Poreclă Sile this Millennium Pseudonime sile_this_millennium

joi, 18 februarie 2021

Anunț de ultimă oră despre Sorin Ovidiu Vântu. Momente cumplite pentru celebrul om de afaceri - Autor: Gabriel Zamfirescu - Sursă : Capital.ro



http://silethismillennium.blogspot.com2017youtube-broadcast-yourself.html

Anunț de ultimă oră despre Sorin Ovidiu Vântu. Momente cumplite pentru celebrul om de afaceri

Anunț de ultimă oră despre Sorin Ovidiu Vântu. Momente cumplite pentru celebrul om de afaceri

Dezvăluire absolut şocantă despre milionarul Sorin Ovidiu Vântu! Omul de afaceri are mari probleme de sănătate. A plecat, de urgenţă, din România. Un jurnalist celebru a spus totul.Dezvăluire absolut şocantă despre milionarul Sorin Ovidiu Vântu! Omul de afaceri are mari probleme de sănătate. A plecat, de urgenţă, din România. Un jurnalist celebru a spus totul.

Vântu, grave probleme de sănătate

Milionarul Sorin Ovidiu Vântu are grave probleme de sănătate. Dezvăluirea a fost făcută de către jurnalistul Sorin Roşca Stănescu la emisiunea de la Gold FM. SRS spune că lui Vântu i s-ar fi amputat o parte dintr-un picior şi că se reface la o clinică din străinătate.

Dezvăluirea a fost făcută în cadrul emisiunii moderate de către Cozmin Guşă, intitulată. “Ce-i în guşă, şi-n căpuşă”. Vântu şi-ar fi pierdut patru degete de la picior ceea ce înseamnă că nu mai poate să meargă, cu atât mai mult cu cât este vorba despre piciorul bun, nu de cel afectat de poliomielită.

Astfel, Sorin Roşca Stănescu susţine că în acest moment Vântu este imobilizat total.

Vântu, mai multe condamnări

Sorin Ovidiu Vântu are mai multe condamnări la activ, dar la începutul acestui an a fost eliberat condiţionat. Judecătorii i-au întrerupt pedeapsa de 11 ani de inchisoare, dupa ce magistraţii au contopit mai multe sentinţe primite de acesta în ultimii ani.

SOV a făcut pe 3 decembrie cererea de liberare condiţionata direct la Judecatoria Sectorului 5, fără ca situaţia să mai fie discutată în cadrul Comisiei de liberări condiţionate din penitenciar.

Cele mai mediatizate condamnări sunt sentinţa de 8 ani de închisoare din dosarul căderii Fondului Naţional de Investiţii sau sentinţa de 10 ani de inchisoare din dosarul Petromservice.

Vintu mai avea doua condamnari definitive, in dosarul privind santajarea fostului deputat PSD, Sebastian Ghita si, respectiv, cel privind favorizarea fostului director Gelsor, Nicolae Popa.

Decizia de contopire a sentintelor a fost data de Curtea de Apel Bucuresti la sfarsitul lunii noiembrie 2020 si este definitiva, potrivit portalului instantelor.

SOV mai are un dosar pe rolul instanţelor. Omul de afaceri a fost trimis în judecată, la sfârşitul anului 2018, pentru cumpărare de influenţă.

Diplomația europeană, de la Solana la Borrell. Sau despre cum se împușcă singur Lavrov în genunchi - Armand Gosu - 16.02.2021- Revista 22





Diplomația europeană, de la Solana la Borrell. Sau despre cum se împușcă singur Lavrov în genunchi

Borrell are atâta putere câtă sunt dispuse să-i acorde statele membre, adică foarte puțină.


