Poreclă Sile this Millennium Pseudonime sile_this_millennium

duminică, 24 martie 2019

24 martie - ziua cand s-a prabusit linia Huntington de Petrisor Peiu, analist Duminica, 24 Martie 2019, ora 07:5 - Sursă: Ziare.com

http://silethismillennium.blogspot.com2019youtube-broadcast-yourself.html

24 martie - ziua cand s-a prabusit linia Huntington

de Petrisor Peiu, analist
Duminica, 24 Martie 2019, ora 07:50

24 martie - ziua cand s-a prabusit linia Huntington
Petrisor Peiu


De la caderea zidului Berlinului si pana in acea zi, chiar daca Huntington a desenat concret celebra sa linie abia in 1993, Washingtonul a trait sub imperiul unui sant adanc care separa Vestul civilizatiei catolice si protestante de Estul ortodox. Acest lucru este usor de inteles daca ne aducem aminte cine era Huntington: nimeni altul decat patriarhul geopoliticii pentru Partidul Democrat; Huntington conducea, din 1963, Centrul pentru Relatii Internationale de la Harvard (Center for International Affairs), era fondatorul revistei Foreign Policy si fusese coordonatorul pentru planificare strategica al Consiliului National de Securitate (Coordinator of Security Planning for the National Security Council) in timpul mandatului Carter. Huntington era adevaratul "guru" pentru strategii internationali ai Administratiei democrate Clinton, iar inceputul mandatului respectivei administratii este marcat de aparitia articolului "The Clash of Civilizations?" (Ciocnirea civilizatiilor) in influenta revista Foreign Affairs. In 1996, Huntington publica si cartea "The Clash of Civilizations and the Remaking of World Order", ca replica a la fel de celebrei "Sfarsitul istoriei" a fostului sau student, Francis Fukuyama. Pe scurt, inspiratorul politicii externe a democratilor era convins ca noua paradigma a lumii consta in ciocnirea a opt civilizatii antagonice, iar Europa era menita sa fie impartita de linia de demarcatie intre ortodoxie si lumea catolica si protestanta. Dupa ce ca Huntington formalizase impartirea Europei astfel, politica externa americana era condusa de catre fosta sa colega de Consiliu National de Securitate al administratiei Carter, Madeleine Albright (aceasta din urma era chiar o est-europeana care scapase de Holocaust adapostita de o familie de sarbi!).

Colegele Romaniei de lagar socialist, Polonia, Ungaria, Cehia si Slovacia, erau deja in NATO, iar Romania se chinuia sa convinga Occidentul sa i se deschida poarta. Americanii lui Clinton, tributari unei viziuni rigide despre lume, nu erau capabili de gesturile hotarate si curajoase catre Romania, pe care numai republicanii dovedisera (si o vor mai dovedi apoi) ca erau in stare sa le faca. Astfel incat, pe 24 martie la ora 20:59, Romania traia inca drama de a privi cu jind peste gard la vecinii unguri, care intrasera in NATO cu o armata condusa de ofiteri cu studii la Moscova si cu serviciile de informatii ticsite de "conserve" sovietice.

Situatia in tara nu era deloc incurajatoare: 1999 a fost perigeul unei lungi perioade de cadere economica, ultimul an de scadere a PIB, sindicatele erau in strada cerand incetarea reformelor, mineriada abia se incheiase, iar la doua zile dupa inceperea bombardamentelor, premierul Radu Vasile a facut infarct la birou, motiv pentru presedintele Emil Constantinescu sa incerce sa il debarce cu viclenie. Mai mult, atmosfera in opinia publica era total ostila interventei NATO: gardurile ambasadei iugoslave de pe bulevardul Dorobanti erau pline de flori, in centrul euro-atlantismului de azi, la Cluj Napoca, ziarele apareau zilnic cu indemnul "Orice-ar fi, iubiti Iugoslavia!", iar Marius Tuca, la Antena 1, facea audiente record rupandu-si camasa in fiecare seara pentru "fratii sarbi". Ambasadorul rus Valerii Keneakin a vizitat acelasi Cluj pe 26 martie, intampinat de 10.000 de sindicalisti BNS, CSDR, Cartel Alfa si Fratia strigand isteric "Pace pentru sarbi". Colac peste pupaza, tratatul romano-iugoslav continea si un incomod articol 7: "Nici una dintre partile semnatare nu va permite unui tert stat sa-i foloseasca teritoriul pentru a declansa o agresiune impotriva celeilalte parti".

