Miscarea Raeliana ( parttea s II - a ) printre invitați și Dumitru Sin

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

Publicat pe 2 iul. 2016

AMBASADĂ PENTRU EXTRATEREȘTRI LA BUCUREȘTI :
TUN IMOBILIAR

Miscarea Raeliană ( partea a I -a ) printre invitați Dumitru Sin

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

 AMBASADĂ LA BUCUREȘTI PENTRU EXTRATEREȘTRII

Funerariile unui extraterestru ( partea a II - a ) după ideea unui antreprenor unic : Dumitru Sin

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

 după ideea unui antreprenor unic : Dumitru Sin

  Antreprenor unic

    C-ta
    ·
    www.dumitrusin/ct
    ·

Antreprenor unic

Are aprobare legală de la primarul orașului său să-l înhumeze pe primul extraterestru decedat...pe Terra

Funerariile unui extraterestru (partea a I - a ) - după ideea unui antreprenor unic : Dumitru Sin

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

Publicat pe 2 iul. 2016

SERVICIU de POMPE FUNEBRE pentru EXTRATEREŞTRII

FUNERALIILE UNUI EXTRATERESTRU

Un patron de ” POMPE FUNEBRE ” exasperat de legile anti-economice din țara sa îi vine o idee năstrușnică pentru a scapa de taxele stupide care îi împovărau societatea el găsește o modalitate viabilă și legală de a fenta fiscul... anume o lege antreprenorială neabrogată din 1924 , anume ca ” antreprenorul unic ” să fie scutit de ” impozitul pe circulația mărfurilor ” (un soi de TVA) ....

TOTUL ERA SĂ DEMONSTREZE CĂ ESTE UNIC !

• Categorie

  • Oameni și bloguri

• Licență

  • Licență YouTube standard

Did Juncker speak with aliens leaders of other planets ?

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

” Scrisoarea prin care Mugur Isarescu a inceput Vanzarea Romaniei catre Bancheri incepand cu anul 1990 ! ” - Sursă : VREMURI TULBURI

Vremuritulburi

ortodoxie, vremurile de pe urma, istorie, sanatate, politica, economie, analize si alte informatii utile

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

Scrisoarea prin care Mugur Isarescu a inceput Vanzarea Romaniei catre Bancheri incepand cu anul 1990!

iulie 30, 2014 vt Distrugerea Romaniei, FED, FMI, Mugur Isarescu, Rockefeler, RomaniaBanca federala SUA, FMI, Mugur Isarescu, Rockefeler, Vanzarea Romaniei

 

ZIUAnews vă prezintă o scrisoare primită de la guvernatorul BNR, de Banca Federală • În documentul declasificat de americani, datat, cel mai probabil, la începutul anilor ‘90, Mugur Isărescu își expune intențiile pe termen lung cu privire la România • În planul lui Isărescu, este schițată privatizarea economiei românești • Șeful BNR vorbește despre intențiile sale privind “reformarea sistemului economic și bancar” din România și Europa de Est,
 relateaza diasporatv.eu.


O scrisoare adresată de guvernatorul Băncii Naţionale a României, Mugur Isărescu, către conducerea Trezoreriei SUA (Federal Reserve – FED), filiala Kansas, a fost, recent, declasificată. Tonul folosit de guvernatorul BNR în document trădează curtoazia acestuia. Isărescu prezintă starea naţiunii şi a economiei româneşti în perioada post-decembristă, subliniind şi angajamentele pe care guvernatorul BNR și le-a asumat în fața celor de la FED. În document se vorbeşte despre privatizări, despre asistenţa acordată României de FMI şi BM, dar şi despre politicile monetare care vor fi aplicate monedei naţionale. Citind documentul, nu am putut să tragem decât o singură concluzie: această scrisoare este primul înscris care atestă începutul vânzării României către puterile occidentale sau, dacă nu vânzarea, măcar punerea la dispoziţia marilor puteri a economiei româneşti, a politicilor fiscale şi, implicit, a celor sociale. Interesant este faptul că scrisoarea a apărut pe site-ul FED New York, zilele acestea, motivul desecretizării regăsindu-se, credem noi, în prevederile legislaţiei americane.

