Poreclă Sile this Millennium Pseudonime sile_this_millennium

duminică, 10 mai 2015

Regele Mihai s-a născut prematur sau Regina-mamă era gravidă la nuntă cu colonelul Manos? - Scris de Octav Cristea

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

Regele Mihai s-a născut prematur sau Regina-mamă era gravidă la nuntă cu colonelul Manos? 

-Categorie:

 Special 

- Creat: 

 Duminică, 10 Mai 2015 10:20 

 - Scris de Octav Cristea 

- Sursa : Curentul

Regele Mihai al României s-a născut în 25 octombrie 1921 la Sinaia. Părinții săi Carol al IIlea și Elena a Greciei se cunosc la Lausanne, în Elveţia, unde se logodesc la 12 ianuarie 1921, după care participă împreună la oficierea la Bucureşti a logodnei principesei Elisabeta (sora lui Carol) cu George al Greciei. Tinerii logodnici Carol și Elena călătoresc în Grecia, unde, la 10 martie 1921, în Catedrala Ortodoxă de la Atena, în prezenţa celor două familii regale şi a peste 80 de invitaţi se căsătoresc. Prezentă la eveniment, regina Maria îşi nota în jurnal temerile legate de viitorul căsniciei celor doi: ,,[…]dragoste şi fidelitate … mulţi îşi promit unul altuia aceasta – fie ca ei să o păstreze cât mai mult pot, aceasta este ruga mea …”. Temerea este menționată la plural deși până la acel moment se știa doar despre Carol că avusese o viață sentimentală bogată.
După 7 luni și jumătate de la căsătorie se naște Mihai, cel care avea să devină regele României.
Așadar ori Mihai s-a născut prematur, ori Elena era deja însărcinată la nunta din 10 martie. Palatul a anunțat că prințul Mihai, cântărind 4 kg, s-a născut prematur. Evident că un prematur nu depășește la naștere 2 kg, după unele studii chiar 1,5 kg.
Despre nașterea lui Mihai care nu putea fi prematură, îi scria și Pamfil Șeicaru în decembrie 1976 lui Ovidiu Vuia.

“Un copil de 4 kg. Un miracol biologic? Din investigatiile mele făcute în 1974 la Athena, unde am fost de trei ori, reiese că Elena a trecut Rubiconul ajutată de un colonel Manos care comanda regimentul de gardă călare al regelui Constantin. A fost o dezbatere în parlamentul Greciei cu privire la sinuciderea colonelului Manos după o audienţă la regele Constantin. Monitorul oficial cu dezbaterile camerei este ţinut în secret. Acum când nu se mai crede în restaurarea monarhiei s’ar putea ajunge la lectura dezbaterilor. La naşterea lui Mihai s’a simţit nevoia de a da o explicaţie miracolului biologic: un colectiv de medici, prof. universitari, au dat un comunicat. Efectul: lui Mihai i se spunea Mihai pripitul sau Mihai Viteză.” spune Pamfil Șeicaru în scrisoare.

(Expresia „trecerea Rubiconului” înseamnă a depăși un punct de unde nu mai există întoarcere și se referă la traversarea râului Rubicon, hotarul provinciei sale, Italia, cu Galia de către Iulius Cezar în anul 49 î.Hr., lucru care a fost considerat o declarație de război. Înainte de a ordona trecerea Rubiconului ar fi enunțat Cezar celebra expresie „Alea iacta est”, actualizată sub „zarurile au fost aruncate”.)

Scurt istoric: Carol al II-lea al României (n. 15 octombrie 1893 - d. 4 aprilie 1953) a avut o viață sentimentală tumultoasă. Carol a fost primul născut al viitorului rege Ferdinand I al României și al soției sale, principesa Maria, dobândind prin naștere titlul de Principe de Hohenzollern-Sigmaringen (transformat mai târziu de Ferdinand în Principe al României). După accederea la tron a părinților săi a devenit Principele moștenitor Carol al României.
În timpul primului război mondial, Carol al II-lea, în uniformă de ofițer rus, a părăsit la 27 august/9 septembrie 1918 unitatea militară (aflată la Târgu Neamț), al cărei comandant era, și, patru zile mai târziu, a plecat la Odessa căsătorindu-se cu Ioana Maria Valentina Lambrino, cunoscută ca Zizi Lambrino (n. 3 octombrie 1898, Roman - d. 27 martie 1953, Neuilly), prima soție a principelui Carol II al României.
Descendentă a unei vechi familii aristocratice, Zizi era fiica generalului român Constantin Lambrino și a Euphrosinei Alcaz.
Acest act a însemnat încălcarea Statutului Casei Regale, care prevedea căsătoria membrilor Casei Regale a României numai cu persoane din alte case regale. Regele Ferdinand a ezitat să aplice o pedeapsă fermă. A dispus însă la 9/22 septembrie ținerea lui Carol timp de 75 de zile în stare de arest la mănăstirea Horaița (județul Neamț).
Printr-o sentință controversată din 8 ianuarie 1919, tribunalul Ilfov a anulat căsătoria. Relația lor a continuat însă, iar la 8 august 1920 li s-a născut fiul, Mircea Grigore Lambrino. Principele Carol a fost trimis de tatăl său, regele Ferdinand într-o călătorie în jurul lumii, pentru "a o uita" pe Zizi. I se aranjează căsătoria cu fiica cea mare a regelui Constantin I al Greciei, Elena.

