Vladimir Putin trebuie sa-si aleaga succesorul
FOTO EPA-EFE
http://silethismillennium.blogspot.com2020youtube-broadcast-yourself.html
Internaţional / Rusia
Cine ar putea să fie succesorul lui Vladimir Putin?
29 ianuarie 2020, 13:08
de
Ştefana Radu
Schimbările constituţionale pe care Vladimir Putin le-a anunţat la începutul acestei luni au dus la mai multe întrebări decât răspunsuri, dar sugerează că liderul rus va trebui să aleagă pe cineva care să-l înlocuiască, atunci când mandatul său prezidenţial se va încheia în 2024.Revizuirea generală propusă, care acum va trece prin parlamentul loial Kremlinului, îi va interzice lui Putin să rămână la putere după 2023 şi închide portiţa de scăpare care i-ar fi permis să revină la preşedinţie, după o scurtă perioadă în postul de premier, între 2008 şi 2012.
Însă aceasta are şi scopul de a asigura că, deşi Putin va pleca într-o zi, Putinismul va rămâne.
Este de aşteptat ca Putin să preia funcţia de preşedinte al consiliului de stat – un consiliu consultativ care va fi prevăzut în constituţie şi care va avea puterea de a „determina direcţiile principale ale politicilor interne, exterme şi socio-economice”. Acest lucru i-ar permite să-şi păstreze influenţa, în ciuda faptului că nu ar mai avea responsabilităţile prezidenţiale de zi cu zi.
Având în vedere că o astfel de mişcare l-ar lăsa cu puţine puteri oficiale, Putin probabil că-şi va alege un succesor loial, pentru a se asigura că ţara rămâne pe calea stabilită de el, spun analiştii. Reforma are scopul de a păstra moştenirea lui Putin într-o ţară în care noi lideri au respins de regulă ideologia predecesorilor lor: Hruşciov a dezmembrat cultul lui Stalin, Boris Elţîn a dizolvat ţara pe care Gorbaciov a încercat s-o păstreze şi însuşi Putin a schimbat graduat cursul reformist pro-occidental al lui Elţîn.
Liderul de 67 d ani este cunoscut pentru faptul că-şi păstrează opţiunile deschise şi că ia decizii chiar în ultima clipă. El va căuta pe cineva suficient de puternic pentru a putea conduce cea mai mare ţară din lume, dar suficient de loial încât să-i asigure securitatea şi pe cea a aliaţilor săi.
În privat, liderul de la Kremlin a ajuns cu siguranţă la doar câteva opţiuni, a spus Olga Kriştanovskaia, sociolog care studiază elita rusă de zeci de ani. „Selecţia oamenilor este deja definită... Aceşti oameni sunt acum în poziţii-cheie”.
Mihail Mişustin
Numirea lui Mihail Mişustin ca prim-ministru, săptămâna trecută, a luat Rusia prin surprindere şi l-a catapultat pe puţin cunoscutul, dar respectatul şef al Fiscului în discuţia pentru succesiune, în ciuda faptului că poziţia sa de start este slabă.
Mişustin, cunoscut pentru digitalizarea sistemului fiscal, este în consiliul director al echipei moscovite de hochei CSKA şi al federaţiei naţionale de hochei, un sport care a devenit un instrument de legătură între bogaţii şi puternicii Rusiei, la fel cum este golful în Statele Unite. El l-a cunoscut personal pe Putin în timp ce a jucat cu el în liga de hochei destinată oficialilor de top şi oamenilor de afaceri.
La vârsta de 53 de ani, Mişustin este în floarea carierei sale. De asemenea, este bine poziţionat pentru a avea un rol de legătură între şefii serviciilor ruse de securitate şi hoarda sa de birocraţi, având în vedere că agenţia fiscală este implicată atât în birocraţie, cât şi în impunerea normelor, a spus analistul Alexander Baunov.
Provocarea pentru Mişustin este aceea că prim-ministrul a fost mereu o ţintă a criticilor, venite atât din partea membrilor ambiţioşi ai partidului de guvernământ, cât şi din partea populaţiei care vede că corupţia continuă să înflorească. Predecesorul lui Mişustin, Dmitri Medvedev, a avut parte de o scădere semnificativă a popularităţii, de la 64 la sută la 37 la sută, în timpul celor opt ani petrecuţi în fruntea guvernului.
Totuşi, unii au argumentat că Mişustin este doar un prim-ministru „tehnic” şi că Medvedev, care a primit o funcţie nou creată ca adjunct al lui Putin în consiliul de securitate, s-a putea întoarce la preşedinţie, cum a fost cazul în 2008.
Serghei Sobianin
Guvernul numit de Putin, săptămâna trecută, include patru vicepremieri consideraţi ca fiind oamenii lui Mişustin, în ceea ce a părut a fi un vot de încredere din partea preşedintelui. Ceea ce a atras atenţia analiştilor este că ceilalţi cinci au legături cu primarul Moscovei, Serghei Sobianin, lucru ce sugerează că oficialul de 61 de ani este, de asemenea, candidat pentru rolul de succesor al lui Putin.