ZIUAnews vă prezintă, în exclusivitate, traducerea integrală a scrisorii

“În primul rând, permiteți-mi mie și domnului Urdea (n.r. – predecesorul lui Mugur Isărescu la conducerea BNR) să mulțumim Federal Reserve Bank of Kansas City pentru această imensă oportunitate. Participarea, de anul trecut, la o conferință internațională în care s-a discutat despre reformele radicale din sistemul economic și bancar din România a fost nu numai peste posibilitățile noastre, ci și peste visurile noastre.
Subiectul despre care discutăm acum este foarte complex și eu nu pot pretinde să îl tratez în mod comprehensiv. Prefer, în loc, să vă prezint câteva idei personale despre conceptul nostru de convertibilitate. În același timp, o să încerc să încep prin reformarea sistemului economic și bancar, nu numai în România, ci, de asemenea, și în statele din Europa de Est. Împărtășim opinia potrivit căreia diferențele economice și situațiile politice din țările din Europa Centrală și de Est necesită abordări diferite. În ceea ce privește situația României, credem că singurul mod efectiv în care s-ar putea face, în mod real, o tranziție de la o economie centralizată la o economie de piață, ar trebui să fie axat pe trei planuri. În primul rând, trebuie să dezmembrăm instituțiile centrale de planificare și controlul lor rigid asupra prețurilor, salariilor, precum și asupra altor variabile economice și să punem în locul lor instituțiile de piață potrivite. În acest sens, în opinia noastră, este esențială reforma radicală a sistemului bancar. În al doilea rând, trebuie să convertim proprietatea (bunurile) și să promovăm sectorul privat. Aici, în opinia noastră, esențial în acest proces este transformarea companiilor de stat. În al treilea rând, trebuie să construim plasa de siguranță în sistemul de asigurări sociale, potrivită pentru mecanismele unei economii de piață. Pentru România, acesta este un punct cu atât mai important, pentru că populația României a suferit prea mult, mai ales în ultima decadă – decada nebuniei – și suntem foarte siguri că orice tranziție de succes către o economie de piață depinde de evitarea producerii de noi suferințe populației din România. În ceea ce privește convertibilitatea, suntem întru totul de acord cu conceptul prezentat de domnul Bergsten și de domnul Williamson, cu privire la modalitatea actuală de convertire și importanța convertirii valutei (circulație monetară) pentru economiile de piață emergente din Europa de Est. Un aspect bun, subliniat de autori, este că planificarea centralizată a fost caracterizată nu doar prin imposibilitatea de a converti moneda, dar și de imposibilitatea de a converti bunurile. Ar trebui să adaug că inconvertibilitatea în România a atins un adevărat vârf în ultimii ani ai regimului anterior. Biletele de bancă au devenit din ce în ce mai mult bilete de loterie. Cu noroc și multă răbdare, se presupunea că vor cumpăra ceva bunuri, de multe ori nu chiar pe cele dorite. Abordarea noastră legată de convertibilitate este corelată cu secvențele generale din reformele economică și bancară din România. Prefer abordarea secvențială, în locul celei de “bing bang” sau a celei graduale. Pentru aceasta, trebuie să ținem cont de prioritățile României. România a fost, cu excepția Albaniei, cea din urmă țară din Europa de Est care a mers spre democrație și spre o economie de piață. Am început, în decembrie 1989, cu cel mai centralizat și mai rigid sistem economic și cu o adevărată dictatură. Apoi, am avut o revoluție însângerată, care, din nefericire, a fost urmată de șase luni de vid politic și neliniști sociale. Dacă e să privesc partea pozitivă a revoluției din România, am descoperit că dispariția Partidului Comunist, în cea mai fierbinte zi din decembrie, a eliminat toate obstacolele ideologice împotriva cărora am luptat. Există un consens național pentru democrație și pentru o economie de piață. Guvernul nou ales este puternic determinat să acționeze rapid în această direcție.