Inca de pe 24 martie, americanii si aliatii lor au inceput sa realizeze ca aveau nevoie de Romania (chiar si de Bulgaria) pentru a-l izola pe Milosevici: razboiul impotriva sarbilor era pentru Occident "legitim, dar nu legal", iar marea necunoscuta a campaniei incepute atunci era: ce va face Kremlinul? Rusia (impreuna cu China) blocasera tentativa americana de a capata girul Consiliului de Securitate, dar avea oare sa apere Belgradul si altfel, mai concret? In plus, romanii traiau inca sub logica "cei mai buni vecini-Marea Neagra si Iugoslavia", in vreme ce bulgarii nu aveau vreun mare atasament fata de sarbi.

Importanta strategica a Romaniei va creste ametitor dupa 24 martie, pe masura ce bombardamentele NATO nu reuseau sa il infranga pe Milosevici: 38.000 de misiuni de lupta au fost derulate in cele 78 de zile de bombardament, generand pagube imense economiei si armatei iugoslave, dar producand si cateva erori de pomina, culminand cu bombardarea ambasadei Chinei chiar in ziua de Inviere a acelui an. Asa ca transeele adanc sapate de ideologul democratilor americani s-au surpat mai spectaculos decat linia Maginot in 1940, indicand (a cata oara?) ca Dumnezeu isi rade in barba de planurile oamenilor (democratii fiind si ateisti ferventi, de altfel): pe 18 aprilie, NATO a cerut Romaniei accesul nerestrictiv in spatiul aerian al Romaniei, iar pe 22 aprilie, Parlamentul a aprobat respectiva cerere cu 225 voturi pentru, 99 de abtineri si doar 20 voturi impotriva, dupa o sedinta marcata de interventia lui Lazar Comanescu (ambasador la NATO atunci) centrata pe ideea: "ceea ce se da altei tari se va da cu siguranta si Romaniei", adica pe asigurarea ca Guvernul obtinuse garantii pentru parcursul viitor al tarii. A doua zi, presedintele Emil Constantinescu a plecat la summit-ul NATO de la Washington, din 23-25 aprilie, unde Romania avea sa devina favoritul viitoarei extinderi a aliantei nord-atlantice.

Situatia creata in martie-iunie 1999, ramasa apoi definitiva, avea sa provoace un titlu de referinta in presa ruseasca: "Pentru a intra in Kosovo, soldatii rusi trebuie sa faca inconjurul lumii", lucru de altfel adeverit atunci cand avioanele rusesti au incercat fara succes sa zboare pe cerul Romaniei in drum spre Kosovo, unde trebuiau sa participe la trupele de mentinere a pacii: zborurile nu s-au facut decat dupa ce Bucurestiul a primit garantii de securitate NATO!

Pana la urma, Milosevici a cedat, pe 11 iunie 1999, dar nu din cauza distrugerilor provocate de bombardamente, ci pentru ca trimisul special al lui Eltin, Viktor Cernomardin, i-a transmis amenintarea ca Rusia ar putea accepta o rezolutie ONU de condamnare a sarbilor. Atunci, Rusia avea o economie injumatatita dupa 10 ani de privatizari "a la Eltin" si depindea decisiv de cele 70 miliarde USD investite de americani acolo. Si totusi, faptul ca rusii au inghitit pe nemestecate povestea din Kosovo si aparitia unei baze americane in fosta provincie iugoslava (Bondstel) a marcat definitiv decaderea Rusiei din postura de putere globala in cea de putere regionala (cantonata la Marea Neagra si la Marea Baltica) . Primavara 1999 a reprezentat si punctul cel mai de jos pentru Kremlin si pentru economia rusa: pe 19 mai, Serghei Stepasin l-a inlocuit pe obositul premier Evgheni Primakov (fost diplomat si fost sef de servicii secrete), pentru ca pe 16 august, Eltin sa il aduca la sefia guvernului pe cel caruia avea sa ii predea puterea totala, enigmaticul petersburghez Vladimir Vladmirovici Putin; pe 31 decembrie, Eltin demisiona, lasand Rusia pe mainile lui Putin. Acesta din urma, obsedat de "incercuirea occidentalilor", va gasi in episodul Kosovo motivatia razboaielor pe care le poarta si astazi cu vecinii sai ucraineni sau georgieni, pentru a iesi din respectiva "incercuire"...