Jurnalistul Florian Bichir a cerut public, fără succes, încă din 2011 un test de paternitate pentru regele Mihai, având în vedere că osemintele lui Carol au fost reînhumate în 2003 la Curtea de Argeș. Este curios cum măria-sa a devenit prietenul PSD-ului iar penibilul său ginere, Radu Duda a anunțat în 2009 că vrea să candideze la președinție deși Mihai îi conferise titlul de Principe al României.  După o perioadă în care regelui Mihai nu i s-a permis accesul în România de către Ion Iliescu, brusc, PSD-ul prin vocea lui Răzvan Theodorescu anunță brusc repatrierea rămășițelor lui Carol. Să fi făcut SRI-ul condus de escrocul Radu Timofte testul ADN și să-l fi șantajat pe rege de acesta s-a predat lui Ilici? Poporul român are dreptul să știe adevărul.
Cuvinte cheie :
Vizualizări: 4
Încetare urmărire – Nu mă anunţa prin email când sunt răspunsuri

Animale bolnave - - Scris de Tia Şerbănescu


Animale bolnave

 - Sursa : Curentul

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
 

Animale bolnave

După consultările de la Cotroceni unde s-a căzut de acord pe legile siguranței cibernetice, la cameră s-a votat alegerea primarului dintr-un singur tur – ceea ce înseamnă conservarea actualilor primari (majoritatea PSD) până la adânci bătrâneți. Numai DNA îi mai scoate de-acolo. Premierul susține însă că „a fost un acord politic între toate partidele” pe această temă. Rea tocmeală! De ce se mai consultă dacă ajung la acorduri greșite? De cum a auzit vestea, primarul Oprescu a și anunțat: „în principiu, doresc încă un mandat”. Nu știm dacă ne mai permitem un asemenea lux. Am cheltuit cu Oprescu cât pentru trei capitale. Eșec și la Senat: CCR a declarat neconstituțională Hotărârea privind respingerea cererii DNA în cazul Șova. Se vedea de la o poștă că e neconstituțională numai Tăriceanu orbit de propria „suveranitate” a refuzat evidența. Acum se vorbește de reluarea votului – deși nu votul a fost declarat neconstituțional ci interpretarea din Hotărâre. Hotărârea trebuie refăcută nu votul. În fine, în parohia lui Tăriceanu sunt alte reguli, alte valori. De când USL a distrus (la puciul din 2012) ICR trecându-l în subordinea Senatului, acolo s-a pripășit întâi vegetalul Lilian Zamfiroiu înlocuit recent de Tăriceanu cu amicul Radu Boroianu (PLR) după care în fruntea Consiliului de onoare a fost instalat scriitorul și academicianul Nicolae Breban. Acesta și-a inaugurat fotoliul insultându-i pe Patapievici, Liiceanu și Pleșu folosind apoi termeni atât de academici încât nu pot fi reproduși: „această literatură de p... și p...”. Poftim! Până și cei din Academia Infractorilor vorbeau mai decent. Prezent lângă academicianul dezlănțuit, Radu Boroianu l-a tratat ca pe un zeu „căruia îi e permis” orice fiindcă e „cel mai mare scriitor al României moderne”. Zău? Asta chiar e o noutate. E mai mare și decât scriitorul Hamlet? - căci pentru ministrul Culturii Ionuț Vulpescu (tot PLR) Hamlet e scriitor. Ca și Meitrei, preferata lui Tăriceanu - căruia PNL i-a cerut demisia întrucât a încălcat Constituția de dragul corupției. Normal, corupția e mai sigură și mai durabilă. Spre liniștea ei, dna Udrea a fost plasată (în sfârșit) în arest la domiciliu. Plasat și el sub pază la guvern, premierul Ponta e foarte încântat de realizările corupției social-democrate: „a mai rămas autostrada Comarnic – Brașov și ne retragem în glorie”. În curând o să pretindă că autostrada e gata și numai băsiștii și talibanii refuză s-o vadă. Dar unde se află? îl va întreba poate un reporter curios. E acolo unde trebuie, îi va răspunde Ponta, numai voi, cei de la posturile evazioniste nu vreți s-o vedeți. Altă întrebare? Dar întrebări serioase, nu prostii. Hai, că am treabă. Noi muncim nu gândim.


Cuvinte cheie :
Vizualizări: 2
Încetare urmărire – Nu mă anunţa prin email când sunt răspunsuri

sâmbătă, 9 mai 2015

Contract de peste 31 de milioane lei - Licitație la Compania Naționala de Investiții pentru reabilitarea Cazinoului Constanța 09 May, 2015 08:33 - Nicoleta BACIU


Contract de peste 31 de milioane lei 

- Licitație la Compania Naționala de Investiții pentru reabilitarea Cazinoului Constanța

09 May, 2015 08:33 
- Nicoleta BACIU
http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

Contract de peste 31 de milioane lei

Licitație la Compania Naționala de Investiții pentru reabilitarea Cazinoului Constanța


După ani de zile în care Cazinoului din Constanţa a fost pasat între primărie şi diferite ministere, în sfârșit, s-au găsit banii necesari pentru consolidare - la bugetul de stat.