Ce am făcut, deja, până în acest moment? Actul de Conversie a întreprinderilor de stat a fost dezbătut și a trecut acum câteva luni prin noul Parlament al României. În concordanță cu acesta, trei sferturi din întreprinderile de stat au devenit companii comerciale, a căror privatizare este dorită în totalitate, de-a lungul unei perioade mai lungi de timp, începând, cel mai probabil, din această toamnă. Ultimul sfert din întreprinderile de stat, dintre care, cele mai multe asigură utilități publice, au devenit companii autonome, deținute de stat. Mai devreme, în martie acest an, alte două legi majore au fost trecute prin Guvernul provizoriu. Una a permis și a promovat înființarea unor companii noi, private, iar cealaltă a relaxat, în mod semnificativ, regulile cu privire la investițiile străine în România. Ce ne așteaptă în viitorul apropiat? Construim legi privind reformarea radicală a sistemului bancar românesc – avem asistență de la Banca Mondială și FMI în acest capitol. Sperăm că legea privind reforma sistemului bancar va trece nu mai târziu de sfârșitul acestui an. De asemenea, pregătim proiectul de lege cu privire la plasa de siguranță în sistemul de asigurări. Obținerea convertibilității monezii României este văzută în acest context, al reformei economice interne și al reformei sistemului bancar. Instituțiile specifice și cadrul general legal pentru convertibilitate vor fi create, în principal, prin reforme bancare. În plus, împărtășim opinia domnului Bergsten și pe aceea a domnului Williamson cu privire la faptul că introducerea, deopotrivă, a convertibilității bunurilor și a convertibilității monedei, în mod conexat, este o idee bună. De aceea, eu consider că legea Conversiei întreprinderilor de stat este critică. Abordarea noastră cu privire la convertibilitate, gradualism rapid, este bazată pe licitație de monedă și retenție de conturi. Cadrul legal pentru stabilirea retenției conturilor a fost deja fixat prin Actul de Conversie și prin Actul Antreprenorilor Privați. Potrivit acestor legi, companiile românești au voie să rețină 30 la sută din profiturile schimbului internațional iar, din februarie anul viitor, 50 la sută. Probabil că mai avem nevoie de niște calificări tehnice, în acest moment. Ne pregătim pentru cadrul legal pentru schimburile internaționale prin licitație, pe care plănuim să le ținem de două ori pe lună, începând cu luna octombrie a acestui an. Companiile românești care au nevoie de valută vor cumpăra de la cei care o au. Rata de schimb la licitație, în opinia noastră, nu va afecta (și vom încerca să nu afecteze) rata oficială de schimb sau alte tranzacții comerciale. Permiteți-mi să detaliez puțin această chestiune, care a fost mult dezbătută de economiștii români și a beneficiat de sfatul FMI. În opinia noastră, ambele instrumente au potențial, dacă sunt utilizate corect și temporar, pentru că introduc o marjă mare de liberalizare a schimbului și a sistemului de schimb valutar, pavând drumul spre convertibilitate. Consider că următoarele condiții sunt necesare pentru îndeplinirea acestui scop:
Pentru conturile curente:
Să asigurăm un nivel de menținere substanțial, cel puțin 30 la sută sau poate 50 la sută (acesta a fost un punct dezbătut)
Să fie nediscriminatoriu, să se aplice în mod egal în mai multe domenii ale economiei și
Să exceptăm de la regulile de licențiere acele importuri care sunt finanțate de retragerile din aceste conturi
Pentru licitațiile de schimburi străine:
Să fie considerat un corelativ necesar al conturilor obișnuite, pentru a asigura o alocare mai rațională a schimburilor străine rare
Să evităm barierele administrative la cerere (de exemplu, prin limitarea persoanelor care pot licita sau sumele care pot fi limitate), evitând, astfel, corupția
Să limităm diferența dintre rata de schimb oficială și cea de la licitații și
Să extindăm licitațiile cât de repede se poate, cu misiunea de a le utiliza ca o sursă cheie de informații pentru stabilirea unei rate de schimb unice.
Desigur, pentru a obține convertibilitatea pentru moneda națională a României, trebuie să continuăm ceea ce deja am început, de la începutul acestui an – aceasta este corectarea supraevaluării substanțiale a monedei naționale. Am fost devalorizați semnificativ o dată și poate vom mai fi în această situație în această toamnă. În același timp, trebuie să stabilim un regim al ratei de schimb valutar potrivit. În opinia mea personală – dezbătută până acum în România – aceasta poate fi făcută prin aranjarea (stabilirea) unui coș de monede, dar vreau să spun, o aranjare (stabilire) foarte flexibilă”.