Daca ar fi sa sintetizam ce impact a avut alegerea pe care Bucurestiul a facut-o pe timpul bombardamentelor din Kosovo, va invit sa urmarim graficul de mai jos:

GNI Romania Croatia

Graficul prezinta indicatorul PIB/locuitor, in preturi comparabile pentru Croatia, Romania, Serbia si Kosovo. Ei bine, in 1999, Romania a depasit pentru prima oara, dupa 80 de ani, Serbia ca performanta economica; astazi performanta noastra este aproape dubla decat a sarbilor: peste 27.000 USD fata de 15.000 USD! Intre timp, in 2017, Romania a depasit si Croatia, la care inainte si noi si sarbii ne uitam ca la o referinta de dezvoltare. Iar Kosovo a ramas cantonata in saracie, nedepasind trei sferturi din nivelul vecinilor sarbi (abia 11.000 USD pe an pentru fiecare kosovar in preturi comparabile PPP).

Pentru toti cei care, in 1999, trepidau la auzul vocilor grotesti ale aparatorilor "prieteniei romano-iugoslave", pentru cei care, atunci ca si acum, isi facusera o religie din seara petrecuta holbandu-se la Marius Tuca Show si la eternul sau invitat, deontologul de azi, Cristian Tudor Popescu, pentru cei care conduceau campania de mistificare istorica a prieteniei cu iugoslavii, pentru cei care cereau sa punem in balanta vocatia pro-americana cu sprijinirea principalului aliat al Rusiei din zona, ar fi poate, un gest de decenta sa priveasca acest grafic si sa se intrebe cum ar fi fost astazi viata lor in spatele liniei Huntington.

Petrisor Gabriel Peiu este doctor al Universitatii Politehnica din Bucuresti (1996), a fost consilier al premierului Radu Vasile (1998-1999) si al premierului Adrian Nastase (2001-2002), subsecretar de stat pentru politici economice (2002-2003) si vicepresedinte al Agentiei pentru Investitii Straine (2003-2004). Este coordonator al Departamentului de Analize Economice al Fundatiei Universitare a Marii Negre (FUMN).






sâmbătă, 23 martie 2019

„Adevărul“ readuce operele lui Vintilă Corbul. „Căderea Constantinopolului“ şi „Sunt Regele Franţei! Regele soare“, - distribuite cu ziarul timp de o lună - 22 martie 2019, 09:27 - de Otilia Andrei

http://silethismillennium.blogspot.com2019youtube-broadcast-yourself.html

„Adevărul“ readuce operele lui Vintilă Corbul. „Căderea Constantinopolului“ şi „Sunt Regele Franţei! Regele soare“, distribuite cu ziarul timp de o lună 

„Adevărul“ readuce operele lui Vintilă Corbul. „Căderea Constantinopolului“ şi „Sunt Regele Franţei! Regele soare“, distribuite cu ziarul timp de o lună

Vintilă Corbul (1916 –  2008)

22 martie 2019, 09:27 deOtilia Andrei

            Volumele „Căderea Constantinopolului“, trei volume, şi „Sunt regele Franţei! Regele soare!“ au fost reeeditate şi vor fi distribuite cu „Adevărul“, lunea, începând cu 25 martie, timp de o lună. Preţul pachetului ziar şi carte este de 17 lei.
        În literatură, Vintilă Corbul s-a impus prin stilul savuros, care combină experienţele personale cu adevărul istoric şi ficţiunea. Scriitorul a semnat şi scenariile filmelor de succes "Nea Mărin miliardar", "Revanşa", "Duelul" şi "Un comisar acuză". Romanele sale au avut cea mai mare căutare în perioada comunistă, iar încasările uriaşe de pe urma acestora au stârnit multe invidii în lumea literară. Stilul său inconfundabil era dat de o imaginaţie bine strunită.