Compania Naționala de Investiții lansează organizarea unei licitații publice pentru atribuirea contractului „Întocmirea fazelor de proiectare PT+DTAC+DE, asistență tehnică a proiectantului și execuție lucrări aferente obiectivului de investiție «Consolidare si restaurare Cazino Constanța»“ . Așa cum reiese din anunțul de participare nr. 159314/08.05.2015, publicat pe licitatiapublica.ro, valoarea estimată a contractului este de 31.608.903 lei, din care diverse și neprevazute 5.260.763 lei, compusă din: servicii de proiectare și asistență tehnică a proiectantului - 1.701.885 lei,  cheltuieli pentru investiția de bază - 24.601.930 lei, organizare de șantier - 44.325 lei, cheltuieli diverse și neprevăzute aferente activității de proiectare (20% conform HG 28/2008) - 340.377 lei, cheltuieli diverse și neprevăzute aferente execuției lucrărilor (20% conform HG 28/2008) - 4.920.386 lei.

Societățile interesate pot depune ofertele de participare până pe data de 23.06.2015, ora 10.00, urmând ca acestea să fie deschiseb în aceeași zi, la ora 12.00. Ofertantii vor constitui garanția pentru participare în cuantum de 400.000 lei.

Responsabili de atribuirea contractului

Persoanele responsabile cu atribuirea contractului din partea autoritatii contractante, precum și persoanele din cadrul autorității contractante ce pot influența continutul documentației de atribuire și/sau procedura de atribuire sunt: Manuela Irina Patrașcoiu - director general, Daniela Ileana Orodel - director economic, Valentin Cheratoiu - director Investiții, Roxana Negoiță - șef Serviciu Juridic, Marilena Dan - șef Serviciu Promovare Investiții, Florina Cristina Scurtu - șef Serviciu Achiziții.

Condiții pentru ofertanți

Societățile ofertante vor prezenta cifra medie de afaceri globală pe ultimii trei trei ani (2012, 2013, 2014), care trebuie să cel puțin egală cu suma de 52.600.000 lei. Dee asemenea, vor prezenta și lista principalelor lucrări executate în ultimii 5 ani. O altă cerință este valoarea cumulată de minim 24.600.000 lei, exclusiv TVA, la nivelul a cel puțin un contract, maxim trei contracte, executate în ultimii 5 ani, raportată la termenul limita de depunere al ofertelor. Ofertantul va prezenta, pentru dovedirea experienței similare,  documente care să ateste faptul că lucrarile/serviciile au fost executate în conformitate cu normele profesionale în domeniu și ca au fost duse la bun sfârșit. Experiența profesională poate fi dovedită și printr-un contract sau maxim trei contracte care conțin ca și componente atât servicii similare, cât și lucrări similare cu cele care fac obiectul prezentei proceduri, a căror valoare cumulată să fie minim de 26.300.000 lei. Pentru îndeplinirea corespunzătoare a contractului, în perioada de timp estimată pentru desfășurarea lucrărilor, operatorul economic trebuie să dispună de laborator autorizat de efectuare încercări în construcții grad II, schele metalice, pompă pentru injectat mortar / beton, automacara, autobetoniere, utilaje de mică mecanizare (unelte, scule, echipamente).

Anunțul de participare la acestă licitație publică poate fi vizionat în secțiunea Documente.


O poveste  plină de strălucire

Cazinoul din Constanța este unul dintre cele mai reprezentative simboluri ale orașului, fiind construit în anul 1909 și inaugurat în luna august a anului 1910. Se află pe faleza din Constanța, pe bulevardul Regina Elisabeta.  Pe lângă istoria oficială a Cazinoului, există şi o legendă pe care puţini o cunosc. Se spune că imobilul ar fi fost construit de către un navigator care a avut o fată. Tânăra a murit la o vârstă foarte fragedă, pe când avea 17 ani. Îndurerat, tatăl său a ridicat Cazinoul, pentru ca tinerii din oraş să aibă parte de momente de care fiica sa a fost privată. Se mai spune că, dacă priveşti Cazinoul de sus, acesta ar avea forma unui dric, iar ferestrele ar sugera imaginea unor morminte. Mai mult, dacă te uiţi atent la uşa de la intrare, vei vedea două capete de berbec, ornament ce se putea găsi pe dricurile vechi. Legenda mai spune că, pe timpul verii, cei ce pierdeau la jocurile de noroc se aruncau în valurile Mării Negre, aceasta fiind explicaţia pentru furtunile iscate toamna şi iarna în zona falezei. Sufletele neliniştite ale acestora agită şi astăzi marea, spumoasă şi sărată, ce spală zidurile cazinoului, odată simbol, astăzi, ruina oraşului Constanţa.

Oficial, Cazinoul a fost construit în 1909 şi inaugurat în 1910. Designul său a fost realizat de arhitectul Daniel Renard, care a făcut primul proiect în 1903. În 1905, arhitectul Petre Antonescu a venit cu un al doilea proiect, însă a fost preferat proiectul lui Renard. Cazinoul a fost, decenii la rând, singurul element al stilului arhitectonic art nouveau, stil uşor de recunoscut datorită liniilor curbe. Acest lucru este lesne de recunoscut la Cazino, împreună cu o altă caracteristică a stilului, folosirea curbelor deschise, de tipul hiperbolei şi al parabolei, care conferă dinamism şi ritm. Toate formele folosite convenţional sunt redesenate pentru a părea vii, conferind un sentiment de mişcare. Între 1985 și 1987, clădirea a fost renovată şi mobila a fost complet schimbată.