Armand Gosu
Foto :Josep Borrell16.02.2021
http://silethismillennium.blogspot.com2017youtube-broadcast-yourself.html

Vizita lui Josep Borrell la Moscova, de la 5 februarie, a fost prima a unui Înalt Reprezentant pentru Politică Externă și Securitate al Uniunii Europene, după aproape patru ani. Acolo, Borrell a purtat discuții în spatele ușilor închise cu ministrul rus de externe, Serghei Lavrov, cu care a continuat mai apoi conversația la un prânz de lucru. Vizita s-a încheiat cu o conferință de presă comună. Ce s-a întâmplat în spatele ușilor închise și la prânz e greu de verificat. Însă, partea publică, adică din conferința de presă, a fost apreciată la unison de presa europeană drept un dezastru, o umilință, o rușine, un coșmar…

  1. Trei au fost principalele reproșuri:
    Data vizitei a fost prost aleasă, vineri 5 februarie având loc prima înfățișare a lui Aleksei Navalnîi într-un alt proces pilotat de Kremlin, sub acuzația de calomniere a veteranilor celui de-al Doilea Război Mondial.

  2. N-a reacționat adecvat la expulzarea a trei diplomați din state membre UE, Suedia, Polonia și Germania, sub pretextul că diplomații acestor țări ar fi participat la demonstrațiile ilegale din Moscova și Petersburg de la 23 ianuarie.

  3. A criticat politica SUA față de Cuba, făcând jocul propagandei rusești, care punea semn de egalitate între sancțiunile occidentale față de Rusia din cauza agresiunilor rusești împotriva Ucrainei, cu sancțiunile SUA împotriva Cubei.

A mai fost un set de critici, unele adevărate atacuri la persoană. Multă emoție, nervi, fugă după like-uri. Ele se rezumă la următoarele:

  • Borrell e socialist, deci prieten al Moscovei, dacă ar fi fost cineva de dreapta. cu totul altfel s-ar fi desfășurat vizita la Moscova, iar Lavrov ar fi suferit o înfrângere usturătoare;

  • Borrell e spaniol, adică de la celălalt capăt al continentului, abia știe unde e Rusia pe hartă, n-are nici cunoașterea Rusiei și nici nu înțelege sensibilitățile est-europenilor.

  • Borrell nu și-a pregătit bine vizita, n-a citit punctajele, n-are colaboratori competenți.

  • Doar cei mai leneși jurnaliști, comentatori sau pur și simplu persoane publice nu l-au criticat pe Înaltul Reprezentat al UE.

Parlamentul European a fost de îndată convocat, iar la 9 februarie Borrell a trebuit să-și apere în plenul său vizita la Moscova. Nici acum n-a fost mai convingător. 80 de deputați, în mare parte din Centrul și Estul Europei, au semnat o petiție în care cer demiterea lui Borrell, considerat mult prea incompetent pentru funcția ocupată.

Admit că e greu de apărat prestația șefului diplomației europene la Moscova. Poate că multora le-a părut o adevărată umilire a Occidentului din partea Rusiei. Discuția despre Borrell este o diversiune, pentru că politica externă a UE ar trebui analizată și nu prestația Înaltului Reprezentant. Dar această discuție nu convine nici măcar hiper-vocalelor Țări Baltice și Poloniei, altfel foarte critice cu Borrell.

Merkel și Macron aveau nevoie de susținerea socialiștilor pilotați de premierul spaniol Sanchez pentru a trece Comisia în frunte cu Ursula von der Leyen. Pentru acele voturi, Sanchez a primit poziția de Înalt Reprezentant în care a numit un important lider socialist, fost ministru de externe al Spaniei, Borrell. Sanchez l-a desemnat pe Borrell. Socialiștii spanioli au dat și primul Înalt Reprezentant, pe Javier Solana, cel care a ocupat vreme de un deceniu această poziție. Borrell (73 de ani) este din aceeași generație de lideri socialiști spanioli cu Solana (78 de ani). Solana știa ceva despre Rusia pentru că fusese mai înainte și secretar general al NATO. Borrell a fost interesat de America de Sud și de Africa, mai precis, de problema subdezvoltării.

Lui Borrell nu i se cere expertiză, ci doar capacitatea politică de a negocia consensul celor 27 de state membre. Lucru foarte dificil, dacă nu imposibil. Rusia a fost mereu un dosar complicat, la nivelul UE. În vreme ce esticii, polonezii, balticii militează mereu pentru o linie mai dură, Budapesta, Berlinul, Roma, Parisul insistă pe dialog pragmatic și promovarea afacerilor.