         S-a născut în 1916 şi până a început războiul văzuse deja jumătate din lume, pentru că părinţii lui călătoreau pentru a face comerţ cu armament.  La 91 de ani, scriitorul s-a apucat de un nou volum, "Ciuma Roşie"

"Scriu de mână, cu tocul şi apoi transcriu la maşină sau ordinator. Pentru că de multe ori, după ce scriu, îmi dau seama că trebuie modificat. Am pe masă şi computer cu internet plus trei maşini electrice de scris.”


        Şi să ştiţi că sunt feroapte, lucrez până pe la şase, şapte dimineaţa, ies cu căţicit când lucrez.Am ştiut să mă descurc… eu, în fiecare nelul o jumătate de oră, apoi dorm cinci ore, maximum şase"
, spunea Vintilă Corbul, autor a cărut operă a fost publicată integral, în anii trecuţi, de Editura Adevărul. 

Vintilă Corbul, scriitor şi autor de scenarii de film, s-a stabilit în Franţa în 1977. 

      Unele dintre cele mai de succes volume scrise de Vintilă Corbul, „Căderea Constantinopolului“, trei volume, şi „Sunt regele Franţei! Regele soare!“, au fost reeditate şi vor fi distribuite cu „Adevărul“, începând de luni, 25 martie, timp de o lună. Preţul pachetului ziar şi carte este de 17 lei.

  
        "Căderea Constantinopolului" este una dintre cele mai vândute cărţi din beletristica românească. A fost editată în franceză, greacă, arabă, iar în Franţa a fost difuzată şi sub formă de teatru radiofonic. Primul tiraj, în anii `80, a fost de 192.000 de exemplare.

     Căderea Constantinopolului este numele sub care e cunoscută cucerirea capitalei Imperiului Bizantin de forţele Imperiului Otoman, sub comanda sultanului Mehmed al II-lea. Căderea Constantinopolului a însemnat nu numai sfârşitul Imperiului Roman de Răsărit şi moartea ultimului împarat bizantin, Constantin al XI-lea, dar şi o victorie strategică de o importanţă crucială pentru cucerirea estului mediteranean al Balcanilor de către otomani.

Roman dedicat soţiei sale

    „Sunt regele Franţei! Regele Soare!“ este dedicată Ioanei Corbul, femeia ce a reprezentat „marea dragoste" a autorului. După o mare decepţie, părăsit de prima soţie dupa numai cinci ani, Vintila Corbul se îndrăgosteşte de fiica renumitului profesor universitar şi scriitor Ion San-Giorgiu. În acea perioadă, dupa ce toata averea familiei San-Giorgiu a fost confiscată de către regimul comunist, Ioana trăieste alaturi de mama sa, la limita subzistentei. Din cauza originii sale burgheze, a fost data afara de la Conservatorul de Arte Dramatice si se vede obligata sa se angajeze muncitoare necalificata intr-o fabrica de cuţite.


          Profesorul San-Giorgiu, dupa ce a fost judecat in lotul nr. 11 de criminali de razboi si condamnat la moarte de „justitia comunista" pentru propaganda hitlerista, si-a petrecut ultimii ani din viata in exil, in Germania. Surprinzator, in timp ce ne documentam asupra biografiei lui Vintila Corbul, am aflat ca in anul 1921, Ion San-Giorgiu avea o rubrica permanenta in „Adevarul Literar si Artistic", astazi suplimentul cultural de miercuri al ziarului „Adevarul".

             Ioana şi Vintila se căsătoresc, chiar dacă amândoi erau muncitori necalificaţi, ea la o fabrica de cuţite, el la ICAB (Intreprinderea de Canal şi Apa Bucuresti), şi abia aveau din ce să trăiască. Pentru a-şi completa modestul venit, încep să traduca opere literare din limbile franceză şi engleză. Dupa ani de mizerie, obligat să-şi parasească locul de muncă din cauza unei boli grave la ochi, autorul începe din nou să scrie şi publica prima carte de succes. În timp ce scria "Căderea Constantinopolului", cartea ce îl va lansa definitiv, Vintilă Corbul primeşte o lovitură foarte puternică. Ioana îl anunţă - după cum povesteşte autorul, „cu zâmbetul pe buze"- că a fost depistată cu cancer într-o fază avansată. Drama morţii soţiei, la numai 35 de ani, după 15 ani de căsnicie, precum şi ultimele luni de suferinţă ale acesteia, l-au marcat definitiv. Începe să scrie frenetic, pentru a-şi uita durerea şi nu mai iubeşte niciodată o altă femeie. 