Ti-a placut articolul?
Cuvinte cheie :
Vizualizări: 2
Încetare urmărire – Nu mă anunţa prin email când sunt răspunsuri

INTERVIU Cel mai nou senator PSD: 'Am intrat ca Iisus în casa păcătosului' Autor: Ionel Dancu, Redactor-Sef Publicat: 09:26

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
 

INTERVIU 

Cel mai nou senator PSD:

 'Am intrat ca Iisus în casa păcătosului'

 Autor: Ionel Dancu,

 Redactor-Sef 

Publicat: 09:26

INTERVIU

Cel mai nou senator PSD:

'Am intrat ca Iisus în casa păcătosului'

Ionel Dancu,
Redactor-Sef
09:26
iovescu
Proaspatul senator PSD Ioan Iovescu spune că a intrat in casa pacatosului. Celor din PNL care l-au criticat ca s-a dus la comunisti le-a oferit un raspuns dezarmant: "Noi in campanie am spus 'PDL-PSD-PNL aceeasi mizerie'. Voi ați intrat într-o mizerie, eu am intrat în cealalta mizerie”. Senatorul Ioan Iovescu ramasese ultimul parlamentar PPDD. Intr-un interviu acordat stiripesurse.ro, acesta explica de ce a ales să treacă la ciocoi și ce-i va trage in jos pe liberali:
- De ce ati luat aceasta decizie?
- Am luat decizia asta in primul rand pentru ca am ramas fara grup si de cand am ramas fara grup a trecut un an si am incercat sa fac ceva cu partidul in ideea de a reface grupul si am cerut actualei conduceri PPDD sa-si dea demisia cu speranta ca macar la toamna vom putea reface grupul. m contactat colegii si erau de acord, daca actuala conducere isi dadea demisia si conduceam noi, parlamentarii, partidul, ca in teritoriu nu se vrea, dna presedinte foloseste niste mijlloace marsave, le promite oamenilor din teritoriu ca ei vor fi urmatorii parlamentari si foarte bine ca noi am plecat. E halucinant modul lor de gandire.
- Am inteles. Nu se mai putea in PPDD. Cum ati ales PSD?
- Am ales lucrul intr-un grup in care pot sa promovez ceva, pentru ca adevarul este ca liberalii nu au majoritate si oricat ar fi ei de deschisi pentru mine, nu am cum sa promovez o initiativa, sa fac ceva, prin ei, ca sunt prea putini, nu merge, nu ai cum sa treci o propunere cu liberalii, asta este conjunctura actuala.
- În campanie criticați ciocoii și acum ați ajuns la ciocoi.
- Da, asa e, chiar dl Barbu chiar imi spunea “Mai Ioane, ai ales acum sa mergi cu comunistii” si i-am spus ‘Nu, noi in campanie am spus PDL-PSD-PNL aceeasi mizerie, voi ați intrat într-o mizerie, eu am intrat în cealalta mizerie”. M-am afiliat grupului PSD in dorinta de a face ceva si ei isi doresc sa ma si inscriu in partid. Eu cred ca am luat o varianta corecta, sa-mi respect si electoratul care m-a trimis aici. Din pacate nici electoratul nostru, acel milion de voturi, nu mai este alaturi de ideea PPDD-ului, sunt tot mai putini si in scadere, cred ca cifrele de sondaj sunt reale, acolo suntem, la 1-2 la suta.
Probabil o sa ma inscriu in PSD, nu ascund acest lucru, dar asta depinde daca ma conving ca pot face ceva in PSD. Eu m-am inscris in grup sa vad cum lucreaza.
- Cum lucreaza?
- Am fost la patru sedinte, sunt multumit de felul in care se lucreaza, asa ar trebui sa se lucreze. Deocamdata in grup doar particip, vad opinia lor. La PSD vin si ministrii, altfel este, ai contactul direct, poti sa pui intrebari, mult mai repede este cand intervii direct cu problema.
- Sunt comunisti, asa cum se zice?
- Mie nu mi se pare. Mie mi se par mult mai răi cei de la PDL, o sa influenteze PNL intr-un mod ireversibil. Oamenii astia sunt niste mici băsisti.
- PDL-istii?
- PDL-istii, da.
- Dl Vasile Blaga, de exemplu?
- Nu vreau sa dau nume.
- Dar e PDL-ist.
- Am alții mult mai răi, lui ce-i pot reprosa e prezenta. A fost foarte ‘prezent’.
- Vreti sa spuneti absenta?
- (Rade)
- Cum v-ați format impresia ca PDL-istii sunt mici băsiști?
- Sunt șmecheri, Gică-contra mereu...eu gradual m-am indepartat de PNL din cauza PDL, din cauza atitudinii lor. Le-am spus senatorilor liberali ca vor avea de pierdut. Eu am vazut in senatorii PNL altfel de oameni, dar PDL-istii sunt efectiv mici basisti si pentru dl Basescu nu am niciun fel de apreciere. Eu cel mai mult ii condamn pe dl Iliescu - si eu tocmai acolo am intrat, in PSD, pe care el l-a creat, dar sper ca acest PSD sa se schimbe si dl Iliescu, la un moment dat, totusi, e o varsta si nu cred ca se mai implica – si al doilea vinovat pentru starea Romaniei este Basescu. Eu am trait in Lugoj timp de 12 ani cu un primar PDL-isti si Lugojul a suferit cumplit.
- Deci ați avut experiențe negative cu PDL-istii de-a lungul timpului.
- Nu mi-au confirmat ca sunt oameni care-si iubesc tara. Eu le-am spus celor din PNL ca asocierea cu PDL la un moment dat ii va trage in jos, ei acum sunt sus datorita dlui Iohannis.
Realitatea este ca majoritatea este la PSD si mai e ceva, eu nu doream sa intaresc randurile PNL doar cu gandul de a rasturna Guvernul. Niciodata nu voi vota impotriva caderii Guvernului ca vrea cineva fara argumente prea multe, ca vor ei sa ia puterea.
- Sunteti un om religios. Cum ati traduce, poate printr-o pildă, decizia dumneavoastra de a pleca din PPDD in PSD?
- Eu le-am spus colegilor care m-au tot condamnat, celor din religia mea, fratilor mei baptisti, penticostali, care m-au condamnat si pe Facebook si personal, ca de ce am facut, ca am tradat, ca am trecut la comunisti: “Dl Iisus a venit pe pamant si nu a intrat doar in casa celor 12 ucenici. El a intrat la vamesi, a intrat la pacatosi, a salvat de la moarte o prostituata”. Asta vreau sa fiu si eu, un exemplu de judecata limpede si in fiecare loc sunt si parti bune, doar sa le scoti in evidenta. Eu am spus-o de mai mult timp ca in Romania sper sa se indrepte lucrurile prin cei doi de D, adica Dumnezeu si DNA, curatenia DNA si Dumnezeu sa intoarca inimile oamenilor.
Ceea ce-am facut eu este intr-un fel o cale religioasa, cum a facut Iisus, a intrat in casa pacatosului, a spus ca toti au nevoie de pocainta. Acum cei de la PDL sunt ironici cu mine, imi spun ca eu vreau sa-l pocaiesc pe dl Sarbu. Le-am spus ‚Eu as vrea sa va pocaiesc pe toti’.
Cuvinte cheie :  