 

Ce este Federal Reserve

Constituţia americană de la 1787 interzice explicit înfiinţarea unei Bănci Naţionale a Statelor Unite. Dar, la începutul secolului trecut, s-a forţat crearea unei Bănci Centrale numite Federal Reserve (FED), invocându-se stabilitatea economică. Astfel, FED a apărut în urma unei false crize financiare, declanşate de bancherul J. P. Morgan. În 1907, acesta a început să răspândească zvonul că băncile au difficultăţi şi nu vor mai putea face rambursări. S-a creat panică, toată lumea s-a înghesuit să îşi retragă depozitele din bănci, lucru ce a dus la falimente în lanţ (aproape 5.400 de bănci au dispărut atunci). Apoi, Congresul american a demarat o anchetă, pentru a stabili care este cauza acestui dezastru şi cum poate fi el evitat. Comisia însărcinată cu această misiune era condusă de senatorul Nelson Aldrich. Acesta era liderul partidei republicane din Senat, dar şi omul celor mai puternici bancheri americani. Aldrich a propus, ca soluţie “salvatoare”, crearea unei Bănci Centrale care să apere SUA de dezastru. În 1910, Federal Reserve Act a fost semnat iniţial, nu de legislatorii americani, aşa cum era firesc, ci de bancheri, în cadrul unei întâlniri secrete, organizate în casa lui J.P. Morgan din Jekyll Island. Apoi, documentul i-a fost dat lui Aldrich, care l-a prezentat Congresului. La început, nu a avut sorţi de izbândă, dar, în 1913, când Woodrow Wilson a devenit preşedinte al SUA, a fost aprobat. În schimbul susţinerii financiare şi politice în alegeri, Wilson le promisese bancherilor că, odată ajuns preşedinte, va aproba, fără să clipească, constituirea Federal Reserve. Cu două zile înainte de Crăciun, când o mare parte din membrii Congresului american nu erau prezenţi, Federal Reserve Act a fost transformat în lege, fiind aprobat de Congres şi de preşedintele SUA. Senatorul Louis McFadden spunea, în 1932, în Congresul american: “Prin constituirea Federal Reserve a fost construit un sistem bancar mondial. Un superstat controlat de bancherii internaţionali, care acţionează împreună, pentru a transforma lumea în sclavul lor. Federal Reserve a uzurpat Guvernul”.
Comentariu VT: Tradatorul de tara Mugur Isarescu, este evreu si mason de grad 33, pus intentionat in fruntea BNR-ului si tinut in functie, special pentru a face jocul oligarhilor.

Pentru a intelege mai bine de ce s-a facut lovitura de stat din 1989 urmariti si posturile de mai jos:  

• Un fost senator vorbeşte: pentru cine este depopulată România !
• CE S-A INTAMPLAT CU CELE 22 MILIARDE USD IMPRUMUTATE DE ROMANIA DE LA FMI?
• Documentar – Toate razboaiele lumii sunt de fapt razboaie create de bancheri
• Capitalismul in viziunea papusarilor
• Basescu si BNR au falsificat impreuna cu Jeffrey Franks PIB-ul pentru a se realiza acordul cu FMI?
• ESTE OFICIAL! România este concesionată străinilor în proporţie de peste 70% din suprafaţă
• Tot ce trebuie sa stii despre aurul Romaniei

CRISTIAN SIMA: MONEDA EURO se apropie de SFÂRȘIT! GERMANIA a fost marele BENEFICIAR AL UNIFICĂRII EUROPEI. ANALIZĂ POST-BREXIT. Autor: Cristian Sima | joi, 30 iunie 2016

 
http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

Economie 

CRISTIAN SIMA: MONEDA EURO se apropie de SFÂRȘIT! GERMANIA a fost marele BENEFICIAR AL UNIFICĂRII EUROPEI. ANALIZĂ POST-BREXIT.

Autor:

 Cristian Sima 

 | joi, 30 iunie 2016

16-03/cristian-sima-465x390

 

 Cristian Sima, unul din puținii brokeri profesioniști care a pariat pe ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană, prevede sfârșitul monedei Euro. Analiza sa post-Brexit, include de această dată momentul unificării, rolul Franței și al Germaniei în conturarea noii ordini economice și greșelile de început.