  L-a cunoscut pe Rockefeller

          „Babel Palace" este primul său roman, dar autorul a devenit cunoscut după ce a apărut "Căderea Constantinopolelui", o adevărată lovitură pe piaţa editorială. Un alt volum, "Idolii de aur - Dinastia Sunderland-Beauclair" (trei volume), a fost editat în franceză şi poloneză.

        Vintilă Corbul este unul dintre puţinii literaţi români care au învăţat să trăiască numai din scris. Gustul succesului l-a simţit din copilărie, când a călătorit mult în Europa şi Lumea Nouă, cunoscându-i pe John D. Rockefeller, J. Paul Getty. În 1966, Vintilă Corbul a scris, în colaborare cu Eugen Burada, povestirea "Moarte şi portocale la Palermo", apărută în colecţia Temerarii - Editura Tineretului, în două fascicule a câte 80 de pagini.

  
Pus pe lista neagră de Ceauşescu

          Datorită succesului, după câţiva ani, la insistenţele editurii, autorii au continat povestirea sub un nou titlu, "Cenuşă şi orhidee la New York".

    Era primul volum apărut sub semnăturile Vintilă Corbul şi Eugen Burada. Romanul i-a deranjat pe comunişti, din cauza naraţiunii care punea în valoare avantajele lumii capitaliste. Cartea a fost trecută imediat pe lista neagră de regimul Ceauşescu. Este una dintre cele mai vândute trei cărţi semnate Vintilă Corbul, primul tiraj de 160.000 de exemplare fiind epuizat într-o singură săptămână. Compunea cărţi-fluviu, chiar şi în mai puţin de un an, fără să uite de partea cea mai importantă a procesului de creaţie: documentarea.

    Pentru "Asediul Romei" s-a documentat din peste 200 de cărţi. Vintilă Corbul şi Eugen Burada au scris şi scenariile unor filme care au avut succese masive. Cei doi şi-au pus semnătura pe scenariile peliculelor "Nea Mărin miliardar", "Revanşa", "Duelul" şi "Un comisar acuză" (scenariu compus în doar două săptămâni), ecranizate de Sergiu Nicolaescu.

  
Operele complete au fost publicate de Adevărul

       Editura Adevărul Holding a lansat  24 de titluri, în 31 de volume, majoritatea scrise de Vintilă Corbul, dar şi câteva semnate împreună cu Eugen Burada. Volumele "Cenuşă şi orhidee la New York", "Uragan asupra Europei", "Oameni în Rolls-Royce", "Groaza vine de pretutindeni", "Roxelana şi Soliman", "Calea ducesei", "Plângi, plângi balalaikă" sunt titluri care le-au adus celor doi celebritatea în anii "60-'70.


cuvinte cheie:adevarul vintila corbul carti caderea constantinopolului sunt regele frantei regele soare 

Citeste mai mult: adev.ro/porao1



Notă subsol blog 

Vintilă Corbul

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Vintilă Corbul
Date personale
Născut26 mai 1916
București
Decedat30 ianuarie 2008
Paris
ÎnmormântatCimitirul Bellu Modificați la Wikidata
Naționalitateromân
CetățenieFlag of France.svg Franța Modificați la Wikidata
Ocupațieromancier, scenarist de filme
Limbilimba franceză[1]
limba română[1]  Modificați la Wikidata
Activitatea literară
Operă de debutBabel Palace (la 16 ani)
Note
PremiiOrdinul Meritul Cultural  Modificați la Wikidata
Prezență online
Internet Movie Database
Vintilă Corbul, (n. 26 mai 1916 – d. 30 ianuarie 2008), numele complet Vintilă Dumitru Corbul Economu Popescu, a fost un scriitor român contemporan și autor de scenarii de film, care s-a stabilit în Franța în 1979.
Vintilă Corbul a părăsit ilegal România în 1979, în plină glorie, împreună cu Eugen Burada.
S-au mutat într-un mic orășel lângă Paris, iar Vintilă Corbul a locuit până la moarte în același loc în care s-a stabilit. Multe dintre titlurile sale au fost editate în franceză, poloneză, rusă, arabă.