Încetare urmărire – Nu mă anunţa prin email când sunt răspunsuri

BUJOR NEDELCOVICI

 Prozator, romancier, eseist, scenarist ...

ALTERNATIVA / THE ALTERNATIVE / L'ALTERNATIVE

 - Politica, cultura, stiri, publicitate

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
 
BUJOR NEDELCOVICI

Prozator, romancier, eseist, scenarist

BUJOR NEDELCOVICI
       Bujor Nedelcovici s-a născut pe 16 martie 1936, la Bârlad, judeţul Vaslui, fiul lui Grigore Nedelcovici, ofiţer, şi al Marcelei (născută Ţepeş).
       Va absolvi Liceul „I.L.Caragiale" din Ploieşti (1953) şi Facultatea de Ştiinţe Juridice a Universităţii din Bucureşti (1958).
       Profesează avocatura la Baroul din Ploieşti (1959) pentru o periodă scurtă, fiind exclus, deoarece tatăl său fusese arestat pe considerente politice (fost membru al Partidului Liberal).
Pentru existenţă ocupă diferite poziţii: muncitor la întreprinderea de Construcţii Hidroenergetice Bicaz (1959-1962), merceolog la Braşov (1962-1965), economist la întreprinderea de Electricitate Bucureşti (1965-1971).
       În anii următori se dedică scrisului, în 1982 având funcţiile de secretar al secţiei de proză a Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti şi redactor-şef la „Almanahul literar".
       Din anul 1987 alege calea exilului, trăiește la Paris, unde continuă să scrie. Susține un ciclu de conferințe în Statele Unite și publică în Canada (La Revue Cité Libre) eseul Întâlnirea cu secolul al XXI-lea. Face parte din colegiul de redacție al revistei Esprit, unde publică articole și eseuri.
       Trăieşte la Paris. Este căsătorit cu Carmen Lăzăroiu; au un băiat.
       Opera: (publicată în România) „Ultimii” (roman, 1970) / „Fără vâsle” (roman, 1972) / „Noaptea” (roman, 1974) / „Grădina Icoanei” (roman, 1977) / „Zile de nisip” (roman, 1979) / „Somnul Vameșului” (roman, 1981) / „Îmblânzitorul de lupi” (roman, 1991) / „Oratoriu pentru imprudență” (nuvele, 1992) / „Noaptea de solstițiu” (piesă de teatru, 1992) / „Aici și acum” (publicistică, 1996) / „Jurnal infidel. Ieșirea din exil 1992-1997, jurnal de exil, 1998” / „Iarba zeilor” (nuvele, 1998) / „2+1” (teatru, 1999) / „Lectorul de imagini” (album de fotografii, 2006); (publicată în Franța) „Al doilea mesager” (roman, 1985) / „Le matin d'un miracle” (roman, 1993) / „Le provocateur” (2000).
       Ca scenarist realizează: „Întâlnirea” (1982) / „Somnul insulei” (1994) - în colaborare cu Mircea Veroiu.