Statele membre UE nu doar că n-au introdus sancțiuni după otrăvirea lui Navalnîi, dar n-au fost în stare să adopte măcar o declarație comună pe această temă. Când nu blochează germanii din culise, ies ciprioții, tot mai apropiați de Rusia, sau, în cazul cu Navalnîi, Viktor Orban. Macron caută orice pretext să mai sune la Kremlin, iar Merkel s-a grăbit să reînceapă lucrările la Nord Stream 2.

Nu poți să ceri diplomației europene să facă mai mult. Pentru Rusia ea nu există, iar dacă există trebuie ucisă, pentru că Moscova preferă să discute individual cu fiecare membru UE în parte. Dar asta fac și Statele Unite și China. Nu poți să-l critici pe Lavrov pentru asta.

Borrell are atâta putere câtă sunt dispuse să-i acorde statele membre, adică foarte puțină. Acum, la întoarcerea de la Moscova, șeful diplomației europene a promis că va promova sancțiuni împotriva Rusiei. Are dreptul s-o facă din poziția de Înalt Reprezentant.

Întâlnirea miniștrilor de externe ai statelor membre UE de la 22 februarie se va dovedi decisivă. Oare cine va bloca de această dată adoptarea de sancțiuni împotriva Rusiei? //

Gașca Auriților - Madalin Hodor - 16.02.2021- Sursă: Revista 22

Gașca Auriților

AUR nu este un partid propriu-zis, structurile sale organizaționale nu există, e mai degrabă o grupare strânsă în jurul unor lideri ce se vor charismatici. O gașcă.



Madalin Hodor16.02.2021

http://silethismillennium.blogspot.com2017youtube-broadcast-yourself.html

O melodie românească (a trupei Hi-Q, dacă nu mă înșel) foarte ascultată de tineri prin 2013 avea ca refren următoarele versuri: „Gașca mea nu poate să stea/ Liniștită nicio clipă”. Nu am găsit temă muzicală mai potrivită pentru ceea ce se întâmplă în „gașca agitată” numită AUR, mai ales după excluderea cu scandal a celui mai important vector de imagine pe care l-au avut în ultima vreme: Diana Șoșoacă.

Dar să le luăm pe rând. A fost Diana Șoșoacă un vector de imagine atât de important și este excluderea ei o pierdere pentru AUR? Prima întrebare este evident retorică. Prezentă pe aproape toate televiziunile, stârnind în permanență scandal pe orice subiect, aruncând cu invective și cu afirmații care mai de care mai aberante, foarte activă pe rețelele de socializare (unde a postat inclusiv o petrecere cu lăutari și „dedicații” pentru președintele Iohannis), senatoarea AUR a devenit foarte repede imaginea partidului, lăsându-i în umbră pe ceilalți. Și poate că tocmai această supraexpunere și „popularitate” au fost motivele care au atârnat decisiv în decizia privind îndepărtarea ei. Nu poți depăși ca popularitate liderii partidului. Căci AUR nu este un partid propriu-zis, structurile sale organizaționale nu există, e mai degrabă o grupare strânsă în jurul unor lideri ce se vor charismatici. O gașcă. Diana Șoșoacă a devenit pur și simplu un concurent. O concurentă la nivelul mahalagismelor, dar o concurentă. A fost așadar înlăturată.

Este excluderea Dianei Șoșoacă o pierdere pentru AUR? Recentul eșec rușinos al mult anunțatului „mare miting” convocat pentru a pune presiune pe lideri pentru ca aceștia să o reprimească pare să demonstreze contrariul. Faptul că nu a apărut efectiv nicio persoană la manifestația preconizată a fost în mod evident un duș rece, încât senatoarea AUR nu a mai scos nicio vorbă despre subiect, ocolind să răspundă la întrebările directe ale jurnaliștilor. Este acesta un semn al validării deciziei din partea electoratului hard-core, singurul care contează al grupării? Da și nu. Chiar dacă nu au venit să o susțină „în număr mare”, simpatizanții Dianei Șoșoacă există fără doar și poate. Ei se manifestă extrem de violent împotriva deciziei conducerii în bulele AUR de pe rețelele de socializare, adică acolo unde se desfășoară cam 90% din activitatea organizației. Ceea ce nu poate fi un semn liniștitor pentru lideri. În plus, din perspectiva acestor susținători, excluderea a făcut din Diana Șoșoacă o „victimă”, adică exact poziția de unde își poate crește și mai mult popularitatea. Căci dinamica și ideologia mișcării AUR este una a „luptei cu sistemul”, a „eroului providențial”, o manipulare deloc nouă pe meleagurile noastre. Ce poate fi dovadă mai clară pentru acești susținători că doamna Șoșoacă este acea „eroină fără frică” pe care o așteaptă, decât faptul că se încearcă „reducerea ei la tăcere”? Și dacă se vrea ca ea „să tacă”, înseamnă că este „cu adevărat deranjant pentru sistem” ceea ce spune. Iar dacă este „deranjant pentru sistem” înseamnă că sunt pe drumul corect. Realitatea nu are desigur nicio importanță. Dacă punem și „trădarea” din interior, avem exact ingredientele mitologiei precare cu care se hrănește electoratul AUR.