În România Mare[modificare | modificare sursă]

Vintilă Corbul s-a născut la 26 mai 1916 în București și provine dintr-o familie foarte bogată. Sofia, mama acestuia, deținea acțiuni la diverse bănci și studiouri de film americane, motiv pentru care vizitele în Statele Unite ale Americii erau experiențe curente. Constantin Popescu Corbul, tatăl adoptiv al autorului, provine dintr-o mică, dar înstărită familie boierească; deținea multe proprietăți în București și în țară, podgorie la Drăgășani și chiar un grajd cu cai de curse. Lui Vintilă Corbul i s-a sugerat de către părinți că tatăl său vitreg este de fapt tatăl natural. C.P. Corbul s-a căsătorit cu Sofia, mama lui Vintilă, după divorțul acesteia de Mihail Economu, și i-a adoptat imediat copilul. Astfel se explică numele complet al autorului: Vintilă Dumitru Economu Popescu Corbul.
Deși visa să devină ambasador, la îndemnul părinților, Vintilă Corbul urmează cursurile Facultății de Drept și devine magistrat. În paralel, pentru a-și alimenta propria pasiune, urmează Facultatea de Litere și Filozofie - secția Istorie. La doar 23 de ani, imediat după absolvirea facultății, Vintilă Corbul se angajează judecător.
Fiind un "răzvrătit", se căsătorește cu Ana Stoenescu, fata unui simplu muncitor.
Vintilă Corbul a fost, în al II-lea Război Mondial, locotenent de artilerie antiaeriană și, ulterior, pilotul comandantului forțelor aeriene române.

Opera

A început să scrie încă din adolescență. „Babel Palace” este scris la 16 ani și „Sclavii pământului” este al doilea roman scris de Vintilă Corbul, la numai 18 ani, ... și ultima carte publicată înainte de a fi trecut de către comuniști pe lista scriitorilor interziși.
Căderea Constantinopolului este creația cu cel mai mare succes al lui Vintilă Corbul și, totodată, cea mai vândută carte din beletristica românească, numai la primul tiraj având vânzări de 192.000 de exemplare.[necesită citare] A fost editată în franceză, greacă, arabă, iar în Franța a fost difuzată și sub formă de teatru radiofonic.

„Cenușă și orhidee la New York” este prima carte apărută cu semnăturile Vintilă Corbul și Eugen Burada și pune bazele unei colaborări de aproape 29 de ani. A scris scenariile filmelor Un comisar acuză (1974), Revanșa (1978), Nea Mărin miliardar (1979) și Duelul (1981) - filme regizate de Sergiu Nicolaescu. Un clasament realizat de Uniunea Autorilor și Realizatorilor de Film din România arată că „Nea Mărin miliardar” este cel mai vizionat film românesc din toate timpurile[2]. Pelicula a fost vizionată de nu mai puțin de 14,6 milioane de români și are, de departe, cea mai mare cotă de popularitate în rândul telespectatorilor ultimelor două generații.

Opera literară[modificare | modificare sursă]




