- COMENTARIU DEUTSCHE WELLE de Felix Steiner La trei săptămâni de la deschiderea largă a frontierelor germane pentru toţi refugiaţii care voiau să pătrundă în ţară,...
DEUTSCHE WELLE: Amurgul cancelarei
COMENTARIU DEUTSCHE WELLE de Felix Steiner
La trei săptămâni de la deschiderea largă a
frontierelor germane pentru toţi refugiaţii care voiau să pătrundă în
ţară, popularitatea Angelei Merkel s-a diminuat considerabil, potrivit
sondajelor. Dar lucrurile nu vor rămâne aşa.
Se repetă istoria? Măcar paralele există între Angela Merkel şi doi dintre predecesorii ei.
Primul caz: îngenuncherea lui Willy Brandt, pe 7 decembrie 1970, la monumentul victimelor răscoalei din Varşovia. Ceea ce este astăzi considerat un simbol al politicii de destindere şi de deschidere spre est a guvernului Brandt nu fusese ceva planificat ci un gest spontan al cancelarului social-democrat de atunci. El a declarat ulterior: "Am simţit că înclinarea capului în semn de omagiu nu este de ajuns".
Felix Steiner
Lumea pare să fi uitat că nici Willy Brandt nu s-a bucurat doar de
elogii din partea contemporanilor. La o săptămână de la vizita sa la
Varşovia, influentul săptămânal german Der Spiegel se întreba: "Avea voie Brandt să îngenuncheze?"
Răspunsul, potrivit sondajelor era următorul: 41 din germani considerau
oportun gestul său, în vreme ce alţi 48 la sută îl considerau exagerat.
Abia mai târziu s-a vorbit despre un eveniment de importanţă istorică,
pentru care lui Brand i s-a decernat, în 1971, premiul Nobel pentru
pace. Şi atunci au existat între germani oameni care nu înţelegeau sau
nu erau de acord cu politica de deschidere spre est a guvernului. Poate
spera Angela Merkel că va primi un telefon din partea Comitetului Nobel?
Iar acum, când mai ales formaţiunile creştin-democrate sunt nemulţumite de deciziile Angelei Merkel în contextul crizei refugiaţilor, situaţia aminteşte în mod fatal de starea în care se afla SPD cu un deceniu în urmă. Elogiile nu vin decât din cealaltă tabără. Nu electoratul conservator i-a întâmpinat pe refugiaţi cu aplauze atunci când au sosit în gările germane.
Primul caz: îngenuncherea lui Willy Brandt, pe 7 decembrie 1970, la monumentul victimelor răscoalei din Varşovia. Ceea ce este astăzi considerat un simbol al politicii de destindere şi de deschidere spre est a guvernului Brandt nu fusese ceva planificat ci un gest spontan al cancelarului social-democrat de atunci. El a declarat ulterior: "Am simţit că înclinarea capului în semn de omagiu nu este de ajuns".
Impuls spontan
Dintr-o pornire spontană comparabilă a decis şi Angela Merkel cu trei săptămâni în urmă să le permită refugiaţilor, care vroiau să scape de de catastrofalele condiţii din Ungaria, accesul în Germania. Decizia ei a fost la fel de spontană ca şi cea luată de Brandt, fără consultări în prealabil. A fost luată fiindcă simţea sau fiindcă îi dicta conştiinţa că lucrurile nu pot rămâne aşa. Felix Steiner
Al doilea caz: Politica lui Gerhard Schroeder de reforme economice şi sociale.
Cine se întreabă astăzi de ce situaţia Germaniei este astăzi mai bună
comparativ cu majoritatea vecinilor săi europeni va găsi răspunsul în
politica de reforme aplicată în perioada 2003-2005 de guvernul Schröder.
De atunci au fost înfiinţate milioane de noi locuri de muncă, economia
duduie şi încasările fiscale au crescut. Social-democraţii şi
ecologiştii au transformat "bolnavul Europei" într-o
locomotivă economică a continentului. Chiar şi conservatorii şi
liberalii, care nu au avut niciodată curajul să ia decizii atât de
tranşante, mărturisesc că-i poartă lui Schröder respect.
Aplauze din tabăra greşită
În cazul lui Schröder, tragic este doar faptul că reformele l-au costat funcţia de cancelar iar roadele lor sunt culese astăzi de Angela Merkel. Fiindcă toţi cei care elogiază acum aşa-numita "Agendă 2010" nu i-au ales şi nu-i vor alege niciodată pe social-democraţi. Cât priveşte formaţiunea social-democrată SPD, aceasta a fost aproape pulverizată de politica preşedintelui ei de atunci. Nici până astăzi nu şi-a revenit complet.Iar acum, când mai ales formaţiunile creştin-democrate sunt nemulţumite de deciziile Angelei Merkel în contextul crizei refugiaţilor, situaţia aminteşte în mod fatal de starea în care se afla SPD cu un deceniu în urmă. Elogiile nu vin decât din cealaltă tabără. Nu electoratul conservator i-a întâmpinat pe refugiaţi cu aplauze atunci când au sosit în gările germane.