După ce am citit cartea Eugen Fried, de Annie Kriegel şi Stéphane Courtois în care au analizat cazul "Tovarăşului Clement" în spatele căruia se ascundea Eugen Fried - reprezentantul Kominternului care a condus Partidul Comunist Francez din 1931 pînă în 1943 -, am fost tentat să scriu un scurt eseu despre oamenii din subterană, spionii, "les taupes" - cîrtiţele -, tehnicienii în acţiuni subversive şi de subminare a pilonilor de rezistentă - Statul, Libertatea şi Religia -, aventurierii revoluţiei comuniste, ilegaliştii, specialiştii în simulare şi disimulare, cei care au determinat izbucnirea unor evenimente istorice (revoluţii, lovituri de stat, luptă anticolonială) şi care au rămas în umbră, ascunşi în cavernele anonimatelor, fanaticii, credincioşii noii religii laice care au aprins flăcările mişcărilor de revoltă a maselor, explicate apoi de teoreticieni ca o "necesitate istorică"... Verhovenski, Stavroghin şi Kirilov (Demonii) întruchipati în fiecare militant care avea un singur scop: distrugerea societăţii prin orice mijloace: "Stavroghin stătea cu pistolul lăsat în jos şi aştepta nemişcat să tragă în adversarul său".
       Poate tentaţia de a scrie acest eseu era determinată şi de faptul că Eugen Fried făcea parte din axa Moscova-Bucuresti-Paris. Fried a cunoscut-o pe Ana Rabinovici Pauker la Paris, au lucrat împreună ca reprezentanti ai Kominternului şi au avut un copil, Maria, născută la Moscova în 1932.
       Lista celor care au incendiat Secolul al XX-lea ar continua cu Marcel Pauker, soţul Anei Pauker (denunţat de ea), Cristian Racovski (născut în Bulgaria, cetătean român, unul din liderii Partidului Socialist Român, devenit apoi prim secretar al Republicii Ucraina), Bodnăraş, Valter Roman, Karl Radek (trimis în Germania de Komintern pentru a destabiliza Republica de la Weimar şi declanşarea revoluţiei, ajutat de Karl Liebknecht, Rosa Luxemburg, Franz Mehring), Bèla Kun şi Mathias Rakosi în Ungaria, Gheorghi Dimitrov în Bulgaria, Manuilski şi Maurice Thorez în Franta, Palmiro Togliatti în Italia, Emma Goldmann în Statele Unite, Andres Nin în Spania, Ramon Mercader în Mexic (care l-a ucis pe Trotki), englezul Fhilby (spion pentru Moscova), Sorge pentru Stalin... şi mulţi, mulţi alţii, fără să-l uităm pe bancherul Parvus care l-a finanţat pe Lenin în exil şi la Moscova.
       Încercînd să-mi amintesc aceste "cârtiţe" care au lucrat pe sub pămîntul mocirlos pentru ca "ciuma rosie" să se răspîndească în lumea întreagă (Oppenheimer, Klaus Fuchs, Enrico Fermi, Julius şi Ethel Rosenberg - care au făcut spionajul atomic în favoarea URSS - sau Münzenberg şi Artur London în Franţa) am înţeles că ei construiau ISTORIA fără să ştie ce creează şi în special ce vor lăsa în urma lor. Ei reprezentau "primul cerc" al unui butoi cu pulbere care a aruncat în aer Secolul al XX-lea, începînd cu 1917 în Rusia şi 1933 în Germania.
       "Al doilea cerc" era reprezentat de... Istorie!
       "Istoria - era de părere Husserl - nu este altceva decît mişcarea vie de solidaritate şi de implicare mutuală a formării de sens şi a sedimentelor sensului originar".
       Căderea în Istorie s-a produs de-a lungul Secolelor al XVIII-XIX şi XX-lea, începînd cu "Secolul Luminilor" (Enciclopedistii, Rousseau şi Voltaire), Revolutia Franceză, Hegel, Marx şi Nietzsche ("Dumnezeu a murit!") şi a continuat pînă la Blumenberg şi toţi filosofii care au pledat pentru secularizare, laicizare şi "izgonirea din religios", semnficaţie, sens şi sacru. Transcendenţa a fost înlocuită de imanenţă, libertatea a luat locul religiei, iar gnoza modernă a distrus sinteza antică realizată - cum era de părere Sfântul Augustin - dintre Atena şi Ierusalim, adică marea filosofie greacă şi creştinismul. Uimirea, admiraţia şi iubirea au fost înlocuite de teroarea istoriei. Omul credea că a dobîndit accesul la o cunoastere autentică în ruptură cu trecutul, memoria şi tradiţia, iar orice origine teologică a cunoaşterii devenea inutilă. Omul a luat locul lui Dumnezeu şi poate decide singur asupra vieţii proprii şi a destinului celorlalţi. Secularizarea se bazează pe concepţia că istoria este unică şi temporală formă a jocului semnificaţiilor. Conşţiina nu este un efect, ci o cauză eficientă a istoriei. Istoria apare ca un cîmp de tensiune între două forţe în luptă pentru puterea politică: de o parte o idealizare, de altă parte o neutralizare în serviciul continuităţii şi al conservării. Istoria mai era privită ca permanentă raportare a ciclurilor care cunosc perioade de ruptură şi de continuitate. "Îndrăznesc să spun - era de părere Tocqueville - că un mare număr de procedee întrebuinţate de guvernul revoluţionar au avut precedente în ultimele două secole de monarhie. Vechiul regim a furnizat Revoluţiei multe exemple, la care au adăugat geniul atrocitătii". România a preferat de multe ori continuitatea şi de aceea nu a cunoscut o perioadă de destabilizare sau decomunizare şi nici post-decomunizare. Singura perioadă de ruptură violentă a fost cu ocazia evenimentelor din decembrie 1989, dar din păcate fără nici un rezultat, nici cel putin să ştim cine au fost "teroriştii".
Cârtiţa, istoria şi timpul
"Totul este bine" - Oedip
"Tout ce qui arrive est adorable" - Léon Bloy
       