Vintilă Corbul împreună cu colectivul de editare (de la Adevărul Holding) al operei sale complete
  • Moarte și portocale la Palermo, cu Eugen Burada
  • Cenușă și orhidee la New York, cu Eugen Burada
  • Cavalcadă în iad, - 2 volume, închinate tatălui autorului, Generalul Constantin P. Corbul și participării României la cel de-al Doilea Război Mondial
  • Căderea Constantinopolelui - 2 volume
  • Dinastia Sunderland - Beauclair - Idolii de aur - 3 volume
  • Asediul Romei 1527 - 2 volume
  • Dinastia Sunderland - Beauclair 2 - Păsări de Pradă - 3 volume
  • Uragan asupra Europei, cu Eugen Burada
  • Salvați-mă! Sunt miliardar
  • Sclavii pământului
  • Babel Palace
  • Roxelana și Soliman, cu Eugen Burada
  • Oameni în Rolls-Royce, cu Eugen Burada
  • Iubirile imposibile ale lui Petronius
  • Casa din Cherry Street
  • Hollywood - infernul viselor
  • Groaza vine de pretutindeni, cu Eugen Burada
  • Sunt regele Franței! Regele Soare!
  • Împărateasa fără coroană
  • Calea ducesei, cu Eugen Burada
  • Plângi, plângi, balalaikă, cu Eugen Burada
  • Atenție! Los Angeles va sări în aer
  • Mafia și miliardarii
  • Extaz, moarte și rock'n roll
  • Miliarde și picioare lungi
Sursa - Prefață la Opere Complete, Colecția Adevarul, Bucuresti, 2007

Scenarii de film[modificare | modificare sursă]

A murit scriitorul Vintilă Corbul

Scriitorul Vintilă Corbul a decedat, miercuri dimineaţa, la locuinţa sa de lângă Versailles, la vârsta de 91 de ani,
au declarat pentru MEDIAFAX reprezentanţi ai
 Uniunii Scriitorilor din România.
Grav bolnav, Vintilă Corbul a fost internat, în ultimele luni, la o clinică din oraşul francez Rocquencourt (în Yvelines, în apropiere de Versailles).
Vintilă Corbul a urmat cursurile Facultăţii de Drept şi, în paralel, pe cele ale Facultăţii de Litere si Filozofie - secţia Istorie, avându-l profesor pe Gheorghe I. Brătianu.
La plecarea din ţară, a lăsat în urmă o bibliotecă de circa 10.000 de volume, reconstruind-o, ulterior, în Franţa, apartamentul în care a locuit fiind tapetat cu rafturi pline de cărţi.
 Primul roman scris de Vintilă Corbul, pe când avea 16 ani, este "Babel Palace". 
Atunci, scriitorul a fost considerat o nouă stea a literaturii. "Babel Palace" 
a apărut într-o singură ediţie, în anul 1939.

În 1966, Vintilă Corbul a scris, în colaborare cu Eugen Burada, povestirea "Moarte şi portocale la Palermo", apărută în colecţia Temerarii - Editura Tineretului, în două fascicule a câte 80 de pagini. Datorită succesului, la insistenţele editurii, autorii au continuat povestirea sub un nou titlu, "Cenuşă şi orhidee la New York". Era primul volum aparut sub semnaturile Vintilă Corbul şi Eugen Burada. Colaborarea dintre cei doi scriitori a durat 29 de ani.
Printre cele mai cunoscute cărţi ale lui Vintilă Corbu se numără "Căderea Constantinopolelui" (volumele I şi II), editată în limbile franceză, greacă şi arabă. Prin această carte, Vintilă Corbul a dat lovitura pe piaţa editorială, fiind, în acelaşi timp, cea mai bine vândută carte din beletristica românească, cu un prim tiraj de 192.000 de exemplare. În Franţa, cartea a fost popularizată sub formă de teatru radiofonic.
"Asediul Romei" este un alt volum cunoscut al lui Vintilă Corbu, romanul fiind scris în mai puţin de un an.
În limba franceză i-au apărut: "La chute de Constantinople", în 1981, "Le grand jeu de Richard Sunderland-Beauclair", 1984, "Roxelane et Saliman", 1987 (împreună cu Mircea Burada), "Tempete sur Byzance", 1981 etc.
Vintilă Corbu a scris şi scenariile filmelor regizate de Sergiu Nicolaescu - "Nea Marin Miliardar", "Revanşa", "Un comisar acuză", "Duelul".
În 2004, a fost decorat cu Ordinul "Meritul Cultural" în grad de Ofiţer.
Adevărul Holding a prezentat, în luna noiembrie, la Târgul de Carte Gaudeamus, colecţia Opere Complete - Vintilă Corbul/Eugen Burada.

https://silethismillennium2019.blogspot.com/

TUPEU de AUR: Au adus ura, balamucul și agresivitatea în Parlament, acum...