PARTEA A DOUA

NUNTA

Pregătirile de nuntă au durat şapte ani, până la 1 ianuarie 1999. Iniţial, nunta cu noua monedă europeană avea 12 miri, dar, cum mirele grec avea fracul dat la curăţat la Goldman Sachs, doar 11 s-au prezentat la ceremonie. Pactul prenupţial părea simplu: o datorie publică mai mică de 60% din PIB şi un deficit bugetar sub 3%. Banca Centrală Europeană, căreia îi revenea rolul de naş, fusese creată cu doar şase luni înainte, la 1 iunie 1998, pe structura EMI (European Monetary Institute). Era o creaţie recentă, din sezonul primăvară–vară 1998, de inspirație EMI. Compromisul făcut la alegerea preşedintelui/ designerului-şef BCE şi croiala iniţială a băncii sunt de o importanţă capitală în desfăşurarea viitoarelor evenimente.
Hans Tietmayer, preşedintele de atunci al BUBA (Deutsche Bundesbank), părea cel mai îndreptăţit să aspire la funcţia de preşedinte al BCE. BUBA era în 1999 singura bancă centrală cu adevărat independentă din Europa. BUBA fusese creată de aliaţi în teritoriul vest-german după modelul FED, imediat după Al Doilea Război Mondial. Trebuie remarcat că înfiinţarea BUBA precede cu un an formarea primului guvern vest-german. Design-ul BUBA a ţinut cont de toate experienţele negative avute de băncile centrale în perioada interbelică (mai ales în timpul Marii Depresiuni) şi în timpul războiului, ceea ce a făcut-o un model de bancă centrală, mai ales în perioada Tietmayer, adică 1993-1999. Odată cu nunta EURO, puterile ei aveau să devină simbolice. H. Tietmayer mai avea un atu în cursa pentru preşedinţia BCE: era singurul preşedinte de bancă centrală care mai năşise cu succes la o nuntă, şi anume la riscanta uniune dintre marca est şi cea vest-germană.

AICI PUTEȚI RECITI PRIMA PARTE.  

LOGODNA.

Voinţa politică din 1998 și moda europeană a anului 1999 s-au opus radical atât lui Tietmayer, cât şi ideii germane de a copia modelul BUBA şi pentru BCE. Privind în urmă, realizăm că n-ar fi fost deloc rău să se fi procedat astfel. Germania era un stat federal cu o politică monetară şi fiscală unitară şi cu un buget federal. Noua uniune monetară europeană se dorea (sau mai bine zis abia azi se doreşte) a fi o uniune monetară federală. Germania reuşise două lucruri extraordinare: uniunea monetară şi fiscală între Est şi Vest, în ciuda discrepanţei aparent ireconciliabile dintre cultura financiară şi fiscală comunistă şi cea capitalistă, şi transferul fiscal din Vest către Est. Ambele reuşite au avut loc cu Tietmayer la conducere şi fără nici un puseu inflaţionist. În 1999, a reunifica Sudul cu Nordul era sigur mai uşor decât a reunifica estul Germaniei cu vestul acesteia. E drept însă că dimensiunea noii structuri era imensă în comparaţie cu Germania reunificată. Dacă Chirac ar fi renunţat la prietenul Trichet şi la un naţionalism ce nu-şi avea locul într-o structură financiară de importanţa BCE, poate că astăzi Europa şi moneda euro ar fi arătat altfel.