Bujor Nedelcovici - din cărţile saleBujor Nedelcovici - din cărţile sale
       Filosofia şi ideologia în perioadele dominate de Istorie încearcă să explice, să determine şi să domine gîndirea pentru a rămîne sub teroarea istoriei. Teologia politică a fost înlocuită şi filosofia politică şi puţini sînt cei care se mai întreabă: "Cum se poate trăi printre monştri, nemernici şi sarlatani când vrei să trăieşti o viată frumoasă?" Secularizarea sau laicizarea, urmate de pozitivism, sociologism, empirism, ştiinţe sociale, pragmatism, republicanism iacobin, socialism ştiinţific, ultraliberalism... nu au reuşit totuşi să stingă vocaţia pentru religie (religare - lat. împreună), transcendent şi sacru.
       Dar dacă Istoria a fost "al doilea cerc al butoiului cu pulbere", cel de al "treilea cerc" este Timpul. Istoria este în relaţie cu timpul trăit şi timpul lumii, sau timpul ca perioadă scurtă ori timpul ca perioadă lungă. Eroare capitală se face atunci cînd se forţează timpul trăit individual să intre în timpul lumii, precum două păpuşi ruseşti care nu reuşesc să intre una într-alta... Explicaţia? Individul supus finitudinii încearcă să-şi explice şi să comprime viaţa proprie în timpul lumii. Consecinţa? Deziluzie tragică, fatalism şi descurajarea tuturor speranţelor pe care nu le vedea realizate.
       Timpul trăit este evacuat de orice substanţă şi individul uită să se bucure şi să fie fericit pe durata scurtă a timpului pe care îl trăieşte. O altă eroare des întîlnită este idealizarea aprecierilor care nu ţin cont de realitatea faptică. Diferenţa dintre ceea ce dorim şi ceea ce sîntem (dintre ceea ce credem şi ceea ce este, dintre utopie şi realitate) ca indivizi, colectivităţi sau popoare. Una din soluţiile ieşirii din tragicul existenţial: povestea, ficţiunea şi arta unde timpul trăit se află în armonie cu timpul lumii. Drumul poate fi parcurs ori începând cu "povestea" şi ajungînd la "filo-sofie", sau invers. Timpul capătă astfel reprezentare, semnificaţie şi sens. Dimensiunea imanentă intră în armonie cu dimensiunea transcendentă. Cetatea Omului se conciliază cu Cetatea lui Dumnezeu.
       Joachim de Flore era de părere că există o Trinitate temporală: Vârsta Tatălui, Vârsta Fiului şi Vârsta Spiritului. Civilizaţia modernă s-ar afla în "Vârsta spiritului" şi poate nu întîmplător Nietzsche credea că Secolul al XX-lea va fi un secol al războaielor ideologice, adică exact contrar a ceea ce reprezintă Spiritul.
       Gnoza modernă - încercarea de re-mitizare şi re-divinizare a cunoaşterii umane - chiar dacă ştie că nu se mai află în "Timpul Biblic: Creaţie, Revelaţie, Mântuire", iar separaţia dintre religios şi politic s-a realizat, nu uită că o metafizică a politicului sau o antropologie filosofică este posibilă în redescoperirea criteriilor de valoare, de principii şi demnitate umană.
       Cârtiţelor care au împînzit subteranele Secolului al XX-lea ar fi trebuit să li se spună cuvintele adresate de Isus către Iuda: "Ceea ce vrei să faci, fă-o repede!"
***Bujor Nedelcovici - laureat al Festivalului Internaţional de poezie 'Nichita Stănescu', Ploieşti, 2007
Bujor Nedelcovici - laureat al Festivalului Internaţional de poezie 'Nichita Stănescu', Ploieşti, 2007

Despre Bujor Nedelcovici şi opera sa:       Acestea (n.n. articolele lui Bujor Nedelcovici), din revistele vremii. apărute înainte şi după plecarea sa la Paris, oglindesc atitudinea protestatară şi consecvenţa poziţiei sale etice, surprinzând autorul în ipostaza unui teoretician literar. Adunate în volumele Aici şi acum şi Cochilia şi melcul sau Fericirea interzisă, articolele evidenţiază trei ipostaze diferite ale autorului, care se întrepătrund permanent: aceea a misionarului, a publicistului atent la societatea românească a prezentului, pe care o priveşte cu ochi scrutător şi a criticului literar sau de film, care presupune afilierea la sfera artisticului. Expunerile scrise nu evidenţiază doar o implicare spontană şi o meditaţie imediată a scriitorului, ci o preocupare permanentă faţă de realităţi şi teme care dobândesc o valoare ontologică - oportunismul, exilul, intelectualul - ceea ce dezvăluie înclinaţia sa filozofică, el fiind un căutător al sensurilor, dincolo de învelişul primar al realităţii.
NEAGU Maria-Mirabela
       Bujor era coleg de liceu cu ei şi mai mic cu un an decât mine la Liceul Ion Luca Caragiale din Ploieşti...
       I-am propus lui Dinu Mihăilescu (n.n. cu ocazia Festivalul Internaţional de Poezie "Nichita Stănescu" - Ediţia XIX din 2007) să dea numele lui Bujor Nedelcovici promoţiei sale, după exemplul seriei mele, care poartă numele lui Nichita Stănescu. Dinu a propus imediat acest lucru şi toată lumea a acceptat cu mare entuziasm, iar Bujor a fost emoţionat şi a răspuns cu câteva cuvinte simple, dar din inimă. În continuare am ţinut legătura şi primul lucru realizat, am reuşit să-l aduc, după un timp, la liceul Ion Luca Caragiale unde a fost primit fabulos, iar atmosfera din sală a depăşit orice aşteptări. Cireaşa pe tort a fost punerea în scenă a unui fragment din opera lui, interpretată cu mult talent de elevii liceului. Bujor a fost extrem de emoţionat şi mi-a mulţumit pentru sprijinul la această vizită, spunând că nu se aştepta să fie atât de reuşită, mai ales prin nivelul discuţiilor la care s-au ridicat copii. Între timp, eu am făcut ceea ce ştiam de la dascălii mei, am studiat. Studiul meu a constat din lecturarea întregii opere a lui Bujor Nedelcovici pe care am împrumutat-o de la Biblioteca Nicolae Iorga din Ploieşti. Mai mult, am scanat toate coperţile şi am realizat un colaj Bujor Nedelcovici şi Opera sa pe care i l-am trimis la Paris. Am primit de la el o scrisoare, dar mai ales o vedere cu o fată superbă, prin care mi-a mulţumit pentru gestul meu de a crea acel colaj.