Mai există un alt aspect al problemei. Liderii de la vârful organizației au ajuns în mod nesperat în acea poziție în care, dacă vor să facă politică, ar trebui să renunțe la „revoluție”. Mai precis, au realizat că dacă devin nefrecventabili pentru alte partide cu care ar putea colabora în viitor, pierderea este a lor, iar drumul spre izolare politică și apoi spre disoluție este deschis. Atât Simion, cât și ceilalți se găsesc în situația în care au fost de-a lungul istoriei și alți demagogi populiști de la noi sau de aiurea, adică în cea în care trebuie „să tragă frâna de mână” pentru a deveni „onorabili”. Și nu poți negocia cu PSD, de exemplu, atât timp cât PSD nu vrea să fie asociat public cu stilul Dianei Șoșoacă.

De fapt, nu Diana Șoșoacă este în acest moment într-o poziție delicată, căci susținătorii ei, mulți sau puțini, o vor urma oriunde va decide să se ducă, inclusiv dacă va alege o „luptă eroică individuală”, ci chiar cei care au exclus-o.

Liderii AUR au de luat o decizie foarte grea în perioada următoare: renunță la „revoluție” (ceea ce va fi o problemă, căci cei care i-au votat tocmai asta așteaptă acum să presteze) și devin „oameni politici respectabili” sau încearcă să mențină radicalismul și să fie izolați în parlament, ceea ce înseamnă între altele inclusiv să fie dați la o parte la împărțirea „beneficiilor”?

Este greu de estimat acum care va fi linia urmată. O opinie personală este că ei vor încerca să acopere și zona lăsată liberă de plecarea Di Șoșoacă și că în perioada următoare vom asista la o explozie de agresivitate și radicalism din partea lor. Orice ar fi, gașca nu va sta liniștită nicio clipă. Pentru că agitația dementă este în ADN-ul ei. //

Tâlcul mesajului lui Macron către Biden - Stefan Popescu - 16.02.2021- Sursa : Revista22

Tâlcul mesajului lui Macron către Biden


Parisul mizează pe construcția unui pilon european autonom strategic, suveran din punct de vedere tehnologic și care să poată dezvolta cooperări punctuale cu China.



Stefan Popescu16.02.2021

http://silethismillennium.blogspot.com2017youtube-broadcast-yourself.html

Întrebarea despre relația transatlantică de după Donald Trump continuă să frământe spiritele. Răspunsul se anunță complicat, mai ales în ce-i privește pe europeni, care nu au nicio politică externă comună și cu atât mai puțin o cultură strategică comună. Relansarea relației transatlantice, consolidarea NATO, chiar relațiile cu China și Rusia găsesc înțelegeri diferite în funcție de interlocutor. Motivele acestei situații sunt structurale, determinate de potențialul diferit al aliaților europeni. Și, totodată, după cum bine observa Napoleon Bonaparte, “politica lor e determinată de geografia lor”. Noua abordare a administrației Biden, conștientă de necesitatea de a lucra îndeaproape cu țările aliate, pare a nu fi suficientă. Brexitul reduce simțitor influența americană în sânul UE și creează un spațiu liber pe care încearcă să îl ocupe mai multe țări europene. Conștient de capacitățile sale militare și de influența sa diplomatică, Parisul mizează atât pe complementaritatea la nivel global cu SUA, dar și pe construcția unui pilon european autonom strategic, suveran din punct de vedere tehnologic și care să poată dezvolta cooperări punctuale cu China. Este mesajul pe care președintele francez, Emmanuel Macron, a ținut să îl transmită peste Ocean sub forma unui interviu acordat influentului think-tank Atlantic Council, joi, 4 februarie.