Fostul guvernator al provinciei Tiumen etse considerat de multă vreme ca fiind una dintre cele mai influente persoane din ţară. Deşi tehnic vorbind este doar un primar, el este considerat un politician de factură naţională şi a fost şef al administraţiei lui Putin din 2005 până în 2008, după care şi-a urmat liderul la guvernare, devenind vicepremier.
Bugetul Moscovei depăşeşte cu mult pe cel al oricărei alte regiuni şi Sobianin a coordonat un program major de reconstrucţie pentru a transforma capitala într-un oraş modern european. Sobianin şi-a menţinut reputaţia de primar competent, chiar dacă a respins o mişcare de protest, în vara anului trecut. Ca „primul tehnocrat al lui Putin” şi un loialist al preşedintelui de multă vreme, probabil că Sobianin este în primele opţiuni pe lista de succesori ai lui Putin.
Serghei Şoigu
Singura figură politică aproape la fel de populară ca Putin este ministrul Apărării (64de ani), pe care ruşii îl consideră cel mai mare lider militar al ţării, după generalul Gheorghi Zukov, din Al Doilea Război Mondial.
Şoigu s-a ridicat din începuturi modeste, ca inginer în construcţii, în regiunea Tuva şi a devenit funcţionar al Partidului Comunist şi adjunct al comitetului naţional din construcţii. După prăbuşirea URSS, el a preluat un rol de conducere în menţinerea regiunilor rebele în orbita Moscoveri, în timpul conflictelor din Caucaz.
El a câştigat respectul cetăţenilor atunci când a intervenit în cazul mai multor dezastre naturale, ca ministru al situaţiilor de urgenţă, între anii 1994 şi 2012. Ulterior, a fost pentru scurtă vreme guvernator al regiunii Moscova. A preluat MInisterul Apărării în 2012, coordonând reformarea şi modernizarea Armatei ruse.
Şoigu este apropiat de Putin şi deseori îşi petrece vacanţele de vară cu preşedintele, în Tuva, unde cei doi au fost văzuţi pescuind la bustul gol.
În mod ironic, popularitatea, influenţa şi puterea lui Şoigu s-ar putea întoarce impotriva sa, având în vedere că nu există garanţii că şi-ar păstra loialitatea faţă de Putin.
„Este prea independent dacă-l pui în cea mai înaltă poziţie”, a spus Stanovaia. „Nu are suficiente obligaţii faţă de Putin în ceea ce priveşte cariera sa”.
Birocraţii
Avalanşa de numiri în noul guvern a lărgit câmpul de posibili succesori ai lui Putin, dacă acesta va decide să aleagă pe cineva din aceste funcţiie, cum a făcut şi Elţîn când l-a numit pe Putin în stafful prezidenţial, după aceea ca şef al FSB şi în cele din urmă prim-ministru şi moştenitor al său, în doar câteva luni.
Funcţionarul de la Kremlin Andrei Belusov (60 de ani) este considerat un posibil succesro, după ce a fost numit, săptămâna trecută, ca prim-vicepremier, aceeaşi poziţie din care Medvedev a fost ales pentru a deveni preşedinte.
Fiul unui economist sovietic eminen, Belusov a fost numit consilier economic al lui Putin în 2013 şi a devenit preşedinte al consiliului director al companiei petroliere de stat Rosneft. El împărtăşeşte viziunea „KGB-istă” a lui Putin, considerând că Rusia este înconjurată de „un cerc de duşmani”.
Un alt pretendent ar putea fi Dmitri Kozak (61 de ani), vicepremierul care a fost responsabili de proiectele de construcţii, înaintea Olimpiadei de la Soci, care a costat în jur de 50 de miliarde de dolari. Informaţii apărute săptămâna trecută sugerează că acesta se va ocupa de teritoriile susţinute de Rusia din estul Ucrainei.
Gărzile de corp
În 2016, Putin a început să-şi numească fostele gărzi de corp ca guvernatori regionali, ducând la speculaţii că i-ar pregăti ca potenţiali succesori.
Guvernatorul din Tula, Alexei Diumin, i-a păzit pe Elţîn şi pe Putin, înainte să fie promovat ca şef adjunct al agenţiei ruse de informaţii militare GRU, unde ar fi jucat un rol-cheie în anexarea Crimeei. O altă posibilitate, Dmitri Mironov, a ocupat poziţii la nivel înalt în Ministerul de Interne, începând cu 2013, înainte să fie numit guvernator al regiunii Iaroslavl.
Alţi doi, Serghei Morozov şi Evgheni Zinicev, au fost în serviciile federale de protecţie, înainte să fie numiţi guvernatori ai regiunilor Astrahan şi Kaliningrad.