Mircea GOCIMAN
       Odată cu pătrunderea în rândul intelectualităţii române din Paris asistăm la o adevărată declanşare a eului său creator, volumele publicate după 1990 devenind repede cunoscute şi în România, ceea ce îi aduce aprecierea atât din partea intelectualităţii franceze cât şi a celei româneşti. Titluri precum Îmblânzitorul de lupi, Oratoriu pentru imprudenţă, două volume de teatru: Noaptea de solstiţiu şi 2+1, Aici şi acum (publicistică) Jurnalul infidel. Ieşirea din exil 1992-1997, constituie, fiecare în parte, mărturia unei conştiinţe care nu a trădat niciodată nici arta dar nici latura ei angajată, indiferent dacă problemele dezbătute sunt din realitatea comunistă sau cea a Apusului democrat.
Antoaneta TURDA
       Romanul său de debut (n.n. „Ultimii”, 1970) se remarcă prin atmosfera crepusculară, printr-o sensibilitate paroxistică, aproape maladivă, prin labirintica investigaţie psihologică. Romanele următoare – „Fără vâsle”, 1972, „Noaptea”, 1974 şi „Grădina Icoanei”, 1977 - sunt o “cronică de familie” făcută din perspectiva unui personaj care vrea să-şi cunoască arborele genealogic pentru a-şi înţelege propria viaţă. Ulterior, romancierul le-a declarat părţi ale unei trilogii şi le-a republicat sub titlul comun Somnul vameşului, 1981. Mărturisirea făcută de el în postfaţa trilogiei este semnificativă: “Am fost martorul unei epoci, eram obligat să-mi depun mărturia. Nu am dreptul să uit sau să tac.” Ca şi alţi prozatori, el îşi revendică deci un rol de “cronicar”.
Alex. ŞTEFĂNESCU
       Activitatea de scenarist a lui Bujor Nedelcovici, a fost o adevărată aventură, mai puţin cunoscută, datorită condiţiilor impuse de cenzura comunistă. Ca ploieştean, la noi în casă se discuta foarte des, cu admiraţie, despre Bujor Nedelcovici.
       El a scris scenariile pentru trei filme: "Întâlnirea", "Faleze de nisip" şi "Somnul insulei". Fiecare film are „povestea” lui
       Scenariu pentru "Întâlnirea" a fost scris în 1971. Aprobarea scenariului a durat mai mulţi ani, de insistenţe şi aşteptări. În 1979, Sergiu Nicolaescu, fără a cere consinţământul autorului, modifică scenariu, imprimându-i o tentă „ilegalistă”, declarându-se "coscenarist". Filmul a fost un exemplu clasic de deformare a subiectului cărţii după care s-a scris scenariu; în fapt un eşec.
       La scurt timp, filmul "Faleze de nisip" inspirat din romanul, "Zile de nisip" s-a turnat sub regia lui Dan Piţa. A fost o colaborare fericită unde şi autorul a participat la turnarea anumitor secvenţe. Premiera filmului la "Cinematograful Scala" a fost vizionată de Dumitru Popescu-Dumnezeu, secretar cu Propaganda al C.C. şi Seful Comisiei ideologice a C.C. După patru zile filmul a fost retras, datorită unei critici aspre din partea lui Ceauşescu cu ocazia "Consfătuiri de lucru pe probleme organizatorice şi politico-educative" de la Mangalia, 1983.
       Filmul "Somnul insulei" a fost realizat în 1994 la "Casa de filme Solaris", condusă de Dan Pita, regia Mircea Veroiu, întors după şase ani de exil la Paris. Premiera a avut loc la Paris, la cinematograful "Le latin". Filmului i s-a acordat premiul "Makhila de argint" la Festivalul de la Arcachon, Franţa.
       Chiar dacă filmele sale nu au avut şansa de a ajunge la masa largă a spectatorilor, autorul rămâne drept un mare iubitor, un pasionat, al celei de a şaptea artă, în ţară şi în exil.

Alexandru TOMESCU

Pentru arhiva EXILUL CREATOR apasati aici.
ALTERNATIVA / THE ALTERNATIVE / L'ALTERNATIVE - Politica, cultura, stiri, publicitate
Cuvinte cheie : 

Încetare urmărire – Nu mă anunţa prin email când sunt răspunsuri

https://silethismillennium2019.blogspot.com/

De ce nu pierde (încă) Rusia războiul, Ce a vrut Biden de la Iohannis