Liderul de la Élysée a precizat de la început că „autonomia strategică” europeană rămâne prioritatea Parisului, concept legat de cel al „suveranității europene”. Aceste două concepte ar fi compatibile cu NATO, s-ar dezvolta în sânul organizației transatlantice, dar ar permite un pilon european autonom și cu o pondere mai mare în decizia din cadrul NATO, având la bază capacități tehnologice proprii. Țările care vor intra în acest pilon vor acorda prioritate tehnologiilor europene în materie de apărare. Președintele francez a catalogat relația transatlantică „pervertită” deoarece „a face parte din NATO înseamnă să beneficiezi de protecția americană și, în contrapartidă, să cumperi armament american”. Parisul va da un prim semnal prin creșterea bugetului apărării și promovarea de parteneriate industriale europene care să dezvolte echipamente militare comune. Însă NATO ar trebui să reflecteze și la noul său rol. „Cine este inamicul ?”, s-a întrebat retoric președintele francez, sugerând că trebuie depășită paradigma Războiului Rece. Acest lucru trece prin complementaritatea SUA-UE și recunoașterea reciprocă a zonelor de responsabilitate specială, chiar recunoașterea și respectarea spaţiilor postimperiale. „Orientul Mijlociu și Africa sunt vecinii noștri”, a spus Macron, „iar nu ai SUA”. UE nu trebuie să fie „dependentă de deciziile SUA”, astfel încât interesele specifice europene să fie prezervate.

Rusia este un alt subiect de interes care nu a fost ocolit de președintele francez. Și aici constatăm același laitmotiv – definirea unor interese specifice europene având în vedere europenitatea geografică, culturală și în termeni de mentalitate a Rusiei. Macron formulează constatarea că „extinderea la maximum” a frontierelor NATO nu s-a tradus și printr-o reducere a conflictelor și a amenințărilor. De asemenea, în opinia sa Rusia trebuie asociată într-o formulă de securitate europeană având în vedere subiectele comune – Ucraina, Belarus.

China a fost o altă mare temă abordată de președintele Franței. După ce a reluat formularea din raportul UE de anul trecut – „China este în același timp un partener, un concurent și un rival sistemic”, Emmanuel Macron a început să nuanțeze. China este un partener apreciat în privința cooperării pe dosarul schimbărilor climatice. În materie comercială și industrială este un rival, așa cum și Statele Unite sunt considerate. Cât privește rivalitatea sistemică UE-China, aceasta se referă la ambițiile geopolitice ale Chinei în regiuni precum cea indo-pacifică. Președintele Macron nu a citat și Africa (francofonă), dar cu siguranță a avut-o în gând. Cu toate acestea, Franța nu va fi pentru o alianță UE-SUA împotriva Chinei, căci acest lucru „ar fi contraproductiv și ar incita China să își intensifice strategia de influență în diverse regiuni și să își reducă cooperarea“ pe anumite dosare de interes comun.

Macron a continuat să considere că cei 5 membri permanenți ai Consiliului de Securitate trebuie să discute despre problemele planetare, reiterând dorința sa de a organiza un summit P5 în cadrul ONU, inițiativă ce trădează o viziune destul de clasică a relațiilor internaționale, bazată pe echilibrul între marile puteri cu dimensiune strategică globală. De altfel, este și ideea de bază transmisă de Macron- Occidentul trebuie să continue să joace rolul central pe scena internațională, dar în cadrul acestuia este nevoie ca SUA să împartă din responsabilități. Rusia aparține civilizației europene și trebuie să se găsească o formulă de cooperare care să producă sinergii cu pilonul european autonom strategic și suveran din punct de vedere tehnologic. De asemenea, o recunoaștere clară a sferelor de influență ale marilor actori, în care Europei să îi fie acceptată prioritatea în Africa și Orientul Mijlociu. Rămâne de văzut și care vor fi partenerii europeni dispuși să urmeze Parisul, dar afirmațiile lui Macron arată că va fi nevoie de multă creativitate pentru relansarea relației transatlantice. //