Pentru a opri hegemonia germană, cei 12 miri au hotărât ca „nașul” cel mare să fie într-o primă fază olandez, în persoana lui Wim Duisenberg, şi apoi francez, în persoana lui Jean-Claude Trichet. Președintele francez Chirac şi-a impus punctul de vedere, deşi Trichet, care avea un nume potrivit mai degrabă pentru un cazino decât pentru cea mai mare bancă centrală, a trebuit să fie spălat de păcate mai vechi, chiar înainte de numirea în funcţie, în 2003. Trichet a fost acuzat la începutul lui 2003 că în calitate de şef al trezoreriei franceze a combinat mai multe matrapazlâcuri în afacerea Credit Lyonnais, bancă de stat, cea mai mare bancă a Franţei în 1990, adusă la faliment începând cu 1993 şi cumpărată pe nimic de Credit Agricole.
Afacerea Credit Lyonnais a avut doi actori principali, italianul Paretti şi francezul Bernard Tapie, şi pe J.C. Trichet în calitate de coordonator. Falimentul băncii pare desprins dintr-o poveste bancară dâmboviţeană: banca de stat (gestionată indirect de guvern, adică de şeful trezoreriei) face un împrumut imens lui Paretti (aproape 1.5 mld) pentru a cumpăra Metro-Goldwyn-Mayer. Paretti îşi pune fiica de 20 de ani în board, cumpără cadouri la amante cu banii băncii şi apoi dă faliment, cu tot cu MGM. În acelaşi timp, Tapie cumpără Adidas (tot cu banii băncii) şi dă şi el faliment. Deşi au existat 8 capete de acuzare împotriva lui Trichet, acesta a fost curăţat de justiţia franceză în mai puţin de 6 luni, tocmai la timp pentru a fi numit guvernator al Băncii Centrale Europene la sfârşitul lui 2003. La 10 ani distanţă, s-au descoperit (undeva în Luxemburg) contabilităţi paralele prin care se putea dovedi că banca franceză era implicată într-un imens joc de spălare de bani prin intermediul lui Clearstream (și astăzi cea mai mare societate de clearing, societate care contabilizează şi judecă toate tranzacţiile după ce ele s-au produs şi care are rol de custode pentru bani şi hârtii de valoare). Culmea e că şi acuzaţiile contra lui Trichet şi cele contra lui Clearstream „s-au dovedit nefondate”, rămânând doar o butadă aruncată de presa vremii, că un bancher central care se numeşte Trichet nu putea să fie implicat decât într-un „Cleanstream” (joc de cuvinte, „un trişor implicat într-un curent de spălare”). Cele două mandate ale francezului Trichet au fost deosebit de grele, controversatul bancher fiind nevoit să treacă prin cea mai mare criză de lichidităţi a sistemului bancar mondial, criza subprime dintre 2008 și 2010.
Aşa cum s-a preconizat inițial, cei 12 miri ai monedei Euro s-au înmulţit, dar încă de la începuturi câteva ţări nu au dorit să intre în „partuza” financiară europeană. Danemarca a ţinut un referendum unde poporul a spus „Nu” aderării la moneda unică, ceea ce a determinat Suedia şi Marea Britanie să nu mai ţină referendumuri şi să o refuze din start. Entuziasmul adoptării monedei unice s-a atenuat puternic în urma crizelor apărute între timp, ajungându-se ca unele ţări să adere şi să regrete apoi (vezi Slovenia şi Slovacia), altele s-o respingă fără drept de apel (Cehia şi Polonia), iar altele să-şi dorească să adere, dar să nu poată respecta condiţiile ţinutei vestimentare obligatorii pentru această nuntă în grup.
Construcţia structurii financiare europene se baza pe modelul dolarului american şi ar fi trebuit ca Uniunea Europeană să devină, în timp, un stat federal, cu o monedă unică. Doar că, la nunta începută în 31 decembrie 1998, nu toţi mirii au beneficiat de bucatele alese servite pe platouri de argint de mai-marii diriguitori, francezi şi germani în mare parte. Dacă la început fiecare euro era purtător de dobândă unică, cu timpul lucrurile s-au schimbat radical. Astăzi, pentru un euro german primeşti dobânda negativă, iar la capătul opus pentru un euro grec primeşti 8%. În Texas, dolarul nu are dobânda diferită de dolarul din California...
La nuntă, cele mai bune bucate le-a primit mirele german. Dacă analizăm cei 17 ani de monedă europeană, vom constata că imposibilitatea ţărilor cu o productivitate mai slabă de a-şi devaloriza moneda a dus la invadarea pieţei europene de produse germane. Pe de altă parte, economiile mai fragile (vezi Spania, Italia şi mai ales Grecia) a trebuit să se împrumute pentru a completa deficitele bugetare imense şi, astfel, au creat dobânzi diferite pe aceeaşi monedă unică. Dacă observăm că şi politica fiscală în Europa nu a fost unitară, vom ajunge repede la concluzia că la nuntă mirii au venit din categorii sociale diverse, aveau averi diferite şi, mai ales, tunsori diferite. Italianul cu părul vâlvoi şi nebărbierit nu putea avea acelaşi succes la mireasă ca germanul aranjat mereu ca un demn ofiţer al Wermacht-ului.
Moneda unică a fost cel mai mare atac la suveranitatea naţională, mirele rupt în fund şi mirele cu smoking de la Armani nu au dus mireasa euro la aceleaşi petreceri şi simpozioane, divorţul se va definitiva foarte curând (proces început odată cu criza din 2008, care i-a afectat pe toţi), iar contractul prenupţial nu a mai fost respectat de nimeni. În 2009, jandarmul german a decis să nu mai respecte deficitul de 3%. Azi, când a reînceput să-şi dorească pedanteria legală, e greu ca cineva să-l mai bage în seamă. Rămân însă la ideea că cea mai importantă cauză a divorţului au fost naşii de la Banca Centrală Europeană, naşi care în loc să ofere darul de nuntă s-au înfruptat din averile mirilor, preferându-i pe unii şi pedepsindu-i pe ceilalţi. Motivele divorţului, în episodul următor.

Tag-uri:

 brokerul fugar, brexit, deficit, sfarsit euro, euro, banca central europeana, cristian sima, chirac, BUBA, BCE, Wim Duisenberg, Jean-Claude Trichet, Bernard Tapie, Metro-Goldwyn-Mayer, Danemarca, Germania, Franta, dolar american