pentru corupție – singurul lucru care interesează – de până la zece ani și amnistierea tuturor faptelor în care condamnările s-au obținut cu participarea SRI. Bonus, garantarea averii dobândite ilicit prin absența oricărei prevederi privind recuperarea prejudiciului.
Altfel spus, toți infractorii condamnați pentru fapte de corupție, cu Dragnea, Voiculescu, Udrea și Bica în frunte, scapă de condamnare, li se albesc dosarele și rămân cu banii luați. În succesiunea amnistiei și grațierii, Codurile Penal și de Procedură Penală vor fi modificate în sensul dezincriminării unor fapte de corupție și al creării de obstacole procedurale pentru a împiedica trimiterea în judecată a celor acuzați pentru faptele puține care mai rămân incriminate. Aceasta este, pe scurt, manifestarea „românismului” PSD în politica penală.
În paralel, operațiunea de distrugere a „statului paralel” include dezlănțuirea câinilor „secției speciale de investigație a magistraților” împotriva procurorilor și judecătorilor care se încăpățânează să nu înțeleagă că era independenței justiției s-a încheiat. Va mai include instituirea controlului politic de partid asupra serviciilor secrete.
Pe plan european, „românismul” în justiție înseamnă denunțarea MCV ca instrument de „oprimare”, ignorarea punctelor de vedere ale Comisiei de la Veneția, Parlamentului European și Comisiei Europene. Dragnea nu a anunțat încă explicit că România nu va respecta deciziile Curții Europene de Justiție dar și-a îndreptat atacurile împotriva lui Frans Timmermans, care a evocat posibilitatea unei acțiuni împotriva României la CJUE.
Tentaculele antisorosismului
Dragnea a cerut serviciilor secrete și personal directorului SRI, Eduard Hellvig, să cerceteze implicarea „unui magnat miliardar” în societatea românească. Această „cercetare” ar trebui să se transpună într-o prigoană a societății civile și ONG-urilor care primesc granturi externe după modelul patentat de Rusia lui Vladimir Putin și adoptat de regimul lui Viktor Orban la Budapesta.
Sunt vizate drepturi fundamentale ca libertatea de asociere și libertatea de exprimare care vor fi suprimate mai întâi pentru „trădătorii plătiți din afară cu bitcoins” și apoi pentru opozanți. Acțiunile represive împotriva societății civile sfârșesc întotdeauna prin reprimarea libertății de exprimare și este, așadar, inevitabil, să urmeze presa nealiniată la politica lui Dragnea.
Anticorporatismul
Dragnea a acuzat marile corporații multinaționale că nu plătesc impozite în România și chiar că „otrăvesc” românii cu produse de import și a cerut guvernului măsuri ferme pentru remedierea acestor deficiențe. „Măsuri” avute în vedere înseamnă declararea unui război deschis prin taxe și impozite companiilor străine și de favorizare discreționară a „capitalului românesc”. De remarcat că rețeaua de companii clientelare ale PSD, în frunte cu Ghiță, de exemplu, cere de ani de zile măsuri anti-străini și pro-„românești”. Această vânătoare de multinaționale nu se poate face însă decât cu încălcarea regulilor europene privind concurența liberă. Semnalul lansat de Dragnea: corporațiile străine vor fi persecutate pentru simplul fapt că sunt stăine.
Mai există și dimensiunea de șantaj a politicilor anti-străini anunțate de Dragnea. Omul este convins că este ținta dușmanilor externi care vor să controleze România prin MCV și prin condiții privind statul de drept? Campania anti-corporatistă a lui Dragnea este în bună măsură o măsură de retorsiune. Atacând interesele occidentale în România crede că forțează Occidentul să-l „slăbească” cu Justiția și statul de drept.
Controlul sistemului bancar
Un capitol aparte și extrem de grav îl reprezintă îndemnul adresat de Dragnea guvernului să intervină în reglementarea sistemului financiar bancar. Este visul de aur al naționalismului economic de pretutindeni să controleze sistemul financiar (a se vedea din nou, Turcia lui Erdogan), dar în Europa acest lucru nu este posibil fără a încălca legislația europeană. Orban însuși nu a reușit decât să împovăreze băncile cu supraimpozite și să decreteze dobânzi discreționare dar nu a intervenit pe piața interbancară așa cum a anunțat Dragnea că vrea să facă guvernul PSD. Acest pas ar fi unul extrem de grav care nu numai că ar anula independența Băncii Naționale și calitatea sa de unică autoritate bancară, dar ar arunca în aer însăși ideea de piață interbancară liberă.
Dragnea minte că băncile reglează ROBOR-ul între ele, fapt confirmat chiar de Consiliul Concurenței, dar minte pentru că știe că dobânda interbancară a crescut pentru că guvernul împrumută bani de la bănci pentru plata pensiilor și a salariilor și nu există pentru bănci client mai bun ca guvernul. Vrea Dragnea ca băncile să finanțeze „dezvoltarea economiei”? Simplu. Nu mai faceți din guvern principalul client și astfel băncile vor fi obligate să caute alte plasamente. Dar nu asta își dorește Dragnea.
Adio fonduri UE, trăiască PPP-urile „românești”
Dragnea a vorbit și despre autostrăzi dar a precizat explicit că acestea trebuie să se facă „împotriva regulilor lor (ale europenilor, n.n) chiar dacă ni se vor face dosare”. Acesta este cel mai clar îndemn exprimat vreodată de un lider politic român la abandonarea finanțărilor din fonduri europene a marilor proiecte de infrastructură. În schimb, Dragnea cere „proiecte românești” care se traduc prin deja celebrele parteneriate public-privat (PPP-uri), adică fonduri de la bugetul public direcționate discreționar pe criterii politice către companii- client pentru proiecte de infrastructură fără garanții de calitate, fără studii de fezabilitate și fără termene clare de realizare.
Abandonarea explicită a finanțării din fonduri europene a autostrăzilor, căilor ferate, spitalelor etc este cel mai flagrant exemplu că politicile „româniste” ale lui Dragnea trădează în mod fundamental interesele societății românești.