DOCUMENTAR RECORDER. 30 de ani de democrație

miercuri, 17 februarie 2021

Șoșoacă acuză: „E plin de homosexuali în AUR. Niciunul nu mi-a cedat avansurilor!” - Scris de TNR @ POLITIC 16 februarie 2021 12:02





http://silethismillennium.blogspot.com2017youtube-broadcast-yourself.html

Șoșoacă acuză: „E plin de homosexuali în AUR. Niciunul nu mi-a cedat avansurilor!”

Dată afară din grupul parlamentar AUR, senatoarea Şoşoacă s-a lansat deja într-o tiradă nemiloasă la adresa foştilor săi colegi! Aceasta susţine că George Simion şi alţi membri marcanţi ai partidului ar fi „extrem de homosexuali”, „b*langii totalmente ireversibili” sau „p*ponauţi fără frontiere”.

O dovadă clară în acest sens, spune Şoşoacă, e că n-a reuşit să îi seducă, oricât de sexi s-ar fi îmbrăcat.

Oamenii ăia suferă de o homosexualitate furibundă. Cum să refuzi aşa o piesă?”, a comentat Şoşoacă în timp ce se admira în oglindă, muşcându-şi buza şi ridicându-şi senzual fota şi catrinţa din lână groasă ca să dezvăluie câţiva centimetri de pulpă neaoşă, românească.

Autorităţile în materie de heterosexualitate, Cristi Borcea şi Romică Ţociu, au răspuns fără ezitare: „Dacă-i aşa, până şi noi suntem homosexuali de la un punct încolo.”

Scris deTNR
16 februarie 2021 12:02

”Culisele statului paralel” | Dezvăluiri despre Mugur Isărescu – cel mai longeviv guvernator de bancă centrală din lume – VIDEO - De către Realitatea de Calarasi -16/02/2021



 http://silethismillennium.blogspot.com2017youtube-broadcast-yourself.html

”Culisele statului paralel” | Dezvăluiri despre Mugur Isărescu – cel mai longeviv guvernator de bancă centrală din lume – VIDEO

Anul acesta, pe 4 septembrie, se împlinesc 31 de ani de când Mugur Isărescu a preluat conducerea BNR. Hotărârea de numire a sa în funcția de guvernator al Băncii Naționale a României a fost semnată de premierul de la acea vreme, Petre Roman. Isărescu este guvernatorul de bancă centrală cu cea mai mare vechime în funcţie la nivel mondial. El este considerat de CNSAS colaborator al Securității de dinainte de 1989.

 Eugen Dijmărescu, ministrul economiei şi finanţelor în guvernul Roman, este cel care l-a propus pe Mugur Isărescu pentru această funcție. Adrian Severin, ministrul reformei în acelaşi guvern în anii ‘90, este cel care l-a instalat, formal, pe Mugur Isărescu la BNR.

Până sa fie numit guvernator al României, Mugur Isărescu era secretar pe probleme economice la Ambasada României la Washington, de unde a fost rechemat de presedintele de atunci, Ion Iliescu.

Mugur Isărescu este guvernatorul de bancă centrală cu cea mai mare vechime în funcţie la nivel mondial. În 2019, el a fost validat pentru un nou mandat în fruntea instituţiei, fiind sprijinit inclusiv de parlamentarii puterii. Astfel, Isărescu a ajuns la cel de-al şaselea mandat în fruntea Băncii Naţionale.

Bancherul Radu Gheţea, fostul șef al CEC Bank, a povestit care au fost problemele cu care s-a confruntat sistemul la câțiva ani după revoluție.
”În 1998/1999, când eram în colaps, fără finanţare externă şi toţi se aşteptau ca România să intre în încetare de plăţi, guvernatorul Isărescu a chemat băncile străine de pe piaţă şi le-a spus că BNR are nevoie de bani, că trebuie să susţină această ţară în care vor să facă business. În câteva minute s-au strâns 105 milioane de dolari. Fiecare a spus: Eu vin cu 5 milioane de dolari, eu dau 10 milioane, eu vin cu 20 milioane de dolari. Nimeni de la masă nu a spus nu. Apoi, BNR a avut nevoie de 160 de milioane de dolari şi imediat s-au subscris 200 de milioane de dolari. Aşa s-a trecut acea perioadă critică”, spunea Ghețea.

La data de 1 iulie 2005, Isărescu a introdus leul nou.

Trei ani mai târziu, deși era cel mai în măsură să anticipeze criza, în noiembrie 2008, Mugur Isărescu, alături de reprezentanții Guvernului de atunci, susținea că România se poate apăra de una singură în fața problemelor financiare. Mulți analiști, în special adepții practicilor din sistemul bancar american, l-au criticat în perioada de criză pentru politica monetară prea conservatoare, care nu ar fi încurajat creditarea. Ei s-au referit la menținerea dobânzii cheie și a rezervelor minime solicitate băncilor, la niveluri foarte ridicate.

De numele guvernatorului se leagă și o controversă încă neelucidată. El este considerat de CNSAS colaborator al Securității de dinainte de 1989. Nota a fost deja trimisă către Curtea de Apel care va da un verdict. Chiar inainte de începerea procesului deschis la Curtea de Apel Bucureşti, au fost depuse câteva zeci de note ale securităţii, pe care CNSAS i le atribuie lui Isărescu. Avocatul acestuia a susținut la acel moment că hârtiile sunt în stare proastă si nu pot fi citite. La rândul lor, cei de la CNSAS spun că Isărescu ar fi primit numele conspirativ Manole, la începutul anilor ’70, atunci când ar fi fost racolat de centrala de informaţii externe. Şeful BNR este acuzat că şi-ar fi turnat colegii, dar si cunoscuţi străini, care se plângeau de regim, de traiul greu – cum ar fi lipsa apei calde și a transportului in comun. Mugur Isărescu a respins această teorie.

Potrivit Newsweek, turnătoriile sursei Manole vizau, în special, diplomați străini de la București, cu care Mugur Isărescu avea contacte constante. În special americani și britanici. Nici colegii lui Isărescu de la Institutul de Economie Mondială, nu ar fi scăpat de ,,notele” pe care actualul guvernator BNR le-ar fi trimis Unității Militare 0195, mai scrie sursa citată.
Critici la adresa lui Isărescu au tot apărut în decursul anilor. Una dintre ele, în anul 2010, când în procesul de elaborare a bazei legale ce permitea clienților să se apere de practicile abuzive ale băncilor, BNR, prin oficialii săi, a susținut în multe rânduri că implementarea acestei legislații ar conduce la destabilizarea sistemului bancar.

Isărescu a jucat un rol cheie în ascensiunea României către Uniunea Europeană în 2007 şi a reprezentat un pol de stabilitate în timp ce multe guverne s-au prăbușit, a scris Bloomberg într-o analiză publicată în 2019. Sub conducerea sa, hiperinflaţia a fost învinsă iar creşterea economică a ajutat la reducerea sărăciei.

Guvernatorul este influent și pe plan extern. Publicația amintește colaborările cu Alan Greenspan şi Mario Draghi. Isarescu primise până la acel moment 17 titluri de onoare universitare și este un membru al clubului Bilderberg Group.
Analiza venea exact în perioada în care acesta trebuia să decidă dacă își va prelungi mandatul ca guvernator al băncii centrale din România. În acea perioadă, autoritatea lui începuse să fie contestată, mulţi analişti şi politicieni declarând că ar fi bine să se retragă din funcţie.

În mandatele lui Isărescu, la începutul anilor 2000, nu mai puţin de 12 bănci s-au închis. Printre ele, falimentul Bancorex a fost cel mai răsunător.

Următorul său obiectiv în cariera de bancher, după introducerea leului nou și stabilizarea prețurilor ar fi adoptarea monedei euro, țintă ratată de mai multe ori până acum. 

https://silethismillennium2019.blogspot.com/

TUPEU de AUR: Au adus ura, balamucul și agresivitatea în Parlament, acum...